Forme ale comunicarii
Comunicarea este un fenomen plurideterminal, ea fiind in acelasi timp relatie, informatie, tranzactie si actiune. Pornind de la acest concept, comunicarea admite o tipologie larga, dupa anumite criterii referentiale.
Ř &n 757i82h bsp; Dupa natura partenerilor, vorbim de comunicare: intrapersonala (cu sine), interpersonala (intre doua sau mai multe persoane), comunicare in grup mic (este cazul unei relatii grupale de tip „fata in fata”) si in public (auditoriul este un public larg, in relatie directa sau indirecta cu emitatorul).
Ř &n 757i82h bsp; Dupa statutul interlocutorilor, exista comunicare pe verticala (intre parteneri cu statute inegale; de exemplu, elev-profesor) si pe orizontala (intre locutori cu statute egale; elev-elev).
Ř &n 757i82h bsp; Dupa codul utilizat, comunicarea este verbala, paraverbala si nonverbala.
Ř &n 757i82h bsp; Dupa natura continutului, comunicarea este referentiala (vizeaza un anumit adevar), operational-metodologica (intelegerea adevarului), atitudinala (valorizeaza cele transmise).
Ř &n 757i82h bsp; Dupa finalitatea actului comunicativ, comunicarea se imparte in accidentala, subiectiva si instrumentala.
Ř &n 757i82h bsp; Dupa capacitatea autoreglarii, comunicarea este lateralizata (unidirectionala, fara feedback) si nelateralizata (cu feedback).
Pe baza relatiilor directe se pot structura urmatoarele forme de comunicare:
· &n 757i82h bsp; Comunicarea intrapersonala: presupune un dialog al persoanei cu sine. Este cadrul in care o persoana se afla fata in fata cu constiinsa sa, se recunoaste si se analizeaza, rezolva probleme, reflecteaza asupra mesajelor pe care vrea sa le transmita sau asupra comportamentului sau in diferite situatii, se raporteaza critic la faptele si la realizarile sale, le infrumuseteaza, se incurajeaza sau se amageste. Acest gen de comunicare este foarte important pentru echilibrul psihic si emotional al persoanei.
· &n 757i82h bsp; Comunicarea interpersonala: se realizeaza intre doua sau mai multe persoane aflate in situatie de proximitate (familie, prieteni, colegi). Este cadrul in care persoanele interactioneaza, se influenteaza reciproc, isi comunica pareri, ganduri, sentimente, isi satisfac nevoia de acceptare, isi formeaza o imagine despre sine, formuleaza si accepta critici. Acest gen de comunicare ajuta persoana sa-i cunoasca atat pe ceilalti cat si pe sine.
· &n 757i82h bsp; Comunicarea de grup: se realizeaza in colectivitati specifice vietii profesionale si sociale. In acest cadru se rezolva probleme, se impartasesc cunostinte si experiente, se verifica opinii, se ajunge la situatii conflictuale sau se rezolva conflicte.
· &n 757i82h bsp; Comunicarea publica: reprezinta o prezentare, o expunere facuta de o persoana in fata unui auditoriu. Poate sa vizeze obiective diferite (transmiterea unor informatii, influentarea opiniilor si actiunilor persoanelor care constitue auditoriul).
· &n 757i82h bsp; Comunicarea mediata tehnologic: se realizeaza intre grupuri umane mai putin numeroase, iar medierea este asigurata de suporturi cu diferite complexitati din punct de vedere tehnologic.
· &n 757i82h bsp; Comunicarea de masa: se realizeaza prin ziare, reviste, carti, radio, TV, calculator.
Comunicarea orala sau verbala : inseamna a intelege mesajele primite in limba in care se lucreaza, a se exprima oral in diferite medii profesionale si a-si adapta discursul la nivelul interlocutorului. Sub aspectul notiunii de comunicare orala se afla in acelasi timp elemente ce tin de expresia sonora a vocii umane si elemente care tin de sensul cuvintelor. In acest sens se poate face o distinctie intre doua tipuri de limbaj, diferite ca natura dar intim conectate :
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; limbajul paraverbal sau ceea ce oamenii comunica prin voce (volum intonatie, ritm, tonalitate, accent, pauze) si prin manifestari vocale fara continut verbal (rasul, dresul vocii, oftatul, urlete, tipete, etc) ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; limbajul verbal sau ceea ce oamenii comunica prin rostirea si descifrarea intelesului cuvintelor. Limba este un sistem de comunicare, alcatuita din sunete articulate, specifice omului, prin care acesta isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele. Vorbirea este actul de utilizare individuala si concreta a limbii in cadrul procesului complex al limbajului. Limbajul oral indica starea efectiva si disponibilitatile cognitiv-operationale ale individului. Intre limba si limbaj trebuie facuta aceasta diferentiere.
