TESTE FILOSOFIA COMUNICARII
este esential ca el sa transmita in mare acelasi lucru persoanelor implicate
sprijinind rememorarea
preintampinand intrucatva reformularea ideilor
fiind asemanatoare gramaticii unei anumite limbi, prin care cuvintele sunt organizate in formulari inteligibile
este intr-o permanenta negociere a identitatii
in limbaj
in simbolism
daca cineva care sesizeaza sensurile a doua expresii oarecare isi da seama daca in cele doua cazuri e vorba sau nu de acelasi sens
instrument al intrebuintarii limbii
produs al intrebuintarii limbii
constituie tinte importante ale comunicarii
pot juca un rol decisiv in fluxul comunicational
sa identifice un punct nodal intre explicatie si intelegere
sa investigheze in interiorul textului dinamica interna ce guverneaza structurarea scrierii
sa vada capacitatea scrierii de a se proiecta in afara ei insasi si de a cuprinde o lume care este obiectul textului
in extinderea capacitatilor senzoriale ale indivizilor
un mijloc voluntar prin care se stabilesc relatii sociale
un mijloc intentional prin care se stabilesc relatii sociale
au efecte asupra continuturilor transmise
in planul productiei
in planul difuzarii
prin extinderea acesteia dincolo de contactul personal
b. ca subiect de sine statator
influenta care este simbolic si arbitrar asociata cu un obiect
diminueaza diversitatea de ansamblu a programelor
asigura confirmarea moravurilor si opiniilor consacrate
un utopism inadecvat
o evaluare realista a potentialului eliberator al unei tehnologii dificil de reglementat si controlat
societatea ca sursa; comunicatorii de masa; societatea ca audienta
intelegerea
daca are pretentia de a rosti adevarul despre lucrul respectiv
drept consecinta unui mod particular de a articula ceea ce se intampla
simbolic intr-o audienta larga, eterogena si extrem de dispersata
crearea si schimbul de mesaje in cadrul unui sistem relational de interdependente
conventii lingvistice
context referential
conditii mentinute relevante pentru adevar
adevarat in toate lumile posibile
la un adevar logic asupra substituirii exprimarilor sinonime
un enunt q are inteles factual deplin ddaca fie q este un enunt de observatie, fie exista enunturi de observatie care, daca sunt adevarate, confirma sau nu pe q
ce reda o stare de lucruri logic posibila de observat
descrie o stare de lucruri logic posibila care ar putea, sau nu, reflecta lumea
explicatia neinsufletita (caracteristica stiintelor fizice si unei bune parti din explicatia vietii obisnuite) si explicatia personala (caracteristica istoriei si psihologiei, si totodata multor alte explicatii privitoare la viata obisnuita)
doar de conventiile lingvistice, intrucat acestea singure determina care judecata e rostita
depinde de conventiile lingvistice
depinde de contextul referential
nici ea, nici negatia sa nu implica o propozitie autocontradictorie
ele atribuie aceeasi proprietate acelorasi indivizi in acelasi loc si moment, indiferent de modul in care sunt selectati indivizii, locurile si momentele
ce implica intelesuri si care asteapta sa fie stabilite cuiva, unde si cand, inainte sa poata fi determinat adevarul lor
ce implica intelesuri deja stabilite
structurata obiectiv la toate nivelurile
daca ele trebuie sa aiba ceva extern in comun in virtutea caruia pot fi grupate laolalta sub un termen al senzatiei generice
cunoasterea adeverita a obiectelor considerate a fi reale
ne permite sa negam ca ceea ce vedem ("psihologic") este ceea ce am vazut realmente
daca nu contine exprimari referentiale
daca e adevarata in toate lumile posibile
daca ea contine exprimari referentiale
daca e adevarata in toate lumile posibile
empirismului englez
Kant
practicile sau formele de viata ce fundeaza conventiile prin care ostensiunea poate fi utilizata pentru a numi si comunica altora numirea individualilor
sa analizam observatia in aspectele sale semnificative epistemic
sa aratam cum aspectele semnificative epistemic ale observatiei satisfac cerinta de monitorizare a adevarului
