ZVONURI, BÎRFE, PONEGRIRI
Distorsionarea comunicarii datorita zvonurilor . Dilema
minciunii . Scuzele
nu acuza . Zvonurile . Simbol, simbolic,
nesemnificativ . BÎrfa . Studiu de caz
Vulnerabilitatea ziaristului . Repertoriul minciunii
1. Distorsionarea comunicarii datorita zvonurilor
Zvonul este unul dintre factorii perturbatorii ai comunicarii. Zvonul reprezinta o stire, o veste (care circula din om în om), o informatie neîntemeiata, care nu a fost
verificata (si, uneori, tendentioasa). Zvonurile apar în situatii ambigue, în care anumite persoane sau grupuri au un interes direct si nu lipsit de importanta. Exista si situatii cÎnd interesul propriu-zis lipseste, iar cauza zvonului este doar implicatia emotionala.
BÎrfa este mai mult decÎt lansarea unui zvon, este un viciu. Pentru unii, este o
preocupare permanenta. A bÎrfi înseamna, conform dictionarului, a vorbi pe cineva de
rau, a ponegri, a defaima, a raspÎndi calomnii despre cineva. Multi se iluzioneaza
considerÎnd ca bÎrfa este o simpla vorbire, o conversatie oarecum usoara, poate nu prea eleganta, dar oricum agreabila si posibil acceptabila, în realitate, bÎrfa este minciuna în stare pura. A raspÎndi minciuni este un lucru nu doar urÎt, ci de-a dreptul imoral. Nu poti lovi pe cineva doar cu pumnul, îl poti lovi si prin cuvÎnt, de multe ori mult mai grav, cu urmari incalculabile sau, cum ar zice Anton Pann, "De multe ori limba taie mai mult decÎt sabia " sau " Limba oase n-are si oase sfarîma ". O asemenea lipsa de caracter nu putea ramÎne nesancti 414n136e onata de scriitori. Acelasi Anton Pann zice:
Omul care e flecar/Trancaneste ca un car./il auzi numai:
Hodoronc-tronc! Vorba îndata/Ca moara cÎnd e stricataEl
Pentr-un soarece se-nnoada
si jura ca n-are coada.
Dilema minciunii
Minciuna este orice comunicare facuta cu intentia de a însela. Conform Dictionarului explicativ al limbii romÎne, minciuna este deturnarea intentionata a adevarului, avÎnd, de obicei, ca scop înselarea cuiva. Minciuna este neadevar si înselaciune. Calcarea poruncii a IX-a reprezinta o grava abatere de la etica profesionala. Nici un om care nu exprima adevaratul sentiment al inimii lui nu poate fi numit un om cinstit. Falsitatea consta, în mod virtual, din intentia de a însela si aceasta poate fi aratata prin privire sau prin cuvÎnt. Apostolul Pavel atrage atentia
credinciosilor din cetatea Efes sa spuna fiecare celuilalt adevarul, fiindca un crestin, devenind astfel a lepadat minciuna. Chiar si faptele, nu doar cuvintele pot fi astfel aranjate, încÎt sa se constituie in falsuri. Eminescu observa insa ca natura nu minte niciodata. si este firesc sa fie astfel, întrucÎt este creatia lui Dumnezeu, iar El este calea, adevarul si viata. si totusi, chiar si mincinosului i se cere o calitate, daca vrea sa nu fie aruncat la marginea societatii de la prima tentativa, iar aceasta calitate îi este sugerata de Pierre Corneille: "II f aut bonne memoire apres qu'on a menti." -Mincinosul trebuie sa aiba memorie buna.
3.Scuzele nu acuza
Scuzele adresate cu sinceritate pot fi considerate un fel de investitii la capitolul afectiv; scuzele repetate însa, resimtite ca lipsite de sinceritate, reprezinta retrageri de fonduri. si de aceea se reflecta în calitatea relatiilor. Nu putem pleca de la premisa ca ne este permis orice, fiindca atunci cÎnd ne vom da seama ca persoana jignita s-a suparat noi vom fi gata sa ne cerem scuze. Aceasta ar fi ca si cÎnd am lovi pe cineva cu o piatra în cap, spunÎndu-i apoi sa nu se supere, fiindca avem în trusa de prim-ajutor suficient bandaj si chiar dezinfectant, iar daca acestea nu se vor dovedi suficiente, putem sa oferim numarul de telefon al statiei de salvare... Persoana care are de-a face cu grupuri de oameni trebuie sa fie atenta si sa analizeze cum evolueaza comunicarea, pentru a pastra un cadru deschis si pozitiv.
