Acest material general prezinta un studiu asupra comunicarii cu atentia indreptata spre comunicarea inter-umana. Un studiu complet trebuie sa cuprinda subiecte din urmatoarea lista:
PROCESUL DE COMNUNICARE
1. PROCESUL DE COMUNICARE
Comunicarea este un proces prin care se realizeaza conexiunea in spatiu si timp intre emitatorul si receptorul mesajului. Comunicarea este specifica oamenilor dar o intalnim si la celelalte vietuitoare din natura icat comunicarea este un proces fundamental si universal.
2. INDIVIDUL SI SOCIETATEA
Mesajele sunt formate in mintea unui individ si interpretate in mintea altui individ, dar formarea si interpretarea mesajului este influentata de grupul social din care face parte fiecare. O intelegere profunda a comunicarii umane trebuie sa tina cont atat de psihologia umana cat si de interactiunea om-societate.
3. INFORMATIA
Pentru a primii mesaje, oamenii se folosesc de simturile lor; in realitate,
acest simturi prelucreaza un volum mare de date dintre care doar o parte sunt
rezultatul comunicarii. Capacitatea omului de a discerne, recunoaste si retine
din fluxul neintrupt de date fragmente identice sau asemanatoare cu cele
memorate face posibila si da consistenta comunicarii.
4. SEMNE SI
LIMBAJ
Anumite modele/forme/fragmente de date se identifica in mintea omului cu alte
forme intalnite si memorate. Aceste 'semne' pot fi grupate intr-un
model puternic si extins numit 'limbaj'; majoritatea comunicariii
umane se bazeaza pe folosirea limbajului.
INTERACTIUNEA SI RELATIILE UMANE
Pusi fata-in-fata, oamenii sunt nevoiti sa comunice unul cu altul. Aceasta
comunicare intre persoane care implica procedee precum "vorbirea" si
"gesticulatia", joaca un rol important in formarea, dezvoltarea, slabirea si
chiar ruperea relatiilor dintre oameni.
6. COMUNICAREA IN MASA
Aproximativ acum cinci sute de ani se nastea o noua forma de comunicare, anume "comunicarea in masa" care presupune utilizarea unui text tiparit inteligibil si disponibil simultan unui grup mai mic sau mai mare de persoane.
MEDIUL DE COMUNICARE
Comunicarea umana are loc in interiorul mediului social complex si nu poate fi
separata de acesta. Sistemul de convingeri si credinte, tehnologia media si
prezenta produselor culturale influenteaza procesul de comunicare si contribuie
la dezvoltarea societatii umane.
Esenta "comunicarii' consta in faptul ca este un proces, o activitate, prin care emitatorul si receptorul mesajului sunt conectati in timp si spatiu.
Webster's New World Dictionary, 2nd College Edition, ofera o multime de semnificatii cuvantului a carui pronuntie este redata mai sus: 1. actul de transmitere 2. a) furnizarea sau schimbul de informatiei prin semnale sau mesaje vorbite, gesticulate, scrise, etc. b) informatie, mesaj, etc. 3. relatii apropiate, de simpatie. 4. o metoda de comunicare specifica. a)un sistem de trimitere si receptionare a mesajelor de exemplu prin telefon, telegraf, radio, etc. b)un sistem de cai de transport, cum ar fi pentru deplasarea trupelor si materialelor c) o cale de trecere dintr-un loc in altul 5.a) arta de a exprima ideile indeosebi in vorbire si scriere b) stiinta transmiterii informatiei in mod special prin simboluri."
Cat de des ati auzit afirmatii ca acestea?
Daca vrei sa fii promovat, trebuie sa-ti imbunatatesti abilitatiile de comunicare.
Forta relatiei noastre peste ani a fost faptul ca am reusit sa comunicam foarte bine- deobicei eu stiu ce vrea sa zica inainte sa rosteasca.
Furtuna cu trasnete a distrus sistemul de comunicatii si de atunci am pierdut legatura cu clientii telefonici.
Este foarte inteligent si isi cunoaste bine materia, dar ca profesor nu poate sa o comunice foarte bine.
Ei spun ca au realizat produsul sa corespunda cerintelor noastre, dar noi nu am cerut asa ceva- cred ca avem o problema de comunicare aici.
Cuvantul "comunicare" vine din cuvantul "comun"- a imparti, a schimba, a trimite, a transmite, a vorbi, a gesticula, a scrie, a pune in folosinta, a relata. Astfel, o cercetare pe aceasta tema ar trebui sa inceapa cu intrebarea: Ce anume au in comun toate studiile asupra comunicarii? Ce deosebeste studiul asupra "comunicarii" de studiul unor teme ca "gandirea" sau "literatura" sau "viata"? Cand cineva spune, 'aceasta este o problema de comunicare', ce poate sa insemne acest lucru?
Aceasta prezentare incepe cu una dintre definitiile 'comunicarii' inclusa in dictionarul mentionat la inceputul acestei sectiuni.
Comunicarea: un sistem pentru a trimite si receptiona mesaje.
Analiza acestei exprimari conduce prima data la ideea de sistem si apoi la ideea de mesaje.
Un 'sistem' este de obicei descris ca o colectie de parti care sunt interconectate, sau in legatura una cu alta, si care sunt in legatura cu mediul care inconjoara sistemul. In desenul de mai jos, cercurile si dreptunghiurile reprezinta partile, liniile continue reprezinta relatiile dintre parti, iar sagetile arata interactiunile sistemului cu mediul.
