CUMULUL DE FUNCTII

CUMULUL DE FUNCŢII

1. Reglementare juridica

Ca o expresie a libertatii muncii, art.35 din Codul muncii consacra regula potrivit careia, în principiu, orice persoana poate cumula mai multe functii beneficiind pentru fiecare dintre acestea un salariu corespunzator[1].

În legislatia anterioara cumulul de functii era interzis pentru toate categoriile de personal, fiecare persoana având dreptul la o singura retributie tarifara integrala. Modificarile ulterioare au admis prin Legea nr.2/1991[2] cumulul de functii.

Notiunea de functii, astfel cum apare în art.35 din Codul muncii, trebuie înteleasa în sens larg, ea presupunând orice "post" în general.

Codul muncii reglementeaza cumulul realizat în baza mai multor contracte individuale indiferent de tipul lor (pe durata nedeterminata, determinata sau cu timp partial, cu exceptia contractului de ucenicie la locul de munca).

Cu atât mai mult este admisa posibilitatea cumularii unei functii exercitate în baza unui contract individual de munca cu o activitate prestata în temeiul unor contracte civile sau comerciale. Într-o asemenea situatie însa, nu functioneaza sensul strict legal (restrâns) de cumul (deoarece potrivit codului muncii cumulul de functii se refera exclusiv la calitatea de subiect în doua sau mai multe contracte individuale de munca)

Exista asadar:

◊ Cumulul de functii stricto sensu care priveste încheierea, în aceeasi perioada de catre aceeasi persoana a doua sau mai multe contracte individuale de munca.

◊ Cumulul de functii lato sensu care priveste încheierea de catre aceeasi persoana a unui contract de munca si a uneia ori mai multor conventii civile / contracte comerciale de prestari de servicii, cu acelasi subiect de drept care este angajatorul sau (ori un alt subiect de drept) .

2. Incompatibilitati:

Art.35 alin 2 din Codul muncii stabileste ca fac exceptie de la regula cumulului de finctii situatiile în care prin lege sunt prevazute anumite incompatibilitati pentru cumul. Astfel, cu titlul de exemple, pot fi enumerate:

salariatul unui comerciant, care are si calitatea de reprezentant al comerciantului, cât timp contractul individual de munca este în fiinta, nu poate sa se angajeze ca salariat la un alt patron cu activitate de aceeasi natura;

personalul silvic poate sa cumuleze numai în învatamânt (îngradire pe care o apreciem ca excesiva în cazul acestei categorii de personal);

pe perioada în care un cetatean român lucreaza în cadrul reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine cu sediul în România nu poate cumula o alta functie într-o unitate de stat.

◊ conform Hotarârii Guvernului nr.217/1998, asistentul maternal nu poate cumula aceasta activitate cu alta activitate prestata în baza unui contract individual de munca.

◊ în timpul mandatului, Presedintele României nu poate îndeplini nici o alta functie publica sau privata. Astfel, conform art. 84 pct.1 din Constitutia României, "în timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui partid si nu poate îndeplini nici o alta functie publica sau privata".

◊ calitatea de membru al Guvernului exclude posibilitatea exercitarii oricarei alte functii publice (cu exceptia celei de deputat sau senator); un membru al Guvernului nu poate detine nici o functie prin care se realizeaza, în orice mod, reprezentarea unei societati comerciale sau a unei regii autonome indiferent daca pen 747e43h tru functia respectiva se plateste sau nu un salariu ; În acelasi sens, "se interzice ca ministrii, senatorii de stat, prefectii si subprefectii, precum si asimilatii acestora, sa faca parte din adunarile generale ale actionarilor si respectiv, din consiliile de administratie ale regiilor autonome de interes national sau local, cu exceptia celor de la bancile comerciale cu capital majorat de stat" .

◊ functia de magistrat este incompatibila cu orice functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior[6]; în aceeasi situatie se afla si judecatorii de la Curtea Constitutionala, ca si membrii Curtii de Conturi (numiti de Parlament). De asemenea, magisratilor le este interzisa exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert, participarea la conducerea unor societati comerciale sau civile, participarea la administrarea unor asemenea societati ;

◊ nu pot fi cumultate cu salariul, pensia de invaliditate de gradele I si II precum si pensia de urmas.

