Climatul comunicarii într-o organizatie
Alaturi de o structura si procedee specifice, comunicarea depinde de si creeaza un anumit climat.
Fiecare organizatie îsi poate alege procedeele de com 646v2122g unicare.Operatiunea se bazeaza,printre altele, pe "capacitatea lor informativa".Dupa Daft si Lengel, capacitatea infomativa de a dispune de un sistem de comunicare se refera la "masura în care acel sistem determina personalul unei organizatii într-un interval de timp oarecare, sa accepte o schimbare de conceptie".Cele mai "bogate" sisteme în aceasta acceptie sunt face-to-face-media, în special consfatuirile profesionale sau de sedinte de lucru.Perceptiile si judecatiile participantilor fac obiectul unei informari reciproce care ceaza cadrul referntial al unei viziuni colective.Sistemele de comunicare pot fi foarte bine utilizate în rezolvarea problemelor dificile: atunci când nu este foarte clar despre ce problema este vorba si care este infomatia necesara pentru a preciza o rezolvare potential corecta.Sistemele de mare capacitate informativa sunt adecvate în abordarea problemelor nestructurate.În schimb sistemele de capacitate redusa sunt aplicabile problemelor nestructurate.În schimb sistemele de capacitate redusa sunt aplicabile problemelor simple a caror rezolvare este deja presupusa.În acest din urma caz nu trebuie altceva decât sa se adune informatiile relevante pentru a se putea trece la rezolvare.
Literatura de specialitate considera ca o organizatie necesita o performanta de ordin comunicativ la un nivel de realizare fara precedent.Iar principala solicitare la care este supusa organizatia este de a asigura într-o masura din ce în ce mai mare un climat organizatoric corespunzator necesitatilor carora le fac fata membrii organizatiei.
Demn de luat în considerare este faptul ca într-o organizatie functioneaza indivizi de provenienta si factura diferita; diferite sunt originea sociala, biografica, opiniile, idealurile sau ideile.
Procesul de comunicare este, din aceasta cauza, adesea ori îngreunat, ori , mai mult decât atât, face loc pseudocomunicarii.
Principalul obstacol al oricarei forme de comunicare este pur si simplu de ordinul diferentei.În acest sens între angajati si cei care vor sa comunice exista un clivaj care tine de orizontul de plecare, de experienta si de motivatie.Chiar daca clivajul nu poate fi anulat, trebuie macar sa se tina seama de el.De aceasta constientizare a diferentei depinde de reusita tuturor celorlalte eforturi ulterioare.
Studiul proceselor de comunicare releva un mod defensiv în care indivizii comunica între ei, nestiind prea bine ce trebuie facut cu diferentele de opinie.În general comunicarea dintre ei pleaca de la axioma ca "lumea este asa cum o vad eu".Ceea ce reprezinta în fond, o atitudine defensiva care se transforma într-o bariera de netrecut.Bariera care, într-o organizatie poate juca un rol funest.
Organizatia difera din punctul de vedere al climatului pe care îl asigura comunicarii.În anii 50, americanul Gibb semnala doua tipuri de climat:"climat defensiv" si "climat dechis".
În cadrul primului tip, "ceilalti" sunt considerati a fi un pericol pentru organizatie, obligând-o la autoaparare.Singura lume care exista este propria lume, lume care este mereu amenintata.Din contra, cel de-al doilea tip de climat asigura comunicarea deschisa cu "ceilalti" aici existând disponibilitatea de a învata din experienta si opiniile celuilalt.În tabelul XV.3 diferentierea tipurilor de climat este extinsa pe baza unei întregi serii de contraste.