A spune ca elementele unui sistem sunt interconectate, inseamna ca orice modificare a unei parti din sistem, modifica la randul ei cel putin o alta parte din sistem. E logic ca deindata ce a doua partea a fost modificata, la randul lor, si alte parti din sistem se vor schimba, s.a.m.d. Acest fenomen este asemanator cu efectul rezultat in urma atingerii unui balon de gelatina - o singura atingere este suficienta pentru a genera o miscare oscilatorie indelungata. Pentru ca sistemele interactioneaza cu mediul inconjurator, sistemele sunt mereu "influentate" de mediul exterior' acest lucru insemna ca majoritatea sistemelor sufera permanent modificari, si pentru ca aceste schimbari se realizeaza in timp, un sistem nu poate fi descris ca avand o forma precisa. Aceasta comportare a sistemului permite introducerea in studiu a notiunilor de evenimente si procese.
Ideea de sistem este bine ilustrata de imaginea de mai jos numita un "mobil". Componentele sistemului, sau obiectele - cum sunt numite de obicei- sunt "pesti". Relatiile sunt reprezentate prin bare, care stabilesc pe orizontala un spatiu intre pesti, si bucatiile de sfoara verticale care mentin pestii la adancimi diferite.
Se observa ca sforile si barele
conecteaza fiecare peste cu toti ceilalti,
permite pestelui sa se miste putin in jur, dar il tine in zona si nu-i permite sa o paraseasca.
Acesta este un exemplu concludent de cum functioneaza un sistem; daca un singur peste se misca, cel putin un alt peste va reactiona miscandu-se la randul lui. Astfel, cea mai mica adiere va mentine mobilul in miscare continua.
Urmatoarele citate din Stephen Littlejohn dau o definitie mult mai riguroasa a termenului de "sistem" . Intr-o formulare simpla, un sistem contine patru elemente:
Primul element: obiecte. Obiectele sunt partile, elementele, sau variabilele sistemului. Aceste obiecte pot fi fizice sau abstracte, sau de ambele feluri, in functie de natura sistemului.
2. Al doilea element: un sistem contine anumite atribute, sau caracteristici sau proprietati ale sistemului si obiectelor sale.
3. Al treilea element: un sistem trebuie sa aiba legaturi interne intre obiectele sale si aceasta afirmatie da esenta notiunii de sistem. Legatura dintre obiecte stabileste restrictii si influente reciproce.
4. Al patrulea element: sistemele au un mediu. Sistemele nu exista in vid, ci sunt influentate de tot ce le inconjoara.
Sistemul "pesti" intruneste toate caracteristicile mentionate:
MODELUL DE COMUNICARE SHANNON /WEAVER
Comunicarea poate fi gandita ca un liant care uneste elementele sistemului. Comunicarea apare in momentul in care o parte a sistemului devine transmitator si creaza sau produce o relatie, numita semnal, care calatoreste prin spatiu si timp pentru a face legatura cu cea de-a doua parte a sistemului, numita receptor. Acesti termeni sunt preluati din modelul de comunicare realizat pentru prima data de Claude Shannon si Warren Weaver la sfarsitul deceniului patru din secolul trecut. Schita urmatoare este o varianta simplificata a acelui model.
Daca astfel este considerata comunicarea, orice componenta mentionata poate fi un subiect de studiu de sine statator.
O concentrare pe transmitator poate genera intrebari de felul: de unde vine mesajul? Cum este acesta pregatit pentru transmitere?
O concentrare pe semnal poate generaaintrebari ca: Ce este in fond un semnal? Cum se deplaseaza semnalele dintr-un loc intr-altul?
O focalizare pe receptor poate genera intrebari precum: receptorul primeste exact acelasi semnal pe care l-a tramis emitatorul? Cum este influentat receptorul de semnalul primit? Chiar trebuie sa fie influentat receptorul?
Acestea, precum si alte intrebari impun o analiza mai atenta a procesului de comunicare.
Semnalul este generat de transmitator si este "observat" de receptor, deci trebuie sa fie ceva fizic; mai mult, semnalul modifica ceva in mediul comun in care se afla transmitatorul si receptorul. Atat transmitatorul cat si receptorul sunt scufundati in acest mediu, numit deobicei mediul de comunicatie. Transmitatorul creaza un semnal prin formarea, schimbarea sau perturbarea mediului, iar receptorul sesizeaza mesajul dupa schimbarile petrecute in mediu.
De exemplu
In vorbirea umana, mediul de comunicare este aerul. Semnalele sunt "unde" formate de catre coardele vocale ale emitatorului si sunt receptionate de urechea receptorului.
Mediul de comunicare pentru delfini este apa. Semnalele sunt "unde" formate in apa de catre un delfin si receptionate de un alt delfin.
Mediul de comunicare al calculatoarelor este curentul electric. Semnalele sunt reprezentate de un flux de electroni produs in computerul transmitator si acest flux este captat de computerul receptor.
In scrisul aerian mediul este fumul. Semnalele sunt forme de fum generate de miscarea unui avion si observate de cei aflati la sol.
Semnalul primit uneori de receptor nu este identic cu cel generat de transmitator; acest fenomen se explica prin faptul ca sunt anumite trasee in mediu unde semnalul poate suferii interferente. Modelul Shannon/Weaver prinde acest aspect intr-un termen nou, numit zgomot.
Pentru a evidentia calea semnalului, aceasta versiune mult mai complexa a modelului precizeaza ca o anumita parte a mediului numita canal, leaga direct transmitatorul de receptor. Intr-o comunicatie perfecta semnalul trece de-a lungul canalului fara nici un fel de interferenta, chiar daca in acelasi mediu dar in afara canalului exista si alte semnale. In situatiile reale, majoritatea semnalelor sunt afectate mai mult sau mai putin de zgomot.
Iata cateva exemple despre modul cum se propaga semnalul prin canale bine definite de la transmitator la receptor si cum actioneaza uneori zgomotul.
Un cablu telefonic este format dintr-un manunchi de fire izolate intre ele si acoperite cu plastic sau alte substante izolatoare. Fiecare fir din manunchi este un canal capabil de a transporta un semnal. Manunchiul de fire grupeaza toate aceste canale, astfel ca mai multe semnale au aceeasi directie. Cablul este izolat pentru a preveni patrunderea zgomotului incat poti vorbi normal cu cineva o zi intreaga; totusi, un fulger de la o furtuna puternica genereaza o sarcina electrica capabila sa interfereaza cu semnalul telefonic si astfel produce perturbari in comunicatie.
