Cererea de munca

Cererea de munca

Trasaturile cererii de munca. “Munca”, pentru un economist, este rezerva de resurse umane, atat fizice cat si mentale, care este disponibila a fi implicata in productia de bunuri si servicii. Rezerva de munca depinde de doua lucruri:

(a) totalul fortei de munca disponibile, adica intreaga populatie mai putin categoriile populatiei care muncesc;

(b) numarul de ore pe saptamana in care populatia este pregatita sa munceasca.

Cererea de forta de munca reprezinta cantitatea de eforturi umane (de acea speta) pe care intreprinzatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un tarif salarial corespunzator nivelului general al preturilor in perioada considerata.

Se stie ca cererea pentru fiecare factor este o cerere determinata provenind din cererea pentru bunuri si servicii. In cazul muncii aceasta are ca rezultat o curba a cererii care este descrescatoare in maniera obisnuita; mai multa forta de munca va fi ceruta daca pretul ei este mai mic, cu conditia ca celelalte lucruri sa ramana neschimbate.

In general forta de munca depinde de doi factori:

productivitatea marginala a muncii;

conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile conjuncturale si previziunile privin 323c28d d marimea cererii globale.

La un anumit moment si intr-un anumit stadiu de dezvoltare tehnologica, intre volumul resurselor de munca utilizate si volumul productiei se stabileste o anumita relatie. Potrivit legii randamentelor, fiecare unitate consumata din factorul de munca are o contributie din ce in ce mai mica la realizarea productiei[1]. In Figura 2.1 se observa ca, pentru cele 10 unitati de munca, salariul este de 20 $ / unitate.

Figura 2.1. Curba cererii de munca

Cererea de munca este determinata de productivitatea marginala a factorului de munca in realizarea productiei nationale. Nivelul general al salariului cuvenit pentru 10 unitati de munca este de 20$ /unitate, acesta fiind egal cu productivitatea marginala a celui marginala a celei de-a zecea unitati. Curba cererii de munca se deplaseaza spre dreapta si in sus odata cu cresterea capitalului cumulat, cu progresul tehnologic si cu imbunatatirea calitatii muncii.

Productivitatea marginala si, deci salariul unui muncitor, poate creste din doua motive. In primul rand, productivitatea marginala creste daca muncitorii dispun de mijloace de productie mai multe sau mai performante. Spre exemplu a se compara productivitatea unui excavatorist cu productivitatea unui sapator care foloseste lopata, sau posibilitatile de lucru ale scribilor medievali cu cele ale secretarelor din timpurile moderne.

In al doilea rand, productivitatea marginala a lucratorilor mai bine pregatiti sau instruiti este, in general, mai mare decat cea a lucratorilor cu un “capital uman” mai modest.

Putem arata intr-un exemplu mai clar cum curba cererii de forta de munca este identica cu cea a productivitatii castigului marginal. Intrebarea care se pune este, cat de departe de originea graficului (Figura 2.2) va merge o astfel de curba? Aceasta depinde de productivitatea marginala a muncii, care variaza fie cu pretul bunurilor, fie cu productivitatea lucratorilor. O modificare a preturilor poate sa apara datorita unei modificari a cererii pentru produsul considerat. Daca pretul produsului creste, aceasta va ridica productivitatea castigului marginal al muncii, iar antreprenorii vor fi pregatiti sa angajeze mai multi lucratori.

Figura 2.2 Efectul unei modificari a productivitatii marginale a muncii

asupra salariilor

In concluzie putem utiliza anumite observatii[2]: curba produsului castigului marginal este identica cu curba cererii pentru munca. Daca castigul marginal creste, curba se deplaseaza la MRP2. Posibilitatile in acest moment sunt:

Muncitorii existenti Q, vor castiga salarii mai mari, salariile crescand la W2;

Daca se poate sa mai vina muncitori in plus, numarul de muncitori va creste la Q2, iar salariul va creste pana la W3;

Daca ar fi somaj in industrie, astfel incat curba ofertei este la infinit elastica, angajarea ar creste la Q3 si salariile ar ramane la W1, deoarece curba ofertei ar fi orizontala.

Daca pretul ramane constant, dar productivitatea muncitorilor creste, astfel incat costurile pe unitatea de produs sunt micsorate, acest lucru va ridica din nou castigul marginal utilizat si va incuraja antreprenorii sa angajeze mai multi lucratori. Astfel, un sindicat precum Electrical Trades Union ar putea foarte bine sa sustina o politica de reclama care incurajeaza pa consumatorul casnic sa utilizeze aparatele electrice de incalzit ca metoda de incalzire casnica, indemnand in acelasi timp pe membrii sai sa abandoneze anumite practici care reduc productia. Prima, ar muta curba cererii pentru munca inspre dreapta prin cresterea profitabilitatii industriei. Oricum, efectul este de a creste atat salariile cat si numarul de oameni angajati (vezi Figura 2.3.)

