Cuvintele "prosper" si "prosperitate" īsi au radacina īn cuvīntul latin "prosperus" care īnseamna "norocos". A prospera īnseamna a trai īn belsug, a ne merge bine, a avea succes, a trai o viata bogata īn resurse si ev 14314b122o enimente favorabile. Prosperitatea devine reala atunci cīnd toate componentele vietii noastre - spirituala, psihica sau fizica - sīnt integrate armonios sau, cu alte cuvinte, cīnd noi ne simtim prosperi īn interiorul nostru.
Mai mult sau mai putin, fiecare dintre noi poate alege sa fie interesat de spiritualitate, sa traiasca viata din plin, sa īsi propuna scopuri si apoi sa le īmplineasca. Un prim pas ar fi constientizarea faptului ca sīntem fiinte spirituale. Abundenta de bunuri materiale nu este o dovada a prosperitatii reale, ea putīnd fi īnsotita de boli, dependente, insecuritate, singuratate, simptome clare ale lipsei constiintei spirituale.
Trezim īn noi starea de prosperitate atunci cīnd realizam ideea de īntreg, prin urmare de "a avea". Fara constientizarea vietii īn ansamblu, eforturile noastre vor produce rezultate mediocre sau ne vom abate de la scopul propus.
O fiinta matura emotional va īnvata sa se bazeze pe sine si sa traiasca mai atent. Unii oameni, ale caror actiuni au fost lipsite de succes, prefera sa se puna īn postura de victime ale destinului, influentelor planetare, sau factorilor socio-economici. Se plīng, spun ca Dumnezeu nu īi iubeste, ca viata e nedreapta, ca nimanui nu-i pasa de ei.
Adevarul este ca oricine este īn stare sa aleaga, sa fie responsabil de ceea ce gīndeste sau traieste. Orice pretindem sau avem deja īn constiinta este de fapt al nostru. Ce nu avem, nu facem, nu putem si nu cerem constient, nu se va materializa. Nimeni si nimic nu ne poate lua ceea ce avem ferm īn constiinta, nimeni si nimic nu ne poate da ceea ce nu avem. Cīnd sentimentul de limitare va disparea din mintea noastra, nu vor mai exista obstacole īn a īmplini scopurile propuse.
Daca traim o viata simpla, cu nevoi putine, sau daca sīntem expansivi si avem nevoie de multe resurse, oricum ai fi si orice ai cere, universul īti va darui cu siguranta. Daca ne lipseste constiinta spirituala, īmpacarea cu sine, sanatatea, cunoasterea, ocaziile, relatiile care sa ne sprijine sau orice altceva care ne īmpiedica sa ne traim viata īn plinatatea ei, trebuie sa īnlocuim senzatia limitarii cu o perceptie mai clara a īntregului vietii, a posibilitatilor de īmplinire, si sa traim conform acestei īntelegeri superioare a lucrurilor. Daca īn viata noastra exista teama de schimbare, atasament fata de situatia existenta, apatie, indiferenta, egoism, aroganta, absenta unui scop principal bine determinat, atunci ea este o viata risipita. Numai perceptia sacrului īn viata, veneratia plina de umilinta ne va īmplini sufletul si ne va īmbogati viata. Astfel, am putea avea tot ce ne dorim īn lume, dar īn momentul cīnd vom fi singuri cu noi īnsine, vom sti ca viata ne e pustie.
|
