Functiile mass-media in societatea contemporana

Functiile mass-media în societatea contemporana

Definirea conceptului de functie mediatica trebuie sa aiba în vedere relatia dintre mass-media si societate. Din acest punct de vede­re, "functia mediatica poate fi înteleasa ca activitate desfasurata de mass-media, în întelesul de influenta (fie ea si potentiala) care se exercita asupra înt 22422f51w regii societati sau doar asupra unei subdiviziuni a aces­teia" (J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, p.247-248).

Actiunea este extrem de diversa si poate fi privita din diverse un­ghiuri de vedere. În definirea si sistematizarea functiilor mediatice, un rol esential îl are efectul asupra publicului.

În acest context, trebuie sa definim conceptul de socializare si rolul mijloacelor de comunicare de masa în procesul de modelare sociala si culturala a individului. Socializarea este un rezultat al ontogenezei si sociogenezei, al capacitatii individului de autodezvoltare în sistemul valoric în care se naste, parcurgând fazele necesare de integrare si adaptare, de racordare a sa prin învatare, prin educare la sistemul social al carui component este.

Termenul de socializare vizeaza, deci, latura formativ-educa­ti­va, prin care un membru al societatii devine, prin educare si prin practica sociala, un factor reprezentativ al societatii. În procesul complex de socializare, de formare a tipologiei umane, un rol esential îl are necesi­tatea sociala, care conduce la o anumita specializare si la un anume tip de per­sonalitate, în functie de stadiul de evolutie a societatii la un moment dat.

Conceptul de socializare reprezinta "eticheta unui set de relatii de comunicare complexe, pe termen lung si multidimensionale, între indivizi si diferiti agenti ai societatii, care au ca rezultat pregatirea individului pentru viata, într-un mediu socio-cultural.

Dintr-o perspectiva individuala, socializarea ne înzestreaza cu calitatile necesare pentru a comunica, gândi, rezolva probleme folosind tehnici acceptate de societate si în general pentru a realiza mo­da­litatile noastre unice de adaptare la mediul nostru personal. Din punct de ve­dere al societatii, socializarea îsi aduce membrii la un anumit nivel de conformare, astfel încât ordinea sociala, caracterul ei previzibil si continuitatea societatii sa poata fi mentinute." (Melvin DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, 1999, p. 211).

Sociologii subliniaza faptul ca socializarea pregateste individul pentru participarea la viata de grup. Trebuie avute în vedere doua aspecte:

unul se refera la modul în care oamenii dobândesc cunos­tin­tele de care au nevoie pentru a deveni membrii unor grupuri spe­ciale, cum ar fi familia, scoala, cluburile, grupurile de lucru etc.

celalalt se refera la furnizarea unei întelegeri mai largi a diferi­telor tipuri de grupuri care alcatuiesc societatea. Este posibil ca ei sa nu devina niciodata membri ai unor astfel de grupuri, dar trebuie sa intre în legatura cu aceste grupuri în diverse ocazii.

Socializarea este esentiala pentru supravietuirea unei societati ca sistem continuu si stabil. Ca rezultat al socializarii, indivizii ajung sa acorde credit acelorasi valori, sa faca aceleasi supozitii despre nume­roasele aspecte ale sistemului lor social si sa foloseasca tehnici general valabile atunci când se reporteaza unul la celalalt.

Mijloacele de comunicare sunt agenti ai socializarii. Rolul mij­loacelor de comunicare de masa în procesul de socializare a individu­lui, de educare si dezvoltare diferentiata a personalitatii umane este con­si­derabil. Larga lor accesibilitate si difuzarea într-un timp foarte scurt a celor mai noi cuceriri ale culturii si civilizatiei creeaza un impact profund asupra unor diverse categorii umane, conectate, toate, la aceste "prize", fara de care nu mai e posibila imaginea omului modern.

