Vorbim
mult despre copil, dar copilului nu-i vorbim
"Am
un bebelus de trei luni si ma intreb cat intelege din ceea ce incerc sa ii
comunic. Am
impresia ca el stie mai mult decat imi pot da eu seama!",
spune o mama in varsta de 28 de ani.
Este adevarat ca un bebelus nu poate comunica mamei
sale tot ceea ce ar dori. Bebelusii comunica mai mult intre ei decat cu mamele
lor si fac acest lucru cu mare placere. Ei au nevoie de aceasta comunicare ce le este specifica pentru ca sunt racordati pe aceleasi
frecvente auditive. Daca o mama incearca sa intre in
relatie cu ei, bebelusii tac instantaneu.
Atunci cand copilul dumneavoastra nu vorbeste, nu inseamna intotdeauna o lipsa
de comunicare din partea sa. Este bine sa respectati refuzul limbajului la copil. Comunicarea nu
trebuie sa izvorasca doar din dorinta copilului de a
va face pe plac. Astfel, veti oferi posibilitatea copilului
dumneavoastra de a vorbi si nu de a "decuvanta", cum, dealtfel, fac
multi adulti. Nu faptul de a vorbi ne face
umani, ci de a deveni o fiinta independent de dorintele altcuiva!
Ca adult, va adresati copiilor prin cuvant, la fel cum ati comunica cu un alt
adult, pe aceasta cale organizand si umanizand chiar si cea mai dureroasa
traire; astfel, veti face din copil o fiinta umana si nu un obiect al
manipularilor dumneavoastra.
Mica fiinta umana vorbeste pentru ca mama ii cere sa
vorbeasca. Altfel, el nu va vorbi niciodata corect si
va avea o intarziere de vorbire. In acest caz, cuvintele trebuie spuse dandu-i
copilului statutul de subiect, adica semnificandu-i ca are
dorinte, emotii, opinii care nu sunt intotdeauna cele ale mamei.
Pentru a intelege vocabularul copilului dumneavoastra este
necesar sa invatati elementele "lexicului de baza" al acestuia.
Copiii imprumuta cuvinte din vocabularul adultilor, dar le umplu cu un sens legat direct de experienta lor strict personala. De
exemplu, cand un copil repeta despre un coleg de joaca
faptul ca este rau, trebuie intrebat ce inseamna pentru el "a fi
rau". Plecand de la ceea ce va spune, veti sesiza
sensul pe care acest cuvant il capata in trairea sa particulara.
Trebuie evitata adaugarea de semnificatii la ceea ce
spun si fac copiii, mai ales cand acestia nu reusesc sa exprime in cuvinte ce
au de comunicat, dar traduc aceasta prin gesturi, miscari, mimica in
comportament, cateodata prin tacere si imobilitate. Exista si alte mijloace de
comunicare umana decat cuvantul. Acesta a fost deja atins de atat de multa
falsitate, incat copiii nu se pot servi de el pentru a spune adevarul deoarece
pentru ei cuvantul este minciuna. Astfel, copilul
dumneavoastra se poate exprima prin gesturi, atitudini, prin desen, prin
modelaj sau prin muzica mai bine decat prin cuvant.
De multe ori, adultii nu acorda suficienta importanta comunicarii cu propriii
copii; se ajunge la situatia in care se vorbeste mult despre copil, dar
copilului nu i se vorbeste... Cu alte cuvinte, parintii nu
doresc maturizarea copiilor lor pentru a nu le fi amenintata autoritatea si
pozitia sociala.
Problema comunicarii copiilor si a comunicarii cu copii trebuie sa ne preocupe pe fiecare dintre noi, fie ca suntem parinti
sau nu. Chiar daca suntem adulti, uneori avem de invatat de
la copiii nostri.
|