Usurinta de exprimare ce se poate aplica in fiecare situatie depinde de caracteristicile personalitatii si de calitatile vocale – enuntarea si pronuntarea.
a) Caracteristici ale personalitatii :
- &n 757i82h bsp; claritate, pentru a fi un bun orator este nevoie de o capacitate de exprimare clara a ideilor, o exprimare simpla, materialul trebuind sa fie astfel organizat incat sa poata fi usor urmarit. O gandire clara implica o exprimare potrivita, inseamna o pronuntare corecta a cuvintelor astfel incat sa fie usor recunoscute;
- &n 757i82h bsp; acuratete expresiile si cuvintele folosite trebuie sa exprime exact ceea ce se doreste iar vocabularul sa fie suficient de bogat pentru a putea intelege cuvintele cu inteles precis in vederea atingerii scopului propus.
- &n 757i82h bsp; empatie – cel mai bun mod de a ramane prietenos si amabil este de a te pune in locul celeilalte persoane, incercand sa simti ceea ce simte cealalta persoana. Dar, nu trebuie sa fii mereu de acord cu aceasta sau cu ideile sale. Trebuie sa fi intelegator si rabdator. Expresia fetei si tonul vocii sunt evident importante, in special in discutiile de grup sau in interviuri.
- &n 757i82h bsp; sinceritate – a fi natural, sincer. Este totdeauna un pericol ca atunci cand se discuta cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai inalt, sa devii rigid si stangaci. Aceasta denota lipsa de incredere in sine.
- &n 757i82h bsp; relaxare – cand muschii sunt incordati nu mai poti fi relaxat. Miscarile bruste sunt rezultatul unor tensiuni acumulate; Cea mai buna metoda de a te elibera de dificultatile de vorbire este relaxarea. Daca ramai nemiscat si incordat, atunci respiratia poate fi blocata involuntar.
- &n 757i82h bsp; contactul vizual – este foarte important schimbul de priviri, in timpul convorbirii trebuie stabilit un contact vizual cu cel ce asculta.
- &n 757i82h bsp; aparenta – felul in care esti privit arata cat de bine te intelegi cu ceilalti, infatisarea reflectand modul in care te privesti pe tine insuti. O haina atractiva, o tinuta vestimentara ingrijita este deosebit de importanta in situatiile formale: intalniri publice, interviuri pentru angajare, conferinte, etc. Cel care te asculta, nu te poate ajuta prea mult, insa poate inregistra aparenta, infatisarea ta si atunci el va primi prin metacomunicare, o imagine a modului in care te porti, cum te ingrijesti.
- &n 757i82h bsp; postura - pozitia corpului este importanta in comunicare. O persoana care se sprijina de perete sau sta aplecata inainte pe un scaun in timp ce transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplacut demonstrand o atitudine de oboseala, plictiseala, neglijenta.
b) &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; Calitatile vocale
Vocea poate fi controlata permanent, marind sau micsorand volumul, in functie de circumstantele particulare. In comunicare conteaza inaltimea si intensitatea vocii, dictia, accentul si tonul. Vorbirea implica multe abilitati mecanice. Limba, limbajul si vorbirea alcatuiesc trei aspecte ale unui proces unitar.
Componentele vorbirii sunt :
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; emitator (cel care initiaza si transmite informatia), canalul de comunicare, mesajul (informatia) ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; receptorul (persoana care decodifica mesajul).
Vorbirea are un caracter situativ, amplifica plasticitatea si posibilitatile comunicative, adresabilitatea.
Comunicarea nonverbala inseamna a citi si a intelege documente scrise in limba in care se lucreaza, a se exprima si a se face inteles prin mijloace scrise in diferite medii profesionale.
Este imposibil sa nu comunicam – tacerea nu implica si absenta comunicarii. Comunicarea nonverbala inseamna cu totul altceva decat cuvintele prin care transmitem un mesaj. Felul in care stam, mergem, dam din umeri, hainele pe care le purtam sau serviciul unde lucram, comunica idei catre ceilalti. Toate lucrurile pe care le luam in considerare in interpretarea celor spuse de cineva, inainte si dupa rostirea cuvintelor, se refera la o „metacomunicare”. Caile de comunicare nonverbale sunt reactiile neconstientizate, dar care sunt evidente pentru cei din jur.
Cand vorbim, voluntar sau involuntar comunicam prin:
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; expresia fetei – un zambet, o incruntare;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; gesturi – miscarea mainilor si a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; pozitia corpului- modul in care stam, in picioare sau asezati;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; orientarea – daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; proximitatea – distanta la care stam fata de interlocutor, in picioare sau asezati;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; contactul vizual – daca privim interlocutorul sau nu, intervalul de timp in care il privim;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; contactul corporal – o bataie usoara pe spate sau prinderea umerilor;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; miscari ale corpului – pentru a indica aprobarea/ dezaprobarea sau pentru a incuraja interlocutorul sa continue ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; aspectul exterior ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; aspectele nonverbale ale vorbirii ;
Comunicarea nonverbala este de multe ori superioara calitativ celei orale, dezvaluie intentii si tendinte nemanifeste, potentiale si este dificil, uneori chiar imposibil, sa fie infirmata de instanta orala.