În societatea contemporana, mass-media capata o importanta de­o­sebita, impusa de fluctuatiile specifice perioadei de tranzitie, când informarea corecta, rapida, în conditiile libertatii presei, devine o necesitate obiectiva, dar când, totodata, este posibila folosirea lor în scopuri propagandistice, pentru a servi anumite interese politice, ideologice, religioase sau personale.

Mijloacele de comunicare de masa au un rol esential în dezvoltarea intelectuala a individului, în schimbarea psihologiei sale, în cre­area unei atitudini si conceptii despre lume, în organizarea vietii sale sociale, în integrarea sa în societate, în modelarea sa general umana.

Asa dupa cum aminteam mai înainte, relatia dintre mass-media si societate poate avea în vedere consecintele generale (functiile), influentele (efectele) sau rolurile care li se atribuie acestor sisteme.

Încercarea de a defini functiile mass-media se loveste de numeroase dificultati, datorate complexitatii fenomenului, ceea ce explica marea diversitate de opinii.

Realizând o excelenta sinteza a acestora, Mihai Coman propune o structurare a lor.(Mihai Coman, 1999, p. 72-73)

Le amintim pe cele mai importante:

H.D. Lasswell defineste trei functii:

a.    de supraveghere a mediului încojurator;

b.    de coordonare a diferitelor parti ale societatii;

c.     de transmitere a traditiilor de la o generatie la alta.

Ch.R. Wright propune o schema ampla, care preia si dis­tinctiile formulate de R.K.Merton între "functii" si "dis­functii", precum si între "functii manifeste" si "functii la­tente" El are în vedere:

1) functiile 3) manifeste

ori ori

2) disfunctiile 4) latente

5) supravegherii (stirile)  9) societate

ale 6) corelarii (comentariile) pentru 10) indivizii

7) transmiterii culturale (educatia)  11) subgrupuri

8) divertismentului 12) sisteme culturale

Un alt sociolog, Leo Thayer, identifica sapte functii:

a.    de socializare (ofera material pentru discutiile dintre oameni);

b.    de identitate (ritmeaza existenta noastra cotidiana, dându-i un contur specific);

c.     de mitologizare (creeaza modele simbolice de profunzime ale culturii noastre);

d.    de compensare (ofera experiente afective, vicariale);

e.     de informare (distribuie date despre realitate);

f.      de divertisment (transmite mesaje care ocupa timpul liber);

g.    de educatie (contribuie la modelarea indivizilor).

Francis Balle revine la trei functii:

a.    de insertie sociala;

b.    de recreere;

c.     de purificare sufleteasca.

M. Mathien opteaza pentru sapte functii:

a.    de evaziune;

b.    de coeziune sociala;

c.     de distribuire a cunostintelor;

d.    de depozitare a actualitatii;

e.     de ghid al actualitatii;

f.      de recreere;

g.    de purificare.

Malcom Wiley considera ca presa îndeplineste cinci functii:

a.    de a furniza informatii;

b.    de a analiza aceste informatii;

c.     de a da un cadru general de referinta pentru cunoas­tere;

d.    de a distra;

e.     de a difuza o cunoastere enciclopedica.

Denis McQuail stabileste doua mari familii de functii:

a.    pentru societate, ca ansamblu:

de informare;

de corelare (socializare);

de asigurare a continuitatii;

de divertisment;

de mobilizare.

b.    pentru indivizi, luati în parte:

de informare;

de stabilire a identitatii personale;

de integrare în societate;

de divertisment.

O clasificare didactica a acestor functii propune si Mihai Coman:

a.    functia de informare;

b.    functia de interpretare;

c.     functia de "legatura";

d.    functia de culturalizare;

e.     functia de divertisment.

În opinia noastra, cele mai importante functii ale mass-media sunt urmatoarele:

a)    functia informativa.