Profesia de avocat este incompatibila cu[8]:

- activitatea salarizata în cadrul altor profesii;

- ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri;

- exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert[9];

◊ prefectul si subprefectul nu pot fi deputati sau senatori, primari, consilieri locali sau judeteni si nu pot îndeplini o functie de reprezentare profesionala remunerata în cadrul regiilor autonome, precum si al societatilor comerciale cu capital de stat sau privat.

◊ aceeasi persoana nu poate avea simultan ori succesiv, pentru aceeasi societate comerciala, calitatea de avocat, auditor financiar, expert contabil ori contabil autorizat si de administrator judiciar sau lichidator judiciar. Aceasta interdictie se aplica, de asemenea, asociatilor, colaboratorilor si salariatilor societatii comerciale profesionale ce are calitatea de administrator judiciar sau de lichidator judiciar.

Calitatea de administrator judiciar sau de lichidator judiciar este incompatibila, totodata, cu calitatea de functionar public ori de angajat al unei institutii publice ori de interes public.

În cazul cumulului calitatii de administrator judiciar sau de lichidator judiciar cu cea de avocat, auditor financiar sau expert contabil autorizat, modalitatile de exercitare a acestora sunt supuse regulilor prevazute în legile si statutele profesiilor respective.

Exercitarea atributiilor specifice practicienilor în reorganizare si lichidare este compatibila, însa, cu functia de arbitru, mediator, conciliator, expert judiciar si de sechestru conventional sau judiciar, în conditiile legii. Cu toate acestea, aceeasi persoana nu poate exercita succesiv functiile de arbitru, mediator sau conciliator si, ulterior, pe cea de lichidator decât dupa trecerea unei perioade de minimum un an, în cauzele privind acceasi societate comerciala.

Practicianul în reorganizare si lichidare, desemnat ca expert judiciar, nu va putea fi numit administrator judiciar în cauzele privind aceeasi societate comerciala decât dupa trecerea unei perioade de ninimum 2 ani.

La astfel de exemple se adauga unele dintre incompatibilitatile prevazute de lege în ceea ce priveste încheierea unor contracte individuale de munca. Deci, cumulul de functii este interzis:

fie prin norme referitoare exclusive la cumul (expres);

norme referitoare la incompatibilitati vizând încheierea anumitor contracte individuale de munca (implicit).

Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici instituie interdictii de cumul care, de regula, nu sunt aplicabile în cazul salariatilor calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic.

Astfel:

functionarii publici nu pot detine functii în regiile autonome, societatile comerciale ori în alte unitati cu scop lucrative;

functionarii publici nu pot exercita la societatile comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrative care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu por fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveste efectuarea unor acte în legatura cu functia pe care o îndeplinesc.

calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic;

Angajarea prin cumul la un organ al puterii executive sau la o unitate bugetara se poate face numai cu acordul conducerii unitatii la care persoana în cauza are functia de baza, în situatia în care o parte din programul functiei cumulate se suprapune celui de la functia în care este încadrata. În acest caz nu este vorba despre o interdictie propriu-zisa de cumul ci, s-ar putea spune, despre un cumul conditionat.

Programul de lucru se stabileste de catre partile contractelor individuale de munca (între angajatori si salariatul cumulard), depasindu-se, de regula, 8 ore pe zi. În cazul în care salariatul este un tânar sub 18 ani, timpul de munca se însumeaza pentru a nu se depasi, pe ansamblu, durata maxima a timpului de lucru de 6 ore pe zi[10].

Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul de munca unde exercita functia pe care o considera de baza.

Cumulul de functii în cadrul aceleiasi unitati este admis în învatamânt, asistenta sociala, ocrotirea sanatatii, cultura[11].

