Fiziologia sunetelor
Vocalele. In limba romana sunt 7 vocale : a,e,i,o,u,a,i. Ele se clasifica astfel:
dupa locul de articulare – anterioare (palatale)- e, i; mediale- i,a,a;
posterioare (velare)- o, u.
dupa gradul de deschidere a maxilarelor – inchise - i, i,u; mijlocii- e,a,o; deschise- a.
dupa participarea buzelor – rotunjite (labializate)- o,u; nerotunjite (nelabializate)- a,e,i,a,i.
Rostirea corecta a vocalelor:
a Maxilarele: foarte deschise (intre incisivii superiori si cei inferiori un spatiu de 2 degete asezate unul peste altul).
Limba: asezata de-a lungul platoului maxilarului inferior, libera, relaxata, varful ei atingand alveolele incisivilor inferiori.
Buzele : deschise liber, buza de sus usor ridicata.
Defecte de rostire a vocalei “a”. Uneori se rosteste prea “adanc” in gat, alteori prin ridicarea fundului limbii capata o nuanta de o , alteori un timbre nazal ca si cum ar urma dupa a un n. Aceasta vocala trebuie spusa liber, numai prin deschiderea neancordata a maxilarului.
e Maxilarele: cu o deschidere mijlocie (atat cat poate intra intre incisive, degetul mare).
Limba: dosul ei ridicat putin spre mijlocul palatului tare, iar varful coborat la alveolele incisivilor inferiori.
Buzele: usor intinse ca pentru un suras.
Defecte de rostire a vocalei “e”. Uneori, intinzandu-se buzele prea tare in suras, “e”-ul 949e48j capata o nuanta prea deschisa de “behait” alteori, in loc ca rezonatorul lui “e”sa fie foarte anterior, este deplasat spre pozitia lui “a” sau a lui “a” si imprumuta o rezonanta straina limbii noastre.
i Maxilarele : mai putin deschise decat pentru vocala e (atat cat sa intre intre incisive degetul cel mic).
Limba: aceeasi pozitie ca pentru vocala e.
Buzele se intend spre urechi mai mult ca pentru e, si se apropie una de alta, ca intr-un suras puternic.
Defecte de rostire a vocalei i : in general aceasta vocala nu se rosteste defectuos, totusi, cateodata e deplasata putin catre fundul gurii, aproape de pozitia lui i si suna din gat, dand emisiei un aspect sonor infundat. Nu trebuie sa se uite, ca desii maxilarele sunt foarte putin deschise, i-ul este o vocala anterioara care pronuntata correct, mai ales atunci cand este dublata (copii, limbii) infrumuseteaza rostirea.
o Maxilarele: deschise ca pentru “e” (atat cat sa intre intre incisive degetul mare).
Limba: partea posterioara a dosului limbii se ridica spre valul palatului, iar varful limbii se retrage putin de langa incisivii inferiori.
Buzele: usor inaintate, se strang rotunjite ca un inel.
Defecte de rostire a vocalei “o”: se observa doua moduri de pronuntare gresita a acestei vocale:
Buzele fiind prea mult inaintate, “tuguiate”, timbrul lui “o” e prea tubat si infundat si-i deformaeza rezonanta;
Pornindu-se la rostirea lui “o” cu o deschizatura mica de maxilare, ca pentru “u”, adesea sunetul capata intai timbrul lui “u” si abia apoi trece la “o”; exemplu: duoica- in loc de doica, frumuos- frumos, uouo- oua, etc.
Acest defect, ca si celelalte, vulgarizeaza emisia si rostirea.
u Maxilarele: mai inchise decat pentru “o”(atat cat sa intre intre incisive degetul cel mic).
Limba: ca pentru formarea lui “o”.
Buzele : mai inaintate decat pentru vocala “o”, ceea ce da lui “u” un aspect sonor mai tubat.
Defecte in rostirea vocalei “u” : in pronuntarea acestei vocale, fiind vorba de o vocala posterioara, exista cateodata tendinta gresita de a fi rostita din gat si din cauza prelungirii rezonatorului prin inaintarea puternica a buzelor, suna inchis, tubat.
A Maxilarele: deschise ca pentru “e”.
Limba: relaxata pe platoul maxilarului inferior. Varful limbii la incisive (ca pentru vocala “a”).
Buzele : cu colturile foarte usor ridicate spre un suras.
I Maxilarele: foarte putin deschise ca pentru vocala “i”.
Limba: asezata ca pentru vocala “A”.
Buzele : intinse spre urechi, nu chiar atat cat pentru vocala “i”.