Comportamentul nonverbal :
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; are intotdeauna valoare comunicativa;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; este ambiguu ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; exprima mai usor atitudini si sentimente, decat concepte si idei;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; leaga limbi si culturi diferite ;
- &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; &n 757i82h bsp; poarta o puternica amprenta culturala si sociala .
Optimizarea comunicarii nonverbale
Pentru a te afirma sunt importante a fi respectate cateva reguli :
1.Sa fii constient de impactul elementelor nonverbale asupra sensului mesajului. 2. Sa iti cunosti bine propriul comportament nonverbal.
3. Sa il modifici, daca e nevoie.
4. Sa observi cum interpretezi de obicei mesajul celorlalti.
a. Ameliorarea contactului vizual
1. &n 757i82h bsp; Cand si cum privim interlocutorul.
2. &n 757i82h bsp; Cand vorbeste, sa avem o atitudine de ascultare.
3. &n 757i82h bsp; Cand vrem sa insistam asupra unui pasaj din discursul nostru
4. &n 757i82h bsp; Cand dam cuvantul interlocutorului
Nu trebuie mentinut permanent contactul vizual.
b. Ameliorarea mimicii
Situatii in care e potrivit sa zambesti ;
1. cand vrei sa incepi un dialog ;
2. cand multumesti ;
3. cand primesti sau faci un compliment.
Zambetul inlesneste contactele, absenta lui stinghereste interlocutorul.
Zambetul e nepotrivit cand esti criticat sau cand interlocutorul e furios.
c. Ameliorarea vocii
Vocea:
- transmite emotii:
- poate fi vibranta, hotarata, trista, colerica, bucuroasa, dusmanoasa etc. elemente:
* Volumul sonor (><; trebuie sa fie adaptat situatiei);
* Timbrul (grav-calm, ascutit-exprimarea emotiilor);
* Debitul verbal (repede, lent);
* Articularea (balbaiala, claritate);
d. Adaptarea posturii si a distantei interpersonale
Postura generala se refera la:
- gesturi;
- felul cum ne asezam;
- felul cum stam in picioare;
- atitudine deschisa/inchisa;
- dinamism/lipsa de energie;
e. Ascultarea eficienta
Ascultarea eficienta este un proces activ, specific omului ca fiinta dialogala, care simte nevoia dialogului ce poate fi exprimat verbal, gestual, nonverbal. Astfel limbajul acceptarii (neacceptarii) poate fi evidentiat prin miscarea capului, zambet/grimasa, ochi, sprancene ridicare, incruntare, respiratie fluierat, gesturi, etc.
Ascultarea eficienta reprezinta :
1. A raspunde, nu a rezolva.
2. A ajuta o alta persoana sa isi auda propriile cuvinte si sa gaseasca propriile sale solutii.
3. A ramane calm si a se stapani.
Ce reprezinta a asculta si care e diferenta dintre a asculta si a auzi?
- “ a auzi” reprezinta procesul fiziologic senzorial in care senzatiile auditive sunt receptionate de urechi si transmise creierului;
- „a asculta” descrie procesul psihologic de interpretare si intelegere a semnificatiei a ceea ce spune cineva;
Poti auzi ceea ce spune cineva, fara a asculta in mod real acea persoana (Bolton, 1979); un adolescent ar spune: 'prietenii mei asculta ceea ce spun, dar parintii mei doar aud ceea ce spun'.
Comunicarea scrisa :A citi si a intelege documente scrise in limba in care se lucreaza, a se exprima si a se face inteles prin mijloace scrise in diferite medii profesionale.
Comunicarea prin imagine si sunet a putea scrie si citi in imagini si/sau sunete; a transmite informatii inteligibile prin imagine si sunet;
Comunicarea interpersonala –reprezinta dimensiunea de cercetare a psihologiei sociale. Comunicarea interpersonala face mai usoare si mai eficiente relatiile cu indivizii si grupurile in diferite situatii si contexte : de schimb, de negociere, de formare. Este procesul prin care, idei, informatii sau sentimente circula de la un punct de origine catre unul de destinatie. Chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi iar codificarea si decodificarea mesajelor nu este absolut necesara, acest fapt reprezinta un proces de comunicare. Comunicarea interpersonala include studiul de interactiune (lingvistica, nonlingvistica, atitudinala, emotionala etc.) care se realizeaza intre doua persoane si poate avea diferite finalitati; o conversatie consumatorie, un dialog de afaceri, trasarea unui ordin etc. Comunicarea eficienta reprezinta calitatea unei persoane de a primi si a da informatii in mod clar, precis, concis, sincer si cu inteles. Proces complex determinat de factori subiectivi legati de persoana care comunica, de imprejurarile exterioare comunicarii.
|
