ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ - IZVOR DE DREPT AL MUNCII
Notiunea si terminologia contractului colectiv de munca
De-a lungul timpului au fost date mai multe definitii ale contractului colectiv de munca.
Potrivit lui Plastara contractul colectiv de munca este un regulament care stabileste între 2 grupuri sociale, un fel de lege în conformitate cu care vor trebui sa fie încheiate pe viitor contractele individuale de munca
Un alt autor definea contractul colectiv de munca ca pe un fel de regulament al muncii convenit între cei doi
factori ai productiei - capitalul, reprezentat prin patroni si munca reprezentata prin lucratori
Conform unei alte definitii, contractul colectiv de munca este acordul prealabil intervenit între o colec-tivitate de lucratori si un patron sau o colectivitate de patroni privitoare la conditiile de munca si salarizare
Prima lege a contractelor de munca aparuta în anul 1929 reglementa în afara contractului individual de munca si contractul colectiv de munca si contractul de ucenicie.
Conform acestei legi contractul colectiv de munca este conventia scrisa privitoare la conditiile de munca si salarizare încheiata, pe de o parte, de unul sau mai multi întreprinzatori, de grupari sau asociatiile acestora si, pe de alta parte, de asociatiile profesionale sau gru-parile de salariati
În anul 1950 codul muncii definea contractul colectiv de munca ca o conventie care se încheie între comitetul sindical din întreprindere ori institutie, ca reprezentant al muncitorilor si functionarilor pe de o parte, si cei care angajeaza , pe de alta parte
G. Plastara, Contractul colectiv de munca, Revistra Democratia,
nr. 10/1919, pag.3
I. Popovici, Conventia colectiva de munca, tiparul Albina, Iasi,
1921, pag. 5
G.I. Emandi, Contractul colectiv de munca, tiparul ziarului
Universul, Bucuresti, 1935, pag. 14
Legea privind contractele de munca, art. 101, 1929
Prin contractele colective de munca se stabilesc angajamentele ambelor parti privind desfasurarea procesului de productie în scopul îndeplinirii planului de stat si îmbunatatirii conditiilor de munca si de trai al muncitorilor.
Conform Codului Civil, termenii de contract si conventie sunt sinonimi. Ambele au în comun faptul ca sunt acorduri de vointa, deci acte juridice bilaterale.
Diferenta este totusi aceea ca:
în contract acordul de vointa creaza obligatii si transfera proprietatea(2)
pe când conventia este un acord prin care se pot produce efecte de drept, dar pot sa se creeze si obligatii, sau sa le transfere ori sa le stinga.
În concluzie în timp ce conventia nu poate sa fie neaparat un contract, contractul este o conventie.(3)
Desi anterior anului 1990, cu toate ca era reglementat în Codul Muncii, contractul colectiv de munca nu a avut un rol esential pentru reglementarile negociate la nivel statal. În acei ani, în doctrina juridica aparea problema raportului între norma edictata de stat si norma negociata care aparea si în socialism sub aspectul tehnicii juridice a reglementarii raporturilor juridice de munca
Initial negocierea colectiva a fost statuata prin Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de munca.
Reglementarea definitiei contractului colectiv de munca din acest an, 1991, marcheaza o revenire la definitia data de Legea din anul 1929.
Pe masura dezvoltarii vietii sociale desi se prevedea o crestere a rolului contractului colectiv de munca acest s-a estompat. Salariile si alte drepturi materiale care erau subiecte principale pentru negocierile colective erau prevazute exclusiv la nivel de lege, diminuând astfel rolul contractelor colective de munca.(5)
Dupa 5 ani de aplicare a acestei legi a fost adoptata o noua lege în materie, respectiv Legea nr. 130/1996.
Atât Codul Muncii, cât si Legea nr. 130/1996 tin seama de normele internationale în materie adoptate în timp de Organizatia Internationala a Muncii. Exceptie de la aceste norme este obligatia angajatorului de a negocia contractul colectiv de munca.(6)
Codul Muncii, art. 3, 1950
Conform Codului Civil art. 1138
J. Carbonnier, Croit Civil, Presses Universitaires de France, 1972, vol.4, pag.30
S. Ghimpu, Ion Traian stefanescu, Dreptul Muncii, vol.II,
Univer Universitatea Bucuresti, 1974, pag. 51
S. Ghimpu,Ion Traian stefanescu, Dreptul Muncii, vol. II,
Universitatea Bucuresti, 1974, pag. 54
Infra, Cap. Al III-lea, pct. 3.1
Contractul colectiv de munca este un izvor de drept deoarece:
este încheiat în virtutea unei delegari statale data partenerilor sociali prin norme constitu-tionale;
are caracter general;
este global;
are caracter permanent;
este obligatoriu.(1)
Natura juridica a contractului colectiv de munca
Legea 130/1996 face ca, contractele de munca sa devina, subsecvent legii, principalul izvor de drept pentru încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractului colectiv de munca.