Codul muncii nu reglementeaza modul în care trebuie sa se solutioneze situatia salariatului care, încalcând o incompatibilitate legala, se angajeaza - în cumul de functii - la un alt angajator (de exemplu, un magistrat care se angajeaza si consilier juridic). Într-o astfel de situatie, ambele contracte individuale de munca sunt puse sub semnul întrebarii. Primul (la cel dintâi angajator) deoarece salariatul nu se putea angaja decât la un alt angajator, de un anumit tip (cu un obiect de activitate anume, permis de lege). Cel de-al doilea (la al doilea angajator) deoarece ab initio încheierea contractului individual de munca era prohibita prin realitatea juridica a existentei primului contract (care se constituia într-o incompatibilitate legala).

Primul contract poate sa înceteze prin concedierea disciplinara a salariatului, în conditiile art. 61 lit. a (pentru abatere grava); exista însa si posibilitatea ca angajatorul sa aprecieze ca, desi s-a savârsit o abatere grava, nu este cazul totusi sa îl concedieze pe salariat, fiind suficient sa îi aplice una dintre sanctiunile disciplinare prevazute de art. 264 alin. 1 din Codul muncii (sau, eventual, de un anumit statut de personal). Cel de-al doilea contract de munca este lovit de nulitate absoluta pentru ca una din conditiile prealabile încheierii sale nu este îndeplinita, conform art. 57.

3. Alegerea functiei de baza. Efecte

A). Potrivit art. 35 ali. 3 din Codul muncii, fara a exista un anumit termen, salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia de baza. Schimbarea functiei de baza de la un angajator la altul nu are semnificatia juridica a încetarii contractului individual de munca al salariatului cu primul sau angajator la care ramâne sa lucreze în continuare (Curtea de Apel Cluj, s. Civ., dec. nr. 887/2002)[12].

Alegerea locului de munca unde se exercita functia de baz nu constituie un act unilateral (si discretionar) al salariatului, fiind necesar si acordul angajatorului la care se afla respectivul loc de munca[13].

În anumite situatii, ca exceptii, normele legale sunt cele care stabilesc locul în care salariatul cumulard urmeaza a avea functia (norma) de baza. Astfel, conform Legii nr. 84/1995 a învatamântului, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt obligate sa aiba norma de baza în unitatea de învatamânt:

- toate cadrele didactice din învatamântul prescolar si primar;

- cadrele didactice care au functii de conducere, la toate nivelurile si categoriile de unitati de învatamânt.

B). Angajatorii si salariatii cumularzi platesc toate contributiile stabilite prin actele normative la toate contractele individuale de munca în care sunt parte[14].

În aceste conditii, suntem de parere ca, în principiu, salariatii cumularzi beneficiaza de concediul de odihna de la angajatorii cu care au încheiate contractele individuale de munca[15].

4. Cumulul pensiei cu salariul

În functie de prevederile din Codul muncii referitaore la cumulul de functii, s-ar putea aprecia ca problema cumulului pensiei cu salariul excede dreptului muncii. Totusi, tinând seama de faptul ca într-o astfel de situatie persoana în cauza are si calitatea de salariat, suntem de parere ca este necesar sa se analizeze, în mod concis, în continuare, si problema cumulului dintre pensie si salariu[16].

Evident, cumulul pensiei cu salariul nu se refera la un cumul propriu-zis de functii (sau posturi); legea permite, în acest caz, un cumul între venituri (din pensie) si, respectiv, si salariul unei functii/post.

A). Pot cumula pensia cu salariul[17], conform art. 94 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile ulterioare:

a) copii urmasi, orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii, într-o forma e învatamânt organizata potrivit legii, fara a depasi vârsta de 26 de ani;

b) nevazatorii;

c) pensionarii pentru limita de vârsta;

Pensionarii de urmas pot cumula pensia cu salariul (sau cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala), numai daca veniturile brute lunare realizate nu depasesc o patrime din salariul mediu brut lunar pe economie (în caz contrar persoana se poate încadra în munca, dar plata pensiei se suspenda conform art. 92 lit. d din Legea nr. 19/2000).

Criteriile si normele de diagnostic clinic, diagnostic functional si de evaluare a capacitatii de munca - pe baza carora se face încadrarea în gradele I, II si III de invaliditate - sunt stabilite prin Hotarârea Guvernului nr. 400/2001[18].

