Teorii si modele ale comunicarii.
PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICARII: SCOALA PROCES SI SCOALA SEMIOTICA
2. SCOALA PROCES
Modelul Shannon & Weaver
Modelul lui Gerbner
Modelul lui Lasswell
Modelul lui Newcomb
Modelul Westley MacLean
3. SCOALA SEMIOTICA
Modelul lui Peirce
Modelul Ogden si Richards
Modelul Saussure
PARADIGME ALE STUDIULUI COMUNICARII: SCOALA PROCES SI SCOALA SEMIOTICA
Scoala proces vede comunicarea ca transmitere a mesajelor; important este modul in care emitatorii si receptorii codeaza si decodeaza un mesaj, modul in care transmitatorul foloseste canalele si mediile comunicarii. Scoala proces este interesata in special de probleme ca eficienta si acuratetea transmiterii mesajului. Aceasta scoala vede comunicarea ca un proces prin care o persoana afecteaza comportamentul sau starea de spirit a unei alte persoane. Daca efectul este diferit de ceea ce se intentiona sa se comunice, tendinta este sa se interpreteze acest lucru drept un esec al comunicarii si sa caute motivul esecului de-a lungul desfasurarii procesului de comunicare.
Pentru scoala semiotica, defasurarea comunicarii reprezinta o producere si un schimb de sensuri (semnificatii). Obiectul de interes il reprezinta studierea modului in care mesajele
(textele) interactioneaza cu oamenii pentru a produce intelesuri (sau semnificatii) si rolul textelor in cultura noastra. Scoala semiotica foloseste termeni ca semnificatie si nu considera neintelegerile ca fiind neaparat efecte ale esecului de comunicare, ci considera ca ele pot rezulta din diferentele culturale dimtre emitator si receptor. Pentru aceasta scoala, studiul comunicarii este studiul textului si a culturii. Principalele metode de analiza provin din interiorul semioticii.
Scoala proces tinde sa sa rasfranga asupra stiintelor sociale, mai ales asupra psihologiei si sociologiei si se autodefineste ca studiul actelor de comunicare. Scoala semiotica influenteaza lingvistica, studiul fenomenelor artistice si se autodefineste in termeni de producere ai comunicarii.
Cele doua scoli se diferentiaza, de asemenea, prin conceptia lor despre ceea ce inseamna mesaj. Scoala proces vede in mesaj ceea ce este transmis prin procesul de comunicare. Multi dintre continuatori considera ca intentia este un factor esential in definitia mesajului. Intentia emitatorului poate fi declarata sau nedeclarata, dar ea este esentiala pentru a putea analiza mesajul.
Scoala semiotica vede mesajul ca o constructie a semnelor care, prin interactiunea cu receptorii, produc intelesuri. Emitatorul, definit ca transmitator al mesajului, isi declina importanta, accentul este pus pe text si pe cum este el citit. Cititul este procesul descoperirii intelesurilor, atunci cand receptorul interpreteaza textul. Aceasta negociere are loc pe masura ce cititorul introduce aspecte ale experientei sale culturale in descifrarea codurilor si semnelor din care este constituit textul. De asemenea, este de la sine inteleasa multiplicitatea de interpretari pe care o poate lua unul si acelasi text in interactiune cu diferiti cititori.
Trebuie doar sa vedem cum diferite texte transmit acelasi eveniment (fapt) in mod diferit pentru a ne da seama de cat de importanta este acesta intelegere, acesta conceptie asupra lumii pe care fiecare text o imparte cu cititorii sai. Faptul ca receptori proveniti din diferite culturi interpreteaza diferit acelasi text, nu este un efect al esecului de comunicare, ci al diferentei de orizonturi culturale.
Mesajul nu este ceva trimis simplu de la A la B, ci este un element dintr-o relatie structurala ale
carei elemente includ atat realitatea externa, cat si producatorul de
text/cititorul. Producerea si citirea textului sunt vazute ca procese paralele, dar nu identice, in care A si B ocupa acelasi loc in
relatia structurala. Am putea modela aceasta structura ca un triunghi in care
sagetile reprezinta interactiunea
(figura 1).