Intr-o sala de curs, singurul care vorbeste este profesorul. Deoarece toate persoanele in afara de profesor pastreaza "liniste" se creeaza un canal care permite ca sunetele profesorului sa fie auzite de toti studentii. La un moment dat in timpul cursului, un stundent sopteste ceva celui de langa el; sunetele sale patrund in canal si se combina cu cele ale profesorului, iar auditia cursului devine greoaie pentru studentii aflati in spatele salii.
CONTINUT SI COD
Versinunea simpla a modelului de comunicare Shannon/Weaver presupune ca semnalul paraseste transmitatorul, parcurge un singur canal si ajunge la receptor. Acest scenariu nu este valabil intotdeauna; de exemplu, desii comunicarea intre oameni se realizeaza deobicei prin sunetele rostite si propagate pe calea aerului, oamenii mai vorbesc intre ei si prin telefon - un dispozitiv electronic care foloseste un canal "non-aer".
Cand este folosit un telefon, sunetele emise de vorbitor trebuie transformate din semnale sonore in semnale electrice pentru a putea fi transmise prin sistemul telefonic, apoi sunt iar schimbate din semnale electrice in semnale sonore pentru a putea fi receptionate de ascultator. Din acest proces reies o serie de intrebari:
Ce se intampla cu un semnal cand se deplaseaza dintr-un mediu in altul - cum se realizeaza acest lucru?
Cand semnalul intra in noul mediu, ce garantie exista ca va ramane acelasi - si ce inseamna ca semnalul ramane "acelasi" desi se schimba mediul?
Cand semnalul isi revine la forma initila la urechea ascultatorului, cum vom stii ca este "acelasi" semnal pe care emitatorul l-a transmis?
Ce efecte ar putea avea zgomotele?
Aceste consideratii, precum si alte intrebari asemanatoare conduc spre unele zone mult mai complicate si interesante in studiul procesului de comunicare.
Pentru inceput, consideram conceptele de "continut" si "cod".
Ø Continutul unui semnal reprezinta semnificatia ori intelesul sau pentru transmitator si/sau receptor.
Ø Codificarea reprezinta procesul prin care un set de semnale este transpus in alt set de semnale si apoi revenirea la setul initial, fara schimbari in continut.
A spune ca un mesaj are continut inseamna sa mutam atentia de la semnalul propriu-zis catre procesul initial prin care emitatorul a creat semnalul si mai departe la procesul prin care receptorul il interpreteaza. Este clar ca transmitatorul alege acest semnal particular din toate semnalele posibile care pot fi transmise, si la fel de clar receptorul ataseaza o anumita semnificatie acestui semnal particular sosit si nu altuia.
Astfel, semnificatia semnalului consta nu numai in componenta sa, ci si in relatiile sale cu alte semnale posibil de a fi trimise si primite.
INDIVIDUL SI SOCIETATEA
Comunicarea umana apare intre indivizi aflati intr-un grup -incat, o intelegere completa a comunicarii interumane trebuie sa tina seama atat de psihologia umana cat si de comportamentul social al oamenilor.
INDIVIDUL
Comunicarea implica intodeauna cel putin doua entitati: cineva care transmite mesajul si altcineva care il primeste. Comunicarea umana este insa mult mai complicata.
Modelul fundamental de comunicare Shannon/Weaver include un emitator care realizeaza si transmite un mesaj si un receptor care primeste si interpreteaza mesajul. La prima vedere, acest model este usor de aplicat pentru doi oameni care comunica. Privind mai atent, vom vedea ca este necesara o analiza mai elaborata a ceea ce inseamna termenii "emitator" si "receptor"; in comunicarea umana interactiunea dintre acesti termeni devine mult mai complexa decat ne putem imagina.
Cand oamenii vorbesc folosesc un anumit limbaj, dar acest limbaj nu ne poate ajuta intotdeauna sa exprimam tot ce gandim. (Care dintre noi nu a spus macar o data: "Stiu ce vreau sa spun, dar nu ma pot exprima in cuvinte"). Aceasta inseamna o separare intre universul gandurilor personale si exprimarea noastra prin vorbe catre altii.
Studiul comunicarii umane trebuie sa tina cont de modul in care gandirea, emotiile, increderea, si alte trairi interioare sunt exprimate in limbaj si apoi rostite.
De asemenea, deindata ce gandurile au fost codificate intr-un limbaj, ele trebuie transpuse in sunete care pot fi auzite de ceilati. Oamenii realizeaza acest lucru trimitand aer din plamani prin laringe unde se formeaza sunetele, acestea sunt modificate in cavitatea bucala cu ajutorul limbii si astfel se produce vorbirea.
Modelul Shannon/Weaver sugereaza ca pasii de traducere si conversie sunt comuni in toate formele de comunicarea. Spre deosebire de comunicarea non-umana, comunicarea umana este una constienta. Ea sau el stie "ce gandeste" si adeseori vorbeste cu intentia de a face si altora accesibila lumea interioara. Aceasta notiune de intentie, sau comunicare cu efect dorit, nu este comuna tuturor comunicatorilor si nu este continuta in modelul Shannon/Weaver.
Receptia mesajului uman este la fel de complexa. Simturile umane nu se blocheaza niciodata- urechile de exemplu, aud orice sunet emis in zona, indiferent daca sunetele sunt mesaje sau nu. De fapt, multe din senzatiile percepute de simturi trebuie catalogate ca fiind zgomote.
Pentru ca oamenii sa comunice intre ei, trebuie sa poata sa separe mesajele utile de zgomotul care le insoteste. Nu este surprinzator de aflat ca studiul dedicat ascultarii este la fel de important ca cel al vorbitului.
