Metoda dialogului
Metoda dialogului poate fi definita ca un ansamblu de tehnici de comunicare si
interactiune între cadrul didactic si elevi sau studenti, care urmaresc obtinerea unor
rezultate de învatare sau colectarea de informatii 12112i818m necesare unui demers evaluativ
printr-o succesiune de întrebari si raspunsuri, într-un context în care profesorul detine
un înalt nivel de control asupra situatiei.
Avantaje si dezavantaje ale utilizarii metodei dialogului
În general vorbind, avantajele si dezavantajele deja mentionate cu referire la
metoda discutiei dirijate sunt de actualitate pentru metoda dialogului, cu exceptia
referirilor la dezvoltarea unui climat favorabil intercunoasterii si cooperarii între
membrii grupului.
Fata ce cele deja mentionate, este de subliniat faptul ca structurarea mai
evidenta a situatiei de învatare si controlul exercitat la un nivel superior de cadrul
didactic permit utilizarea convorbirii pentru colectarea de informatii la nivel
individual, privind nivelul de performanta în stapânirea unor rezultate de învatare
specifice
Tehnici caracteristice pentru metoda dialogului
Tehnica înlantuirii întrebarilor
Tehnica presupune renuntarea la supraevaluarea inspiratiei de circumstanta si
pregatirea din timp a seriei de întrebari care, împreuna cu raspunsurile furnizate de
elevi sau studenti, sa favorizeze fie obtinerea rezultatelor de învatare dorite, fie
colectarea unor date de evaluare cu niveluri acceptabile de validitate si fidelitate.
Tehnica folosirii unor tipuri de întrebari adecvate rezultatelor de învatare dorite
Tehnica presupune pe de o parte, utilizarea preferentiala a întrebarilor deschise
în legatura cu rezultate de învatare de înalta complexitate si a întrebarilor închise
pentru rezultate de învatare de redusa complexitate. Pe de alta parte, tehnica
presupune diversificarea tipologiei întrebarilor formulate de cadrul didactic, pentru a
realiza un "acord fin" între întrebari si rezultatele urmarite. Între tipurile de întrebari
utilizabile din aceasta perspectiva pot fi mentionate:
Întrebari de clarificare a sensului: Ce întelegeti prin ... ?
Întrebari de elaborare: Se pot spune mai multe în legatura cu ...?
Întrebari care solicita argumente: Ce ne determina sa credem ca ...?
Întrebari factuale: Câte tipuri de temperamente a identificat Hippocrat?
Întrebari care solicita exemple: Va aduceti aminte o situatie concreta de acest tip?
Întrebari de demonstrare: Poti sa nu arati cum ai reactiona într-o asemenea
situatie?
Tehnica sanctionarii imediate a raspunsurilor
Tehnica presupune ca profesorul sa reactioneze imediat la fiecare dintre
raspunsurile primite, fie prin încurajari verbale sau gestuale, fie prin aducerea
corectiilor necesare pentru raspunsurile eronate.
Tehnica dozarii timpilor de raspuns
Tehnica presupune ca, în functie de obiectul si complexitatea întrebarii, sa
ofere un timp de gândire pentru pregatirea si formularea raspnsului. Timpul astfel
alocat nu va depasi doua minute, chiar si în cazul unor întrebari foarte dificile.
Tehnica asigurarii unui suport perceptiv pentru întrebari
Tehnica presupune utilizarea unor modele, actiuni demonstrative, vizualizari
sau înregistrari video si sau audio ca suport sau ca obiect al unor întrebari.
Tehnica solicitarii unor raspunsuri pe fond actional
Tehnica presupune solicitarea unor raspunsuri care sa nu fie exclusiv verbale,
ci sa presupuna demonstrarea unor abilitati de diferite niveluri de complexitate.
Metoda problematizarii
În esenta, metoda problematizarii presupune utilizarea unui complex de tehnici
pentru obtinerea de rezultate de învatare consecutiv formularii de raspunsuri la
întrebari problema, sau rezolvarii de probleme sau situatii problema.
Distinctia dintre cele trei tipuri de solicitari, fiecare mai complexa decât
cealalta, poate fi operata în maniera urmatoare:
întrebarea-problema solicita de regula formularea unui raspuns în domeniul
tematic al cauzalitatii, "De ce... ?" ex. De ce este necesara educatia parentala?
problema solicita de regula gasirea unei solutii de rezolvare a unei situatii noi,
pornind de la elemente de cunoastere si abilitati deja stapânite, "Cum... ?" ex.
