Armonia conjugala, esenta durabilitatii familiei în timp, atât de usor de realizat si de trait în unele familii, si notiune relativa si inexistenta în altele.
Familia aflata în criza astazi, zdruncinata în iubirea si unitatea ce ar trebui s o caracterizeze, cu ochi plini de lacrimi si suferinte adânc întiparite în suflet, cere ajutor; iar noi privim neputinciosi, oarecum multumiti de situatia noastra familiala, chiar daca armonia perfecta nu exista nicaieri.
Oare cum au trait Iosif si Maria în Sf. Familie aceasta armonie 20320r1713u ?
Cum putem astazi repara fundamentul acestei institutii divine?
Dragostea existenta în casatorie între cei doi soti e mai mult decât sentiment. Emotiile trec si, încet-încet, viata cuplului devine o grea încercare sau o datorie împlinita din obisnuinta si cu raceala.
A iubi este. a vrea. Dragostea nu depinde în primul rând de celalalt, ci de mine însumi. Nu iubesc sotia sau sotul pentru ca e dragalas, dar pentru ca eu am ales acea persoana si vreau propria sa fericire, iubind-o cu slabiciunile si defectele sale.
Biblia spune: "Barbatilor, iubiti-va nevestele" si nu adauga "sa o iubiti numai daca merita", dar adauga "cum Cristos a iubit Biserica [.]" (Ef 5,25).
Simt ca fiind adunati aici în încercarea de a ne regasi pe noi, de a multumi pentru propria familie, de a cauta raspunsuri la problemele familiale, nerostite sau rostite pe jumatate, e o mare ocazie si o mare oportunitate de a ne educa, a ne descoperi pentru a deveni brate întinse pentru ajutorarea altor familii.
Avem rude, prieteni, vecini unde viata de familie, daca mai exista, e imaginea iadului, e oglinda disperarii.
Noi gândim cu durere: as vrea sa pot sa fac ceva; dar ce? Nu ma pot baga, e familia lor, sunt problemele lor! Dar strigatele lor de ajutor razbat zilnic pâna la noi, strabatând pereti si distante.
Dragostea în casatorie nu dispare niciodata, ea doar se poate diminua. Dragostea nu devine un obiect pierdut de a carui urma nu se mai poate da, o marfa rara care s-a epuizat de-a lungul timpului, un lichid care s-a evaporat. Cu alte cuvinte, dragostea nu se pierde, ci se paraseste.
Unde e inima ta, acolo e si dragostea ta!
Familia aflata în criza nu mai are vointa de a iubi, a parasit dragostea dintâi. Amintiti acestor familii pentru ce au ales sa traiasca împreuna.
Ce calitati aveau si ce iubeau la celalalt?
Dati-le curajul de a începe sa lucreze cu perseverenta, pentru a se face fericiti unul pe celalalt.
Adesea auzim sotii care se plâng: "Sotul meu nu manifesta nici un pic de tandrete fata de mine. Luni si ani se scurg fara un sarut, fara o mângâiere, fara cuvinte gentile, care fac atâta placere unei femei".
Amintiti-le sotilor ca femeile au nevoie sa auda iar si iar: "Draga mea, te iubesc!"
Scuze ca: "Eu sunt mai rece, nu ma pot schimba" nu sunt decât un pretext egoist pentru a se sustrage de la efortul de a iubi.
Armonia conjugala trebuie alimentata cu gesturi si cuvinte care apropie inimile si produc placere.
Un psiholog scria ca în familie 8 minute sunt foarte importante: primele 4 minute dupa trezire, când sotii îsi adreseaza primele cuvinte, si 4 minute seara, când sotii se reîntâlnesc.
Apoi, un lucru care nu înseala niciodata si reflecta armonia familiei este tonul: tonul cu care sotii vorbesc între ei si cu care se dialogheaza cu copiii.
Nu este neaparat nevoie sa fii un bun psiholog pentru a discerne imediat daca este vorba de o armonie 20320r1713u reala sau de ceva de fatada, chiar în ciuda tuturor eforturilor depuse de o parte si de cealalta de a salva aparentele, de a ascunde o proasta dispozitie.