Cererea de munca nu depinde insa numai de productivitatea marginala a muncii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul nu inceteaza sa incadreze mana de lucru exact in punctul in care salariul este egal cu venitul pe care i-l procura ultimul muncitor incadrat, independent de modalitatile de fixare a nivelului salariului. Dimpotriva, cererea de munca este mai mult sau mai putin elastica in raport de rata modificarii salariului.

De asemenea, elasticitatea depinde de structurile tehnice ale productiei, adica de posibilitatea de substituire a muncii cu bunuri internationale si invers.

Cererea de munca depinde, in general, si de previziunile privind marimea cererii globale, de anticiparile conjucturale, etc.

In numeroase cazuri, variatia salariului nu are consecinte asupra marimii ocuparii in intreprinderi. De pilda, daca intreprinzatorul nu are alte obiective conjuncturale decat maximizarea profitului, atunci el nu se raporteaza la cresterea salariului. Sau, daca se desfasoara o reorganizare a productiei cu o componenta umana fixa, atunci efectivele de lucratori raman constante, independent de nivelul salariului. In aceste doua situatii, intreprinzatorul nu se simte obligat sa se incadreze intre cele doua limite, variabilele in timp, ale salariului (real): inferioara – ce reprezinta minimul de resurse (exprimate in bani) care permite lucratorilor si familiilor lor sa supravietuiasca; superioara – venitul banesc corespunzator productivitatii numai (medii marginale).

Elasticitatea cererii pentru munca este de asemenea de o mare importanta in fixarea salariilor. Daca cererea pentru munca este elastica, antreprenorii vor fi in stare sa paraseasca cu usurinta piata si de aceea, va fi dificil pentru forta de munca de a-si asigura marimea salariilor.

Cererea de munca va fi elastica daca:

- cererea pentru produsul final va fi elastica;

- forta de munca poate fi inlocuita cu alta forta de munca;

- alti factori (in special capitalul) pot fi inlocuiti cu forta de munca;

- costurile datorate muncii reprezinta o parte mare din costurile totale.

Elasticitatea cererii pentru munca si cererea pentru produsul final. Furnizorul care acorda o crestere a salariilor trebuie sa mareasca preturile consumatorilor. Asta inseamna ca la fiecare valoare a pretului, cantitatea disponibila va fi mai mica si ca s-a produs o modificare a conditiilor ofertei. Diferitele efecte asupra vanzarii produselor pentru care cererea este inelastica, sunt aratate in Figura 2.3.

Figura 2.3. Efectul elasticitatii asupra vanzarilor dupa o marime a pretului.

Elasticitatea cererii pentru forta de munca necalificata. Substituentul cel mai probabil pentru orice fel de forta de munca este o alta forta de munca. Rezulta ca muncitorii necalificati gasesc ca este dificil sa obtina mariri de salarii in fata antreprenorilor hotarati, deoarece alti muncitori pot cu usurinta sa-i substituie. Cu conditia ca cererea pentru produsul pe care acesta il face sa fie puternica, cererea pentru serviciile pentru un muncitor calificat va fi neelastica. In consecinta, pozitia sa de negociere va fi una puternica, de vreme ce el poate oricand sa se deplaseze spre o pozitie de mai mare avantaj personal net.

Elasticitatea cererii pentru forta de munca care poate fi inlocuita cu masini. Cererea elastica ar putea fi intalnita acolo unde este posibil sa se substituie forta de munca cu alti factori, in special cu capital. Politicile salariale agresive din partea muncitorului ar putea sa-i determine pe antreprenori sa cumpere utilaje puternice, fapt care reduce considerabil cererea pentru forta de munca. Cererea pentru forta de munca va fi si mai elastica daca astfel de utilitati sunt ieftine. La cumpararea unei combinatii de factori echilibrate, un antreprenor ii va selecta pe acestia pana cand produsele lor marginale raportate la preturile lor sunt egale.

Se impun cateva observatii:

1. Datorita unei marimi a pretului, curba ofertei s-a deplasat inspre stanga.

2. Pretul produsului pentru care cererea este elastica, creste putin, iar cererea se contracta mult, la Q2.

3. Pretul produsului pentru care cererea este neelastica, creste mult, dar cererea se contracta putin la Q3.

4. Rezulta ca un furnizor pentru al carui produs cererea este elastica va rezista la costurile de salarii mai bine decat un furnizor pentru al carui produs cererea este neelastica. Daca el este fortat sa mareasca salariile, el va reduce cererea pentru forta de munca.