Invalizii de gradul al III-lea pot cumula pensia cu salariul deoarece art.92 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale nu se refera si la suspendarea platii pensiei în cazul lor (daca încheie un contract individual de munca) si, prin suspendarea platii pensiei în cazul lor (daca încheie un contract individual de munca) si, prin ipoteza, conform art. 54 lit. c, invalidul (de gradul al III-lea) poate sa presteze o activitate profesionala.

B). Nu pot cumula pensia cu salariul:

- pensionarii pentru invaliditate de gradul al II-lea sau I;

- cei care beneficiaza de pensie de urmas (cu exceptia eroilor martiri, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989), daca veniturile brute lunare depasesc o patrime din salariul mediu brut lunar pe economie;

- persoanele care beneficiaza de pensie anticipata sau de pensie anticipata partiala.

C). Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat[19] consacra posibilitatea cumulului pensiei militare de serviciu cu salariul numai dupa trecerea lor în rezerva.

si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic si consular, facând trimitere la normele de drept comun, permite cumulul pensiei cu salariul[20].

D). În practica, s-a pus si se pune problema admisibilitatii cumulului de functii în cadrul aceleiasi unitati. Punctul de vedere care respinge posibilitatea cumulului de functii în cadrul aceleiasi unitati, se întemeiaza pe urmatoarele argumente:

- art. 19 alin. 2 din Hotarârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare[21] admite cumulul în aceeasi unitate numai în învatamânt, asistenta sociala, ocrotirea sanatatii si cultura. Ar decurge concluzia ca în celelalte ipoteze cumulul de functii în aceeasi unitate nu ar fi permis. Dar, o norma cuprinsa într-o hotarâre de Guvern nu poate contraveni unei norme edictate la nivel de lege (sau sa interzica ceea ce legea nu interzice). Într-adevar, art. 108 alin. 2 din Constitutie precizeaza ca hotarârile Guvernului "se emit doar pentru organizarea executarilor legilor". În plus, Codul muncii nu cuprinde nici o ointerdictie speciala cu privire la un astfel de cumul, si, ca atare, ceea ce nu este expres interzis de lege trebuie considerat ca posibil;

- asa cum am aratat, art. 35 alin. 3 din Cod precizeaza: "Salariatii care cumuleaza mai mul.te functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator unde exercita functia pe care o considera de baza". Se creeaza în acest fel aparenta ca nu ar putea exista cumul de functii decât daca sunt cel putin doi angajatori (având acelasi salariat). În realitate, art. 35 alin. 3 îl obliga pe salariat sa declare care dintre functiile sale o considera ar fi cea de baza, doar daca, prin ipoteza, sunt într-adevar, doi sau mai multi angajatori. Dar, obligatia cumulardului de a declara fiecarui angajator locul unde are functia de baza, nu constituie o interdictie implicita a cumulului de functii în cadrul aceleiasi unitati.

În concluzie, atâta timp cât exista o cerinta obiectiva pentru ocuparea unei anumite functii si nu s-a putut realiza acest lucru prin angajarea unei persoane din exterior, cumulul de functii în cadrul aceleiasi unitati este posibil[22].

5. Cumulul salariului cu o parte din suma cuvenita cu titlu de indemnizatie de somaj

În scopul dezvoltarii interesului persoanelor aflate în somaj de a se încadra în munca, art. 72 si art. 73 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca cuprind - asa cum am aratat[23] - urmatoarea reglementare:

- art. 72: Persoanele care primesc indemnizatia de somaj si care se angajeaza, potrivit legii, pentru program normal de lucru, beneficiaza - din momentul angajarii pâna la sfârsitul perioadei pentru care erau îndreptatte sa primeasca indemnizatia de somaj - de o suma lunara, neimpozabila, acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj. Cuantumul acestei sume este de 30% din cuantumul indemnizatiei de somaj si, dupa caz, reactualizata potrivit legii;

- art. 73: Persoanele prevazute la art. 72 beneficiaza de aceasta suma si în situatia în care - în perioada în care are dreptul la indemnizatia de somaj - le înceteaza raportul de munca sau de serviciu la primul angajator si se încadreaza la un alt angajator. Suma în cauza se plateste - ca si în situatia reglementata de art. 72 - pâna la sfârsitul perioadei pentru care persoana era îndreptatita sa primeasca indemnizatia de somaj.

