Modelul echilibrului si simetriei în comunicare (modelul Newcomb)
Acest model a fost propus de T. Newcomb (1953), care a plecat de la studiile psihologice ale unui Heider din anii '50. Este un model simplu, 22322v2121w care ilustreaza abordarea sistemica a procesului de comunicare. (vezi Newcomb, "An approach to the study of communicative acts", Psychological Review, 60, 1953). Comunicarea este vazuta ca o structura triunghiulara, unde emitatorul si receptorul sunt la baza structurii informative, privind împreuna acelasi obiect, într-o perfecta simetrie orientationala. Modelul se bazeaza pe "premiza dupa care comunicarea între indivizii umani îndeplineste functia esentiala de a permite ca doi sau mai multi interlocutori sa mentina orientarea simultana unii catre ceilalti si catre obiectele unui mediu exterior". Modelul este unul triunghiular, vârfurile triunghiului fiind reprezentate de doi indivizi, A si B, si de un obiect X din ambientul comun.
Ambii indivizi sunt orientati unul catre celalalt si catre X, iar comunicarea este conceputa ca procesul care sustine aceasta orientare, în sensul ca mentine simetria relatiei dintre cele trei elemente, transmitând informatii despre orice fel de schimbare si permitând adaptarea. Modelul presupune ca, la orice moment dat, sistemul ABX este <stabil> sau în echilibru." (Denis McQuail, 1999, p.37)
Mai simplu, modelul lui Newcomb poate fi transpus în expresia AXB, unde A si B sunt indivizii care comunica, iar X este mediul comun.
|
