Strategii de comunicare. Meta-comunicarea
În Matricea Comunicarii au fost descrise elementele care formeaza procesul de comunicare în perspectiva NLP. Modalitatea în care aceste elemente sunt "dozate" în comunicare formeaza strategiile de comunicare. Pentru definirea unei strategii de comunicare a unei persoane, este nevoie sa avem în vedere:
determinarea mesajului general si analiza în aman 949o147j unt a elementelor ce îl formeaza si a
meta-mesajelor
stabilirea starii actuale si a starii dorite astfel încât prin comunicare sa se atinga starea dorita;
stabilirea canalelor prin care mesajele si meta-mesajele vor fi trimise cu eficienta maxima;
identificarea si interpretarea feedback-ului.
Foarte importanta în comunicare este abilitatea de a recunoaste si interpreta mesajele de feedback si de a actiona în consecinta. Este vorba despre ceea ce se numeste "flexibilitate" - capacitatea de adaptare si de a raspunde în functie de anumiti stimuli. Iar aceasta flexibilitate în comunicare are la baza monitorizarea si masurarea ("calibrarea") mesajelor care sunt trimise si receptionate.
În consecinta, mesajele si meta-mesajele vor fi adaptate conform reactiilor primate
Meta-comunicarea
Dupa cum am mentionat anterior, particula "meta" este identica în NLP cu "despre". Astfel, meta-comunicarea înseamna comunicare despre comunicare. Prin meta-comunicare se traseaza un anumit cadru de referinta format din reguli, expectante si presupozitii. Spre exemplu, înaintea unui training, trainerul ar putea (si chiar este indicat) sa "seteze" anumite reguli de comunicare în cadrul grupului, sa "traseze" anumite linii generale de desfasurare a activitatii si asa mai departe. Aceasta este meta-comunicarea.
Este important ca sa se faca distinctia între meta-mesaje si meta-comunicare. Aceste doua notiuni sunt la nivele diferite de sinteza a informatiei ("chunking levels", asa cum se numesc ele în jargonul englez NLP). Meta-comunicarea este la un nivel "macro", un nivel de sinteza scazuta (spre extrema de generalizare, sintetic). Meta-mesajul este la nivel "micro", un nivel de sinteza ridicata (spre amanunt, analitic).
Meta-mesajul personalizeaza comunicarea si indica specific elementele despre care se comunica: "TU nu ai fost capabil sa faci acest lucru." Comunicarea nu este atât directionata catre faptul ca o sarcina nu a fost îndeplinita corect, ci mai degraba ca "tu" nu ai fost capabil sa te ridici la cerintele sarcinii. Tonul, timbrul si volumul vocii scot în evidenta meta-mesajul. Daca ar fi fost ranforsat cuvântul "lucru", atunci atentia s-ar fi deplasat catre sarcina.
Meta-comunicarea ar fi fost ceva de genul: "Sa vorbim despre acest lucru si de ce este important el pentru noi." Meta-comunicarea se refera la cadrul de referinta care "înconjoara" comunicarea (la care tot contextual comunicarii se raporteaza).
Un studiu american efectuat asupra liderilor foarte eficienti a scos în evidenta faptul ca aproape jumatate din "cantitatea" de comunicare pe care ei o transmiteau este de fapt meta-comunicare. Liderii eficienti actionau dintr-un cadru de genul: "Iata cum doresc sa va transmit lucrul acesta" si nu unul de genul: "As dori sa va vorbesc despre..." Este ca si când îsi "pregateau terenul" pentru ca în final sa spuna ideea pe care doreau sa o sublinieze.
De cele mai multe ori meta-comunicarea este necesara pentru stabilirea contextului comunicarii. Este cazul în care se doreste comunicarea cu un grup (fie o echipa, fie o organizatie întreaga) care "opereaza" dintr-un alt cadru decât cel obisnuit. Un exemplu ar fi diferentele culturale, religioase sau chiar economice. Setarea cadrului de referinta este în aceste cazuri extrem de importanta pentru ca oamenii din cadrul acelui grup sa interpreteze corect mesajul care a fost dorit sa fie transmis. În caz contrar, se poate doar spera ca oamenii aceia sa aiba acelasi cadru de referinta (credinte, reguli, valori, experienta) ca si comunicatorul, astfel încât sa existe întelegere.
De asemenea, stabilirea unui cadru clar si relativ rigid ajuta oamenii care receptioneaza mesajul sa aiba "un punct de sprijin", un punct de referinta în cazul anumitor neclaritati aparute pe parcursul expunerii sau interactiunii dintre comunicator si grup. Acest lucru este foarte folositor pentru ca fiecare om este diferit si fiecare reactioneaza diferit si în momente diferite de timp la anumite bucati de informatie. Pentru a se mentine armonia (sinergia) grupului este folositor ca fiecare individ în parte sa se raporteze la cadrul de referinta setat prin meta-comunicare atunci când sistemul lui intern i-o cere, si nu atunci când îi este impus de catre lider sau cerut de grup.
|