Ratiunea suprema a aparitiei presei aceasta a fost: de a informa, de a înregistra, de a comunica (comunicarea = schimb de informatii) ce se întâmpla în lume, ce face, ce spune, ce gândeste lumea. Infor­matia este sângele viu al unui ziar. Informarea exacta si rapida este definitorie pentru un sistem democratic. Sociologul francez Georges Friedmann considera ca mijloacele de comunicare de masa sunt capa­bile "sa asigure difuzarea informatiilor, sa stârneasca curiozitati, noi interese, sa mareasca instruirea, sa largeasca orizontul, sa-l integreze pe individ în regiunea sa, în tara sa, în planeta sa, sa-i dezvolte gustul, cultura sa intelectuala, artistica (de exemplu, gustul sau muzical), pe scurt, sa-l faca, într-o suta de feluri posibile, mai prezent la eveniment, la arta, la gândire" (Jean Schwoebel, 1968).

Un alt sociolog, Jean Fourastié, în Marea speranta a secolului  al XX-lea, exprima opinii asemanatoare: "Lipsa unei bune informari este unul din lucrurile care se resimt astazi cel mai mult, dat fiind faptul ca omenirea se afla într-o anumita situatie politica, econo­mica si sociala, care presupune si impune aceasta. Faptele evolueaza prea repede pentru ca omul sa poata lua cunostinta clara de ele... Descoperirea se face mult mai repede decât informarea... Iata drama fundamentala a omenirii! Daca nu cunoastem descoperirea stiintifica, nu este de mirare ca nu cunoastem nici efectele sale, în consecinta nu trebuie sa fim surprinsi de transformarile pe care aceste efecte le implica în realitatea economica si sociala. O caracteristica esentiala a lumii de azi este aceasta nevoie de informare si aceasta dificultate de informare" (Idem).

Jean Fourastié considera ca "ideea de informare poate fi un remediu al instabilitatii. Sentimentul instabilitatii vine într-adevar din lipsa de informare" (Idem). El îsi exprima convingerea într-o posibila schimbare a mentalitatii în strânsa corelatie cu evolutia actuala a lumii: ,,Pentru a-i ajuta pe oameni sa participe la viata sociala, exista o serie de atu-uri care nu existau acum cincisprezece ani: stiinte sociale care s-au nascut în ultimii cincisprezece ani, pe care aproape nimeni nu le-a învatat în scoala, dar care totusi exista si care sunt utile si soli­de. Sunt stiintele comportarii umane, stiinta relatiilor umane...

A se informa pe baza cunostintelor pe care le ofera aceste stiinte noi, a-si atasa colaboratorii care le cunosc si le urmaresc devine o necesi­tate pentru omul de actiune si nu numai o necesitate comerciala, cum s-ar parea la prima vedere, ci o îndatorire sociala. Aceasta este nu numai pentru Franta, ci pentru fiecare dintre noi o chestiune de viata sau de moarte. Ori luam cunostinta de realitatile lumii actuale, de necesitatea de a ne adapta ei, chiar daca nu ne place în toate componentele ei, ori vom disparea, practic, ca natiune intelectuala si ca natiune civilizata". (Idem)

Sociologul american Alvin Toffler, în celebra sa carte, Puterea în miscare (Powershift), face o analiza profunda a civilizatiei contemporane, considerând ca natura puterii se schimba în functie de cu­noastere, ca are loc o alchimie a informatiei; ca razboaiele care vor izbucni vor fi pretutindeni razboaiele informatiilor, info-razboaiele, ca lupta pentru putere va însemna lupta pentru stapânirea informa­tii­lor. De altfel, nu întâmplator, cartea are un moto semnificativ din Francis Bacon: "Cunoasterea în sine înseamna putere". Multe schim­bari din sistemul de cunostinte al societatii se traduc direct în opera­ti­uni de afaceri, spune Toffler. "Cu exceptia faptului ca nici o afacere nu si-ar putea deschide portile daca nu ar exista limbaj, cultura, date, informatii si know-how, exista faptul mai profund ca, din toate resursele necesare pentru a crea averea, nici una nu este mai versatila decât acestea. De fapt, cunostintele (uneori doar informatiile si datele) se pot folosi ca înlocuitori ai altor resurse. Cunoasterea - în principiu inepuizabila - este substitutul final" (Alvin Toffler, 1995, p. 98).

