ANALIZA RESURSELOR UMANE

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE GENERALĂ

ANALIZA RESURSELOR UMANE

Student:V.M.C

Grupa

Seria:B

Anul:I

I.          Importanta si definirea resurselor umane

In pofida faptului ca progresul tehnic a redus tot mai substantial prezenta omului in unele procese de productie, pe nici o treapta de evolutie a manitatii nu s-a remarcat vreun proces care se poate dispensa de contributia omului. Dinpotriva, aceasta implicare devine tot mai substantiala întrucât omul concepe si realizeaza aparatul productiv necesar satisfacerii nevoilor sale tot mai diverse.

In literature economica este unanim acceptata ideea ca dintre resursele economice, cele umane detin întâietate, întrucât oricât de tehnicizat ar fi procesul de productie este nevoie de interventia omului pentru a rezolva anumite situatii neprevazute sau pentru a crea noi stari ale aparatului productive care sa corespunda unui nou context economic si social.

Daca importanta primordiala a resurselor umane este unanim recunoscuta, nu acelasi lucru se poate spune despre definirea notiunii de resurse umane, care a cunoscut abordari destul de numeroase si de variate.

O precizare importanta se impune de la început: conceptual de resurse umane este privit in literature de specialitate din doua puncte de vedere: din punct de vedere macroeconomic si din punct de vedere microeconomic. Evident, in fiecare din cele doua cazuri, continutul indicatorului si gradul sau de cuprindere va fi altul:

-la nivel macroeconomic, literature de specialitate ofera mai multe sensuri notiunii de resurse umane, neexistand pana in acest moment o definitie riguroasa si unanim acceptat. Explicatia ar fi aceea ca, daca in urma cu cca. 30 de ani publicatiile referituare le resursele umane erau destul de putine, in ultimii ani literature de specialitate este expusa unei "avalanse" de lucrai, astfel ca s-a ajuns la situatia folosirii unor termini diferiti sau cu sensuri apropiate pentru a desemna acelasi concept. Se vorbeste despre: "capital uman" , "factor uman" , "resurse umane" , "resurse de munca" , "forta de munca" , "potential uman".

-la nivelul economiei nationale, resursele umane sunt reprezentate de populatia totala a unei tari, in afirmarea dimensiunii sale economice, prin participarea directa sau indirecta pe piata fortei de munca si a dimensiunii sale spirituale, prin acumularea de cunoastere (termenul de "cunoastere" este folosit in sensul existent in teoria capitalului uman, preluare din limba engleza a notiunii "knowlege" , care înglobeaza cunostintele, ideile, experienta, aptitudinile dobândite in scoli, dar si in procesul muncii).

-la nivel microeconomic, conceptul de resurse umane se refera la totalitatea angajatilor unei organizatii. In domeniul managementului s-a conturat chiar o disciplina specifica: Managementul resurselor umane sau Conducerea resurselor umane, potrivit careia salariatii sunt priviti ca "individualitati", cu personalitati, nevoi, comportamente si viziuni specifice (Mathis, Robert L. , Panaite C. , Rusu, Costache-"Managementul resurselor umane"). Aceasta abordare diferentiaza disciplina mentionata de teoria traditionala a întreprinderii, care abordeaza personalul ca masa globala de oameni capabili sa munceasca.

II Metodologia de calcul a resurselor umane

Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila.

Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei relatii:

RM=PVM-PVMIM+PAVML

unde:

PVM=populatia cuprinsa in limitele vârstei de munca

PVMIM=populatia cuprinsa in limitele vârstei de munca, dar

inapta de munca

PAVML=populatia din afara limitei vârstei de munca, dar care

lucreaza

Numarul populatiei in limitele vârstei de munca (PVM) determina in mod hotarâtor nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror vârsta este cuprinsa intre vârsta de intrare si vârsta de iesire din activitate.

Limitele de vârsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In România, in prezent, limitele vârstei de munca sunt 16-59 ani pentru barbati si 16-54 ani pentru femei. Având in adere ca in statisticile nationale limitele de vârsta de intrare si/sau de iesire din activitate sunt diferite, in comparatile internationale trebuie utilizate limite standard.

Limitele vârstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica al fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii obligatorii), existent si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare in aceste tari).