În esenta, art. 72 si art. 73 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca au instituit un cumul inedit, pe durata determinata, între salariu si o suma calculata prin rapoarte la indemnizatia de somaj. Este, deci, un cumul între salariu si anumite venituri care se obtin ope legis.

6. Cumulul de functii în cazul personalului didactic

Mai multe dispozitii ale Legii nr.128/1997 prezinta interes referitor la cumulul de functii în cazul personalului didactic.

Astfel, potrivit art. 72 alin. 1, în învatamântul superior, functii de rector, prorector, decan, prodcan, director de departament, director de colegiu sau de unitate de cercetare, proiectare,microproductie si de sef de catedra nu se pot cumula între ele.

Tot astfel, art. 39 alin. 4 prevede ca "personalul didactic din învatamântul de stat, precum si cel al institutiilor de învatamânt privat autorizate sau acreditate, poate îndeplini cel mult doua norme didactice cu acordul conducerii unitatii de învatamânt unde este titular cu carnet de munca".

În literatura juridica s-a considerat[24] ca acest text are drept finalitate nu îngradirea dreptului fundamental de munca, ci asigurarea calitatii activitatii didactice în învatamântul superior, asadar, a acestui învatamânt însusi, mai ales în conditiile în care conform aceluiasi statut (art. 79 si urm.), si pentru personalul didactic din învatamântul superior de toate categoriile activitatea este normata. Or, depasirea a peste doua norme didactice duce, în fapt, la imposibilittea ca cel în cauza sa-si îndeplineasca atributiile de pregatire stiintifica, dezvoltare tehnologica, de proiectare sau de creatie artistica, atributii care (alaturi de cel de predare, seminarizare etc.) revin imperativ personalului didactic din învatamântul superior, în temeiul art. 79 alin. 1 din Legea nr. 128/1997). Totusi, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.30/1998 a hotarât ca textul în discutie este neconstitutional, retinând urmatoarele:

"...În acelasi timp, însa, art. 38 alin. (1) din Costitutie prevede ca "dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere". În acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit carora "... dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si câstige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata", iar statele au obligatia garantarii acestui drept.

Prevederile art. 93 alin. (4) din legea nr. 128/1997, limitând activitatea cadrelor didactice la cel ult doua norme, contravin dispozitiilor constitutionale citate.

De asemenea, textul criticat încalca si dispozitiile art. 49 din legea fundamentala care reglementeaza expres si limitativ în ce cazuri exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi îngradit. Acestea sunt: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a dreptuilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea instructiei penale si prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Or, nici unul din aceste cazuri nu motiveaza restrictia instituita prin art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.

Pe de alta parte, prin restrictia impusa se aduce atingere si principiului autonomiei universitare, instituit prin art. 32 alin. (6) din Constitutie, deoarece interdictia angajarii de cadre universitare, în conditiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 12871997, afecteaza desfasurarea procesului de învatamânt în institutiile de învatamânt superior de stat sau private, care functioneaza legal.

Îngradirea prevazuta de textul atacat contravine si principiului egalitatii cetatenilor în fata legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece cadrele universitare ar fi puse astfle într-o situatie de inferioritate fata de alte categorii de salariati ce pot presta activitati prin cumul si pentru care nu exista restrictii.

Limitarea activitatii cadrelor didactice la un numar redus de norme didactice pe motiv ca astfel se poate asigura un învatamânt de calitate nu poate fi retinuta, deoarece nu numarul de norme confera, prin el însusi, calitatea prestatiei unui cadru didactic universitar, ci calitatea profesionala, experienta didactica si seriozitatea cu care fiecare profesor asi realizeaza menirea.

În acelasi sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 114/1994, constatând ca art. 32 din legea nr. 88/1993, care prevedea o restrictie asemanatoare, este neconstitutional. Cum potrivit art. 145 alin. (2) din constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, la elaborarea si adoptarea legii nr. 128/1997 ar fi fost necesar sa se aibe în vedere decizia mai sus citata...".

