Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca
Facultatea de stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii
Comunicare interculturala
Mitteleuropa
Jacques Le Rider
Jacques Le Rider s-a nascut īn anul 1954 si īn prezent el este profesor la Universitatea Paris VIII, īn cadrul departamentului de germanistica. Deasemanea, el este autorul unor renumite carti despre Europa Centrala si istoria ei. A fost directorul Institutului Francez si īntre 1994 si 1996 a fost atasat cultural al Ambasadei Frantei din Viena. Faptul ca un francez vorbeste despre germanism atrage de la īnceput atentia asupra unor suspiciuni īn ceea ce priveste obiectivitatea discursului, deci textul trebuie analizat critic si bine filtrat prin atentie si ratiune.
Cartea aproape ca poate fi considerata un tratat de istorie a Europei Centrale deoare 232f53c ce ne furnizeaza o multitudine de date de acest gen, iar autorul se dovedeste un deosebit cunoscator al acesteia. Gemanii, cel mai numeros popor din centrul Europei si fac subiectul central al acestei carti. Pentru ca au o pozitie centrala, germanii s-au aflat mereu la mijloc, īn zona de īntālnire a culturilor occidentale, reprezentate de Franta si Anglia, cu cele orientale, reprezentate de Rusia.
Popoarele germanice au avut avut mereu o relatie tensionata īntre ele si habsburgii erau mereu criticati pentru aliantele lor cu Rusia, dar poate ca asta se explica prin ideologiile gemanilor care spuneau ca ei au misiunea de a ocupa estul Europei si de a rezolva problema nationalitatilor care iscau atāt de multe conflicte si asta mai ales īn balcani. O alta sursa a discordiei īn acesta regiune o reprezinta lipsa omogrnitatii religiei. Astfel, īn Europa Centrala se face face distinctie īntre popoarele de religie greco - ortodoxa pe de o parte si cele de religie catolica si protestanta pe de alta parte. Aceasta situatie a dainuit de-a lungul secolelor si chiar la īnceputul anilor '90 evenimentele dintre Slovenia si Croatia cu Serbia s-au datorat situarii lor īntr-o zona de frontiera ancestrala. O alta cauza a divergentelor in zona a fost si este faptul ca toate popoarele sustin ca granitele lor ar trebui sa fie mai largi si tocmai de aceea multi s-au temut in 1990 cānd Germania s-a reunificat, date fiind antecendentele lor. Dar in opinia mea, situatia s-a schimbat la nivel mondial si o astfel de politica nu mai are sanse de reusita deoarece evolutia civilizatiei nu mai permite atāt de usor ofensiva si asta mai ales īn Europa si nordul continentului american unde civilizatia si diplomatia au atins cote īnalte, iar drepturile omului si ale popoarelor sunt vasnic pazite la scala mondiala.
Conceptia colonizarii estului european a facut subiectul a numeroase scrieri gemane ale secolului al XIX-lea, scrieri pe caror importanta autorul o augmenteaza si le prezinta īntr-o lumina extrem de negativa. Deasemena, este sugerata ideea cum ca germanii ar fi antislavi, dar īn cadrul unui context istoric si subiectiv, ar fi deplin justifcata pentru germanii propriu zisi, dar habsburgii au gasit la rusi mereu un aliat de nadejde. Cu populatiile slave mai mici din spatiul central european au avut īnsa de furca deoarece constituiau o minoritate demna de luat īn seama si cu care au avut destul de multe probleme.
Le Rider furnizeaza īn cartea sa date statistice referitoare la proportiile minoritatilor īn zonele unde traiesc, date pe care nu le consider tocmai obiective, cel putin īn ceea ce priveste Romānia. Conform dumnealui, populatia germana din Romānia era in 1920 de 745 421, adica 4,1% din total, ceea ce īnseamna ca populatia tarii era de 18,2 milioane de locuitori. Deasemenea, precizeaza ca īn anul 1930 īn Romānia erau 1 425 507 maghiari, adica 7,9% din total, ceea ce īnseamna 18 milioane de romāni si alte minoritati. Ceea ce e absurd este ca din aceste cifre rezulta ca īntre 1920 si 1930 populatia tarii a scazut cu 0,2 milioane de locuitori. De aceea, consider ca procentele stipulate de Le Rider sunt incorecte. Un alt aspect care atrage atentia este ca īn 1937, dupa spusele autorului īn Ungaria erau 600 000 de germani, īn timp ce īn Romānia erau 750 000. Este foarte curios faptul ca pe masura ce ne departam geografic de Germania, numarul germanilor creste īn loc sa scada.
Germanii apar īn aceasta carte īntr-o ipostaza de popor umil care a fost mereu sub voia celor mai puternici, dar nu a fost tocmai asa, iar īn prezent, sustine autorul ca multi se tem de formarea celui de-al IV-lea Reich.