Determinarea numarului populatiei in vârsta de munca se realizeaza sub doua forme:

A.      Pentru o perioada (t) in care s-a efectuat un recensamânt al

populatiei:

PVM^t = P^t_i = P^t₁₆ + P^t₁₇ + P^t₁₈ + K + P^t₅₉₍₅₄₎

unde:

P_i= numarul populatiei in vârsta de "i" ani la momentul

recensamântului

B.      Pentru o perioada intercensitara (dintre recensaminte), de

exemplu perioada "t+1", PVM se determina pe baza actualizarii datelor de la ultimul recensamânt, avându-se in vedere urmatoarele elemente:

-cuprinderea in calcul a contingentelor care de la ultimul recensamânt au ajuns in intervalul vârstei de munca; de exemplu populatia in vârsta de 15 ani in perioada "t" (P^t₁₅) va intra in activitate in perioada "t + 1", o data cu împlinirea vârstei de 16 ani. Contingentul va fi insa diminuat in functie de rata de supravietuire specifica vârstei de 15 ani ( s₁₅ ), adica:

P^t+1₁₆ = P^t₁₅ s₁₅

-eliminarea din calcul a generatilor care au depasit limita superioara a vârstei de munca ( P^t₅₉ la barbati si P^t₅₄ la femei )

-pentru celelalte grupe de vârsta se calculeaza nivelul actual tinând cont de incidenta ratelor de supravietuire la fiecare vârsta

-efectuând succesiv aceste operatii se actualizeaza datele de la ultimul recensamânt, obtinandu-se numarul populatiei in vârsta de munca in perioada "t + 1" (PVM^t+1) :

PVM^t+1 = P^t₁₅ s₁₅ + P^t₁₆ s­₁₆ + . + P^t₅₈₍₅₃₎ s₅₈₍₅₃₎ = P^t_i s_i

-in final, populatia in vârsta de munca, astfel determinate, se corecteaza cu soldul migratiei populatiei pentru fiecare grupa de vârsta, înregistrat intre momentele "t" si "t + 1": când calculele se efectueaza la nivelul economiei natioanale intervine numai soldul migrator extern, in timp ce calculele in profil teritorial ( cum ar fi judetele ) se corecteaza si cu solduri migrator intern.

Numarul persoanelor in vârsta de munca dar incapabile de munca ( PVMIM ) si numarul persoanelor din afara vârstei de munca dar care lucreaza (PAVML) se determina pe baza datelor cuprinse in sistemul internatinal curent. Caracterizarea resurselor de munca se realizeaza cu ajutorul Balantei resurselor umane care cuprinde, structurati dupa diferite criterii urmatorii indicatori sintetici

Intre indicatori exista relatia de echilibru :

RM = PO + RZM

Pentru caracterizarea resurselor de munca se pot folosi si alti indicatori:

-populatia apta de munca - se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in vârsta de munca si numarul populatiei cuprinse inlimitele vârstei de munca, dar incapabile de munca;

-resursele de munca disponibile - exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazând din volumul resurselor de munca, populatia in vârsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen;

-populatia potential activa - cuprinde populatia in vârsta de 15-64 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.

III.     Indicatorii numarului si structurii fortei de munca

Pentru caracterizarea numarului fortei de munca se utilizeaza urmatorii

indicatori:

-populatia activa;

-populatia ocupata;

-numarul salariatilor;

-fondul de timp de munca efectiv lucrat.

Populatia activa (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste, apte de munca, care intr-o perioada de referinta specificata furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala. Intr-o forma generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S), dupa urmatoarea structura:

Populatia ocupata:

-salariati civili - persoana care îsi desfasoara activitatea pe baza unui

contract de munca intr-o unitate economica sau sociala, inclusiv elevii si studentii incadrati si pensionarii reincadrati in munca pe baza unui contract de lucru;

-patron - persoana care, având unul sau mai multi angajati (salariati), conduce activitatea in propria sa unitate;

-lucrator pe cont propriu - persoana care exercita activitatea in propria sa unitate si nu are angajati (salariati);

-lucratori familiali neremunerati - persoane care desfasoara o activitate aducatoare de venit in cadrul gospodariei din care fac parte, pentru care nu primeste remuneratie in bani sau in natura (de exemplu gospodaria taraneasca agricola);

-membrii asociatilor cooperatiste (mestesugaresti si de credit);

-militarii de cariera;

-militarii in termen.

Populatia activa neocupata (sau somerii):

persoane in cautarea unui alt loc de munca;

persoane in cautarea primului loc de munca.

