Modelul Schramm
Sociologul american Wilbur Schramm, în studiul sau Procesul comunicarii, discutând natura comunicarii umane, subliniaza faptul ca feed-back-ul face ca procesul de comunicare sa fie circular 959p1510j si nu linear si multidirectional.
Feed-back-ul reprezinta elementul cheie pe care nici o reprezentare a procesului de comunicare umana nu-l poate omite. Toate reprezentarile comunicarii depind de conceptul de feed-back.
Incluzând acest concept în modelul fundamental al teoriei informatiei, W. Schramm analizeaza procesul comunicarii din perspectiva sociologica, stabilind câteva trasaturi generale ale comunicarii din perspectiva sociologica, pornind de la schema clasica:
Sursa Codificare Semnal Decodificare Destinatie
Remarcam urmatoarele elemente, specifice comunicarii umane: sursa (emitatorul), destinatarul (receptorul) si semnalul (semnul) (limbajul) folosit.
Codificarea si decodificarea sunt momentele esentiale ale procesului de comunicare. "Când comunicam, încercam sa stabilim o comuniune cu cineva. Adica încercam sa împartasim o informatie, o idee sau o atitudine", afirma Schramm.
Codificarea este procesul prin care intentiile emitatorului sunt transpuse într-un mesaj (cuvinte rostite sau scrise, imagini etc.). Mesajele sunt compuse din semne (cuvintele), care codifica experienta noastra, facilitând comunicarea.
Codificarea înseamna transpunerea informatiei în limbajul unui anumit cod.
Decodificarea este descifrarea mesajului unui cod.
Pentru ca procesul de comunicare sa se realizeze, sunt necesare câteva conditii fundamentale:
Toate verigile sistemului comunicational trebuie sa fie functionale: "sursa sa dispuna de informatii exacte si neechivoce; acestea sa fie codificate cu precizie în semne transmisibile si deci sa fie transformate într-un mesaj clar; mesajul trebuie sa ajunga la receptor în forma sa autentica, iar aici trebuie sa fie decodificat dupa modelul codificarii. Altfel destinatarul nu reactioneaza conform cu proiectul comunicatorului - ceea ce înseamna ca sistemul nu functioneaza." (Apud Ioan Dragan, 1996, p.31)
Pentru "armonizarea receptorului si a emitatorului", a codificarii si a decodificarii, este necesara prezenta unui element fundamental, si anume: câmpul de experienta al sursei (comunicatorului) si al receptorului, care se defineste prin "cunostintele, simbolurile, informatiile, atitudinile celor doua <verigi>". (Idem)
Schema comunicarii ia forma urmatoare:
Sursa: Ioan Dragan, op.cit., p.31
Suprapunerea celor doua figuri reprezinta experienta cumulata a doi parteneri care comunica. Sursa si destinatarul codifica si decodifica în functie de propria lor experienta.
Când suprafata de intersectie a celor doua câmpuri de experienta este mare, comunicarea este facilitata; daca suprapunerea este foarte mica, comunicarea devine dificila, iar când suprapunerea lor este nula, comunicarea devine imposibila.
3) Fiecare persoana este atât codificator cât si decodificator, primind si transmitând mesaje.
Fiecare este comunicator (emitator) si receptor. Omul este un interpret: el decodifica si codifica permanent mesaje, în functie de semnele pe care le primeste.
4) Alt element esential introdus de W. Schramm, pentru întelegerea procesului de comunicare, este feed-back-ul.
Feed-back-ul este conexiunea inversa, reactia de raspuns într-o comunicare. Iata schema:
Sursa: Ioan Dragan, op.cit., p.32
Feed-back-ul aduce emitatorului informatii despre mesaj, creându-i posibilitatea sa determine daca mesajul a fost primit si înteles corect. El poate fi pozitiv (încurajeaza sursa sa emita similar) sau negativ (descurajeaza), intern (provine din perceptia subiectiva a emitatorului) sau extern (provine de la altcineva), imediat (la un discurs politic vezi reactia imediata) sau amânat (însoteste mass-media traditionale: cartea, articolul).
Feed-back-ul e folositor atât pentru emitator (E), cât si pentru receptor (R); el este o forma sui-generis de comportament în comunicare. Feed-back-ul este comunicare prin comunicare.
Prin introducerea notiunii de feed-back, schema nu mai este lineara, ci devine circulara.
5) Procesul comunicarii trebuie sa tina seama de multiplicarea canalelor de comunicare.
Canalele de transmitere a unui mesaj sunt variate: sunet, imagine, miros, gust etc. Natura canalului afecteaza modalitatile în care mesajul e primit, acceptat, evaluat, procesat. Impactul mesajului se schimba odata cu canalul folosit. Unele canale sunt mai eficiente si au mai mare impact asupra receptorului. Majoritatea receptorilor au preferinta pentru anumite canale: unii pentru imagine (prin televiziune), altii pentru lectura (ziare, carti etc.)
În comunicarea de masa, multiplicarea canalelor capata aspecte particulare: în presa scrisa, în radio, în televiziune, modalitatile de comunicare sunt diverse, datorita diversitatii canalelor. În presa scrisa, multiplicitatea se manifesta prin: modul de redactare a stirii, titluri si dimensiunile lor, paginarea informatiilor, caracterul de litera, fotografii, culoare etc. În radio - modularea vocii, sunetul, muzica etc., în televiziune - voce, sunet, imagine etc.
Multiplicarea canalelor poate reprezenta o tehnica de manipulare, considera Schramm.
|
