Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca
Facultatea de stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii
Comunicare interculturala
Mitteleuropa
Jacques Le Rider
Jacques Le Rider s-a nascut în anul 1954 si în prezent el este profesor la Universitatea Paris VIII, în cadrul departamentului de germanistica. Deasemanea, el este autorul unor renumite carti despre Europa Centrala si istoria ei. A fost directorul Institutului Francez si între 1994 si 1996 a fost atasat cultural al Ambasadei Frantei din Viena. Faptul ca un francez vorbeste despre germanism atrage de la început atentia asupra unor suspiciuni în ceea ce priveste obiectivitatea discursului, deci textul trebuie analizat critic si bine filtrat prin atentie si ratiune.
Cartea aproape ca poate fi considerata un tratat de istorie a Europei Centrale deoare 232f53c ce ne furnizeaza o multitudine de date de acest gen, iar autorul se dovedeste un deosebit cunoscator al acesteia. Gemanii, cel mai numeros popor din centrul Europei si fac subiectul central al acestei carti. Pentru ca au o pozitie centrala, germanii s-au aflat mereu la mijloc, în zona de întâlnire a culturilor occidentale, reprezentate de Franta si Anglia, cu cele orientale, reprezentate de Rusia.
Popoarele germanice au avut avut mereu o relatie tensionata între ele si habsburgii erau mereu criticati pentru aliantele lor cu Rusia, dar poate ca asta se explica prin ideologiile gemanilor care spuneau ca ei au misiunea de a ocupa estul Europei si de a rezolva problema nationalitatilor care iscau atât de multe conflicte si asta mai ales în balcani. O alta sursa a discordiei în acesta regiune o reprezinta lipsa omogrnitatii religiei. Astfel, în Europa Centrala se face face distinctie între popoarele de religie greco - ortodoxa pe de o parte si cele de religie catolica si protestanta pe de alta parte. Aceasta situatie a dainuit de-a lungul secolelor si chiar la începutul anilor '90 evenimentele dintre Slovenia si Croatia cu Serbia s-au datorat situarii lor într-o zona de frontiera ancestrala. O alta cauza a divergentelor in zona a fost si este faptul ca toate popoarele sustin ca granitele lor ar trebui sa fie mai largi si tocmai de aceea multi s-au temut in 1990 când Germania s-a reunificat, date fiind antecendentele lor. Dar in opinia mea, situatia s-a schimbat la nivel mondial si o astfel de politica nu mai are sanse de reusita deoarece evolutia civilizatiei nu mai permite atât de usor ofensiva si asta mai ales în Europa si nordul continentului american unde civilizatia si diplomatia au atins cote înalte, iar drepturile omului si ale popoarelor sunt vasnic pazite la scala mondiala.
Conceptia colonizarii estului european a facut subiectul a numeroase scrieri gemane ale secolului al XIX-lea, scrieri pe caror importanta autorul o augmenteaza si le prezinta într-o lumina extrem de negativa. Deasemena, este sugerata ideea cum ca germanii ar fi antislavi, dar în cadrul unui context istoric si subiectiv, ar fi deplin justifcata pentru germanii propriu zisi, dar habsburgii au gasit la rusi mereu un aliat de nadejde. Cu populatiile slave mai mici din spatiul central european au avut însa de furca deoarece constituiau o minoritate demna de luat în seama si cu care au avut destul de multe probleme.
Le Rider furnizeaza în cartea sa date statistice referitoare la proportiile minoritatilor în zonele unde traiesc, date pe care nu le consider tocmai obiective, cel putin în ceea ce priveste România. Conform dumnealui, populatia germana din România era in 1920 de 745 421, adica 4,1% din total, ceea ce înseamna ca populatia tarii era de 18,2 milioane de locuitori. Deasemenea, precizeaza ca în anul 1930 în România erau 1 425 507 maghiari, adica 7,9% din total, ceea ce înseamna 18 milioane de români si alte minoritati. Ceea ce e absurd este ca din aceste cifre rezulta ca între 1920 si 1930 populatia tarii a scazut cu 0,2 milioane de locuitori. De aceea, consider ca procentele stipulate de Le Rider sunt incorecte. Un alt aspect care atrage atentia este ca în 1937, dupa spusele autorului în Ungaria erau 600 000 de germani, în timp ce în România erau 750 000. Este foarte curios faptul ca pe masura ce ne departam geografic de Germania, numarul germanilor creste în loc sa scada.
Germanii apar în aceasta carte într-o ipostaza de popor umil care a fost mereu sub voia celor mai puternici, dar nu a fost tocmai asa, iar în prezent, sustine autorul ca multi se tem de formarea celui de-al IV-lea Reich.
