SĂ COMUNICI CU TINE ÎNSUŢI
Cel mai simplu nivel de comunicare, cel mai la îndemâna oricui, este atunci când nu este implicat altcineva cu care "sa comunici". Îndeobste, se considera ca este folosita comunicarea pentru a se transmite informatii - experiente, impresii, stiri etc. - prin care acela care le primeste ajunge sa cunoasca un nou aspect al realitatii. Sintetizând, comunicarea apare ca un instrument de cunoastere.
Putem sa învatam, deci, din ceea ce aflam prin orice forma de comunicare, din orice lucru pe care îl percepem prin simturi si prin orice alte posibilitati de receptare a informatiei, de care dispunem. Educatia societatii actuale ne-a orientat foarte mult spre exterior, spr 626x237g e a percepe informatii din lumea înconjuratoare, de la lucrurile din jur si de la semenii nostri. Prin prisma acestei educatii, ceea ce este în jurul nostru pare sa aiba cea mai mare pondere în cunoasterea pe care o dobândim în viata, si de aceea multi oameni, dupa o anumita vârsta, pot ajunge sa aiba senzatia unei mari neîmpliniri a vietii lor, a unui mare gol în cunoasterea lor: chiar daca au ajuns sa studieze mult si sa traiasca multe experiente care le-au dat o masiva cunoastere despre lumea din jurul lor, ei pot descoperi ca nu se cunosc deloc pe sine.
Pe poarta Oracolului de la Delphi scria, din antichitate, "Cunoaste-te pe tine însuti!", si aceasta era si este una dintre cheile întelepciunii. Acea acaparare a atentiei noastre de catre lumea exterioara a ajuns sa ne faca, în epoca de azi, sa uitam ca propria noastra fiinta reprezinta un obiect de studiu mereu la îndemâna, mereu aproape. Oare cum de s-a putut produce aceasta uitare progresiva a faptului ca suntem, noi însine, prima fereastra deschisa catre cunoasterea oricarei realitati? Se pare ca ne-am lasat pacaliti de jocul exteriorului, al lucrurilor aparente, schimbatoare, al iluziei - acea Maya a orientalilor - si uitându-ne prea mult la ele, am uitat de noi însine.
Astfel, în urma educatiei primite si prin imitarea stilului de viata al celor dinaintea noastra, am ajuns sa învatam mai mult din surse exterioare, din ceea ce se spune, se întâmpla, se vede si se aude în jurul nostru. stim o multime de lucruri despre natura, despre politica, despre economie, despre arta - tot ce s-a spus - si cu toate acestea abia daca stim cine suntem si ce avem de facut ca sa fim fericiti... Sa însemne asta cunoastere, sa însemne asta civilizatie?
Este timpul sa ne întoarcem spre noi însine, sa ne cunoastem pe noi însine. Psihologia, o stiinta care s-a dezvoltat cu adevarat abia de vreun secol, încearca sa faca pasi în directia cunoasterii psihicului uman, a vietii interioare a fiintei umane, dar atâta vreme cât psihologii nu se cunosc nici ei pe ei însisi, cum ar putea sa cunoasca altceva decât manifestarile exterioare ale omului? Fiecare poate si trebuie sa devina propriul sau psiholog, sa se cunoasca pe sine si sa astfel sa poata limpezi fereastra prin care priveste lumea, ca sa vada cât mai clar. Iar pentru asta, este suficient sa fii atent la ceea ce îti transmiti tu însuti, la ceea ce îti comunica permanent propriul tau suflet, prin comportamentul, obisnuintele si reactiile tale de fiecare clipa.
Priveste-te în oglinda. Sau poti sa te vezi întâmplator într-o oglinda, si sa te observi facând anumite gesturi de rutina. Ce îti spune despre tine ceea ce vezi? Dar nu te privi cu ochii altuia, gândindu-te la cum le-ar place colegilor noua ta coafura, sau la ce vor zice ceilalti despre cum dansezi. Priveste-te cu ochii tai, îti place cum arata omul din oglinda? Are o figura plina de viata, de bucurie, de lumina, sau are o figura trista, îngrijorata, întunecata? Sau: îti place cum se misca? Este atent, sigur, calm, relaxat în gesturi, sau este repezit, imprudent, temator? Esti multumit cu ceea ce vezi la tine? Daca da, atunci e bine. Daca nu, atunci este timpul sa te întrebi unde ai gresit, si ce poti face ca sa poti sa-ti spui, atunci când te privesti în oglinda: "Minunat!"
