Comunicarea in Asistenta Sociala
”Asistenta sociala este activitatea profesionala de ajutare a indivizilor, grupurilor sau comunitatilor, activitate prin care se intareste sau se restabileste capacitatea acestora pentru functionare 545e47f a sociala si se creeaza conditii sociale favorabile pentru atingerea obiectivelor.” (dupa NASW-National Association of Social Work)
Principalul scop al asistentei sociale este acela de a-i ajuta pe oameni sa schimbe anumite aspecte ale functionarii sociale. Primul pas de la care trebuie sa se porneasca in interventia de ajutorare este de a dezvolta procesul de comunicare al individului cu societatea. A-l ajuta pe individ sa se deschida, sa-si exprime ideile, sentimentele, dorintele, sentimentele Astfel el isi va putea imbunatati interactiunile la diferite nivele ale vietii – cu familia, prietenii, colegii, institutii sau comunitatea in care traieste.
In procesul asistentei sociale comunicarea urmareste:
1. Colectarea de informatii necesare procesului de ajutorare.
2. Explorarea ideilor, sentimentelor si a cailor care vin sa intampine problema si sa gaseasca modalitati de rezolvare.
3. Exprimarea gandurilor si sentimentelor.
4. Structurarea muncii.
5. Informare, incurajare si oferirea unei cai de urmat.
Conform codului etic editat de NASW in 1956 ‘’asistentii sociali recunosc importanta fundamentala a relatiilor interpersonale si le promoveaza in practica profesionala’’.
Comunicarea interpersonala ca forma de interactiune semica, are rolul sau important in structurarea relatiilor interumane si in realizarea la nivel profesionist a activitatilor de asistenta sociala.
Din perspectiva diacronica a asistentei sociale, a fost recunoscuta importanta comunicarii interpersonale, iar notiunea de relatie interumana a fost introdusa ca un suport special pentru beneficiul populatiei deservite. Virtutile unei actiuni comunicative eficiente au fost necesare de la inceputurile asistentei sociale in etapa sa cantitativa care facea trimitere la comportamentul prosocial (concept care implica ajutor neconditionat pentru membri ai comunitatii, introdus de S. Chelcea, P. Ilut, 1990 si St. Boncu, 2005). Este cunoscuta realitatea ca o parte importanta din problemele cu care se confrunta asistentii sociali in relatia cu beneficiarii se datoreaza deficientelor de comunicare interpersonala. Lipsa abilitatilor si competentelor de comunicare, precum si prezenta barierelor de comunicare, ingreuneaza semnificativ procesul interventiei specializate de asistenta sociala
Consideram ca, pentru demersul nostru, comunicarea interpersonala diadica este nu doar utila, ci si indispensabila. Aceasta presupune strict doi participanti si ocupa un loc aparte in ierarhia tipurilor de comunicare, pentru ca are calitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credintele oamenilor. O relatie buna este un contact interpersonal empatic, in care partenerii sunt relativ sincroni si in armonie. A crea o buna relatie inseamna a alege, din gama de comportamente posibile, pe acelea care asigura armonia cu interlocutorul. A crea usor o relatie inseamna a stapani arta de a te face acceptat, credibil, competent in activitatea de ajutare la nivel profesionist.
In declaratia privind scopul si obiectivele asistentei sociale, publicata in Social Work revisted nr. 26 din ianuarie 1981, se precizeaza ca activitatea profesionistilor din domeniu vizeaza facilitarea interactiunilor dintre indivizi.
Construirea unei relatii corecte si eficiente intre asistentul social si beneficiar depinde de calitatea procesului de comunicare prin adaptarea profesionistului la specificul sociocultural in care se afla cel care solicita ajutorul. „Pentru a fi eficienta, comunicarea interpersonala dintre beneficiar si asistentul social trebuie sa fie compatibila cu stilul de viata al beneficiarului si cu interesele sale generale”. (A. Morales, B. Sheafor, 1977, p. 122).
