Cuvantul „comunicare” provine din limba latina si inseamna „a face comun”. „ A comunica” = a face cunoscut; a da de stire; a informa; a infiinta; a spune. (Dictionarul explicativ al limbii romane).
„A spune” este un proces intru-un singur sens‚ ”a comunica” presupune transfer de informatie.
Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata in fata,este importanta pentru a te intelege pe 323d33d tine si pentru a construi relatii cu ceilalti.[1]
Comunicarea desemneaza ansamblul proceselor prin care se efectueaza schimburi de informatii si de semnificatii intre persoane aflate intr-o situatie sociala data. Comunicarea este interactiune, ea se prezinta ca un fenomen dinamic care implica o transformare.[2]
Comunicarea este un proces sensibil, prin care un emitator doreste sa-si faca acceptat mesajul de catre un receptor. Receptorul mesajului trebuie sa-i recunoasca emitatorului competenta in domeniul vizat si sa-i acorde destula incredere pentru a-i asculta si accepta mesajul; in caz contrar, ca urmare a fenomenului de expunere selectiva, mesajul va fi evitat, ignorat. Unii vor recepta informatia, dar nu-i vor da atentie: acesta este mecanismul de perceptie selectiva.
Comunicarea reprezinta ansamblul proceselor fizice si psihice prin care se efectueaza operatia de punere in relatie cu una sau mai multe persoane in vederea atingerii unor anumite obiective.
G.A.Milleer spunea ca: ”comunicarea reprezinta o secventa de evenimente (simboluri) care se impletesc la un moment dat conform unui patern.”
„Comunicarea umana reprezinta modul fundamental de interactiune psihosociala a persoanelor realizata prin intermediul simbolurilor si al semnificatilor social-generalizate ale realitatii, in vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de comportament individual sau de grup.” (J.C.Abric)
Comunicarea poate sa capete accentele unor definitii lingvistice, psihologice,filozofice, matematice, pedagogice, psihosociale, asrfel :
„ Comunicarea este un proces in care oamenii isi impartasesc informatii, idei si sentimente.” (Hybels,Weaver)
„ Comunicarea se refera la actiunea, cu una sau mai multe persoane de trimitere si receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc intr-un context, presupune anumite efecte si furnizeaza oportunitati de feedback.” (DeVito)
„ Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje.” (George Gerbner)
„ Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.” (Gerald R.Miler)
„ Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic.” (A.Craig Baird si Franklin H.Knower)
„ Comunicarea este procesul transmiterii structurii dintre componentele unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu.” (Klaus Krippendorf )
„ Comunicarea este o functie sociala…, o distributie a elementelor comportamentului sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli…Comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este … un set de relationari bazate pe transmiterea unor stimuli si evocarea raspunsurilor.” (Colin Cherry)
„ Comunicarea reprezinta un proces de viata esential prin care animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata.” (D. Ruben)
„ Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelor referitoare la comportament.” (C. David Mortensen)
„Comunicare … consta … in atribuirea unui sens semnelor …, perceperea intelesului.” (Gary Cronkhite)
Actul de comunicare este un proces mutual, fiecare parte o influenteaza pe cealalta in fiecare clipa.
„A comunica” , „comunicare” inseamna punerea in relatie a spiritelor umane, a creierelor umane. Se intelege prin comunicare – transmiterea unei „imagini” , transmitere care se realizeaza mai ales prin mijloace media.
„A comunica” este echivalent cu a transmite informatii referitoare la ceea ce avem in minte ; corespunde totalitatii fenomenelor psihologice, putin cunoscute si incorect clasificate asupra carora emitatorul, informeaza pe ceilalti, cunostinte, amintiri, imagini, pareri, dorinte, sentimente.
Denis Mc Quail (1999), tinand cont de numarul mare de definitii ale comunicarii aparute, a prezentat sumar 15 categorii:
1. Simboluri, vorbire, limbaj
2. Intelegerea – receptarea, nu transmiterea mesajelor
3. Interactiune, relatie – schimbul activ si coorientarea
4. Reducerea incertitudinii – ipotetica dorinta fundamentala, care duce la cautarea de informatie in scopul adaptarii.
5. Procesul – intreaga secventa a transmiterii
6. Transfer, transmitere – miscare conotativa in spatiu sau timp
7. Legatura, unire – comunicarea in ipostaza de conector, de articulator.
8. Trasaturi comune – amplificarea a ceea ce este impartasit sau acceptat de ambele parti.
9. Canal, purtator, ruta – o extensie a ,,transferului” avand ca referinta principala calea sau ,,vehiculul” (sistem de semne sau tehnologie)