Cele trei principale surse ale puterii sunt, dupa opinia lui Alvin  Toffler, violenta, averea si cunoasterea. Cunoasterea devine, crede el, resursa centrala a economiei avansate: "Noul sistem accelerat de creare a bogatiei este tot mai dependent de schimbul de date, informatii si cunostinte. Este suprasimbolic. Când nu se schimba nici o informatie, nu se creeaza nici o avutie noua" (Idem, p. 91).

Avutia înseamna, deci, informatie. "Noi si buimacitoare pro­bleme despre folosirea corecta si incorecta a cunostintelor se vor ri­di­ca, pentru a se confrunta cu afacerile si societatea în ansamblu. Nu vor mai reflecta doar adevarul baconian al cunoasterii, care e putere, ci adevarul de nivel mai înalt ca, în economia suprasimbolica, cunoas­terea despre cunoastere este aceea care va conta cel mai mult", spune Toffler.(Idem, p. 132).

Între cele trei surse principale ale puterii, forta, averea, cunoas­terea, intervine, considera Toffler, o dinamica a schimbarii în favoarea celei din urma. Puterea statului se bazeaza pe controlul asupra acestor forte. Toffler vorbeste despre foamea de a sti, despre dreptul de a sti al fiecarui cetatean, despre libertatea informatiei si o noua moralitate, cea informationala, de care trebuie sa se preocupe guvernele, statele si institutiile abilitate cu aceste responsabilitati. Astazi, când tehnologia moderna, accesul la computer permit unui public tot mai larg o informare diversificata si rapida, rolul mijloacelor de comunicare de masa devine preponderent, iar informatia la nivel global devine o conditie a dezvoltarii umane si a societatii în general. Este si concluzia la care ajung cei doi raportori ai Clubului de la Roma, Alexander King si Bertrand Schneider în cartea lor Prima revolutie globala: "Libertatea informatiei, accesul liber la informatie si pluralis­mul informatiei ra­mân cauzele nobile ale bataliei ce niciodata nu este complet câstigata. În procesul adaptarii la schimbare, al continuei instruiri dintr-o societate în tranzitie, al integrarii în complexitate si incertitudine, rolul mediilor de informare devine primordial".(Alexander King, Bertrand Schneider, 1993, p.179). Autorii pun, deci, problema democratizarii informatiilor, a globalizarii lor, despre care vorbea si Alvin Toffler, ceea ce nu e totuna cu omogenitatea. Noul sistem global al mijloacelor de informare ar putea sa adânceasca diversitatea, crede Toffler: "În locul unui singur sat global, asa cum îl prevedea Marshall McLuhan, regretatul teoretician canadian al mass-media, avem sanse sa asistam la o multitudine de sate globale absolut diferite - toate cablate în noul sistem de informare, dar toate straduin­du-se sa-si mentina sau sa-si accentueze individualitatea culturala, etnica, nationala sau politica" (Idem, p. 340). Pe drept cuvânt, Alvin To­ffler considera ca "noul sistem mass-media global a devenit, de fapt, principalul instrument al re­volutiei din lumea în schimbare rapida a prezentului".(Idem, p. 345).

Societatea viitorului va fi, în sensul cel mai democratic, o societate a informatiei sau nu va fi deloc.

b) A doua functie fundamentala a mass-media este cea formativa, modelatoare, de a exprima si cristaliza opinii, comportamen­te, mentalitati, de a le influenta în sens pozitiv sau negativ, de a contribui la ridicarea nivelului general de cunoastere si de educatie a populatiei în domeniile esentiale ale culturii si civilizatiei.