O parte importanta a populatiei unei tari o constituie populatia

inactiva care din punct de vedere economic include:

-persoane casnice;

-elevii si studentii, exclusiv cei care exercita o activitate economica sau sociala pe baza unui contract de munca;

-pensionarii, exclusiv cei reincadrati in munca;

-persoane intretinute de alte persoane: copii prescolari, batrâni, persoane handicapate si invalizi;

-persoane intretinute de stat: copii si batrâni aflati in intretinerea unor institutii publice ( casa copilului, camine pentru batrâni, etc.)

-persoane care se intretin din alte venituri decât cele provenite din munca (închirieri, dobânzi, economii, rente, dividende).

In statistica O.N.U. se recomanda determinarea populatiei active in doua variante: populatia obisnuit activa si populatia curent activa.

Populatia obisnuit activa se determina cu ocazia recensamintelor, perioada de referinta fiind de obicei anul calendaristic (sau precedentele 12 luni). Criteriul in functie decare se stabileste categoria in care se include o persoana este numarul saptamânilor:

-daca numarul saptamanilor in care persoana respective a avut statutul de "ocupat" si "neocupat" in perioada de referinta este preponderant, atunci se include in populatia obisnuit activa;

-daca numarul saptamanilor in care persoana respective a fost inactiva (nici ocupat, nici neocupat) este preponderant, atunci se include in populatia obisnuit inactiva.

Populatia curent activa se determina cu ocazia anchetelor asupra fortei de munca, perioada de referinta fiind de obicei o saptamana. Criteriul in functie de care se stabileste categoria in care se include o persoana este "ora":

-daca persoana respective a lucrat cel putin o ora in saptamana luata ca perioada de referinta sau a fost in somaj, atunci ea se include in populatia curent activa.

-daca persoana respectiva nu a lucrat nici cel putin o ora si nici nu era in somaj in perioada de referinta, atunci se include in populatia curent inactiva.

Populatia activa, in cele doua variante, se calculeaza pe baza a trei surse de date:

A. Recensamântul populatiei, caz in care se determina populatia obisnuit activa ca o medie anuala a perioadei de referinta. In România, la ultimele recensaminte, din ianuarie 1977 si 1992, s-au înregistrat urmatoarele rezultate:

B.   Ancheta asupra fortei de munca este metoda este metoda

principala de investigare a pietei fortei de munca, caz in care se determina populatia curent activa. In România prima ancheta asupra fortei de munca s-a organizat in luna martie 1994, urmând ca, in perspectiva, cercetarea sa devin bianuala si apoi trimestriala, lucru impus de dinamica modificarilor pe piata muncii.

C.   Sursele administrative permit estimarea populatiei prin însumarea

urmatoarelor elemente:

-populatia ocupata civila (PO_c) evaluata pe baza informatilor

înregistrate la Ministerul Finantelor (in special in bilanturile contabile ale agentilor economici);

efectivele militare (militari de cariera si militari in termen) (M)

informatii furnizate de ministerele respective (MAN, MI, SRI etc.)

numarul somerilor (S) înregistrat la Ministerul Muncii si Protectiei

Sociale . Utilizând aceste elemente se obtine populatia activa:

PA= POc + M + S

Informatiile care caracterizeaza populatia activa pot fi structurate dupa

mai multe criterii:

structura dupa sexe

structura dupa vârsta

structura pe sectoare de activitate

structura pe ramuri

structura populatiei active pe categorii socio-profesionale

In analizele economice , precum si in comparatiile internationale,

populatia activa este corelata cu populatia totala sau cu anumite segmente ale acesteia, determinându-se ratele de activitate .

Rata generala de activitate (RGA) este raportul procentual intre

numarul persoanelor active (PA) si numarul total al populatiei (P)

RGA = PA/P

Rata de activitate a populatiei in vârsta de munca (RAPVM) este

raportul procentual dintre numarul persoanelor active (PA) si numarul persoanelor in vârsta de munca (PVM)

RAPVM = PA / PVM

Rate specifice de activitate

A.   Pe sexe

Rata de activitate masculine (RAm), respective feminine (RAf) este raportul procentual intre numarul populatiei masculine respective feminine si populatia totala masculine respective feminine.