"Cum poate fi investigata imaginea de sine la prescolari?"
situatia problema solicita inclusiv identificarea mijloacelor pentru gasirea
solutiilor, care pot fi multiple, fiecare având asociate avantaje si dezavantaje,
"Care sunt solutiile pentru... ?" ex. "Cum poate fi eliminat decalajul dintre
caracteristicile psihologice ale elevilor si solicitarile scolare?"
Avantajele utilizarii metodei problematizarii
Activizeaza intens mecanismele cognitive ale elevilor sau studentilor, în special
prin mecanismele disonantei cognitive.
Devin accesibile rezultate de învatare complexe, cum ar fi analiza sinteza,
evaluarea, gândirea divergenta, creativitatea.
Dezvolta atitudini favorabile fata de procesul de învatamânt si fata de cadrele
didactice.
Dezvolta abilitati de cooperare în situatii de grup, ca si abilitati de asumare a
conducerii în situatii de grup.
Tehnici caracteristice pentru metoda problematizarii
Tehnica solicitarii initiale
Tehnica presupune ca stimulul utilizat pentru declansarea învatarii, fie acesta
întrebare problema, problema sau situatie problema, sa fie caracterizat de:
autenticitate - aceasta înseamna ca stimulul fie sa fie asociat cu o nevoie reala
resimtita de participanti, fie sa fie perceput ca o componenta reala sau posibila a
vietii psihologice individuale sau a realitatii fizice, economice sau sociale;
complexitate - aceasta înseamna ca stimulul va avea o structura suficient de
complexa pentru a nu avea o solutie evidenta sau deja prezentata ca atare în
secvente de instruire anterioare;
conflictualitate - aceasta înseamna ca stimulul va fi caracterizat de contradictii fie
între solutii si cunostintele si abilitatile elevilor sau studentilor (nu între acestea si
caracteristicile dezvoltarii cognitive ale acestora).
Tehnica gruparii
Tehnica presupune expunerea la situatia de învatare a unor grupuri de 5-8 elevi
sau studenti, care vor fi pusi în situatia de a coopera pentru rezolvarea sarcinii.
Tehnica alocarii timpului
Tehnica presupune gestionarea timpului disponibil astfel încât sa poata exista
atât posibilitatea fizica a explorarii tuturor dimensiunilor situatiei stimul, a
elementelor disponibile pentru facilitarea rezolvarii problemei, a alternativelor de
solutionare, cât si posibilitatea prezentarii solutiilor de catre raportorii grupurilor si
discutarea în cadru larg a acestora.
Tehnica moderarii
Moderarea dezbaterior generale va avea drept obiectiv constatarea de catre
participanti a diversitatii solutiilor la aceeasi problema, a diversitatii posibilitatilor de
utilizarea a rezultatelor de învatare anterior achizitionate si a evaluarii comparative a
progreselor de cunoastere realizate.
Cadrul didactic va prefera sa încurajeze prezentarea succesiva a contributiilor
tuturor raportorilor, pentru ca doar apoi sa încurajeze dezbaterile generale.
Interventiile de moderare ale cadrului didactic se vor concretiza preferential în
întrebari si reformulari.
Întrebarile pot fi:
Întrebari de clarificare a mesajului - Ce întelegeti prin ... ?, Când spuneti ... ce
aveti în vedere?
Întrebari de elaborare - Ati putea sa spuneti mai multe ...?
Întrebari care solicita argumente - Ce va face sa afirmati ca ...?, Care este dovada
ca ...?
Întrebari care solicita exemple - Puteti sa-mi dati un exemplu ... ?
Întrebari de demonstrare - Cum trebuie procedat în aceasta situatie?
Întrebari de clarificare a semnificatiilor - Ce concluzie trageti dvs de aici?
Reformularile pot fi:
Rezumatul reflexiv - semnalizeaza atentia, întelegerea aportului adus de membrii
grupurilor, acceptarea contributiei si recompensarea acesteia;
Rezumatul de clarificare - Sa vedem daca am înteles bine punctul dv de vedere: ...
Rezumatul tematic - Ati început prin a vorbi despre ... apoi ati trecut la ... si în
sfârsit v-ati referit la ... Care dintre aceste aspecte credeti ca ar trebui aprofundat
mai întâi?
p
|