"The medium is the message", spunea McLuhan, dar tot el ad­a­u­ga: "the medium is the massage". Cu alte cuvinte, mijlocul repre­zinta mesajul, mijlocul influenteaza modul de receptare a mesajului, el nu ramâne neutru; mai mult, mediul este masaj, el are implicatii profun­de, modelatoare, de ordin social, cultural si psihologic, asupra receptorului, îi modifica atitudinile si comportamentele, luarea de decizii, structura spirituala. "Mijlocul are valoare de mesaj formativ" este o ideea fundamentala a întregii opere a lui McLuhan.

Modul în care sunt selectate si comentate stirile depinde de diverse criterii, subiective sau obiective, de diverse interese, personale sau de grup, de gradul general de cultura al ziaristilor, de etica lor profesionala si, nu în ultimul rând, de receptorii acestor stiri, de care re­prezentantii mass-media trebuie sa tina seama.

Asa cum constata si cei doi raportori ai Clubului de la Roma, Alexander King si Bertrand Schneider, "mass-media a ajuns unul din­tre principalii agenti în formarea opiniei publice si a gândirii indi­vi­zilor"(Alexander King, Bertrand Schneider, 1993, p. 176).

Impactul mass-media asupra opiniei publice este imens si se impu­ne o analiza atenta a acestui raport si a consecintelor sale asupra lumii în care traim: "Din ce în ce mai multa lume este intens marcata de programele de radio si televiziune la care are acces si apare normal sa discutam despre puterea mediilor în societatile contemporane" (Idem, p.176).

c) A treia functie importanta a mass-media este cea comerciala.

Dupa cum se stie, stirile sunt acelea care vând ziarul. Deschi­dem aparatul de radio sau televizorul ca sa aflam stiri, noutati, sa stim ce se petrece în lume. Într-o societate democratica, accesul liber la informa­tie, informatia exacta, obiectiva si rapida, schimbul liber de informatii sunt necesare ca aerul pentru organism, sunt vitale pentru opinia publi­ca, pentru formarea unor atitudini, orientari, comportamente. Dar sunt stiri si... stiri. O informatie (o stire) este expresia unei selectii (subiective), a unei judecati de valoare, a unei optiuni. Informatiile sunt rezul­tatul unui filtru: al optiunii gazetarului, dar si al grupului ac­tionar, ca­ru­ia el îi apartine, al redactiei sau patronului care-l plateste.

Între emitatorii si receptorii de informatii poate exista o identita­te de interese si valori si atunci functia formativa a presei are un rol benefic, ea contribuie la educarea oamenilor într-un sens major, la modelarea lor social-politica si culturala, creându-se o reala posibilitate de comunicare între diferite categorii de receptori, prin puterea de persuasiune si de credibilitate. Când nu exista aceasta identitate, func­tia formativa a presei se transforma în functia de manipulare, care are drept scop (mascat) denaturarea adevarului, abaterea constienta, voita de la informarea exacta, obiectiva.

Sociologul francez Alfred Sauvy considera ca propaganda este un mijloc de manipulare a maselor, de informare tendentioasa, care, în ultima instanta, serveste unui scop comercial. Marile agentii de presa au transformat informatia în marfa, ele vând si cumpara informatii aducatoare de profit, iar într-o economie de piata, unde functioneaza legile dure ale concurentei, ale cererii si ofertei, principiul informarii obiective, reale este pus în paranteza.

d) A patra functie a mass-media este cea recreativa, de divertisment.

