Modelul Berger-Luckmann
Aminteam într-un capitol anterior despre sociologia cunoasterii, directia teoretica a sociologiei, care îsi propune studierea conditiilor ce favorizeaza producerea cunoasterii si difuzarea ideilor. Desigur, nu vom face aici un istoric al disciplinei, ci vom încerca sa desprindem unele aspecte legate de procesul 21221n1324v comunicarii, respectiv de construirea sociala a realitatii prin intermediul limbajului.
Discutând despre modelul sociolingvistic, aminteam, de asemenea, ca sociologii se preocupa mai ales de efectele structurii sociale asupra utilizarii limbajului, considerând de regula ca organizarea ierarhica a categoriilor sociale determina distributia sociala a semnificatiilor culturale sau lingvistice vehiculate prin limba si procedeele interpretative generate de acestea. Este si cazul celor doi sociologi Peter L. Berger si Thomas Luckmann, care înteleg realitatea umana ca fiind o realitate construita social. (vezi Peter L. Berger, Thomas Luckmann, Construirea sociala a realitatii, Editura Univers, 1999)
În opinia celor doi teoreticieni, sociologia cunoasterii trebuie sa se ocupe de construirea sociala a realitatii, de analiza sociologica a realitatii cotidiene si, în acest context, de rolul limbajului în cunoasterea vietii cotidiene.
Limbajul este definit ca fiind "cel mai important sistem de semnale din societatea umana".
Interactiunea sociala în viata cotidiana se manifesta si prin limbaj. Realitatea vietii cotidiene este împartasita cu altii. Experienta cea mai importanta cu ceilalti se petrece în situatii de tip "fata în fata", care este cazul prototip al interactiunii sociale. Toate celelalte cazuri deriva din acesta. Relatiile cu ceilalti în situatii de acest tip sunt foarte flexibile.
Tipizarile interactiunii sociale devin din ce în ce mai anonime pe masura ce se îndeparteaza de situatia fata-n-fata.
Întelegerea limbajului este esentiala pentru întelegerea vietii cotidiene. Limbajul s-a nascut din viata cotidiana si se raporteaza în principiul la aceasta.
Limbajul îsi are originile în situatiile fata-n-fata, (concretul realitatii lui "aici" si "acum"), dar poate fi cu usurinta desprins de ele (ideea abstractizarii).
Într-o situatie fata-n-fata, limbajul dispune de calitatea de reciprocitate, care îl distinge de orice alt sistem de semnale.
Limbajul are calitatea obiectivitatii. Limbajul are o flexibilitate comunicativa atât de vasta încât permite obiectivarea unei mari varietati de experiente, pe care le tipizeaza, închizându-le în categorii largi, care au înteles pentru cei din jur.
Datorita capacitatii sale de a transcende "aici si acum"-ul, limbajul leaga între ele diferite zone din realitatea cotidiana si le integreaza într-un întreg cu sens. Aceste transcenderi au dimensiuni spatiale, temporale si sociale.
O întreaga lume poate fi actualizata prin limbaj, în orice moment. Aceasta putere de transcendere si de integrare a limbajului se pastreaza si atunci când nu conversam în mod real cu ceilalti.
În privinta relatiilor sociale, limbajul îi "face prezenti" pentru noi nu numai pe cei care sunt fizic absenti în acel moment, ci si pe cei dintr-un trecut amintit sau reconstituit, ca si pe cei proiectati ca figuri imaginare din viitor.
Limbajul este capabil sa transceanda cu totul realitatea vietii cotidiene. Modalitatea lingvistica prin care se realizeaza o astfel de transcendere se numeste limbaj simbolic. Limbajul construieste enorme edificii de reprezentari simbolice. Limbajul este capabil sa construiasca simboluri foarte abstracte fata de experienta zilnica, dar si sa "readuca" aceste simboluri în viata obisnuita si sa le înfatiseze ca elemente obiective reale ale cotidianului. Individul traieste zilnic într-o lume de semnale si simboluri. (Peter Berger, Thomas Luckmann, 1999, p.49-52)
Cei doi teoreticieni îsi încheie studiul cu concluzia ca sociologia cunoasterii presupune o sociologie a limbajului, ceea ce, în linii mari, am încercat si noi sa demonstram.
|
