Etapele analizei functionale a comunicarii de masa
Abordarea empirico-functionalista a cunoscut o vârsta de aur în cursul deceniului cincizeci, când s-au precizat bazele teoretice ale modelului si s-au stabilit regulile studiilor empirice. Dupa cum am mai amintit, Paul Lazarsfeld, B. Berelson si M. 11411r1711l Gaudet, la începutul anilor 1940, înainte ca televiziunea sa existe ca mijloc de comunicare de masa, au conceput un proiect de cercetare privind impactul campaniei pentru alegerile prezidentiale, mediatizate prin presa scrisa si radio, asupra alegatorilor americani. Studiul a fost publicat în 1944, apoi în 1948, sub titlul (devenit celebru) The People's Choice, considerat model al anchetelor privind formarea opiniilor în campaniile electorale.
Am precizat, într-un capitol anterior, caracterul selectiv al influentei prin intermediul comunicarii de masa, rolul activ al publicului fata de mesajele mass-media, teoria relatiilor sociale, teoria "predispozitiilor latente" de a vota într-o anume directie (datorata apartenentei la o anumita categorie sociala), teoria confirmarii opiniilor initiale, a consolidarii deciziilor printr-o selectie continua si partizana a mesajelor suplimentare din mass-media, teoria grupurilor de referinta, a grupului primar, a grupurilor mici, teoria celor doua trepte ale procesului de comunicare, teoria liderilor de opinie.
Acesta este faza incipienta a modelului functionalist.
A doua etapa - aceea a anilor 1948-1950 - reprezinta momentul aplicarii modelului functionalist în domeniul comunicarii. Acum se stabilesc primele paradigme ale functiilor mass-media.
Astfel, cercetatorul american H.D. Lasswell, în lucrarea sa Structure and Function of Communication in the Society, 1948 (Structura si functia comunicarii în societate), a determinat directiile majore ale cercetarii comunicarii de masa, pornind de la ideea ca, în orice actiune de comunicare, trebuie sa avem în vedere cele cinci întrebari fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?
Din aceasta perspectiva, fiecare element al actului comunicarii poate fi supus analizei, având în vedere cele doua componente: structura si functia.
Astfel, cine? vizeaza analiza de control, adica studiul emitato-rului, al celui care initiaza si controleaza procesul comunicarii; ce? vizeaza analiza canalelor de comunicatie, a mediumului (presa scrisa, cinema, radio, televiziune, video etc.); cui? vizeaza analiza publicului, audienta, modul de receptare a mesajelor; cu ce efect? vizeaza analiza scopului, a efectelor si a eficacitatii comunicarii.
În esenta, modelul comunicarii, în viziunea lui Lasswell, se reduce la someone says something on somebody (cineva spune ceva cuiva).
Paradigma lasswelliana, devenita clasica, are un caracter fondator, reprezentând, în timp, "un cadru de referinta important si o schema metodologica utila". (Gina Stoiciu, 1981, p.29) Ea se recomanda si astazi "prin evidenta schemei propuse, prin simplitate, prin calitatea de a codifica sintetic un set mare de întrebari ce se ridica în legatura cu fenomenul comunicarii de masa si prin bogatia de sugestii privind problematica cercetarii". (Idem) Paradigma lui Lasswell propune o teorie functionalista a mijloacelor de informare, deosebita de modelul cibernetic. H.D. Lasswell defineste trei functii ale media:
a) de supraveghere a mediului înconjurator;
b) de coordonare a diferitelor parti ale societatii;
c) de transmitere a traditiilor de la o generatie la alta.
Aceasta paradigma a stimulat efectuarea unor studii în domenii specializate, care au evidentiat posibilitatile de depasire a cadrelor de cercetare fixate prin aceasta paradigma.
Totodata, schema lui Lasswell prezinta si unele limite, care sunt, de fapt, caracteristici ale sociologiei comunicarii de masa din anii 1940-1950.