O situatie speciala de cumul, în cadrul aceleiasi untati, este reglementata de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, potrivit caruia numirea într-o functie de conducere în unitatile de învatamânt de stat preuniversitar, dupa concurs, se face pe baza de contract de management educational, pe o perioada de cel ult 4 ani.

Asa fiind, în cazul directorilor si directorilor adjuncti ai unitatilor mentionate, coexista doua raporturi juridice si anume:

- un raport juridic, de baza, pentru activitatea de profesor titular, care are drept temei contractul individual de munca;

- un raport juridic, care se suprapune pe primul, pentru activitatea de director ori director adjunct, bazata pe contractul de management educational[26].

În literatura juridica se considera pe buna dreptate[27] ca acest contract de management educational cnstituie tot un contract individual de munca, deoarece:

- unitatile de învatamânt respective nu sunt companii/societati nationale, societati comerciale cu capital majoritar de stat sau regii autonome si, în consecinta, contractul în cauza, în pofida denumirii asemanatoare, nu poate fi considerat drept un contract de mandat comercial, cum era contractul de management, reglementat de Legea nr. 6671993 si nici, adaugam noi, cum este contractul de administrare, reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/1999[28];

- atât personalul didactic de executie, câtsi personalul didactic de conducere, are, deopotriva, calitatea de salariat, si drept consecinta, aceeasi raspundere disciplinara si materiala.

Concluzia este ca într-o atare situatie, ne aflam în prezenta unui cumul de functii realizat în aceeasi unitate[29].

7. Cumulul de functii în cazul consilierilor juridici

Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila, potivit art. 10 din Legea nr. 514/2003, cu:

- calitatea de avocat;

- activitatile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;

- orice alta profesie autorizata sau salarizata în tara sau în strainatate;

- functia si activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare si lichidare judiciara;

- activitatea publicistica salarizata;

- alte incompatibilitati prevazute de lege sau rezultate din conflict de interese, în conditiile legii.

Incompatibilitatile mentionate exprima grija legiuitorului pentru configurarea unui statut adecvat pentru totti consilierii juridici, statut care sa-i fereasca de orice injonctiuni exterioare în exercitarea sarcinilor lor profesionale. Prin exceptie de la normele analizate, art. 11 din legea nr. 514/2003 declara ca exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibila cu:

-activitatea didactica universitara si de cercetare juridica, activitatea literara, culturala si publicistica nesalarizata;

- functia de arbitru, mediator sau expert, în conditiile legii si cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;

- participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementari juridice;

Cazurile de incompatibilitate, ca si cele de compatibilitate, sunt limitativ determinate de lege si drept urmare orice asimilari exced câmpul de aplicare a legii. Ne îngaduim sa remarcam ca în pofida substantialelor asemanari cu situatiile de compatibilitate prevazute în cazul consilierilor juridici si al avocatilor (art. 15 din Legea nr. 15/1995), legea este uneori mai exigenta în cadrul celor dintâi, lucru care nu mi se pare întrutotul firesc. Astfel calitatea de avocat este compatibila cu cea de senator, deputat si consilier în consiliile locale sau judetene. O asemenea compatibilitate nu este prevazuta de lege si pentru consilierii juridici.

Legea aduce o restrictie, dupa parerea noastra discutabila, în privinta compatibilitatii prevazute de art. 11 li. A din legea nr. 514/2003. Într-adevar, potrivit acestui text, exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibila cu activitatea didactica universitara si de cercetare juridica, activitatea literara, culturala si publicistica nesalarizata. De notat ca asemenea circumstantieri nu sunt facute în privinta altor profesii judiciare, chiar mai importante din punct de vedere social si al procesului de democratica administrare a justitiei, cum este cazul magistratilor, avocatilor si notarilor publici (art. 111 din legea nr. 92/1992, art. 37 din Legea nr. 47/1992, art. 15 din Legea nr. 51/1995 si art. 35 din Legea nr. 36/1995).