MESAJ
TEXT
INTELES
(SENS)
PRODUCATOR
CITITOR REFERENT
Figura 1
2. SCOALA PROCES
A. Modelul Shannon &Weaver
Modelul de baza al comunicarii creat de cercetatorii americani are o reprezentare lineara. In acest model, a comunica inseamna a transmite un semnal (o informatie) care este primit. Unitatea de masurare a comunicarii este de natura binara, ceea ce inseamna ca transmiterea informatiei (emiterea si receptarea semnalelor) se poate realiza sau nu. Notiunile principale ale modelului sunt cele de: emitator, receptor, canal, cod (dispozitive tehnice de codificare, transmitere si decodificare a informatiei).
Sursa; este vazuta ca un factor de decizie; aceasta inseamna ca sursa decide ce mesaj sa trimita, sau, mai degraba, sa aleaga unul dintr-o serie de mesaje posibile. Acest mesaj selectat este schimbat apoi de emitator intr-un semnal care este trimis prin canal receptorului.
Zgomot; este ceva care se adauga semnalului in procesul transmiterii care nu este intentionat de sursa. Poate avea loc la toate cele trei niveluri specificate de cercetatori.
Informatia; in acest model, informatia este inteleasa ca masura a ceea ce este transmis, transportat de la emitator catre receptor, masura a incertitudinii din sistem. Deci informatia nu se identifica cu semnificatia a ceea ce este transmis.
Redundanta/entropia; redundanta conceptul este strans legat de cel de informatie. Poate fi definita drept ceea ce poate fi predictibil sau conventional intr-un mesaj. Opus redundantei este conceptul de entropie. Redundanta este rezultatul predictibilitatii ridicate, iar entropia, a unei predictibilitati scazute. Un mesaj cu o predictibilitate redusa poate fi numit entropic si avand un nivel ridicat de informatie. Invers, un mesaj cu o predictibilitate ridicata este redundant si cu un nivel scazut de informatie.
Canalul; este pur si simplu mijlocul fizic prin care este transmis semnalul. Principalele canale sunt undele de lumina, de sunet si de radio, caburile telefonice, sistemul nervos.
Mijloc de comunicare; reprezinta mijlocul fizic sau tehnic prin care mesajul este convertit intr-un semnal capabil sa fie transmis prin intermediul unui canal.
Mijloacele pot fi clasificate in trei mari categorii:
mijloace prezentationale: vocea, fata, corpul;
mijloace reprezentationale: carti, picturi, fotografii, arhitectura, decoratiunile interioare etc.;
mijloace mecanice: telefon, radio, televiziune, teletext.
Codul este un sistem de intelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Consta atat in semne (semnale fizice care trimit la altceva decat la ele insele), cat si in reguli sau conventii care determina cum si in ce contexte pot fi folosite si combinate aceste semne pentru a forma mesaje mai complexe (morfologie, sintaxa, in raport cu sistemul lingvistic).
Probleme:
tehnice acuratetea transmiterii
semantice cat de precis transmit simbolurile intelesurile dorite
de eficacitate cat de mult se transforma comportamentul receptorului in sensul dorit de emitator
MODELUL GERBNER
Este un model de comunicare cu utilizare generala.
Elemente originale:
perceptia mesajului
productia mesajului
semnificatia mesajului
mesajul ca unitate a formei si continutului
Modelul poate fi redat pe doua axe:
axa orizontala reda procesul de perceptie si are patru caracteristici:
la originea procesului de comunicare se afla perceptia unui eveniment
perceptia implica o legatura intre evenimentul E si reconstituirea lui senzoriala, creativa si cognitiva de catre mesaj. Evenimentul poate fi natural sau mediatizat
perceptia evenimentului este o reactie a mesajului prin diferite mijloace
reactia si receptarea se produc intr-o situatie data, care poate influenta si modifica situatia. Are dimensiuni psihologice, fizice si sociale.