Defecte in rostirea vocalelor “A” si ”I” : aceste vocale daca sunt rostite correct, adica daca nu se uita ca ele sunt vocale mediale, deci rezonatorul lor este pe mijlocul limbii, ca si al vocalei “a”, de care difera doar prin inchiderea mai mare a maxilarelor, aspectul lor sonor, oarecum neplacut, poate fi remediat. In caz contrar ele tind sa fie articulate din gat si emisia cuvintelor care le contin devine inestetica si vulgara.
Exercitiu 1 : se rostesc aceste perechi de vocale cu vocea linistita, rar, emitandu-se fiecare sunet correct si curat:
aa ee ii oo uu AA II
ae ea ie oi uo Au Ia
io ei ae ea ie oi uo
uA ou io ei ae ea ie
II AI uA ou io ei ae
IA au oi ea Ia Ie Ai
Iu Ao ui oe ia ee Ia
aI uA oA oe uI Au au
ai eo iu oa ui oo ii
Exercitiu 2 : A. sa se accentueze vocala din mijloc;
B. apoi sa se citeasca accentuandu-se intaia vocala;
C. apoi sa se citeasca din nou accentuandu-se ultima vocala.
aei aie eai eia iae iea
aou auo oau oua uoa uao
eou euo oeu oue uea uae
ioa iao iua iau oie oia
oiu oui oue oeu eio eoi
eai eui eiu iou iuo oai
uoi oua uio uei ieu iua
aAa aIa AaA IaI eAa eIa
eaA eaI iIa iAa aiI aia
aiA uAA uII uoA uoI IoI
iae Iai Iao oaI eIA eII
aaa eee iii ooo uuu AAA
III IiI oei aei eia oua
aAa aIa IaI AaA AaI uuu
uAu uuA uuo uua uui uue
Exercitiu 3 : sa se accentueze a doua vocala :
aeio aioe auei auie auoe
eaio euoi eiae eiua eeaa
iuae iaei ieao iaoi iuai
oaio oeiu oiau ouia oaou
uoia uaio uiea uiua uaoe
uAia ueiA uoiA uIio uAiA
uIIu uAII uIAe uIIA uIIA
oAei oIei oIIA oiAI oeiA
oaeI oIAi oIou oeaI oAoI
ioAA ieAA ieIA ioIo ioIA
iIIA iueA iueI iaoA ioiA
eAoA eIoA eIoa eiaA eAIo
eaoA eIAa eIIA eaIA euou
aAII aIIA aIAI aIaI aAaA
aaIa aIau aoIa aooI auau
Exercitiu 4 : Hipnoza columbiana- concentrare, lucru in echipa, concesie si cooperare, dezvoltarea imaginatiei.
Exercitiu 5: exercitiu de repiratie- antrenament:
4/9/4/18
5/10/5/20
5/11/5/22
6/12/6/24
Consoanele : ca si pentru vocale, in vederea unui autocontrol eficace asupra felului de rostire a fiecarei consoane, trebuie neaparat sa se cunoasca locul si modul de formare a acestora.
Exista in general 3 articulatii de baza, fara de care sunetul respectiv nu se produce:
- inchiderea totala sau partiala a buzelor,
- lipirea valului palatului de peretele posterior al faringelui sau deslipirea lui de acest perete, ceea ce in primul caz face ca sunetul sa fie oral (nenazal) si in al doilea caz sa fie nazal,
- inchiderea usoara a glutei, pentru ca sa vibreze coardele vocale la consoanele sonore. Deschiderea glutei la consoanele surde, la care coardele nu intra in actiune.
La aceste trei articulatii de baza se adauga si gradul de inchidere sau
deschidere a maxilarelor- spatial dintre maxilare.
Consoane sonante – la toaote consoanele care fac parte din aceasta categorie coardele intra in actiune, glota e putin inchisa, coardele vibreaza usor, ele deci sunt toate sonore si nu au pereche surda.
Nazale:
m- maxilarele: usor intredeschise; limba-a asezata relaxat pe platoul maxilarului inferior. Apexul la incisivii inferiori; buzele unite, fac ocluzia canalului vorbitor; valul palatului- coborat si curentul trece liber prin nas.
n- maxilarele – mai deschise putin decat pentru ”m”; limba- apexul se ridica la alveolele incisivilor superiori unde face ocluzia canalului vorbitor; buzele- dezlipite, intinse usor lateral, cu comisura ridicata; valul palatului- coborat si curentul fonator trece liber prin nas.
Laterale:
l – maxilarele – putin mai deschise ca pentru “n”; limba – varful atinge alveolele incisivilor superiori iar marginile limbii lasa doua deschizaturi lateraleunde iese curentul fonator, producand un usor zgomot de frictiune; buzele ca pentru “n”; valul palatului- lipit de peretele posterior al faringelui, inchizand curentul fonator care astfel iese numai prin gura.