Acceptam comunicarea ca fenomen social de baza, in stransa legatura cu interactiunea sociala, comunicarea fiind cea care creeaza si modifica relatiile. Indivizii actioneaza interdependent, pe baza unei strategii ce presupune un sistem de coduri de actiune, realitatea fiind in permanenta construita de actorii sociali in urma interactiunii. Semnificatia faptelor umane se regaseste in modul in care acestia interactioneaza unii cu altii.
Relatia interpersonala este ambianta de deschidere, incredere si confidenta intre parteneri. O relatie buna nu implica cu necesitate elemente afective. Cu un efort de adaptare, poate fi construita o relatie buna chiar si cu un interlocutor neinteresat.
Comunicarea interpersonala diadica acceptata si considerata potrivita in relatia asistent social - beneficiar se diferentiaza de alte tipuri de comunicare prin urmatoarele caracteristici:
este o comunicare intre doua persoane;
se realizeaza fata in fata;
nu este mediata;
prin forma si continutul ei, reflecta caracteristicile personale ale indivizilor, rolurile lor sociale, cat si relatia dintre cei doi.
Comunicarea interpersonala este principalul aspect al comunicarii in sine. Chiar daca poate avea loc intre trei sau mai multi indivizi in circumstante deosebite, modelul nostru de comunicare analizeaza acest context ca avand loc intre doi indivizi si doar exceptional in cadrul interactiunii de grup in asistenta sociala, vom depasi pentru scurt timp acest cadru.
Consideram ca indeosebi in fazele de interactiune preliminara dintre asistentul social si beneficiar este utila calitatea relatiei profesionale si nu numarul de participanti si citam un specialist american din domeniu care intareste cele afirmate: cel mai important element definitoriu al comunicarii interpersonale este nivelul de apropiere si de intimitate dintre participanti. Acest lucru este considerat a fi mult mai important decat numarul de indivizi care participa (S. Tubbs, 2003, p. 105). Ca o continuare a celor afirmate de autorul amintit, recunoastem ca in aceste intalniri preliminare de care aminteam, utile sunt pentru ameliorarea de catre asistentul social al cazului, componentele comunicarii fatice, dupa modelul cunoscut a lui Jakobson. Aceasta ameliorare incepe de la prima intalnire a specialistului cu beneficiarul serviciilor, de la salutul initial care, desi este considerat redundant, creeaza cadrul succesului imediat sau mai intarziat al relatiei profesionale. Comunicarea interpersonala se instaleaza atunci cand exista un grad ridicat de incredere intre cei care comunica si atunci cand fiecare dintre cei doi este pregatit sa discute deschis despre istoria personala si propriile sentimente.
Intr-o relatie interpersonala realizam imediat reactia partenerului si ne putem corecta, comportamentul nonverbal fiind o sursa de semnificatii utile in comunicare. Expresia fetei, contactul vizual, postura corpului, precum si alte comportamente nonverbale pot comunica informatii importante despre partener. Persoanelor le este necesar a se confirma obiectiv unii pe altii. Fiinta umana nu poate exista decat in aceasta continua oscilare spre sine si spre ceilalti, avand nevoie de intelegere, companie, dar si de autoconfruntare. Existam in masura in care ne gasim si ne regasim in ceilalti. Constientizarea acestei nevoi este insa direct dependenta de dorinta si capacitatea fiecaruia de a se realiza. (D. McQuail, 1999, p. 107).
In practica profesionista, recunoasterea si intelegerea semnificatiei comportamentelor interpersonale este o sursa de importante descoperiri pentru asistentul social. Deseori, aceste comportamente comunica sentimente pe care beneficiarul nu este capabil sa le exprime in cuvinte. Distanta sociala si postura pe care beneficiarul o adopta in cadrul interviurilor cu asistentul social pot indica nivelul de acceptare sau respingere pe care beneficiarul il manifesta cu privire la asistentul social. Intarim utilitatea acestei forme de interactiune prin necesitatea de a interveni ca profesionist, mai ales in unele cazuri in interventia in criza, iar esecul actului comunicational poate pastra uneori iremediabil solicitantul in starea in care se afla.
|