10. Memorie, stocare – comunicarea duce la acumularea de informatie si putem comunica cu astfel de depozite informative.
11. Raspuns discriminatoriu – accentuarea acordarii selective de atentie si a interpretarii.
12. Stimuli – accentuarea caracterului mesajului de cauza a raspunsului sau reactiei.
13. Intentie – accentueaza faptul ca actele comunicative au un scop.
14. Momentul si situatia – acordarea de atentie contextului actului comunicativ.
15. Putere – comunicarea vazuta ca mijloc de influenta.
Edward Sapir, citat de Denis Mc Quail in cartea sa, “Comunicarea”, afirma urmatoarele: “Numai in aparenta societatea este o suma statica de institutii sociale; in realitate ea este reanimata sau reafirmata creator in fiecare zi de acte particulare, de natura comunicativa care are loc intre indivizii ce o alcatuiesc… orice structura culturala, orice act individual care tine de comportamentul social implica, intr-un sens implicit, comunicarea.”
John Fiske, raspunzand intrebarii “Ce este comunicarea?”, are anumite indoieli conform carora comunicarea nu este un subiect, in sensul academic obisnuit al cuvantului, ci o arie de studiu interdisciplinara.
Sultana Craia, Dictionar de comunicare, defineste comunicarea : “proces de transmitere a unei informatii, a unui mesaj, intre un emitator si un receptor, prin intermediul unui canal. Comunicarea este un fenomen social, un ansamblu de coduri si reguli care fac posibila o intelegere”.
Moles, definind comunicarea[4], afirma: ”comunicarea implica stabilirea unei corespondente univoce intre un univers spatio-temporal, A (emitator), si un univers spatio-temporal, B (receptor), care include notiunea de intelegere, transfer si care se desfasoara de la campul fenomenal pana la campul de simboluri legate intr-o structura.”
Christian Baylon si Xavier Mignot, in cartea Comunicarea, semnalau faptul ca verbul “a comunica” si substantivul “comunicare” sunt polisemantice, adica comporta o pluralitate de semnificatii. Cei care se ocupa de domeniul ,,comunicarii” nu au de a face cu o actiune bine determinata. Prin a comunica si comunicare vom intelege, de fapt, punerea in relatie a spiritelor umane.
Laurentiu Soitu, in lucrarea sa, Comunicare si actiune[5],defineste comunicarea umana ca fiind “esenta legaturilor interumane exprimata prin capacitatea de a descifra, permanent, sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor si al semnificatiilor social- generale, in vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de comportament individual sau la nivel de grup.”
Cele mai importante preconditii care fac comunicarea posibila sunt :
-cei care comunica trebuie sa foloseasca aceleasi semne, care trebuie sa aiba pentru toti acelasi sens;
-comunicarea presupune ca schemele interpretative pe care comunicatorul si interpretul le asociaza semnului comunicativ sa fie identice;
-cu cat diferentele sunt mai mari, cu atat sansele unei comunicari reusite sunt mai mici;
-comunicatorul si interpretul trebuie sa detina un sistem comun de abstractizari si tipizari.
Comunicarea este considerata a fi un potential mijloc de a promova relatii sociale si interindividuale armonioase, dar si o sursa de presiune, influenta si manipulare. Calitatea relatiei este principalul factor care genereaza calitatea comunicarii. Pentru ca o comunicare sa fie efectiva si de calitate, este necesar: sa asculti, sa iei in considerare punctul de vedere al celuilalt; sa observi, sa fi atent la toate evenimentele; sa analizezi, in scopul de a discerne partea de explicit de cea de implicit, partea observabila de cea ascunsa; sa controlezi calitatea si pertinenta mesajului; sa te exprimi. Orice comunicare se inscrie intr-un context psihologic care ramane intotdeauna unul social si ideologic.
Dubois sustine ca, comunicarea este vazuta ca o intalnire si de exprimare a subiectivitatilor tine de o lingvistica a enuntarii. Enuntarea este definita „fie ca patrunderea subiectului in interiorul enuntului, fie ca relatia pe care locutorul o intretine prin intermediul textului cu interlocutor, ori ca atitudinea subiectului vorbitor cu privire la enuntul sau.” [7]
Dupa Eluerd comunicarea poate fi vazuta ca o „tentativa de ajustare” , unde trebuie adaugate, alaturi de transportul de informatie, jocul rolurilor si al actelor prin care interlocutorii intra in contact, actioneaza si pun bazele unor comunitati lingvistice intr-o lume a oamenilor.
A comunica inseamna a analiza o situatie si a produce indici intentonali cu scopul de a trasmite aceasta analiza unei persoane care nu cunoaste respectiva situatie.
|