Dupa ce sunetele care alcatuiesc mesajul au fost separate de zgomot, acestea trebuie transpuse in elemente de limbaj. Desi aceasta operatie pare a fi inversul procesului prin care a trecut transmitatorul la crearea mesajului, nu suntem siguri ca este asa; in realitate, acest proces nu este pe deplin inteles.
In final, expresiile/elementele de limbaj pe care creierul receptorului le-a dedus din mesajul primit trebuie sa fie transpuse sau trasformate in gandurile, emotiile, convingerile sau ideile sale.
REACTIA IN CONTEXTUL COMPLEXITATII COMUNICARII UMANE
Analizata pe baza considerentelor precedente, comunicarea dintre oameni pare a se potrivi modelului Shanon/Weaver destul de bine.
Totusi, comunicarea umana propriu-zisa are aspecte pe care nu le gasim in acest model. De exemplu, cand doi oameni comunica, receptorul adeseori reactioneaza la mesaj prin generarea imediata a unui mesaj propriu de raspuns. Pentru a reprezenta acest raspuns, adesea numit reactie, este necesara o extindere a modelului. Pentru ca "reactia" este un mesaj la fel de adevarat ca si cel original, e discutabil cine este "transmitator" si cine este "receptor"; ambii indivizi transmit si primesc mesaje, si este posibil ca aceste actiuni sa se produca simultan.
SOCIETATEA
Persoanele au in comun faptul ca petrec un timp considerabil purtand discutii intre ei. Privind mai atent, se observa ca nu toti oamenii comunica la fel unii cu ceilalti. De fapt, savantii au identificat grupuri distincte de persoane care comunica mult mai des intre ei decat cu membrii altor grupuri; mai mult, fiecare grup tinde sa isi dezvolte propriile sale elemente de limbaj, valori, convingeri si credinte. Aceste grupuri sunt numite "societati".
Este evident ca studiul comunicarii umane trebuie sa fie plasat in contextul societatilor umane; urmarind aceasta idee, oamenii de stiinta au constatat rolul comunicarii umane in stabilirea felului de viata al fiecarei societati, si in particular:
fiecare societate are propriile sale caracteristici, adica fiecare societate are un mod propriu de viata care este diferit de al celorlalte societati,
O societate presupune cooperarea membrilor sai,
Societatile supravietuiesc pe perioade lungi de timp.
Observam ca societatile se disting una de celalta in diferite moduri. De exemplu, societatea japoneza este de cele mai multe ori vazuta (de americani) ca o societate de grup, in timp ce societatea americana este vazuta (de americani) ca una preponderent individualista. Americanii ii vad pe francezi si japonezi ca societati materialiste, pe cand societatea chineza este vazuta mult mai putin asa. Francezii sunt vazuti ca o societate cu predilectie pentru mancare, moda si arta - britanicii pentru comert si industrie -hindusii pentru latura spirituala - si tot asa.
Aceasta inseamna ca anumite idei, valori, traditii si inclinatii sunt impartasite de membrii unei societati, dar nu si de membrii altor societati, sau unele elemente sunt mai importante pentru unele societati decat sunt pentru altele. Numim aceste elemente impartasite cultura societatii.
Desigur, caracteristicile culturale nu sunt aplicabile toturor membrilor societatii; exista americani sociabili, chinezi materialisti precum si francezi industriosi. In abordarea sociala, nu se vorbeste de indivizi ci de modul comun de viata al grupului. In interiorul societatii, comunicarea actioneaza pentru intarirea unor caracteristici si slabirea altora.
Comunicarea intre societati diferite este dificila datorita chiar diferentelor care le fac distincte - limbaj, obiceiuri, scopuri - tocmai ceea ce ingreueaza legatura dintre emitator si receptor.
Stiim ca societatile disparute precum cea romana, maya sau asiriana au existat perioade mari de timp. La fel, unele societati din prezent precum poporul chinez sau poporul hindus, exista de multe secole. Deci cultura unei societati este intretinuta prin activitatea membrilor sai si pastrata peste secole intr-un anume fel; pentru ca o societate sa supravietuiasca, membrii ei trebuia sa colaboreze in acest sens. O societate ai carei membrii se afla in conflict, se va schimba in alta diferita sau va disparea in intregime. O sa studiem rolul cooperarii in procesul comunicarii umane precum si rolul comunicarii in mentinerea cooperarii intr-o societate.
SUBGRUPURI
Societatile cuprind deobicei multe grupuri mai mici, care la randul lor contin grupuri si mai mici, si asa mai departe. Comunicarea ia aspecte diferite in aceste grupuri distincte. Mai jos sunt exemple de astfel de subgrupuri:
O familie poate fi aproximativ definita ca un grup de membrii care traiesc sau au trait impreuna si sunt strans legati prin comunicarea interpersonala. Ca deobicei in definitia data unui grup, si in acest caz apar probleme. Familia in acest caz, poate include tatal si fiul sau, un grup de colegi de camera, un cuplu de homosexuali sau o echipa de baseball profesionist. Mai implica si faptul ca indivizii care traiesc singuri nu alcatuiesc o familie, deci nu alcatuiesc un grup.
Un grup socio-economic, este un grup ai carui membrii sunt legati printr-o preocupare comuna sau un statut economic comun. De exemplu, "muncitorii cu guler albastru" identifica grupul de oameni care muncesc cu plata la ora, spre deosebire de "muncitorii cu guler alb" care muncesc pentru un salariu anual. La fel, "saracii" identifica grupul de membrii care au o stare materiala foarte proasta, in timp ce "bogatii" identifica grupul membrilor cu stare materiala foarte buna, si "clasa de mijloc" cei care nu sunt nici bogati nici saraci.
