Modelul Berger-Luckmann

Modelul Berger-Luckmann

Aminteam īntr-un capitol anterior despre sociologia cunoasterii, directia teoretica a sociologiei, care īsi propune studierea conditiilor ce favorizeaza producerea cunoasterii si difuzarea ideilor. Desigur, nu vom face aici un istoric al disciplinei, ci vom īncerca sa desprindem unele aspecte legate de procesul 21221n1324v comunicarii, respectiv de construirea sociala a realitatii prin intermediul limbajului.

Discutānd despre modelul sociolingvistic, aminteam, de aseme­nea, ca sociologii se preocupa mai ales de efectele structurii sociale asupra utilizarii limbajului, considerānd de regula ca organizarea ierarhica a categoriilor sociale determina distributia sociala a semnificatiilor culturale sau lingvistice vehiculate prin limba si procedeele interpretative generate de acestea. Este si cazul celor doi sociologi Peter L. Berger si Thomas Luckmann, care īnteleg realitatea umana ca fiind o realitate construita social. (vezi Peter L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea sociala a realitatii, Editura Univers, 1999)

Īn opinia celor doi teoreticieni, sociologia cunoasterii trebuie sa se ocupe de construirea sociala a realitatii, de analiza sociologica a realitatii cotidiene si, īn acest context, de rolul limbajului īn cunoasterea vietii cotidiene.

Limbajul este definit ca fiind "cel mai important sistem de semnale din societatea umana".

Interactiunea sociala īn viata cotidiana se manifesta si prin limbaj. Realitatea vietii cotidiene este īmpartasita cu altii. Experienta cea mai importanta cu ceilalti se petrece īn situatii de tip "fata īn fata", care este cazul prototip al interactiunii sociale. Toate celelalte cazuri deriva din acesta. Relatiile cu ceilalti īn situatii de acest tip sunt foarte flexibile.

Tipizarile interactiunii sociale devin din ce īn ce mai anonime pe masura ce se īndeparteaza de situatia fata-n-fata.

Īntelegerea limbajului este esentiala pentru īntelegerea vietii cotidiene. Limbajul s-a nascut din viata cotidiana si se raporteaza īn principiul la aceasta.

Limbajul īsi are originile īn situatiile fata-n-fata, (concretul reali­tatii lui "aici" si "acum"), dar poate fi cu usurinta desprins de ele (ideea abstractizarii).

Īntr-o situatie fata-n-fata, limbajul dispune de calitatea de reciprocitate, care īl distinge de orice alt sistem de semnale.

Limbajul are calitatea obiectivitatii. Limbajul are o flexibilitate comunicativa atāt de vasta īncāt permite obiectivarea unei mari varie­tati de experiente, pe care le tipizeaza, īnchizāndu-le īn categorii largi, care au īnteles pentru cei din jur.

Datorita capacitatii sale de a transcende "aici si acum"-ul, limbajul leaga īntre ele diferite zone din realitatea cotidiana si le integreaza īntr-un īntreg cu sens. Aceste transcenderi au dimensiuni spatiale, temporale si sociale.

O īntreaga lume poate fi actualizata prin limbaj, īn orice moment. Aceasta putere de transcendere si de integrare a limbajului se pastreaza si atunci cānd nu conversam īn mod real cu ceilalti.

Īn privinta relatiilor sociale, limbajul īi "face prezenti" pentru noi nu numai pe cei care sunt fizic absenti īn acel moment, ci si pe cei dintr-un trecut amintit sau reconstituit, ca si pe cei proiectati ca figuri imaginare din viitor.

Limbajul este capabil sa transceanda cu totul realitatea vietii cotidiene. Modalitatea lingvistica prin care se realizeaza o astfel de trans­cendere se numeste limbaj simbolic. Limbajul construieste enorme edificii de reprezentari simbolice. Limbajul este capabil sa construiasca simboluri foarte abstracte fata de experienta zilnica, dar si sa "readuca" aceste simboluri īn viata obisnuita si sa le īnfatiseze ca elemente obiective reale ale cotidianului. Individul traieste zilnic īntr-o lume de semnale si simboluri. (Peter Berger, Thomas Luckmann, 1999, p.49-52)

Cei doi teoreticieni īsi īncheie studiul cu concluzia ca sociologia cunoasterii presupune o sociologie a limbajului, ceea ce, īn linii mari, am īncercat si noi sa demonstram.