Omul modern traieste sub o continua stare de stres, el este victi­ma unor profunde crize social-economice, politice, culturale etc., cu efecte psihologice grave si de lunga durata, care-i modifica comportamentul, relatiile sociale si familiale, modul de a gândi si de a simti. El este supus zilnic unui bombardament informational ametitor, care-i artificializeaza viata, rupându-l de natura, de trebuintele sale fundamentale firesti, falsificându-i opiniile, optiunile, atitudinile. Este si observatia lui Petru Pânzaru, care considera ca "mass-media victi­mi­zeaza populatia (publi­curile) într-un mod foarte curios: aflati în postu­ra de cititori, ascultatori, privitori, membrilor publicului li se livreaza un flux continuu de in­for­matii (pseudo-informatii, mal-informatii, semi-informatii într-un ames­tec si ritm naucitor) nu în functie de centrele de interes vitale, reale, presante, ci în functie de in­teresele dirijate ale marilor agentii de presa nationale si internationale, ale redactiilor, aflate toate într-un serviciu comandat".(Petru Pânzaru, 1966, p.26).

Marea masa de oameni mediatizati, iradiati cu informatii contradictorii si deseori confuze, are, afirma Petru Pânzaru, "sentimentul de obiect si nu de subiect, nu de actor al vietii sociale, ci de asistenta pasiva si neputincioasa la evenimentele care o afecteaza, pe care le suporta psihic si fizic".(Idem).

De aici, nevoia fireasca de aparare, de relaxare, de divertisment. Nu întâmplator, mai toate ziarele si revistele publica glume, caricaturi, pagini speciale de umor, radioul si televiziunea au emisiuni speciale de divertisment, care atrag un mare numar de cititori, radioascul­tatori sau telespectatori ce devin receptori fideli si permanenti. Forma grafica, ilustratia, punerea în pagina, cromatica au, desigur, un rol important, prin caracterul atractiv, incitant, seducator.

Dar, atentie, divertismentul nu mai e un simplu divertisment, el reprezinta, în ultima instanta, tot o forma (mascata) a unei atitudini, a unei optiuni. Pentru ca, în fond, cele doua functii ale mass-media, cea comerciala si cea recreativa, au tot un rol formativ, în sensul pozitiv sau, dimpotriva, negativ.

Cunoasterea de larga anvergura, de care vorbea Alvin Toffler, provine nu numai din salile de clasa sau din manuale, nu numai din stirile oferite de televiziune, ziare, reviste si radio. "Mai provine, indirect, si din divertisment - care în mare parte livreaza neintentionat informatii despre noile stiluri de viata, relatiile interpersonale, problemele sociale si chiar obiceiurile si pietele straine" (Alvin Toffler, 1995, p.334). Ana­listul american subliniaza, în acest context, rolul imens al tele­vi­ziunii si puterea ei extraordinara de influentare, care se datoreaza ca­rac­te­rului de spectacol, cu actiune si personaje principale, dar care adesea zugraveste o imagine falsa a realitatii. El vorbeste despre substratul intentionat al acestui spectacol, dar si despre conti­nutul neintentio­nat, prezent în toate programele si reclamele de tele­viziune. Acest strat aditional consta, afirma Toffler, "din detalii de fundal - peisaje, masini, scene de strada, arhitectura, telefoane, roboti telefonici, precum si comportamente aproape neobservate, ca glumele dintre o ospa­tarita si un client, când eroul se aseaza la tejgheaua unui bistro"(Idem). Chiar si cele mai rasuflate filme politiste "înfatiseaza mode si capricii curente si exprima atitudini populare fata de sex, religie, bani si politica. Nimic din toate acestea nu este ignorat sau uitat de catre spectator. Totul se îndosariaza în minte, formând o parte din banca generala de cunostinte despre lume a persoanei"(Idem, p.335). Din a­cest motiv, considera Alvin Toffler, simpla distractie nu mai este simpla. Toate acestea sunt profund legate de ideea ca televiziunea este o "piata de imagerie în extindere. Aceasta piata clocotitoare nu face numai sa creasca, ci se si restructureaza simultan. Însesi categoriile ei se re-formeaza. De bine, de rau, vechile linii de demarcatie dintre show business si politica, dintre munca si timp liber, dintre stiri si distractie, se sfarâma cu toatele, si suntem expusi unui uragan de imagini caleidoscopice, adesea fragmentate"(Idem).