Un alt aspect atins de Le Rider este cel al luptelor interne pentru conducerea imperiului, fapt care contribuie īn secolul al XVIII-lea la destabilizarea sa. Prusacii sunt considerati extrem de nepotriviti pentru aceasta sarcina. Totusi, concucatorul Prusiei obtine conducerea Imperiului Roman Germanic, cāstigānd īn defavoarea habsburgilor. Acest fapt marcheaza moartea Imperiului. Austria are īn continuare un rol foarte important pentru integrarea statelor din estul Europei unde detinea controlul.
Responsabilitatea pentru politicile si conducerea Europei sunt puse la jumatetea secolului al XIX-lea pe seama germanilor si ale lui Otto von Bismark.Acesta este sustinatorul farāmitarii statale probabil pentru ca astefel ar fi mai usor de īndeplinit visul germanilor de a stapāni mai apoi estul continentului.
Diferitele popoare ce intra īn componenta Imperiului sunt vazute de autor īn diferite feluri, de la prusacii foarte apreciati īn comparatie cu celelalte popoare germanice, la habsburgii care apar īntr-o lumina negativa. Un fapt cu referire la problema minoritatilor si care este subliniat este acela ca populatia Transilvaniei este diferita de cea a Ungariei, acestea neavānd o legatura istorica.
O usoara tenta critica obiectiva vine din partea lui Le Rider cānd spune ca popoarele mici sunt īmpartite de cele mari si dupa al doilea razboi mondial Franta si Rusia au īmpartit harta Europei dupa bunul si utopicul plac. Astfel se explica numeroase din conflictele lumii moderne si contemporane dintre nationalitati. Cānd s-a facut acea īmpartire nu s-a tinut cont de originea si istoria popoarelor, de identitatea si apartenenta lor, ci s-a facut doar la īntāmplare.
Critica din discursul lui Le Rider se accentueaza cānd vine vorba de habsburgi care nu īsi uita menirea de a coloniza estul si devin adevarati tirani pentru polonezi, īnsa aceasta tiranie este una mai mult īnchipuita deoarece nu a fost una mai crunta decāt asupra celorlalte natiuni. Aflat īn plina expansiune, īn secolul al XIX-lea austiecii devin conducatorii Europei, fiin principala putere. Statele Europei Centrale sunt foarte variale prin etnia popoarelor si sunt deosebit de rau pozitionate aflāndu-se la granita cu Rusia. Dānd dovada de ironie, autorul gaseste doar Dunarea ca element comun al acestor popoare.
Cartea acorda o deosebita atentie evreilor care au fost mereu un subiect destul de sensibil īn mitteleuropa si spune ca ei au avut o mare contributie la viata culturala a acesteia, mai ales īn provincii precum Boemia, Galitia si Bucovina. De aici reiese faptul ca periferiile produc valori chiar si pentru cultura statului care īi subjuga. Autorul ajunge īnsa pāna acolo īncāt pune evreii din aceste zone periferice deasupra populatiilor majoritare si ii aseaza īntr-o pozitie de superioritate, iar propoetiile evreilor sunt augmentate īn aceasta lucrare. Un alt aspect subiectiv il constituie considerarea Galitiei si a Bucovinei drept provincii fara istorie, īn vreme ce vechimea acestora nu este neglijabila. Lucrarea prezinta Cernautiul ca o copie fidela a Vienei si abia īn momentul īn care Bucovina se uneste cu Romānia intelectualii de aici devin mai avangardisti dupa ce au ajuns īn postura de marginali īn noua natiune.
La īnceputul secolului XX, Germania, prin Neumann exprima ideea unui razboi mondial īmpotriva Angliei pe care o vedea extrem de putrnica si aceasta se putea realiza printr-o aliere cu rusii si cu habsburgii pe care o considera foarte anevoioasa. Dar austriecii au ajuns sa se considere germani si dupa al Doilea Razboi Mondial, ajunsa un stat mic, Austria nu mai putea visa la conducerea Europei. Unii gānditori vad si azi Austria drept conducatoarea Mitteleuropei, numita si spatiu dunarean, īnsa Germania tinde spre a fi exclusa din aceata conceptie care nu se materializeaza si din motive economice ea face totusi parte. Aceasta abordare este usor fortata īn conditiile īn care ei au condus atāta vreme centrul european, iar scepticii tematori vor doar sa īnlatura aceasta tara de pe scena principala a Europei. Astfel, īnca din secolul XIX Franta se temea de o Germanie reunificata si au īncercat sa slabeasca Tripla Alianta scotānd Italia din aceasta. Tot Franta prezideaza procesul de dezmembrare al Austro - Ungariei, aspect care germanilor nu le era incomod ghidāndu-se dupa principiul "dezbina si stapāneste".
Dupa al Doilea Razboi Mondial, micile popoare europene au īnceput sa se gāndeasca la Mitteleuropa, dar bazele acesteia sunt foarte fregile si greu de dezvoltat. Autorul concepe o Mitteleuropa doar fara Germania si condusa de Austria. Totusi, aceasta idee ramāne o utopie pāna īn prezent si schimbarea este destul de improbabila īn momentul de fata.
|