Contractul colectiv de munca conform art. 1 din Legea 130/1996: conventia încheiata între patron sau organizatia patronala, pe de o parte si salariati reprezentanti prin sindicate ori în alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raportul de munca.
Scopul încheierii de astfel de contracte este promovarea unor relatii de munca echitabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca, ori evitarea declansarii grevelor.
Contractul colectiv de munca se pot încheia (fara sa fie obligatoriu) la nivelul unitatilor, grup de unitati, ramurilor si la nivel national. Contractul de la nivel superior constituie izvor de drept pentru cele de la nivel inferior.
Contractul colectiv de munca de la nivel superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivel inferior o baza minimala. În contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot cuprinde clauze egale sau mai mari decât cele din contractul de la nivel superior.
Contractul colectiv de munca este, prin natura lui, un contract creator de norme de drept, un contract regulamentar.(2)
Contractul colectiv de munca este izvor de drept în acceptiune normativa, fara a fi si izvor de drept al raporturilor juridice de munca individuale.
Contractul colectiv de munca cuprinde atât norme, clauze aplicabile în raporturile juridice de munca, dar
Ion Traian stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, pag. 190
Ion Traian stefanescu, Tratat elementar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2003, pag. 83-84
cuprinde si norme care reglementeaza raporturile dintre organizatia patronala si cea sindicala.
În tarile anglo-saxone de foarte mult timp contractul colectiv de munca constituie principalul izvor de drept în domeniul raportului de munca.
În diferite tari ale lumii problema naturii juridice a contractului colectiv de munca este tratata diferit.
În Italia este considerat un contract de drept comun, natura lui juridica este privata, si el reglementeaza raporturile individuale de munca si relatiile intersindicale.(1)
În Europa Continentala rolul sau a fost subestimat o perioada de timp mai îndelungata, din cauza proliferarii actelor normative.
În Franta se retine faptul ca, contractul colectiv d emunca este considerat cu caracter dualist, un contract generator de obligatii între grupurile care îl semneaza si o reglementare, generatoare de norme care sunt obligatorii.(2)
În doctrina Europeana, se considera conventia colectiva de munca un acord de vointa ce creaza norme specifice. Acest acord este sursa pentru ordinea juridica socio-profesionala bineînteles ea fiind în permanenta concordanta cu ordinea statala edictata prin lege.
Contractul colectiv de munca este concomitent
- act juridic bilateral, solemn, sinalagmatic din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor;
- un izvor de drept care se încadreaza în categoria de exceptie a normelor juridice negociate deoarece are caracter general, este permanent si este obligatoriu.
Contractul colectiv de munca este specific dreptului muncii. El este foarte asemanator cu legea deoarece
are caracter permanent, se aplica de un numar
nedeterminat de ori;
se publica în Monitorul Oficial;
este obligatoriu pentru toata lumea.
Importanta contractului colectiv de munca
Alexandru Ţiclea, Sanda Ghimpu, Dreptul muncii, Casa de editura si presa sansa" SRL, Bucuresti, pag. 22
Alexandru Ţiclea, Sanda Ghimpu, Dreptul muncii, Casa de editura si presa sansa" SRL, Bucuresti, pag. 27
R. Dimitriu, C. Costea, D. Cucu, R. Popescu, F. Bejan, Consilier - raporturile de munca si rezolvarea conflictelor cu angajatii, Editura Rentrop si Straton, Bucuresti, 2003, pag. 15
Prin încheierea contractului colectiv de munca, dreptul muncii devine un drept negociat , de origine conventionala, creat de patroni si salariati, în functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele celor 2 parti.
Contractul colectiv de munca a devenit de-a lungul timpului forma de exprimare concreta a normelor juridice de munca
Practic în tara noastra dreptul muncii este guvernat de lege, contractul colectiv de munca si contractul individual de munca.
Legea este cea care stabileste cadrul general al raportului de munca, contractul colectiv la anumite niveluri concretizeaza si dezvolta dispozitii legale, iar contractul individual concretizeaza contractul colectiv de la nivelul unitatii pentru fiecare salariat în parte.
|