Tonul scoate la iveala suparari ascunse pâna atunci, datorate unor nedreptati sau mustrari.
Apostolul Iacob spune raspicat: "Oare din aceeasi vâna a izvorului tâsneste si apa dulce si amara?" (Iacob 3,10)
Nicidecum. Asadar, nu poate izvorî din aceeasi inima si cearta si bunatatea.
Un mare secret al armonie 20320r1713u i conjugale e: "Sa nu apuna soarele peste armonia voastra" (Ef 4,26)
Iata un exemplu:
Dupa o vara plina de munca si agitatie, în familie se simtea nevoia unei pauze. Astfel, sotii s-au decis sa mearga într-o duminica la "iarba verde", dar la ora stabilita pentru plecare, sotia se afla anca în camera ei, în timp ce sotul o astepta în curte vorbind cu vecinii. Din când în cînd se uita la ceas si murmura cu ton jos:
Ah, femeile astea! Întotdeauna întârzie.
Vazând ca nu mai apare, satul de asteptare, s-a îndreptat catre casa si , intrând brusc în camera, striga:
Ce faci tu aici? Ai uitat sa cobori? Te astept de 20 de minute!
Dar sotia, fara sa se întoarca, îi raspunse pe acelasi ton, întorcându-i întrebarea:
Ce faci tu de atâta timp? Ai uitata ca avem doi copii mici care trebuie îmbracati si pregatiti?
Destinderea sperata parea compromisa. Prima intentie a sotului a fost de a-i tine piept, apoi de a se justifica, iar dupa un moment de tacere, a recunoscut greseala sa. Dar se întâmpla mereu la fel?
În cele mai multe cazuri consideram ca fiecare din noi are 98% dreptate. Mai ramâne 2%. În acest caz, 2+2 pot face 100. Adica, daca se recunoaste deschis eroarea fiecaruia de 2%, se poate ajunge la un conflict rezolvat de 100%.
A nu se considera ca timpul rezolva totul. În realitate, timpul nu rezolva nimic. Timpul nu închide ranile, si nici nu le vindeca. El nu are capacitatea de a uita greselile, ci numai umilinta. Fara umilinta, starea de tensiune se mentine si chiar creeaza prapastii de netrecut.
Rolurile de sot si de sotie trebuie acceptate în totalitate si cu responsabilitate.
Dezordinea sufleteasca si trupeasca îsi pune încet-încet amprenta asupra relatiei conjugale si naste revolte care nu sunt nici întelese, nici acceptate si care devin o piedica în armonie 20320r1713u .
Astfel se întâlnesc tinere elegante si îngrijite care dupa casatorie devin neglijente si comode. Sunt case unde dezordinea sau chiar mizeria e o normalitate. Nu vorbesc de lux, nici de moda, ci de curatenie la nivelul bunului simt al respectului de sine si de aproapele.
O astfel de persoana nu te lasa sa o iubesti, caci sufleteste e buna si deschisa, dar nu poti sa iubesti o lada de gunoi, cu atât mai mult daca miroase a bautura (o damigeana).
E un mare viciu bautura în tot mai multe familii. Dar care e cauza? Nu cea actuala, dar cauza initiala. Am eu vreo vina în aceasta stare?
Saracia nu e o scuza, caci persoana care bea, dac ar câstiga la loto, nu ar renunta totusi la bautura, ci ar bea din alt motiv. Cauzele, de multe ori, sunt tot în familie.
Ca sa ma întorc la armonia conjugala, propun o alta idee: sarbatoarea.
A face sarbatoare din momentele când familia e adunata împreuna.
În orice zi poti adresa fiecarui membru un "La multi ani"! De ce?
În fiecare zi e ziua noastra, caci fiecare zi e unica. E important ca traim, suntem împreuna, sanatosi.
Vor veni si zile când tot mai rar parinti si copii vor fi împreuna, iar acele zile vor deveni sarbatori. Acestea de ce sa nu fie?
Dezbaterea acestei teme poate continua la nesfârsit, dar acum va propun un exercitiu de cunoastere, pe grupe.
|