|
Climat defensiv(I) |
Climat dechis(II) |
Contrast I vs II |
|
1.Evaluativ |
Descriptiv |
Comunicarea strict bazata pe judecati de valoare;comunicarea orientata spre continut |
|
2.Control |
Orientare |
Comunicarea cu scopul de a-l influenta pe celalalt;comunicarea cu scopul de a ajunge la un punct de vedere comun. |
|
3.Strategie |
Spontaneitate |
Comunicare din ratiuni strategice;comunicare neimpusa. |
|
4.Neuntralitate |
Emptitate |
Comunicarea în conditii de indiferenta reciproca;comunicarea din atasament |
|
5.Superioritate |
Egalitate |
Comunicarea ierarhica;counicarea pe picior de egalitate |
|
6.Certitudine |
Provizorat |
Comunicare în termeni categorici;comunicare în termeni provizorii |
Fig. XV.3 Climatele comunicarii în organizatii
Din cercetarile efectuate rezulta ca în relativ multe organizatii domneste climatul defensiv.Or, un astfel de climat este un ostacol pentru procesul de dezvoltare.Misiunea managerului, subliniaza Haney, este extrem de clara: cel cu adevarat eficient impune colaboratorilor sai un stil de comunicare.Care, stil depinde de felul în care managerul reactioneaza la doua conditii: recunoasterea propriei subiectivitati (imaginea sa despre realitate este în proprii sai ochi o imagine subiectiva, incompleta sau deforma sau singulara de acelasi ordin si prin urmare, comparabila cu orice alta imagine a realitatii) si asumarea pozitiei sale, administrative (acceptarea faptului ca subalternii sai functioneaza într-un cadru dirijat de manageri, în vreme ce el însusi, ca manager actioneaza "fara sef".
Comunicarea optima-conditie a eficientei managerului
Eficienta muncii manageriale poate fi determinata în moduri variate.Ne propunem o exprimare a calitatii procesului managerial,adica a dimensiunilor comportamentului de grup îndreptat spre eficienta.Procesul de leadership se bazeaza pe stabilirea unor relatii interpersonale, constituind un proces continuu si complex de comunicare.
Abordarea problemei eficientei manageriale din perspectiva teoriei comunicarii ne ofera posibilitatea aprecierii muncii manageriale prin :
-rezultate interactiunii
-observarea schimbarii comportamentului grupului condus.
Astfel putem considera patru categorii de conducatori:
-cei ce rezolva problemele pe moment (manageri executivi)
-conducatori proeminenti, caracterizati prin cea mai puternica influenta asupra grupului
-conducatorii desemnati socio-metric, ales pe baza unor criterii subiective (aprecierea membrilor grupului).
-conducatori alesi rezultat al alegerii voluntare, pe baza experientei.
Climatul relatiilor cu angajatii
Climatul relatiilor cu angajatii se compune din perceptiile pe care si le formeaza conducerea, angajatii si reprezentantii lor în legatura cu derularea acestor realtii si cu modul în care partiile interesate (managerii, angajatii si sindicatele) urmeaza sa se comporte în raporturile dintre ele.Climatul relatiilor cu angajatii poate fi mai bun, rau sau marcat de indiferenta, în functie de perceptiile privind masura în care:
-exista încredere între conducere si angajati
-conducerea îsi trateaza angajatii corect si cu respect
-conducerea se arata deschisa în actiunile si interventiile sale-politice si procedurale privind relatiile cu angajatii sunt caracterizate de transparenta
-preocuparea pentru cultivarea unor raporturi de lucru armonioase este constanta, inducând angajtilor o atitudine cooperanta si nu una de supunere, sub care sa mocneasca nemultumiri.
-conflictele, atunci când apar, sunt aplanate fara a se recurge la actiuni revendicative, rezolvarea lor urmând un proces integrator,care conduce la solutii din care toata lumea are de câstigat.
-angajatii se indentifica în general cu interesele organizatiei, iar conducerea, la rândul ei, îi trateaza ca parteneri ale caror interese trebuie protejate corespunzator.
Îmbunatatirea climatului.
Îmbunatatirea climatului se poate realiza prin elaborarea si aplicarea consecventa a unor politici si proceduri corecte privind relatiile cu angajatii.Managerii de executie si sefii de echipa, care raspund de modul de desfasurare a relatiilor cu angajatii, trebuie instruiti în privinta metodelor folosite.Trebuie asigurata transparenta, prin informarea angajatilor asupra politicilor adoptate, iar angajamentul acestora poate fi stimulat prin actiuni de implicare si participare.Problemele care necesita rezolvare pot fi identificate prin discutii cu angajatii, cu reprezentantii lor si cu reprezentantii sindicatului în care sunt înscrisi.Dupa cum vor arata mai jos,este la fel de important ca organizatia sa se achite de obligatiile fata de angajati în maniera în care procedeaza cu celelalte grupuri interesate si sa ia masuri de consolidare a încrederii.
|