RA_m = PA_m­/P_m

_­

RA_f = PA_f / P_f

B.    pe medii

Rata de activitate in mediul urban (RAu), respectiv rural (RAr) este raportul procentual intre numarul persoanelor active din mediul urban (PAu) respectiv rural (PAr) si numarul total al populatiei din mediul urban (Pu),respectiv rural (Pr)

C.   pe grupe de vârsta

Rata de activitate la vârsta "i"(Rai) este raportul procentual între numarul populatiei active de vârsta "i" (Pai) si numarul total al populatiei de vârsta "i" (Pi)

Rata de intretinere (RI)reprezinta numarul de persoane inactive (PIA) ce revin la 1000 persoane active (PA)

Populatia ocupata este segmentul cel mai important al populatiei active si cuprinde toate persoanele de 14 ani si peste, care, în perioada de referinta, au efectuat o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri sau servicii în una din ramurile economiei nationale, în scopul obtinerii unor venituri sub forma de salariati, plata în natura sau alte beneficii.

În comparatie cu populatia activa (PA), populatia ocupata (PO) nu cuprinde someri (S):

Între structurile populatiei ocupate, cele mai utilizate pentru caracterizarea unor proportii macroeconomice si pentru efectuarea comparatilor internationale sunt:

-structura dupa sex si vârsta

-structura pe sectoare de activitate

-structura pe ramuri

-structura pe forme de proprietate

În cea ce priveste numarul somerilor, cei mai utilizati indicatori sunt:

1. numarul somerilor în sens IM (sau definitia standard a somajului) este alcatuit din toate persoanele de 14 ani si peste, care, in cursul perioadei de referinta, îndeplinesc simultan urmatoarele conditii:

-nu lucreaza, neavând loc de munca

-sunt disponibile sa înceapa imediat lucrul

-sunt în cautarea uniu loc de munca

În consecinta, sunt considerate someri

-persoane concediate

-persoanele care, dupa o întrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia

-persoanele ocupate cu timpul partial, temporar sau sezonier, aflate în cautarea unui loc de munca cu timp salariat

-persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior si cauta pentru prima data loc de munca salariat

2. Numarul somerilor înregistrati este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca în perioada de referinta erau înscrise la oficiile de forta de munca si somaj, indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj sau alocatie de sprijin.

3. Rata somajului este un instrument prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculându-se sub forma unui raport între numarul de someri si populatia de referinta ( de obicei populatia activa).

În practica, în functie de obiectivele urmarite, de informatiile disponibile si de legislatia în vigoare, se utilizeaza mai multe tipuri de rate de somaj.

a. Rata generala a somajului (RGS)

b.     Rata partiala de somaj (RSi)

c. Rata integrala de somaj (RIS)

APLICAŢIE

Se cunosc urmatoarele informatii despre populatie din data de 1 iulie 2000

Sa se calculeze:

a.      structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta:

b.     resursele de munca si structura acestora:

c.     indicatorii care exprima corelatia dintre diferitele segmente ale populatiei în functie de participarea la activitatea economica sociala

d.     numarul somerilor, stiind ca rata somajului a fost de 11,17%:

e.      populatia activa.

A Structura populatiei pe sexe si pe grupe se calculeaza cu ajutorul marimilor relative de structura, ca raport între fiecare grupa si total.

-structura populatiei pe sexe

-structura populatiei pe grupe de vârsta:

B. Resursele de munca (RM)

RM=PVM-PVMIL+PAVML=(7064,5+6493,4)-564,2+927,2=13920,9

PVM=numarul persoanelor în vârsta de munca

PVM=Pm2+Pf2

Structura resurselor de munca

RM=PO+RZM(balanta resurselor de munca

RZM=rezervele de munca

RZM=RM-PO=13920,9-8629,0=5291,9

C. indicatori care exprima corelatia dintre diferite segmente ale populatiei

-rata generala de ocupare

-ratele specifice de ocupare pe sexe

ROf<RGO<Rom

-rata de dependenta economica

PAVM=numarul persoanelor în afara vârstei de munca

PAVM=Pm1+Pm3+Pf1+Pf3=8877,2

-rata de întretinere

PI=P-PO=22435,2-8629,0=13806,2

D. Numarul somerilor

RS (rata somajului)

E. Populatia activa

PA=PO+S= 8629,0+1085,0=9714

BIBLIOGRAFIE

Analiza statistica a activitatii economice si gestiunii financiare a întreprinderii - LIVIU TROIE

- MONICA ROMAN

- OCTAVIAN ZAHARIA

- MIRUNA HURDUZEU

Statistica macroeconomica - I. CAPANU

- P. WAGNER

- C. SECĂREANU

Indicatori macroeconomici - I.CAPANU

Datele pentru rezolvarea aplicatiei au fost extrase din "Anuarul statistic 2001" si "Balanta resurselor umane 2000"