O organizatie este un grup ai carei membrii se intalnesc periodic cu scopul indeplinirii unor obiective sau sarcini. O afacere este o forma de organizatie, precum un club, un partid politic sau o echipa de volei. Grupurile mai mici din organizatii au denumiri precum divizii, departamente, birouri sau grupuri de lucru. Jargonul este un exemplu de limbaj aparte care se dezvolta des in interiorul unei organizatii pentru a incuraja comunicarea.
Un grup etnic este un grup de indivizi legati de o mostenire culturala comuna. Astfel, se poate studia comunicarea in comunitatea afro-americana, italiana, asiatica sau hispanica.
O comunitate este un grup de oameni care locuiesc in aceasi zona geografica, sau mai recent si datorita facilitatilor oferite de comunicarea electronica, se asociaza pentru interese comune. Astfel, cineva care este membru al comunitatii Westmister, Maryland ( pentru ca traieste acolo), este membru al comunitatii academice Western Maryland College (organizatie aflata in locul unde lucreaza el), si este un membru al comunitatii de profesori de comunicare (cu extindere pe tot globul si este compusa din cei care studiaza si predau comunicarea).
Daca studiem un subgrup vom descoperii ca este compus la randul lui din mai multe subgrupuri. De exemplu, o familie poate cuprinde parinti, copii, bunici si rude indepartate. Fiecare dintre aceste subgrupuri vor afisa anumite caracteristici culturale si anumite modele de comunicare. De aici reiese ca daca oamenii de stiinta vor mai continua sa imparta grupurile in subgrupuri, vor ajunge pana la a studia comunicarea dintre indivizi-ceea ce de fapt inchide cercul.
SOCIETATE SI INDIVID
Un punct de vedere inevitabil este urmatorul: desi comunitatea umana poate fi studiata la nivel de grupuri, grupurile sunt compuse din indivizi. La fel, chiar daca comunicarea umana poate fi studiata avand in vedere indivizii, acesti indivizi traiesc in grupuri. Rezultatul acestor observatii este ca nu putem sa spunem daca individul este mai important in studiul comunicarii decat grupul, sau invers - cele doua entitati sunt inseparabile.
INFORMATIA
"Informatie" este numele dat diverselor procese prin care receptia mesajului reduce incertitudinea in receptor. Studiul informatiei este esential pentru intelegerea relatiei dintre comunicare si inteles.
Datele reprezinta ceea ce oamenii percep direct cu simturile, si reprezinta intotdeauna elemente distincte si diferite identificate in semnalele primite.
SIMBOLURI SI LIMBAJ
Oamenii identifica fragmente de informatie (paternuri) pe care le organizeaza pentru a obtine un inteles. Colectia acestor modele organizate formeaza limbajul folosit de oamenii pentru a comunica intre ei.
Oamenii au capacitatea de a sesiza in mediul inconjurator fragmentele de informatie. Cand perceptia acestor modele conduce la generarea unei noi semnificatii in contextul unei cunoasteri anterioare, putem spune ca s-a format un inteles. Notiunea "inteles", sau obtinerea unei semnificatii din informatia primita, este un aspect important in comunicarea umana.
Nu exista un acord comun cu privire la cum ar trebui definit termenul de "inteles", nici cum acesta este creat, pastrat si distrus in procesul de comunicare. Incercarile de a rezolva aceste neintelegeri au condus la formarea unor puncte de vedere, printre care urmatoarele sunt importante:
Intelesul este cuprins in fragmentul(paternul) propriu-zis,
Intelesul este creat in intregime in mintea transmitatorului si al receptorului,
Intelesul apare din interactiunea sociala a comunicatorilor.
O abordare foarte raspandita in studiul relatiei dintre paternurile de perceptie si inteles este semiotica. Teoria semiotica explica procesul prin care apare intelesul in timpul perceptiei si interpretarii datelor senzoriale. Exista multe variante ale modelului, dar triunghiul semiotic este probabil cea mai cunoscuta. Modelul triunghiului semiotic include 3 elemente:
Sesizarea a ceva ce exista in lumea reala,
Un obiect sau un concept la care se refera perceperea,
Un gand, o imagine sau un concept care este format in minte ca rezultat al perceptiei si care este legat de obiect.
Aceasta relatie existenta intre elementele multor semne si simboluri intalnite de om constituie baza pentru formarea "intelesului" in comunicarea umana.
La baza Semioticii sta notiunea de semn. Semnul este un patern de informatie care odata perceput, aduce in minte altceva diferit de el insusi.
Abordoare semiotica a analizei textelor de comunicare, incepe deobicei prin indentificarea paradigmelor implicate (un set fundamental de semne din care sunt construite combinatii complexe numite sintagme).
Desi aceste definitii par simple la prima vedere, ele au implicatii complexe.
INTERACTIUNIILE SI RELATIILE DINTRE OAMENI
Comunicarea "fata in fata" se desfasoara pe multe canale si foloseste multe coduri si limbaje diferite. Acest tip de comunicare "interumana" poate duce la formarea, mentinerea sau slabirea multor relatii umane.
Pentru a vorbii, trebuie sa te adresezi cuiva sau mai multor persoane. Oamenii in depline capacitati mentale nu stau in paduri si vorbesc singuri. Chiar si pentru a vorbii cu tine insuti trebuie sa iti imaginezi ca exista a doua persoana.
Simturile umane ne aduc informatii din mediul inconjurator; in aceste date identificam paternuri care trezesc in mintea noastra concepte cu inteles bazat partial pe experienta personala si partial pe conventiile sociale ale grupului in care traim.
Prin intermediul comunicarii oamenii isi exprima sentimentele si trairile interioare, dar este la fel de adevarat ca oamenii sunt capabili sa se exprime doar in contextul social in care traiesc.
Contextul social e cel care da sens gandurilor, emotiilor si idelor unui individ, dar este la fel de adevarat ca si comunicarea umana formeaza si defineste societatea umana.
COMUNICAREA NON VERBALA
Orice limba este o comunicare dar o mica parte din comunicare se face prin limbaj.