Când vorbesti, asculta-te ce spui. Nu vorbesti doar pentru ceilalti, ci vorbesti în primul rând pentru tine, cu tine însuti. Ceilalti s-ar putea sa nu te auda, dar tu în mod cert te auzi când spui ceva, întotdeauna. Nu vorbi în van, deschide-ti urechea spre propriile tale cuvinte: sunt ele chiar ceea ce vrea inima ta sa afirme? Sau sunt doar repetari ale unor cuvinte auzite de la altii, pe care le pasezi mecanic mai departe? Sunt cuvintele tale aducatoare de bucurie, de pace, de echilibru, de rezolvari la situatiile curente? Sau exprima doar supararea, neputinta, slabiciunea, rautatea, adica nu ajuta nimanui sau chiar ranesc? Esti multumit cu ceea ce te auzi vorbind? Daca da, este bine. Daca nu, atunci este timpul sa te întrebi ce vrei sa le spui celorlalti, de fapt, ce adevar vrea inima ta sa exprime prin cuvintele tale, si cum sa faci ca sa exprimi mereu acel adevar, cât mai limpede, astfel încât sa ajungi ca, ori de câte ori vorbesti, sa te bucuri si tu însuti, si toti cei care te aud, de puterea cuvântului tau, rostit din inima.
Observa-te cum reactionezi. Când ti se întâmpla ceva, indiferent ca e un lucru marunt, cotidian, sau ceva neasteptat, poate chiar socant, poti observa cum te comporti în situatia respectiva. Unii oameni au reactii mecanice, automatisme imprimate prin exersari frenetice, astfel încât ajung sa reactioneze mereu la fel, fara sa mai gândeasca, fara sa mai stie de ce reactioneaza asa. Esti cumva unul dintre ei? Te observi reactionând impulsiv sau instinctiv, din obisnuinta sau la întâmplare? Poti sa-ti explici de ce te comporti într-un anumit fel la un moment dat? Sau te multumesti sa-ti spui ca asa esti tu si n-ai cum sa te schimbi? Îti ajuta cu adevarat comportamentul tau actual? Îti da mai multa liniste, rezolva situatiile respective? Esti multumit cu ceea ce observi în stilul tau de a aborda situatiile curente? Daca da, atunci e bine. Daca nu, înseamna ca trebuie sa iei masuri cu tine însuti, sa cauti sa întelegi ce anume te face sa te comporti într-un fel care nu-ti place nici tie, si sa adopti atitudini noi, care sa te ajute sa te exprimi si în comportamentul cotidian asa cum simti ca esti tu cu adevarat.
Dupa cum se vede, ai multe de învatat din ceea ce îti comunica propria ta fiinta, si n-am amintit aici decât acele aspecte pe care le poate sesiza oricine din jur, doar tu însuti se pare ca le observi cel mai rar... Dar în tine însuti exista o adevarata comoara a cunoasterii, merita sa o pui în valoare. Efortul este minim, nu necesita investitii, dar câstigul este enorm, caci din aceasta autocunoastere vei ajunge sa-i cunosti mult mai bine si pe ceilalti, si tot ce este în jurul tau.
Vei descoperi ca exista multe moduri de a te prezenta în fata lumii, de a vorbi, de a te misca, de a fi tu însuti. Nu trebuie sa fii altcineva, nu trebuie sa arati ca toata lumea, nu trebuie sa vorbesti numai ce-i place lumii sa auda si nici sa te porti "cum da bine" în ochii altora, ci descopera, prin aceasta autocunoastere, cine esti tu cu adevarat si cum te poti exprima în modul cel mai sincer, cel mai autentic, cel mai liber, în asa fel încât sa poti trai permanent o viata plina de bucurie, de împlinire, de pace si iubire!
|