Defecte- cateodata consoana “l” se rosteste moale, adica dosul limbii se apropie mai mult ca de obicei de palatal tare, dand rezonantei acestei consoane un timbre strain limbii romane.
Vibranta:
r – maxilarele- putin mai deschise decat pentru “n”si ”l”; limba- varful atinge usor alveolele incisivilor superiori, formand ocluzii alveolare successive, desfacute la interval foarte scurte de presiunea aerului intrabucal. Astfel varful limbii vibreaza de 2-3 ori foarte usor. Buzele- dezlipite, intinse usor lateral, cu comisura ridicata. Valul palatului- lipit de peretele posterior al faringelui, inchizand drumul spre cavitatea nazala.
Defecte in rostirea consoanei “r”: in loc vibrarea sa se faca intre varful limbii si alveolele incisivilor superiori, ocluziile si deschiderile successive ale acestei consoane- vibrarea- se fac intre valul palatului si partea posterioara a limbii- se formeaza un “r”graseiat (“r” velar). De obicei, acest fel de a rosti consoana in fundul gatului deplaseaza spre partea posterioara a canalului vorbitor toate celelalte foneme. Cateodata, din comoditate, ea este eliminate cu totul (daga- draga; fumoasa- frumoasa,etc.) . Este un defect greu de inlaturat, dar remediabil.
Consoane nesonante : la acet tip de consoane, valul palatului este lipit de peretele posterior al faringelui, inchizand astfel drumul spre cavitatile nazale, deci ele vor fi tot orale, fara timbre nazal.
Toaote consoanele surde cer o constrictive/ ocluzie mai puternica decat cele sonore, fiind urmate si de o expiratie scurta.
Clasificare:
1.Consoanele ocluzive:
- bilabiale: p- maxilarele usor intredeschise; limba- asezata relaxat pe platoul maxilarului inferior, apexul la incisivii inferiori; buzele- strans unite, fac ocluzia canalului vorbitor. Cand se deschid brusc, sub presiunea aerului expirat buzele formeaza o linie orizontala si se produce o data cu zgomotul mic de explozie si sunetul consoanei “p”. Coardele vocale nu vibreaza, glota ramanand deschisa. Aceasta consoana este : ocluziva, bilabiala, surda.
b - maxilarele usor intredeschise ca si pentru “p”; limba- asezata relaxat pe platoul maxilarului inferior; buzele strans unite fac, ca si la consoana “p” ocluzia canalului vorbitor. La deschidere, odata cu zgomotul de explozie se aude sunetul consoanei “b”. Coardele vocale vibreaza, glota fiind inchisa si sunetul consoanei “b” este insotit de voce (vibrarea coardelor este usor de controlat prin palparea laringelui in timpul emisiei sunetului). Aceasta consoana este : ocluziva, bilabiara, sonora.
Exercitiu- consoana “B” :
ba, be, bi, bo, bu, ba, bi
bab, beb, bib, bob, bub, bab, bab
abab, ebab, ibab, obab, ubab, abab, ibab
bie, bea, biu, boa, bao, bio, bui
bar, ben, bil, lob, tub, zab, sab
bra, bre, bri, bro, bru, bra, bri
arb, erb, irb, orb, urb, arb, irb
zba, zbe, zbi, zbo, zbu, zba
amb, umb, bri, arb, irb, bla, blo
Acelasi exercitiu, se inlocuieste, pe rand, consoana “b” cu : “m”, “n”, “l”, “r”, “p”.
Exercitiu:
Luni la lumina lumanarii luminata de luna prin luminator ia luminat o luminita
in lumina ochilor.
Un bal fara egal cu final fatal la un halal carnaval estival cu scandal epocal
dintr-un opal oval, pal, real si natural, fara rival, egal si actual
Balaban Balabanescu balbaieste balbaituri balbaite pe negandite.
Bucur si Bucura se bucura ca Bucurel e bucuros in Bucuresti. Bucura-te cum s-a
bucurat Bucuroaia cand s-a intors Bucurel bucuros de la Bucuresti.
Am o prepelita pestrita cu paisprezece pui de prepelita pestriti. E mai pestrita prepelita pestrita decat cei paisprezece pui de prepelita pestriti, iar mai pestrit decat prepelita cea mai pestrita este prepelitoiul cel pestrit.
E pestrita prepelita pestrita, dar mai pestriti sunt puii prepelitei pestrite.
Papucarul papucareste papucii nepapucariti ai papucaresei, dar papucareasa nu
poate papucarii papuci nepapucariti ai papucarului care papucareste papuci
nepapucariti.
O baba balana mananca o banana babana
Primprejur plimbarile prin ploaie prilejuiesc placeri propietarilor provinciali.
|