Prin cele cinci simturi si limbajul corpului, comunicarea non-verbala cuprinde muzica, artele vizuale si componenta vizuala a filmului si televiziunii; rudenie, statut, bani, sex si putere; accent, inaltime, forma si frumusete; multa matematica, vise si fantezii; imagini, idealuri, emotii si dorinte; producerea si schimbul de impresii; clasa, casta, rasa si sexul. - Anthony Wilden
Comunicarea non-verbala nu foloseste cuvinte, propozitii, gramatica sau alte structuri pe care le asociem limbajului vorbit sau scris. Termenul "non-verbal" se refera la un anumit tip de comunicare realizat prin- gesturi, expresii faciale, mirosuri, atingeri, etc. Urmatoarele sectiuni ofera exemple de studii referitoare la comunicarea non-verbala.
Chiar in SUA, sunt multe zone de veselie, cum este zona de sud, unde oamenii sunt foarte veseli, si altele zone mai putin vesele, unde nu se intampla la fel, -- de exemplu, New England sau chiar in partile mai de vest ale statului New York. In zona marilor lacuri, o persoana care care zambeste mult poate fi intrebata ce i se pare atat de nostim; in Georgia cineva care nu zambeste poate fi intrebat daca i s-a intamplat ceva rau. Nu inseamna ca cei care zambesc sunt mai fericiti, este doar faptul ca in copilarie invatam in ce situatii trebuie sa zambim si in care nu, si aceasta educatie se realizeaza diferit in fiecare zona geografica in parte. - Flara Davis
Termenul kinesics (k'nees ix), a fost introdus de antropologul Ray Birdwhistell pentru a descrie rolul miscarilor corpului in comunicare. Se refera la gesturi, pozitie, expresii faciale si alte miscari ale corpului. Considerati, ca exemplu, gesturile numite "zambet" si "incruntare".
Desi diferenta dintre zambet si incruntare poate fi considerata un mesaj simplu, adica o mica modificare in aspectul vorbitorului sau ascultatorului, in realitate configuratia fetei poate schimba radical sensul cuvintelor folosite in conversatie.
Consideram doua variante ale unei conversatii imaginare intre Carlos si Merissa. Desi cuvintele sunt aceleasi de fiecare data, expresiile fetei sunt diferite. Iata prima discutie.
Ce poate fi spus despre aceasta discutie? Se poate spune ca cei doi participanti sunt bucurosi de a se vedea unul cu celalalt; Carlos asteapta cu nerabdare petrecerea, Merissa este dezamagita pentru ca ea nu poate participa, Carlos este si el dezamagit.
Acum sa consideram discutia cu alte expresii faciale.
In acest caz Merissa nu pare fericita la vederea lui Carlos. Si nu este suparata ca nu va participa la petrecere. De unde stim noi asta? Raspunsul este ca nu suntem 100% siguri - dar cand omul vede o expresie pe care o interpreteaza drept zambet sau incruntare, deobicei presupune o stare de spirit pozitiva, respectiv negativa a interlocutorului. Cand suntem copii, incepem sa observam atitudinile oamenilor din jur atunci cand zambesc sau sunt incruntati, iar experientele noastre ulterioare intaresc aceste interpretari. Conversatia non-verbala este destul de complexa; in exemplele anterioare conversatia se desfasoarea pe doua canale - unul auditiv care trasporta limbajul vorbit, si altul vizual care trasporta expresiile faciale non verbale. Desi nu este evidentiata explicit, comunicarea non-verbala este prezenta tot timpul. De exemplu canalul vizual transporta gesturile mainilor si pozitia corpurilor celor doi participanti, si canalul auditiv transporta tonul voicii si modul in care fiecare face pauza sau subliniaza discursul; toate au rol in interactiunea dintre cele doua persoane.
Iata un alt exempu al puterii de expresie al fetei.
In primele patru fete, singurul lucru care se schimba este pozitia sprancenelor. Si totusi, aceasta simpla modificare schimba dramatic modul de interpretare al starii in care se afla individul din spatele acelei fete. Cum "citesti" fiecare expresie - ce iti spune fiecare expresie despre stare de spirit a lui sau a ei? Observati ca in fata E se modifica si pozitia ploapei. Acest lucru face interpretarea mai usoara sau mai grea?
In termenii modelului semiotic, expresiile faciale au rol de indicii, adica sunt direct legate de emotiile individului si din aceasta cauza, sunt modalitati de comunicare foarte puternice. De exemplu, un simplu schimb de priviri este de o complexitate extraordinara.
Desi s-a depus mult efort intelectual in studiul expresiilor faciale si al miscari corpului in general, oamenii de stiinta sunt departe de a intelege aceasta metoda complexa de comunicare.
RELATIILE INTERUMANE:
In studiul diverselor forme de comunicare intre indivizii unei societati s-au identificat anumite tipuri de relatii umane. Relatiile umane se bazeaza atat pe schimbul de informatie, cat si pe o intelegere reciproca astfel ca o relatie este definita nu atat prin ceea ce se spune intre parteneri ci mai ales prin ceea ce asteapta fiecare de la celalat. In timpul studiilor efectuate asupra relatiilor umane au fost formulate numeroase intrebari si raspunsuri dintre care amintim doar cateva.
CONTEXT
Pentru ca o persoana nu poate stii niciodata exact ceea ce se petrece in mintea altei persoane, ea nu poate fi sigura vreodata ca mesajele ei sunt percepute corect. Cu alte cuvinte, omulul nu cunoaste exact contextul in care este descifrat mesajul sau.
Studiul vorbirii arata importanta contextului in comunicarea umana. Daca doi oameni doresc sa se inteleaga, trebuie sa vorbeasca aceeasi limba si sa faca aceleasi presupuneri cu privire la ceea ce nu a fost spus. Nerespectarea ultimei parti a afirmatiei poate sa duca la situatii in care ambii participanti la discutie cred ca au inteles ceea ce s-a spus cand de fapt au inteles diferit. Se considera urmatorul exemplu:
Doi studenti, Karen si Mike, discuta in timpul plecarii spre casa vineri dupa-amiaza.