Este, de asemenea, important sa nu facem afirmatii aparent pozitive, care ascund, în realitate, mentalitati primitive. Pericolul cel mai mare, în acest caz, se
]ntÎlneste cÎnd sunt caracterizate fie grupurile etnice, fie persoane individuale apartinÎnd acestor grupuri minoritare. Genul de formulari care jignesc sunt: " e baia: bun, desi e evreu ", " esti om serios, chiar daca esti tigan ". în 1887, pentru a contracara cliseul antisemit gen "unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei", Friedricri Nietzsche declara ironic: printre prietenii mei nu exista nici un evreu, desi avea
asemenea prieteni, dar adauga de îndata: ce-i drept, printre prietenii mei nu exista nici
antisemiti. In cazul greselilor repetate, se va ajunge în situatia prezentata mai sus,
care va discredita din punct de vedere etic orice individ. Totusi, scuzele pot, de cele mai multe ori, sa vindece rani, dar cu conditia sa nu fie formale, iar cel ranit sa simta regretul sincer si sa fie convins ca explicatiile sunt neformale si pornesc din inima, din constiinta vinovatiei.
4. Zvonurile
Desi par niste biete stiri nevinovate, aparute întÎmplator, ca briza marii, este deosebit de important sa stim cum, de unde si de ce apar si cum se propaga zvonurile. Cum si de ce este posibila existenta si rezistenta lor într-o lume în care tehnologiile soft se învechesc dupa o luna, moda se schimba în permanenta si totul este într-o miscare continua, civilizatia extinzÎndu-se în colturi neumblate ale lumii? Exista multe discutii si interpretari ale acestor probleme, tratate amplu în lucrari de psihologie sociala. Evident ca exista numeroase controverse, dar cu un lucru sunt de acord toti autorii: exista zvonuri a caror aparitie este ciclica, rezistente la progresul tehnologiilor de informare în masa, la dezvoltarea si la progresul omenirii în ansamblu.
Iata cÎteva exemple: La cÎteva luni de la sfÎrsitul razboiului din Bosnia, o companie de relatii publice din Marea Britanic recunostea faptul ca a fost angajata, pe tot parcursul razboiului, de catre partea musulmana aflata în conflict, pentru formarea imaginii acestei parti. Nimic extraordinar! Dar aceeasi firma recunoaste ca a "inventat" stiri pe care le-a pus la dispozitia mijloacelor de informare occidentale "fidelizate" (controlate într-un fel sau altul de companie). stirile fabricate care au avut cel mai înalt efect au fost cele referitoare la asasinarea, de catre partea sÎrba, a tuturor femeilor din satele cu populatie musulmana. Dincolo de aspectul deontologic al problemei, inventarii de stiri în sine, se pune întrebarea: de unde aceasta eficienta a trezirii emotionalului din cititorul occidental la aflarea unei astfel de stiri? O alta situatie: Urmariti un film. Acesta se întrerupe brusc si pe ecranul TV apar reclame. Una dintre ele, celebra deja este cea pentru tigarile Marlboro: un calaret reuseste sa îmblÎnzeasca un cal naravas, dupa care aprinde o tigara.
Iata înca doua exemple de simboluri care alimenteaza zvonuri "rezistente" în timp: sarpele ascuns în fructele exotice dintr-un supermarket (fructe care provin neaparat dintr-o tara "neagra"), otravirea apei fÎntÎnilor.
întrebari:
De ce femeia si nu alta categorie de populatie?
De ce calul, sarpele si nu alt animal sau pasare?
De ce apa si nu un alt element?
Pentru un posibil raspuns la toate aceste exemple trebuie sa vorbim putin despre comunicarea simbolica.
Diferenta esentiala dintre om si animal o constituie capacitatea interpretativa ce caracterizeaza fiinta umana. Omul reconstruieste realul prin interpretarea propriilor senzatii si perceptii. Aceasta capacitate interpretativa specific umana face ca "omul sa nu mai traiasca într-un univers fizic", ci într-un "univers simbolic". Pentru spiritul nostru practic, poate acest lucru nu este atÎt de evident. De ce a aparut necesitatea gÎndirii simbolice? Poate pentru ca realitatea este mult prea complexa pentru a putea fi cuprinsa în concepte. O descriere conceptuala numai a unui domeniu al realitatii este imposibila. Acest lucru este greu de acceptat de catre spiritul pozitiv în care suntem toti formati. Raspunsul omului la aceasta provocare a fost dezvoltarea unei capacitati interpretative care sa nu tina de concepte si care sa poata opera cu interpretari contradictorii.
Vorbim, desigur, despre operarea cu simboluri si despre comunicarea simbolica.