Un alt aspect atins de Le Rider este cel al luptelor interne pentru conducerea imperiului, fapt care contribuie în secolul al XVIII-lea la destabilizarea sa. Prusacii sunt considerati extrem de nepotriviti pentru aceasta sarcina. Totusi, concucatorul Prusiei obtine conducerea Imperiului Roman Germanic, câstigând în defavoarea habsburgilor. Acest fapt marcheaza moartea Imperiului. Austria are în continuare un rol foarte important pentru integrarea statelor din estul Europei unde detinea controlul.
Responsabilitatea pentru politicile si conducerea Europei sunt puse la jumatetea secolului al XIX-lea pe seama germanilor si ale lui Otto von Bismark.Acesta este sustinatorul farâmitarii statale probabil pentru ca astefel ar fi mai usor de îndeplinit visul germanilor de a stapâni mai apoi estul continentului.
Diferitele popoare ce intra în componenta Imperiului sunt vazute de autor în diferite feluri, de la prusacii foarte apreciati în comparatie cu celelalte popoare germanice, la habsburgii care apar într-o lumina negativa. Un fapt cu referire la problema minoritatilor si care este subliniat este acela ca populatia Transilvaniei este diferita de cea a Ungariei, acestea neavând o legatura istorica.
O usoara tenta critica obiectiva vine din partea lui Le Rider când spune ca popoarele mici sunt împartite de cele mari si dupa al doilea razboi mondial Franta si Rusia au împartit harta Europei dupa bunul si utopicul plac. Astfel se explica numeroase din conflictele lumii moderne si contemporane dintre nationalitati. Când s-a facut acea împartire nu s-a tinut cont de originea si istoria popoarelor, de identitatea si apartenenta lor, ci s-a facut doar la întâmplare.
Critica din discursul lui Le Rider se accentueaza când vine vorba de habsburgi care nu îsi uita menirea de a coloniza estul si devin adevarati tirani pentru polonezi, însa aceasta tiranie este una mai mult închipuita deoarece nu a fost una mai crunta decât asupra celorlalte natiuni. Aflat în plina expansiune, în secolul al XIX-lea austiecii devin conducatorii Europei, fiin principala putere. Statele Europei Centrale sunt foarte variale prin etnia popoarelor si sunt deosebit de rau pozitionate aflându-se la granita cu Rusia. Dând dovada de ironie, autorul gaseste doar Dunarea ca element comun al acestor popoare.
Cartea acorda o deosebita atentie evreilor care au fost mereu un subiect destul de sensibil în mitteleuropa si spune ca ei au avut o mare contributie la viata culturala a acesteia, mai ales în provincii precum Boemia, Galitia si Bucovina. De aici reiese faptul ca periferiile produc valori chiar si pentru cultura statului care îi subjuga. Autorul ajunge însa pâna acolo încât pune evreii din aceste zone periferice deasupra populatiilor majoritare si ii aseaza într-o pozitie de superioritate, iar propoetiile evreilor sunt augmentate în aceasta lucrare. Un alt aspect subiectiv il constituie considerarea Galitiei si a Bucovinei drept provincii fara istorie, în vreme ce vechimea acestora nu este neglijabila. Lucrarea prezinta Cernautiul ca o copie fidela a Vienei si abia în momentul în care Bucovina se uneste cu România intelectualii de aici devin mai avangardisti dupa ce au ajuns în postura de marginali în noua natiune.
La începutul secolului XX, Germania, prin Neumann exprima ideea unui razboi mondial împotriva Angliei pe care o vedea extrem de putrnica si aceasta se putea realiza printr-o aliere cu rusii si cu habsburgii pe care o considera foarte anevoioasa. Dar austriecii au ajuns sa se considere germani si dupa al Doilea Razboi Mondial, ajunsa un stat mic, Austria nu mai putea visa la conducerea Europei. Unii gânditori vad si azi Austria drept conducatoarea Mitteleuropei, numita si spatiu dunarean, însa Germania tinde spre a fi exclusa din aceata conceptie care nu se materializeaza si din motive economice ea face totusi parte. Aceasta abordare este usor fortata în conditiile în care ei au condus atâta vreme centrul european, iar scepticii tematori vor doar sa înlatura aceasta tara de pe scena principala a Europei. Astfel, înca din secolul XIX Franta se temea de o Germanie reunificata si au încercat sa slabeasca Tripla Alianta scotând Italia din aceasta. Tot Franta prezideaza procesul de dezmembrare al Austro - Ungariei, aspect care germanilor nu le era incomod ghidându-se dupa principiul "dezbina si stapâneste".
Dupa al Doilea Razboi Mondial, micile popoare europene au început sa se gândeasca la Mitteleuropa, dar bazele acesteia sunt foarte fregile si greu de dezvoltat. Autorul concepe o Mitteleuropa doar fara Germania si condusa de Austria. Totusi, aceasta idee ramâne o utopie pâna în prezent si schimbarea este destul de improbabila în momentul de fata.
|