Ne vedem diseara la petrecere? intreaba Karen.
Da, raspunde Mike. E stabilit!
Cei doi se intalnesc din nou sambata la pranz, intr-o cofetarie.
Unde ai fost? spune Mike.
Eu? intreaba Karen. Am fost acolo. Tu esti cel care nu a aparut.
Ce s-a intamplat? E clar ca Mike si Karen intelesesera ce au spus unul altuia vineri. Cum se face ca sambata erau asa de contrariati? Raspunsul nu se afla in continutul dialogului lor, ci in context, in ceea ce nu fusese spus. Fiecare participant a folosit cuvantul 'petrecere', referindu-se la o petrecere despre care stiau ca va avea loc in acea seara, dar de fapt era vorba de doua petreceri diferite. Astfel, cu toate ca exprimarile lor au fost corecte si adevarate, rezultatul final a fost contrar asteptarilor.
COMUNICAREA 'IN MASA'
Pentru o mare partea din istoriei omenirii, limbajul si miscarea trupului au fost singurele forme utilizate pentru comunicare. Acest lucru s-a schimbat atunci cand a fost descoperit scrisul, probabil in jurul anului 3000 in.Hr., in zona cunoscuta azi sub numele de Orientul Mijlociu.
Urmatoarea mare schimbare a venit o data cu aparitia textelor tiparite, la sfarsitul anilor 1500 in Europa. Pana atunci documentele scrise puteau fi facute doar individual (un singur exemplar), pe cand cele tiparite puteau fi scoase intr-un numar oricat de mare. Asa-numitul fenomen de comunicare 'in masa' dateaza de la descoperirea tiparului care a permis furnizarea unui text in acelasi moment catre 'o multime de indivizi'.
Unii oameni de stiinta sustin ca urmatoarea mare descoperire a avut loc in jurul anului 1950, odata cu aparitia calculatorului.
MASS MEDIA
Comunicarea directa intre doua persoane se desfasoara pe multe canale, cu posibilitati multiple de transmitere si receptie a mesajelor si cu un grad mare de complexitate a procesului de comunicare.
Caile de comunicare in masa fac posibila transmiterea mesajelor catre milioanelor de oameni in acelasi timp. Autorii acestor mesaje sunt de obicei organizatii, iar audienta este formata din indivizi. Dezvoltarea si raspandirea textelor tiparite in anii 1500 a creat in Europa o forma noua de comunicare; pentru prima oara, un singur mesaj a putut fi multiplicat cu mici erori si distribuit catre mii de oameni. La inceput continutul mesajului tiparit avea subiect religios, dar cu timpul acest mecanism de comunicare numit adesea "Mass-media" a fost folosit pentru a distribui stiri, dispozitii guvernamentale si divertisment.
Mass-media cuprinde azi tiparirea cartilor, a ziarelor si revistelor, partea electronica din televiziune, radio si inregistrari audio-video si chiar noua tehnologie de comunicare prin intermediul retelelor de calculatoare. Desi aceste tehnici de informare prezinta multe aspecte diferite, toate au caracteristicile prin care este definita comunicarea in masa:
Mesajele transmise prin comunicarea in masa sunt produse de organizatii;
Mediul de comunicatie asigura o transmitere fidela a mesajului;
Mesajele sunt transmise practic in acelasi timp unui numar mare de oameni.
CANALE DE TRANSMITERE
Oamenii de stiinta tind sa identifice tipurile de mass-media in functie de caile de transmitere. Cartile, ziarele si revistele sunt numite adesea "media tiparita", in timp ce radioul si televiziunea poarta numele de "media difuzata" sau "electronica". Alte doua forme importante de media sunt "inregistrarile electronice" formate din CD-uri, casete, casete-video, etc., si pe de alta parte filmele de cinema care sunt asemanatoare cu televiziunea dar sunt prezentate in cladiri speciale numite cinematografe.
In functie de canalul de distribuire, mass-media se clasifica in:
- tiparit: carti, ziare, reviste, mesaje de tip mail;
- electronic: radio, televiziune, film, casete,CD-uri si DVD-uri.
Telefoanele si retelele de calculatoare au fost omise deoarece in prezent sunt folosite mai mult in comunicarea de la o persoana la alta; in schimb ar putea fi incluse posterele, afisele, diafilmele, slaidurile dar care in prezent sunt mai putin raspandite si studiate drept cai de comunicare in masa.
Un canal distribuie mesajele in directia unei audiente tinta.
AUDIENTA TINTA
Anumite mesaje media sunt mai bine primite de o audienta compusa din indivizi aflati singuri cand ajunge mesajul la ei, alte mesaje media sunt caracteristice unei audiente formate din grupuri. Cartile, ziarele, revistele si mesajele de tip mail sunt citite de obicei individual; filmele sau piesele de teatru se preteaza mai bine unei audiente de grupuri mari. Radioul si televiziunea pot fi incadrate in ambele cazuri, in functie de context.
Relatia dintre audienta tinta si calea de transmitere este in special importanta pentru organizatiile comerciale, deoarece ele trebuie sa calculeze pretul si beneficiul obtinut din produsele media livrate.
MEDIUL COMUNICARII
Actul comunicarii se realizeaza intr-un context impus de mediul in care se desfasoara. Modelul fundamental de comunicare al lui Shannon-Weader evidentiaza procesul prin care mesajul trimis de un partener de comunicare este primit de celalalt.