sa aratam ca aspectele semnificative epistemic apar in alte moduri non-observationale in care accesam obiecte
ceea ce este observat e extrem de independent de ceea ce observatorii se asteapta sa vada; exista moduri autonome de ajustare si rafinare a observatiilor
ceea ce este observat poate fi monitorizat (fie in sensul detectarii modului in care lucrurile observate actioneaza in timp, fie in sensul ca timpul poate fi considerat ca explorand diferite aspecte ale lor); anumite proprietati ale obiectului observat pot fi folosite pentru a explica de ce, si in ce privinte, lucrurile observate pot fi urmarite
tinde sa evite problemele generate de forma gramaticala gresita de suprafata
din ceea ce analiza produce ca elementele sale constituente
concepte
prin elucidarea relatiilor structurale implicate
se reduce la o relatie originara finala
aceste experiente in sine, luate ca totalitati indivizibile
din organizarea unui sistem lingvistic
din plasarea acestei exprimari in sistemul lingvistic
desfacerea unui concept complex in conceptele sale constitutive
inlocuirea conceptelor noastre obisnuite vagi cu cele definite stiintific
58. Argumentul wittgensteinian al limbajului privat este orientat impotriva posibilitatii termenilor
ce dau impresia ca numesc senzatii private ca particulari
59. Jocul de limbaj de numire a particularilor din explicatia wittgensteiniana a regulilor gramaticii sale filosofice
necesita criterii de corectitudine pentru reidentificarea si atribuirea aceluiasi nume pentru aceeasi entitate in situatii multiple
60. Natura speciala a senzatiei private implica faptul ca nu pot exista criterii de corectitudine pentru distingerea momentelor
cand regula de a folosi intotdeauna acelasi nume pentru acelasi particular este realmente urmata in cazul particularilor senzatiei private
cand subiectul doar crede ca regula este urmata
61. Orice dovada mentala sau interna ar putea fi oferita pentru a confirma sau nu urmarea corecta a regulii
va apartine cercului autoinclus al gandurilor subiectului
62. Teza lui Quine asupra "indeterminarii traducerii" vizeaza
"traducerea radicala" (traducerea in limba vorbitorului a unei limbi necunoscute pana in prezent, nerelationata la aceasta prin similitudinea dintre cuvintele inrudite sau dintre formele propozitionale)
63. Quine sugereaza ca un vorbitor poate construi sisteme rivale de ipoteze despre propozitii ale propriei sale limbi
ca si cum ar fi rostite de un compatriot
64. Cunoasterea explicatiei unui eveniment
ne ofera intotdeauna o capacitate de a prezice cu indreptatire evenimente suplimentare
65. Care proprietati sunt observabile depinde de
cine va intreprinde observatia
instrumentarul folosit
66. Pentru orice comunitate ce are stabilita o intrebuintare a limbii in care cuvintelor li se confera un sens, acel sens poate fi relationat
de un mijloc de a-l observa
de un proces ce implica toate mijloacele de observatie
67. Am putea fi informati din cea mai credibila sursa ca o anumita judecata de identitate exprimata printr-o anumita propozitie este adevarata
fara sa avem cea mai vaga idee ce enunt a exprimat acea propozitie
68. Dummett caracterizeaza o teorie a intelesului ca o reprezentare
teoretica a abilitatii practice de a sti cum sa vorbesti limbajul
69. Teoria semantica a lui Frege poate fi numita extensionala
in virtutea conservarii de catre ea a principiului ca numai referinta pe care, in acel context, o au partile referentiale ale unei propozitii da nastere referintei propozitiei ca intreg
70. Presupunerea unei schimbari neobservate in senzatiile noastre este o tehnica
pentru a scapa de partile redundante ale unei explicatii
71. Pentru a oferi unei persoane cunoasterea a tot ceea ce s-a petrecut,
va fi suficient sa prezentam oricare dintre multele submultimi distincte ale tuturor evenimentelor
72. Relatiile cauzale sau relatiile de continuitate spatio-temporala
leaga substantele intr-o perioada de timp
73. Proprietatile mentale includ
proprietati constiente
proprietati mentale continue
74. Quine considera afirmatiile despre observabili