Astfel, schema lui Lasswell "nu sugereaza, ca directie de cercetare, studiul comportamentului receptorului în raport cu limbajele particulare atasate canalelor si nici modalitatile specifice de structurare a informatiilor în raport cu acestea". Apoi, "cercetarea lui cine transmite a disimulat un timp caracterul de productie industriala al comunicatorului, în timp ce atomizarea procesului de comunicare a estompat caracterul de sistem social al comunicarii de masa ca si corelatiile sale cu structurile sociale". "Pornind de la sugestiile paradigmei lui Lasswell, care privilegiaza ca unitate de analiza individul, au fost incitate îndeosebi cercetarile empirice care au uzat în principal de tehnica sondajelor, de analiza statistica a datelor si de experientele de laborator". (Gina Stoiciu, 1981, p.28)
Robert K. Merton (The Sociology of Knowledge and Mass-Communication) realizeaza un inventar al functiilor mass-media, "distingând între consecinte si motive ale activitatii canalelor de comunicare în masa, între functii si disfunctii, între efecte manifeste, asteptate, si efecte lente, neasteptate, prin combinarea functiilor si disfunctiilor cu efecte manifeste si lente, el contureaza o tipologie sistematica a functiilor". (Gina Stoiciu, op.cit., p.36-37)
Cercetarea functiilor comunicarii de masa datoreaza mult teoriei functionaliste a lui Merton.
A treia etapa a analizei functionale a comunicarii de masa este cea propusa, în anul 1960, de sociologul Charles R. Wright (Analiza functionalista si comunicarea de masa, 1960).
El concepe o schema ampla, care preia si distinctiile formulate de R.K. Merton între "functii" si "disfunctii", precum si între "functii manifeste" si "functii latente". El are în vedere:
1) functiile 3) manifeste 5) supravegherii (stirile) 9) societate
ori ori ale 6) corelarii (comentariile) pentru 10) indivizi
2) disfunctiile 4) latente 7) transmiterii culturale (educatia) 11) subgrupuri
8) divertismentului 12) sisteme
culturale
Abordarea functionalista, în viziunea lui Ch.R. Wright, încearca sa raspunda la patru întrebari fundamentale:
1) "Prima întrebare deriva din considerarea mass-media ca un proces social, mai exact ca un subsistem în cadrul sistemului social în ansamblului lui: care sunt consecintele pentru indivizi, grupuri si societate ale acestui tip de comunicare înzestrat cu capacitatea de a cuprinde vaste ansambluri umane?
2) A doua întrebare ridica problema utilizarii si gratificatiilor pe care si le procura receptorii prin citirea ziarelor, ascultarea posturilor de radio etc.
3) A treia categorie de probleme se refera la studiul functionarii organizatiilor (institutiilor) de comunicare cum ar fi functionarea redactiei unui ziar sau a unui post de radio sau de televiziune.
4) Al patrulea tip de analiza functionalista consta în a identifica conditia specifica a mass-media în ansamblul proceselor de comunicare dintr-o societate si mai ales evaluarea schimbarilor produse de media în cadrul proceselor de reglare sociala." (Ioan Dragan, 1996, p.165-166)
A patra etapa este cea a modelului "UTILIZĂRILOR sI GRATIFICAŢIILOR", dezvoltata mai ales în anii 1970-1980 de catre E. Katz, M. Gurevitch, H. Haas, K.E. Rosengren s.a.
Cercetatorii au încercat sa raspunda celor doua întrebari fundamentale:
1) Ce fac mass-media din individ?
2) Ce face individul din mass-media?
Abordarea functionala a influentei comunicative se bazeaza pe ideea ca raspunsul la comunicare, schimbarea atitudinii pot fi justificate mai ales în termenii nevoilor diferite ale receptorilor. Abordarea uses and gratifications rastoarna schema traditionala, lineara emitator-receptor: individul dialogheaza, într-un anumit fel, cu mijloacele de informare, în functie de nevoile lui, considerate ca preexistente. Într-un studiu realizat în 1973, Katz si colaboratorii sai au repartizat treizeci si cinci de asemenea nevoi clasate în cinci categorii: cognitive, afective, relationale, de evaziune si integrare, carora trebuie sa le corespunda acele mijloace de informare specifice, capabile sa le satisfaca.
Cercetatorii au subliniat rolul activ al celor care folosesc mijloacele de informare. Se modifica, odata cu aceasta, relatia emitator-receptor. Rolul principal în comunicare revine receptorului, în functie de care emitatorul trebuie sa-si alcatuiasca mesajul. De fapt, schimbarea consta în considerarea influentei drept rezultat nu al relatiei dintre emitator si receptor, ci al celei dintre mesaj si receptor. Modelul "utilizarii si gratificatiilor" considera ca "nevoile izvorâte din contextul social si dispozitiile psihologice individuale determina în mare sau modeleaza atât utilizarile mass-media cât si raspunsul la continutul mediatic". (Denis McQuail, 1999, p.160)
Acest model vizeaza o anume conceptie cu privire la efectele mass-media, în legatura cu care vom reveni într-un capitol ulterior.
|