Pe masura ce situatia simpla a doi parteneri de comunicare e dezvoltata incat sa cuprinda mai multi transmitatori si receptori, expedierea si primirea mesajelor devine foarte complexa, de fapt prea complexa ca sa poata fi explicata in intregime de modelul Shannon-Weaver. Desi o mare parte din comunicarea dintre oameni se desfasoara in forma 'unu la unu' sau 'fata in fata', sunt situatii in care comunicarea se realizeaza la nivel de grupuri, incluzand si grupurile foarte mari care sunt de fapt audienta tinta pentru comunicarea in masa. Nici un tip de comunicare nu este independent de mediul social in care are loc; aflat in societatea umana, omul este obligat sa comunice.
CULTURA SI COMUNICAREA
Granita dintre societate si cultura, cele mai complexe sisteme de pe pamant, este mult mai dificil de definit: la o numarare recenta au fost gasite 164 de definitii pentru cultura. Cea mai putin contestata formulare considera cultura ca fiind ceea ce face societatile cu acelasi sistem economic sa difere una fata de cealalta, de exemplu Italia si Franta. Cultura este simbolica si imaginara, pe cat este de reala.
Exista un acord general cu privire la existenta unei relatii puternice intre comunicarea umana si cultura umana, dar sunt putine pareri comune care explica ce inseamna aceasta relatie. Denis McQuail ofera o definitie aproximativa, anume, daca dam la o parte aspectele divergente, cultura trebuie sa aiba toate atributele urmatoare:
Poate cel mai general si fundamental atribut al culturii este comunicarea, deoarece culturile nu s-ar fi putut dezvolta, supravietui, extinde si avea succes fara comunicare.
In contextul folosit aici, termenul de 'cultura' cuprinde intreaga colectie de produse facute de om. Aceasta inseamna ca ea include tot ce poate fi considerat 'text', adica acel 'ce' studiat pentru a intelege termenii 'cum' si 'de ce' ai procesului de comunicare.
Produsele pe care oamenii le creeaza in timpul comunicarii intre ei pot deveni publice si in acest fel, fac parte si din realitatea inconjuratoare a altora. Aceste produse, impreuna cu semnificatiile asociate lor, formeaza mediului de comunicare umana.
IDEOLOGIA
O ideologie este un set de idei care structureaza notiunile referitoare la realitatea inconjuratoare, un sistem de reprezentare sau un cod de semnificatii care definesc viziunea individuala si de grup asupra lumii.
Un grup de oameni care impartasesc o ideologie, au un set comun de idei despre cum arata lumea. Cei ce studiaza comportamentul ideologic, semnaleaza faptul ca cele mai multe societati au o colectie de convingeri comune pentru toti membrii; aceasta este numita ideologia dominanta a societatii
O ideologie este o reteta pentru un mod de viata. Sarcina oricarei ideologii este sa explice trecutul, prezentul si viitorul previzibil pentru sistemul in care se afla individul, indiferent daca explicatia este deplina, credibila, pragmatica sau utopica.
DEFINIREA IDEOLOGIEI
Exista o adevarata disputa in definirea exacta a termenului de 'ideologie'. Definitia pe care o vom introduce este propusa de L. B. Brown si ne va da un cadru in care vom analiza relatia dintre ideologie si comunicare. Brown sugereaza faptul ca toate ideologiile au urmatoarele caracteristici:
Ideologia raspunde intrebarilor importante si defineste maniera de abordare a intrebarilor:
'Cine sunt? De ce ma aflu aici? Ce ar trebui sa facem si cum ar trebui sa il facem?' Ideologiile raspund acestor intrebari si altora asemanatoare. De exemplu, o societate cu o ideologie care propaga ideea ca oamenii ar trebui sa isi ajute vecinii, va reactiona imediat in cazul unui dezastru natural. Intrebarea 'Ce ar trebui sa facem?' nu necesita discutie deoarece raspunsul ei este dat de crezul comun, intrajutorarea reciproca.
In majoritatea societatilor gasim un amestec de ideologii de obicei clasificate in trei categorii: dominanta, subordonata si radicala.
Ideologia dominanta intr-o societate este acea la care adera majoritatea oamenilor si defineste ce e 'normal' si 'corect'. De exemplu, in societatea noastra e considerat un lucru normal ca oamenii sa poarte haine in locuri publice. Cand vedem o persoana imbracata, ne pare totul in regula si nu ii acordam prea multa atentie.
O ideologie subordonata este un set de idei care sunt in acord si asemanatoare cu cele mai importante idei din ideologia dominanta, dar pretinde o anumita modificare sau schimbare a unora. De exemplu, in societatea noastra unii oameni spun ca e normal ca si barbatii si femeile sa faca toples pe o plaja publica. Aceasta pozitie nu incearca sa anuleze ideologia normala de a purta haine dar introduce o circumstanta speciala (plaja este locul in care putine haine sunt necesare) si o anumita nevoie de egalitate intre sexe (daca barbatii fac toples, atunci si o femeie poate face).
O ideologie radicala este un set de idei care se afla in conflict direct cu ideologia dominanta. Urmand exemplul, argumentul ca nuditatea poate fi o optiune pentru oricine si oricand, e unul radical; intentioneaza sa inlocuiasca ideologia dominanta cu una noua. Dealungul timpului, se poate ca ideologiile radicale sa poata domina, iar cele dominante se pot estompa si disparea.
Exista putine dubii ca tehnologia este un aspect important al mediului de comunicare, dar exista si multa confuzie in ceea ce priveste contextul in care este folosit termenul "tehnologie"; poate este mai nimerita sintagma "determinism tehnologic" care evidentiaza natura umana dominata de dorinta de a cerceta si inventa. Noile tehnologii rezultate din aceste cercetari si inventii devin accesibile si produc schimbari majore in viata de zi cu zi a oamenilor care le folosesc.
Teoriile determinismului tehnologic se plaseaza intre pesimismul total - opinia ca tehnologia va duce la distrugerea rasei umane - si optimismul total - opinia ca oamenii vor crea tehnologii care sa asigure existenta fericita a fiecaruia.
|