Intre E si E1, in care E este evenimentul asa cum se produce si E1 este perceptia lui, intervin selectia, contextul, accesibilitatea si posibilitatea reala de a fi perceput.
axa verticala sunt inscrise elementele care caracterizeaza productia si controlul relatiei dintre mesajul ca agent si forma si continutul mesajului. Este axa mijloacelor de comunicare, a mijloacelor utilizate pentru crearea, distributia si transmiterea mesajelor. Caracteristici:
mijloacele sunt formate din agenti care permit transmiterea semnalelor: canale, mijloace tehnice, media sau procedee de alegere si combinare a mijloacelor utilizate si resurse administrative instituite pentru a contribui la controlul productiei si distribuirii mesajelor. Toate mijloacele permit transformarea unei perceptii intr-un mesaj care poate fi perceput.
mijloacele servesc sa faca disponibile pentru destinatari elementele componente ale mesajului
forma este data de enuntul mesajului si de continut
enuntul mesajului trebuie sa se faca intr-un context dat
orice transmisie structurata si nealeatorie este un semnal de referinta, de reprezentare, de simbolizare sau de corespondenta
orice perceptie a unui enunt produce efecte sau consecinte eficiente, intentionate sau neintentionate
selectie Productia mesajului si
context control
accesibilitate
-dimensiunea
comunicarii-
dimensiunea acces la
mijl. de
perceptuala comunicare
selectie
context
accesibilitate
MODELUL LASSWELL HAROLD
Este un model specific studiului comunicarii de masa. Pentru a intelege procesul comunicarii de masa trebuie sa studiem nivelurile care corespund urmatoarelor intrebari:
cine?
ce spune?
prin ce canal?
cui?
cu ce efect?
Aceasta formula de 5 intrebari tradusa in termeni de sectoare de cercetare conduce la urmatoarele rezultate:
analiza controlului
analiza continutului
analiza mijloacelor de comunicare sau a suporturilor
analiza audientei
analiza efectelor
Pentru autorul Fiske modelul este considerat drept versiunea
verbala a modelului lui
Prin efect se intelege aici o schimbare observabila si masurabila a starii receptorului. Modificand unele dintre elementele procesului de comunicare vom modifica si efectul.
Functii ale procesului de comunicare in societate:
supravegherea mediului se dezvaluie tot ceea ce ar putea ameninta sau afecta sistemul de viata;
punerea in relatie a componentelor societatii
transmiterea mostenirii sociale
In 1940, Lazarsfeld, cu ocazia alegerilor prezidentiale din SUA a facut un studiu destinat a stabili contributia unor surse diferite la modificarea optiunii politice in timp si a ajuns la concluzia ca discutia propriu-zisa are un rol mai important decat mass-media. Intr-un studiu ulterior revine si confirma eficienta influentei personale si propune ipoteza comunicarii in doua trepte.
Credibilitatea informatiei si sfaturile din partea cunoscutilor au alta putere pentru ca:
ascultatorii au mai mare incredere in ei
contactul personal exercita o presiune informal in sensul conformarii
se ofera posibilitatea discutarii si argumentarii persuasiunea este rezultatul schimbului reciproc de opinii
o sugestie din propriul cerc de contacte sociale este o garantie de conformare la normele grupului
Pentru o comunicare cu succes trebuie sa folosim atentia grupurilor, dar procesul de comunicare trebuie sa aiba grija sa fie difuzat in fiecare grup sau categorie de public vizata.
MODELUL NEWCOMB
Este primul model care introduce problematica rolului comunicarii intr-o societate sau intr-o relatie sociala. Potrivit acestui model, comunicarea are rolul de a mentine echilibrul in cadrul unui sistem social. Sistemul presupune ca oamenii au nevoie de informatie, acesta fiind un drept si o necesitate.