Tocmai acesta este motivul pentru care circumstantierea compatibilitatii la care ne referim o consideram discutabila. O solutie unitara ar fi fost binevenita. În ce ar putea consta o solutie unitara viitoare, o solutie de armonizare a dispozitiilor cuprine în art. 11 lit. a din Legea nr. 514/2003 cu celelalte prevederi cuprinse în legile de organizare ale magistraturii, avocaturii si activitatii notariale sau invers?

Solutia promovata de art. 11 lit. a din Legea nr. 514/2003 poate fi considerata ca fiind una de avangarda? Raspunsul poate fi pozitiv daca tinem seama de un ideal de justitie care ar trebuie sa-i fereasca pe slujitorii ei de orice injonctiuni exterioare. Aceasta deoarece adeseori interese de ordin material mobilizeaza energii nebanuite si implicari ale oamenilor legii în obtinerea unor posturi superiare în învatamântul superior, chiar fara o sustinere profesionala si mai ales stiintifica adecvata. O atare situatie nu poate fi, desigur, generalizata.

Adoptarea unei asemenea solutii, în care calitatea de magistrat, avocat si notar public, la fel ca si cea adoptata în prezent în privinta consilierilor juridici, sa fie compatibila doar cu activitatile didactice, de cercetare juridica, literare, culturale si publicistice nesalarizate ar fi, dupa parerea noastra, benefica. Iar aceasta asertiune este valabila atât din punctul de vedere al intereselor majore ale actului de justitie, cât si sub aspectul calitatii activitatilor pentru care functioneaza starea de compatibilitate. Într-adevar, în atare conditii, accesul la activitatile didactice, de cercetare, literare, culturale si publicistice ar fi deschis doar celor pasionati pentru domeniile respective. Realizarea unei uniformitati de reglementare reprezinta doar un deziderat greu de realizat în viitor.

Pensia militara si cumulul de functii

Pensionarea în cazul militarilor cunoaste o reglementare distincta de Legea nr. 19/2000, modificata si completata si se ghideaza dupa reguli proprii.

De aceea, limitarea cumulului pensiei anticipate cu veniturile salariale nu este supusa rigorilor art. 94 din actul normativ sus-amintit, ci se poate realiza în conditiile art. 26 coroborat cu art. 11 lit. (b) si lit. (c) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, în conformitate cu acestea, persoanele care beneficiaza de pensie militara de serviciu pot fi încadrate în munca, pe durata nedeterminata sau determinata, prin contract individual de munca.

Potrivit principiului juridic conform caruia, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, nu putem restrânge sfera de aplicare a art. 26 din Legea nr. 164/2001, excluzând pensionarii anticipat.

Prin urmare si acestia pot beneficia de drepturile salariale corespunzatoare functiei în care sunt încadrati si pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Cumul între calitatea de salariat si cea de administrator

Functiile se clasifica în:

(i)    functii de conducere; si

(ii)  functii de executare.

Potrivit art 294 din Codul Muncii, functiile de conducere sunt:

(i)    administratorii salarizati, inclusiv Presedintele Consiliului de Administratie, daca este salarizat;

(ii)  directorul general si directorii;

(iii)directorul general adjunct si directorul adjunct;

(iv)            sefii departamentelor de munca ( divizii, departamente, sectii ateliere, servicii, birouri) si asimilatii lor.

Celelalte persoane, nementionate de art. 294, alcatuiesc personalul cu functii de executie.

Exista o controversa în doctrina legata de posibilitatea ca o persoana sa cumuleze calitatea de administrator cu cea de salariat. În prezent exista 2 opinii: (1) unii autori considera ca este legal, pentru ca nu exista opreliste legala cu privire la acest cumul; (2) alti autori sustin ca o persoana poate fi administrator si salariat dar nu salariat si administrator.

Profesorul Athanasiu este adeptul primei solutii dar nu în totalitate. În aceasta conceptie art. 294 nu a rezolvat problema. Spre exemplu o persoana (director - salariat) poate desfasura aceasta activitate (de administrator) sub o dubla conditie: (i) sa nu fie vorba de un obiect identic de activitate (sa nu existe suprapunere de atributii); (ii) sa nu existe o directa subordonare între functia de administrare si functia de executie pe care o exercita ca salariat.