Modelul Westley-MacLean
Acest model se inspira din paradigma asupra comunicarii interpersonale a lui Newcomb, precum si din teoria "echilibrului si a co-orientarii" a lui Heider (1946) si L.A. Festinger (1957).
Cei doi autori americani si-au expus modelul în 1957, publicându-l în "Journalism Quarterly", vol.34, sub titlul: "A conceptual model for communication research".
Luând ca punct de plecare modelul ternar al lui Newcomb, Westley si MacLean au interpus un al patrulea element, care reprezinta activitatile de intermediar între A si B ale comunicatorului de masa. A si B s 151o1423b unt, respectiv, cei care au de transmis un mesaj ce urmareste un scop si audienta sau publicul.
Noul element, C, are "un rol de canal", actionând simultan ca agent al asa-zisului comunicator al publicului.
Efectul prezentei lui C în sistemul comunicational este de a extinde contextul X catre care se poate orienta auditorul, de a pune în contact pe A si B care se afla la distanta si nu ar putea comunica în absenta sa. Rolul lui C este acela de a opera o selectie între comunicatori, în favoarea celor ale caror mesaje sunt considerate cele mai relevante în raport cu nevoile publicului sau care îndeplinesc alte criterii de selectie. Autorii propun acest model ca adecvat pentru orice sistem de comunicare care depaseste situatiile de interactiune directa. (Denis McQuail, 1999, p.38)
Modelul conceptual propus de Westley si MacLean depaseste simpla relatie de comunicare, deschizând o perspectiva globala asupra comunicarii de masa.
Iata schema comunicarii de masa (Westley-MacLean):
A: asa-zisul comunicator sau "sustinator"
B: un membru al publicului
C: organizatia mass-media si agentii sai care controleaza canalul
X: orice eveniment sau obiect din contextele A, B, C, care este subiect al comunicarii
f: feed-back
Sursa: Denis McQuail, 1999, p.176
Acest model ilustreaza cum mesajele transmise de C lui B (X") reprezinta selectii pe care C le face atât asupra mesajelor pe care i le transmite A (X'), cât si asupra celor din propriul câmp perceptiv (X3C, X4), care pot sau nu sa fie mesaje (X) în câmpul lui A. Feed-back-ul are loc nu numai de la B la A (fBA) si de la B la C (fBC), dar si de la C la A (fCA).
În situatia comunicarii de masa, un mare numar de C-uri receptioneaza de la un foarte mare numar de A-uri si transmit unui extrem de mare numar de B-uri, care receptioneaza simultan mesaje de la alte C-uri.
Acest model ilustreaza o serie de trasaturi distinctive ale secventei de evenimente care au loc în comunicarea de masa, ca si relatia dintre elementele implicate în acest proces, în special între cele trei elemente de baza, care sunt comunicatorul, canalul si audienta.
Procesul de comunicare poate fi privit din perspectiva fiecaruia dintre aceste trei elemente, imaginea fiind oarecum alta de fiecare data. Principala intentie a modelului este de a prezenta organizatiile mass-media si pe cei care lucreaza în ele ca ocupând o pozitie intermediara între "audienta", pe de o parte, si evenimente, sau perspective si interpretari, pe care cei care le sustin ("sustinatorii") doresc sa le transmita audientei (sau unei parti a ei), pe de alta parte.
Pozitia intermediara este numita de autorii modelului ca având rol de "canal de transmisie" sau rol de "paznic al barierei". Pozitia intermediara are un caracter dual, fie "urmarind un scop" (în acest caz fiind vorba despre transmiterea unor mesaje de la un "sustinator" care are în vedere un anumit public tinta), fie "fara scop" (în acest caz vizând transmiterea evenimentelor neplanificate care se petrec în lume catre publicul larg).
Westley si MacLean subliniaza ideea neutralitatii si a caracterului intermediar al filtrului reprezentat de comunicarea de masa. Modelul implica totusi o activitate de selectare si editare ca o componenta esentiala în procesul comunicarii de masa, ceea ce o diferentiaza de cele mai multe forme de comunicare în care contactul nu este imediat.
Procesul de selectare are un dublu aspect: este o problema de alegere a acelor obiecte si evenimente din lume asupra carora vor fi transmise relatari publicului, ca si o alegere a potentialilor comunicatori sau sustinatori. Dar este si o problema de interpretare a nevoilor si intereselor potentialilor membri ai audientei. Astfel mass-media creeaza o anumita structura a asteptarilor publicului si transforma conglomeratul audientei în ceva calitativ diferit - o serie de publicuri sau subaudiente distincte.
Mass-media ne extind universul, facându-ne disponibile informatii din care sa selectam liber, conform nevoilor noastre.
Procesul global al comunicarii de masa poate fi privit în trei moduri diferite:
a) din perspectiva mass-media, procesul consta în selectarea comunicatorilor si mesajelor cu scopul de a satisface nevoile comunicative ale unei anumite audiente sau public.
b) din perspectiva asa-zisilor comunicatori, problema este obtinerea accesului la mijloacele de transmisie pentru ca mesajul lor sa ajunga la auditoriul vizat.
c) din perspectiva publicului, procesul consta în selectarea mesajelor utile din întreaga gama a mesajelor care îi stau la dispozitie. (Denis McQuail, 1999, p.176-179)
O versiune conceptuala unica a comunicarii de masa este imposibil de imaginat. Aceasta se datoreaza si diferentelor de perspectiva prezentate mai sus, care determina adoptarea unor modele comunicationale diferite pentru a acoperi diversitatea. Astfel, pentru comunicatorul care doreste sa convinga, sa transmita informatii si experienta unei anumite audiente, este adecvat un model comunicational de baza reprezentat ca o relatie lineara între sursa si receptor.
Pentru auditor, un model al atentiei si perceptiei selective fata de context este mai aproape de realitate. Pentru organizatiile mass-media, procesul este mai putin unul de comunicare, cât unul de productie culturala pentru o anumita piata.
Fiecare sistem ia de la celelalte ceea ce îi trebuie pentru propria functionare.
Meritul acestui model consta si în relevarea însemnatatii sistemului mediator C (mass-media) si a functiilor sale, deschizând calea pentru analiza caracterului activ, creator al culturii de masa.
Acest model anunta paradigma functionalista a comunicarii de masa: C (mass-media) reprezinta un mediator care are functia de transmite catre B mesaje de care auditoriul are nevoie pentru a se orienta în mediul social si pe care doreste sa le transmita pentru a influenta comportamentul publicului si a-l integra în mediu. Activitatea media este complexa: selecteaza informatii care vor acoperi nevoile si interesele lui B (public). C lucreaza într-un context de concurenta cu alti C. Orientarea functionala a modelului rezulta si din criteriul selectivitatii. A realizeaza o selectie a evenimentelor din mediul real sau mesaje primare (Xi) de la sursa originara, B selecteaza mesaje transmise de C (X").
Modelul a fost criticat pentru orientarea sa behaviorista si abordarea functionalista, supraestimând forta de autoreglare si de integrare a procesului comunicational.
De asemenea, pentru subestimarea rolului important pe care îl au în comunicare alte surse ale informarii decât mass-media: familia, grupurile de munca, de prieteni, retelele formale si informale existente în societate. Modelul nu dezvaluie relatiile ascunse dintre sistemul mediator al comunicarii si fortele sociale care detin puterea si capacitatea manipulatoare a acestora.
|