12.5. Simbol, simbolic, nesemnificativ
Daca prin semn întelegem orice obiect care reprezinta altceva decÎt propria substanta fizica, prin simbol vom întelege un semn cu un numar infinit de semnificatii. Daca limbajul conceptual, stiintific tinde sa atribuie conceptului o singura semnificatie, simbolul tinde sa spuna totul despre obiectul semnificat. Oamenii recurg la simboluri pentru a spune despre ei si despre lume ceva ce nu încape în sensurile obisnuite ale cuvintelor sau în categoriile si legile stiintei. Comunicarea simbolica are un înalt continut manipulator. De ce? în primul rÎnd datorita capacitatii maxime de explicare a realitatii si apoi datorita caracterului sau bazai. Simbolurile se adreseaza tocmai aspectelor ultime, mai putin constiente ale gÎndirii umane. Ele au valoarea unei interpretari-cadru a realitatii, în societatile moderne, simbolurile s-au camuflat, dominate de gÎndirea analitica, stiintifica. Nefiind explicite, efectul lor asupra modului de gÎndire poate fi enorm.
Iata posibile explicatii ale exemplelor mentionate la început:
Formarea unei imagini este o operatiune care mizeaza, evident, pe comunicarea simbolica. Femeia este, în toate societatile si în toate timpurile, simbolul fecunditatii, al vietii însasi. f
Calul sau taurul din reclame sunt simboluri ale principiului fecundator, al vitalitatii si virilitatii. Iata de ce dominarea calului de catre un barbat înseamna o exprimare a virilitatii, creÎnd imaginea dorita, aceea a "barbatului adevarat", imagine la care sunt deosebit de sensibili to{i occidentalii.
sarpele ascuns este simbolul raului. "Morala" zvonului este simpla: întrelucrurile bune (fructele) se poate ascunde raul. De ce este vorba despre fructe exotice? Simplu: datorita spaimei de celalalt, spaima profund umana, pe care o regasim în toate culturile, dar mai ales în Occident.
De unde zvonul referitor la otravirea apei? Apa este principiul vietii. Simbolismul apei este general uman: din apa a aparut pamÎntul, spun miturile tuturor popoarelor. Omul însusi a fost creat din pamÎnt si apa. Din spaima profunda pentru viata noastra, a celor asemenea noua, apare zvonul referitor la otravirea apei, ceea ce va duce la distrugerea vietii. încercînd o definitie a zvonului, putem spune ca este, înainte de toate, o informatie, avÎnd doua elemente caracteristice: este destinat a fi crezut si încearca sa convinga.
Definitiile zvonului insista însa pe caracterul sau neverificat. Cea mai cunoscuta definitie a zvonului, prin dinamica sa, i se datoreaza sociologului american T. Shibutani: "Zvonurile sunt stiri improvizate, rezultÎnd în urma unui proces de deliberare colectiva." Dupa parerea aceluiasi sociolog, la originea zvonului se afla un eveniment important si ambiguu. De unde, concretizÎnd într-o relatie matematica, putem defini zvonul astfel:
Zvon = Importanta x Ambiguitate
Este vorba de o relatie multiplicativa: daca importanta evenimentului este nula sau daca nu prezinta nici un fel de ambiguitate, nu vor exista zvonuri, în acest caz, energia mobilizarii grupului este absenta. Simbolurile misterioase constituie un resort ideal pentru zvonuri: sunt ambigue, deci stîrnesc întrebari. Astfel, vom numi zvon aparitia si circulatia în cadrul societatii a unor informatii fie neconfirmate public înca de catre surse oficiale, fie dezmintite de acestea.
Orice comunicare poate fi analizata din sase puncte de vedere: sursa, continutul, modul de difuzare, mijlocul de difuzare, obiectul comunicarii, natura efectelor produse.
Privite din acest punct de vedere, zvonul si vorba nu se refera numai la efectul sonor, ci si la cauza acestui efect.
12.6. Bîrfa si obiectul zvonului sau al vorbei
Nu este inventia românilor, stramosii nostri romani erau de temut si la acest capitol, nu doar în mînuirea sulitei. Horatius, în Satirae, ne avertizeaza: De ce atît de lesne învinuit sa fiu? M-acuza oare unul din cei care ma stiu? A, da! Cel care-n lipsa pe-amici îi ponegreste Nici nu le tine partea cînd altul îi bîrfeste;
Cel care, vrînd sa para dibaci povestitor
Cu fleacuri îi amuza pe cei ce rîd usor,
Marturiseste lucruri de care habar n-are
si de-i sopteste-o taina o striga-n gura mare,
Pe-acesta cu dreptate poti sa-l numesti om rau;
Fereste-te, Romane, de el în drumul tau!
Ponegrirea este, cum ne arata si felul de formare a cuvîntului, actiunea de "a negri" pe cineva, îl mînjesti cu vorbe pîna se înnegreste ca taciunele. N-are nimic daca nu se mai poate spala în mii de ape. Noroc ca pe lume au mai existat si oameni cu umor, care au stiut sa iasa din iadul ponegririi. Unul dintre ei a fost Mark Twain, evident un englez. I s-a comunicat ca s-a scris despre el în ziare ca e un flecar si un neghiob, ca se întoarce acasa seara tîrziu, beat mort si înainte de a se culca îi tage o chelfaneala buna sotiei, în fata atÎtor "dragalasenii", Mark Twain a spus: abia jumatate din toate acestea sunt adevarate!
