Conceptualizarea limbajului din domeniul asistentei sociale
Asistenta sociala, ca si alte domenii, utilizeaza un limbaj sectorial, numit in continuare limbaj al asistentei sociale sau lexic specializat al asistentei sociale.
Ne-a ingrijorat si motivat utilizarea excesiva a elementelor de jargon, intr-o forma paralela 555b11f sau multipla, din literatura de specialitate si in legislatia din asistenta sociala. Astfel, lucrari din domeniu si prevederi legislative ne-au oferit o serie de exemple ale prezentei sinonimiei si a inconsecventelor in limbajul profesionistilor.
Lipsa consensului terminologic in domeniul asistentei sociale sta la baza unor bariere in relatiile interpersonale din domeniu, care afecteaza chiar eficienta calitatii serviciilor de specialitate.
In interactiunea asistent social - beneficiar, pot exista bariere determinate de utilizarea nepotrivita sau excesiva a jargonului profesional. (Freudenberger 1979, apud Zastrow 1985, p. 246 )
In urma analizei utilitatii comunicarii interpersonale in domeniul asistentei sociale, gasim utila definitia lui Molles din 1974 prin care „relatia de comunicare implica stabilirea unei corespondente univoce, intre un univers spatio-temporal, A, si un alt univers spatio-temporal, B, ca receptor care include notiunea de intelegere, transfer si care se desfasoara de la campul fenomenal pana la campul de simboluri legate intr-o structura.” (A. Molles, 1974, p. 17)
Consideram ca reusita interactiunilor interpersonale dintre asistentul social si solicitantul serviciilor este profund afectata de ambiguitatile si sinonimia din limbajul asistentei sociale.
Reamintim ca, limbajului din asistenta sociala, nu i s-a acordat suficienta atentie de catre teoreticienii si practicienii din sistemul national si international, iar lipsa unor astfel de preocupari explica si lipsa unui dictionar de specialitate pe plan national. Si in plan international situatia nu este schimbata, Cristhoper Hall intr-o lucrare foarte recenta subliniaza ca in domeniul asistentei sociale analiza limbajului este de actualitate in ultimii ani. (C. Hall, 2006, p. 3)
Intelegem prin limbajul asistentei sociale – utilizarea de catre specialistii din domeniu a unor termeni specifici intr-un context profesional.
Consideram ca un context profesional al limbajului asistentei sociale necesita o cel putin o tripla traducere:
la nivelul interactiunii asistent social – beneficiar;
la nivelul rapoartelor scrise de asistentul social;
la nivelul echipei multidisciplinare (alti profesionisti implicati in solutionarea cazurilor).
La primul punct, avem, de asemenea, o dubla traducere:
limbajul asistentului social transmis beneficiarului;
limbajul beneficiarului filtrat de asistentul social.
Ca sistem lexical, limbajul din asistenta sociala reprezinta o terminologie, adica un ansamblu de termeni sau cuvinte specializate apartinand unui sociolect, care ar fi de preferabil sa fie caracterizat prin univocitate si non-ambiguitate.
In ultimii 18 ani, in domeniul asistentei sociale, s-a dezvoltat un limbaj al specialistilor mai putin supravegheat, in care amestecul lingvistic e mai puternic, iar formele hibride, simtite ca atare, capata adesea conotatii negative, care accentueaza stereotipiile si excluderea sociala beneficiarilor. Aceasta dinamica a limbajului o resimtim atat in demersul intelectual al teoreticianului, cat si in activitatea curenta a practicianului din domeniu.
Limbajul asistentei sociale intra in zona unei ideologii ocupationale inteleasa ca strategie caracteristica a unei profesii sau unei categorii ocupationale, prin care practicienii acesteia „mentin controlul asupra accesului la productia lor mentala si asigura coeziunea celor de acelasi grad cu ei.” ( O. Sullivan Tim, 2001, p. 168 )
In acelasi timp, prezenta sinonimiei in limbajul din domeniu influenteaza calitatea actului profesional prin cresterea ambiguitatilor de discurs.
Premisele sustin ideea dezvoltarii unui limbaj specializat al asistentei sociale, dar in limitele excluderii urmatoarelor componente:
ambiguitati si inconsecvente din limbajul literaturii de specialitate;
ambiguitati si inconsecvente din limbajul utilizat in legislatia din domeniu;
ambiguitati si inconsecvente din limbajul utilizat in rapoartele de specialitate care
urmeaza sa fie consultate de specialisti din afara domeniului (ex. ancheta sociala);
sinonimiei excesive;
anglicismelor preluate fara un filtru corect (ex. assesment, case work, client);
formularilor care pot accentua starea de excludere sociala a beneficiarilor;
conceptelor create ad hoc in anumite zone universitare, de catre membri ai
corpului academic din domeniu.
Elementele reparatorii enuntate mai sus nu doresc sa opreasca productivitatea epistemica a limbajului de specialitate din domeniu.
Prin tendinta prin care asistenta sociala cauta sa devina o profesie eficace si umana, asistentii sociali trebuie sa ia in considerare dificultatile aparute in limbajul general si de specialitate, si sa traduca limbajul beneficiarilor in concepte care pot evolua in teorii menite sa ghideze practica in domeniu.
|