Sistemul este de tipul unui triunghi:
x
A B
A comunicant
B receptor
x parte din mediul social
Abx este un sistem, iar relatiile interne ale sistemului sunt interdependente. In acest sistem componentele minimale sunt urmatoarele:
orientarea lui A catre x
orientarea lui A catre B
orientarea lui B catre x
orientarea lui B catre A
Este o atractie pozitiva sau negativa fata de A sau B ca persoane si o atitudine favorabila sau nefavorabila fata de x.
x poate fi un obiect abordabil sau neabordabil, de evitat, caracterizat prin atribute cognitive (credinte, structuri).
Dennis McQuail spune ca modelul lui Newcomb este un model al tensiunii catre simetrie. Potrivit acestui model dinamica actelor de comunicare consta in tensiunea produsa de dezacord.
E) MODELUL WESTLEY -
Este inspirat din modelul lui Newcomb si descrie modelul comunicarii interpersonale.
Informatia este data de individul A catre individul B, fie este cautata de individul B la o sursa A, care dispune de competente specifice in raport cu nevoile lui B.
x1
x2 x1a x1b
x3 A B
x4
feedback
x1, x2, x3, x4 reprezinta obiecte de orientare, adica multitudinea de obiecte si evenimente care compun mediul lui A si B si care pot forma u obiect de comunicare intre A si B.
A si B reprezinta indivizii, x reprezinta informatia care cateodata se transforma in x1a si a devenit mesaj. Un mesaj transmis de B catre A asupra situatiei lui B, situatie transformata ca efecte ale lui x1a, x2a, x3a.
Persoana A transmite o informatie catre persoana B asupra evenimentului x. A este comunicatorul, iar B este receptorul de informatie, fie ca o cere, fie ca o primeste. Comunicarea incepe prin selectionarea de catre A a obiectelor de orientare x, carora le da o anumita forma abstracta, adica le transforma in mesaje x1 pe care le transmite catre B. Receptorul B poate avea si el o perceptie directa a lui x si raspunde lui A printr-o refractiune (feedback).
Modelul subliniaza nevoia sociala de informatie.
SCOALA SEMIOTICA
Termenii cu care opereaza semiotica (semn, semnificatie, icon, denotatie, conotatie) sunt termeni care se refera la diverse modalitati de producerea a sensului, a intelesului. Modelele propuse de scoala semiotica difera de cele propuse de scoala proces nu numai prin faptul ca nu sunt lineare, ci si prin faptul ca nu contin indicatii despre etapele transmiterii mesajului. Aceste modele sunt de tip structural, si indica relatiile care se stabilesc intre elementele prin care se creeaza sensul.
In centrul acestei stiinte sta conceptul de semn. Semiotica are trei domenii principale de
studiu:
1. semnul insusi; acesta consta in studiul diferitelor varietati de semne, in studiul diferitelor moduri in care acestea transmit intelesul, precum si in studiul modului in care semnul relationeaza cu oamenii care il folosesc. Semnele sunt definite ca fiind niste constructe umane si pot fi intelese numai in utilizarile pe care oamenii le atribuie.
2. codurile (sistemele in care semnele sunt utilizate); acest studiu cuprinde modurile in care o varietate de coduri s-a dezvoltat pentru a satisface nevoile unei societati sau culturi sau pentru a exploata canalele de comunicare disponibile pentru transmiterea lor.
3. cultura in care aceste coduri si semne opereaza. La randul ei, aceasta este dependenta pentru propria ei existenta si forma de folosirea acestor coduri si semne.
Modelul lui Peirce
Pentru Peirce, orice proces semiotic este o relatie intre trei componente: semnul insusi, obiectul reprezentat si interpretantul (figura 7).
Interpretant
Semn Obiect
Figura 7
Definitia semnului implica, deci, un model triadic: ''Un semn, sau un reprezentamen este ceva care tine locul a ceva in anumite privinte sau in virtutea anumitor insisiri. El se adreseaza cuiva, creand in mintea acestuia un semn echivalent, sau poate un semn mai dezvoltat. Semnul acesta pe care il creeza il numesc interpretantul primului semn. Semnul tine locul a ceva, anume al obiectului sau. El tine locul acestui obiect nu in toate privintele, ci cu referire la un fel de idee pe care am numit-o uneori fundamentul representamenului''
|