Pentru a descuraja proliferarea zvonurilor, Knapp a emis cinci sfaturi:
în primul rînd, publicul trebuie sa-si pastreze intacta încrederea în mediile de informare oficiale (presa, radio, TV), astfel încÎt sa nu fie tentat sa se informeze din alte surse;
Publicul trebuie sa-si pastreze nestirbita încrederea în conducatorii sai, în guvernul care-si da toata silinta sa raspunda problemelor generate de criza si de razboi. Trebuie depuse toate eforturile pentru a evita suspiciunea si banuiala ce favorizeaza zvonurile;
Cînd are loc un eveniment, trebuie sa se transmita cît mai repede posibil maximum de informatie. Zvonurile se nasc din întrebarile spontane pe care publicul si le pune si la care nu se gasesc raspunsuri. Ele satisfac nevoia întelegerii evenimentului atunci cÎnd acesta nu este clar;
Difuzarea informatiilor nu înseamna neaparat si receptionarea lor, trebuie deci asigurata receptionarea în conditii bune, de catre toata lumea. Trebuie eliminate toate zonele de necunoastere;
Daca lipsa de ocupatie genereaza o adevarata aviditate pentru cele mai neînsemnate vorbe menite sa puna capat monotoniei, trebuie luate masuri ca populatia sa nu trÎndaveasca: "munca si organizarea timpului liber".
siguranta de sine, datorata salariului bun;
sefismul, determinat
de faptul ca are responsabilitatea salariatilor care lucreaza
cu el sau pentru el, de la sofer la contabil;
tirania - pentru
ca are relatii bune cu puterea socoteste ca este si el
tot un fel
de tiran, ca aceia care colaboreaza cu el.
..9. Repertoriul minciunii
Henri-Pierre Cathala ne atrage atentia ca este important sa nu se confunde minciuna cu eroarea. Eroarea se opune realitatii, în timp ce minciuna se opune adevarului. Dezinformatorul, în general, este destul de indiferent fata de veridicitatea spuselor sale, el nu recurge la minciuna decÎt în cazul cÎnd aceasta îi permite sa deformeze realitatea - obiectivul lui principal. "Prins în flagrant delict de minciuna,
1 "t&
dezinformatorul se va scuza prin încadrarea acesteia în domeniul erorilor." Dar aici nu ne aflam în situatia unei nestiinte sau a unei confuzii de termeni, fiindca reaua-credinta este la ea acasa, iar intentia de a minti este clara ca apa de cristal. El a pornit de la realitate, a rastalmacit-o voit, apoi a facut afirmatii fara nici o acoperire. Desi exista o infinitate de posibilitati de a minti, H.-P. Cathala citeaza pe Vladimir Volkoff, care, înca din 1982, distingea zece retete pentru compunerea informatiilor tendentioase. Printre ele:
dozajul savant de jumatati de adevar cu jumatati de minciuna, primeledeterminÎnd acceptarea celorlalte. Actiunea este usurata si de faptul ca opinia publica este neutra sau deja partizana. Aceasta metoda este cea mai veche, ea este strategia pe care o foloseste sarpele în relatia cu Eva, în Gradina Edenului;
minciuna absoluta, eficace adesea, datorita enormitatii sale. Aceasta seduce spiritele paradoxale, interesate de fabulos, insii prapastiosi;
contraadevarul neverificabil datorita lipsei de martori;
minciuna prin omisiune, adica prezentarea unui adevar fara a fi integrat în context, fara a se mentiona împrejurarile care 1-ar arata într-o alta lumina, nu de putine ori opusa;
valorificarea amanuntelor în defavoarea esentialului, departarea în acest fel de esenta veridicitatii;
amestecul faptelor, persoanelor, opiniilor, concomitent cu o ilustrare adecvata, dar cu scopuri abuzive;
- reminiscente false sau comparatii nejustificate;
minciuna înecata într-un noian de informatii, ceea ce permite sa fie citata ulterior de parca si ea ar fi adevarata;
citate aproximative sau trunchiate;
afirmatii facute cu aerul de nevinovatie sau de indignare, mimarea surprizei;
exagerarea apocaliptica a unui fapt accesoriu în numele unor principii morale;
slabirea adevarului printr-o prezentare sarcastica sau prin persiflare;
etichetarea interlocutorului, atribuindu-i o pretinsa apartenenta la un anumitsistem de idei care se respinge cu usurinta;
-prezentarea adevarului lasandu-se sa se înteleaga ca, de fapt, ar fi vorba de o minciuna.
|
