Cuvintele "prosper" si "prosperitate" îsi au radacina în cuvîntul latin "prosperus" care înseamna "norocos". A prospera înseamna a trai în belsug, a ne merge bine, a avea succes, a trai o viata bogata în resurse si ev 14314b122o enimente favorabile. Prosperitatea devine reala atunci cînd toate componentele vietii noastre - spirituala, psihica sau fizica - sînt integrate armonios sau, cu alte cuvinte, cînd noi ne simtim prosperi în interiorul nostru.
Mai mult sau mai putin, fiecare dintre noi poate alege sa fie interesat de spiritualitate, sa traiasca viata din plin, sa îsi propuna scopuri si apoi sa le împlineasca. Un prim pas ar fi constientizarea faptului ca sîntem fiinte spirituale. Abundenta de bunuri materiale nu este o dovada a prosperitatii reale, ea putînd fi însotita de boli, dependente, insecuritate, singuratate, simptome clare ale lipsei constiintei spirituale.
Trezim în noi starea de prosperitate atunci cînd realizam ideea de întreg, prin urmare de "a avea". Fara constientizarea vietii în ansamblu, eforturile noastre vor produce rezultate mediocre sau ne vom abate de la scopul propus.
O fiinta matura emotional va învata sa se bazeze pe sine si sa traiasca mai atent. Unii oameni, ale caror actiuni au fost lipsite de succes, prefera sa se puna în postura de victime ale destinului, influentelor planetare, sau factorilor socio-economici. Se plîng, spun ca Dumnezeu nu îi iubeste, ca viata e nedreapta, ca nimanui nu-i pasa de ei.
Adevarul este ca oricine este în stare sa aleaga, sa fie responsabil de ceea ce gîndeste sau traieste. Orice pretindem sau avem deja în constiinta este de fapt al nostru. Ce nu avem, nu facem, nu putem si nu cerem constient, nu se va materializa. Nimeni si nimic nu ne poate lua ceea ce avem ferm în constiinta, nimeni si nimic nu ne poate da ceea ce nu avem. Cînd sentimentul de limitare va disparea din mintea noastra, nu vor mai exista obstacole în a împlini scopurile propuse.
Daca traim o viata simpla, cu nevoi putine, sau daca sîntem expansivi si avem nevoie de multe resurse, oricum ai fi si orice ai cere, universul îti va darui cu siguranta. Daca ne lipseste constiinta spirituala, împacarea cu sine, sanatatea, cunoasterea, ocaziile, relatiile care sa ne sprijine sau orice altceva care ne împiedica sa ne traim viata în plinatatea ei, trebuie sa înlocuim senzatia limitarii cu o perceptie mai clara a întregului vietii, a posibilitatilor de împlinire, si sa traim conform acestei întelegeri superioare a lucrurilor. Daca în viata noastra exista teama de schimbare, atasament fata de situatia existenta, apatie, indiferenta, egoism, aroganta, absenta unui scop principal bine determinat, atunci ea este o viata risipita. Numai perceptia sacrului în viata, veneratia plina de umilinta ne va împlini sufletul si ne va îmbogati viata. Astfel, am putea avea tot ce ne dorim în lume, dar în momentul cînd vom fi singuri cu noi însine, vom sti ca viata ne e pustie.
|