ca fiind mai apropiate de informatii decat afirmatiile despre teoretici
75. Logica gandirii trebuie sa fie aceeasi pentru orice discurs,
indiferent de intentia sa de a comunica ceea ce se intampla a fi adevarat sau fals
76. Cu cat avem mai multe informatii, si cu cat mai probabil o ipoteza ofera aparitia lor,
cu atat mai probabil este adevarata ipoteza
77. Cu cat formulam mai multe afirmatii in sprijinul unei ipoteze,
cu atat este mai mare probabilitatea ca afirmatiile noastre sa contina elemente false
78. Daca o teorie este superioara alteia in producerea informatiilor la un nivel inalt de probabilitate inductiva sau in producerea mai multor informatii cu acelasi grad de probabilitate atunci
este mai probabil ca ea sa fie adevarata
79. Pentru a compara teorii este necesar sa comparam
cele mai simple formulari ale lor
80. Teza indeterminarii referentiale arata ca nu exista un fapt al chestiunii ce priveste la ce se refera
toti termenii nostri
majoritatea termenilor nostri
81. Predispozitiile noastre pentru comportament deschis
subdetermina radical referentii termenilor nostri
82. Fiecare trasatura distincta a lumii numita prin designatori informativi care nu sunt echivalenti logic
trebuie sa conteze ca proprietate distincta
83. Proprietatea designata informativ prin "a avea o durere" este
chiar o asemenea proprietate mentala
84. Pentru a fi identice doua proprietati trebuie sa aiba designatori informativi
echivalenti logic
85. Afirmatiile noastre despre lucrurile pe care le consideram a fi reale sunt
robuste cata vreme nu putem spune ce le caracterizeaza
86. In privinta realului, proprietatile lucrurilor in sine dicteaza
ce este adevarat sau fals in legatura cu ele
87. Procesele epistemice care fundamenteza adevarurile la care ne angajam
trebuie sa fie sensibile la obiectele despre care fundamentam aceste adevaruri
88. Fara principiul simplitatii ar exista intotdeauna
nenumarate teorii ce solicita o probabilitate egala asupra informatiilor
89. Ceea ce posibilizeaza fictiunea este un set de conventii extralingvistice, nonsemantice
care fractureaza conexiunea dintre cuvinte si lume stabilita prin regulile verticale
90. Cunoasterea ce reprezinta surprinderea semnificatiei unui enunt
trebuie sa aiba proprietatea de a fi aratata prin practica lingvistica actuala
91. Nimic nu poate fi considerat cunoastere a semnificatiei decat daca
este relationat direct de o dispozitie lingvistica pe care am aprobat-o spre a ne angaja intr-o procedura de decizie asupra valorii de adevar
92. Originea sensului trebuie stabilita
in experienta
in modelele de stimulare senzoriala
in ceva intermediar intre credinta si obiectele obisnuite despre care sunt credintele noastre
93. Trasaturile semantice ale cuvintelor
nu sunt explicabile pe temeiul fenomenelor nonlingvistice
94. Receptarea unui text se produce prin intermediul
interpretarii
95. Mesajele sunt unitati de transmitere
a valorilor culturale
a ideilor
96. Intr-o cultura, mesajele sunt organizate ierarhic variind
de la cele mai valoroase si durabile la cele periferice si efemere
97. Ideea ca intelegerea de catre noi a lumii este intemeiata pe legaturile noastre cu ea este echivalenta cu teza ca aceasta intelegere
nu se bazeaza pe reprezentari in sensul de descrieri identificabile separat de obiectul lor
98. Frege distinge trei domenii ale existentei despre care fiecare dintre noi este constient:
lumea interioara (ce incorporeaza continutul constiintei si reprezinta ceva personal); lumea exterioara (a obiectelor materiale in care locuim cu totii); lumea gandurilor si a constituentilor lor sensibili (egal accesibile tuturor, dar ale caror continuturi sunt imuabile si imateriale, si nu actioneaza nici unele asupra altora, nici asupra simturilor)
99. Frege concepe sensul unui cuvant sau al unei propozitii drept ceva pe care noi il sesizam
cu ajutorul unei capacitati mentale destul de apropiate de perceptia sensibila
100. Sensul reprezinta
componenta decisiva a semnificatiei cuvantului
elementul constitutiv al gandului
|