Elasticitatea cererii pentru forta de munca acolo unde costurile cu munca reprezinta o parte mare din costurile totale. In aceste circumstante, orice crestere a costurilor cu munca inseamna o crestere considerabila a pretului de vanzare al produsului final, si o reducere a limitelor de profit, daca cererea pentru produs este foarte elastica. Acordarea de astfel de mariri de salarii va insemna, de aceea, reduceri serioase ale productivitatii castigului marginal al muncii, iar antreprenorul isi va reduce de aceea cererea pentru ea, la preturile mai mari pe care trebuie acum sa le plateasca.

Factori determinanti ai cererii de munca. Principalii factori de care depinde cererea de munca sunt:

- Productivitatea marginala a muncii;

- Conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile conjuncturale si previziunile privin 323c28d d marimea cererii globale.

Insa, la nivel global exista o serie factori care pot modifica cererea de forta de munca in anumite sensuri, acestia fiind prezentati in cele ce urmeaza.

In primul rand cred ca este o mare provocare in viata sa pregatesti forta de munca pentru niste schimbari pe care nici nu le banuim astazi, deoarece vor fi schimbari care vor duce la cresterea fortei de munca. Si cred ca aceste schimbari vor avea numeroase implicatii pentru crearea de noi locuri de munca, precum si pentru firmele mici, deoarece vor determina profesiile de care va fi nevoie; dar e posibil ca ele sa aiba cu totul alte consecinte asupra dezvoltarii activitatii economice si cererii de noi locuri de munca decat ne-am fi asteptat noi cu doar cativa ani in urma.

In situatia actuala, piata fortei de munca din Romania se afla intr-un puternic dezechilibru, cererea de munca restrangandu-se mult dupa anii '90, in timp ce oferta a inregistrat un tonus crescator. Aceste doua fenomene au condus la cresterea ratei somajului si scaderea nivelului de trai al populatiei, pentru ca in prezent sa se ajunga sa traiasca la limita pragului de saracie.

Unul din factorii determinanti ai modificarii negative a cererii a fost trecerea de la o economie centralizata spre economie de piata. Perioada de tranzitie a avut repercusiuni grave asupra activitatii economice. Lipsa cererii pentru produsele romanesti la export si invadarea pietei autohtone de catre produsele straine la un pret mai scazut a condus la diminuarea activitatii economice a intreprinderilor romanesti. Aceasta ar determina restrangerea domeniilor de activitate si restructurarea masiva a numarului de angajati. Practic putem constata ca reducerea personalului nu a condus la o mai buna desfasurare a activitatilor economice a firmelor in sensul crearii de noi locuri de munca, si chiar la scaderea cererii de forta de munca.

Se remarca, ca investitiile ar fi unul din factorii care ar putea modifica hotarator cererea de munca. Accelerarea procesului privatizarii si realizarea acesteia cu parteneri seriosi ar putea conduce la aducerea intreprinderilor romanesti la standarde de concurenta dintre cele mai ridicate.

Unul dintre cuvintele cheie ar putea fi “revolutia” la locul de munca[3]. Aceasta revolutie are loc fara zgomot, si redefinirea profesiilor ca rezultat al tehnologiilor noi; factorii esentiali de care depinde procesul si pe care piata ii cere in momentul de fata; in al treilea rand, ce fel de sprijin este necesar pentru a le da firmelor posibilitatea sa reuseasca in proiectele lor.

Un rol important il poate avea statul in crearea unor facilitati necesare dezvoltarii rapide a unui sistem de intreprinderi mici si mijlocii. Se cunoaste deja faptul ca marile corporatii, desi sunt generatoare de locuri de munca, din pacate nu reprezinta viitorul. Viitorul apartine firmelor mici, micro-firmelor si ele se vor dezvolta si vor deveni noile surse de locuri de munca, dar pe o alta scara.

Pentru a ajuta firmele mici sa fie viabile, trebuie sa li se dea un sprijin concret, sprijin ce poate ajuta la studierea unor piete, la maximizarea potentialului de globalizare, prin masuri stimulative care sa-i faca pe oameni sa se gandeasca de la inceput la aport si la gasirea de noi piete.

Dezvoltarea serviciilor poate fi considerat un factor esential un factor esential in modificarea cererii de munca. Aparitia de noi firme pe piata in domeniul serviciilor si a comertului invizibil poate conduce la cresterea numarului de locuri de munca disponibile chiar daca acestea au un caracter permanent, sau un caracter sezonier (cazul turismului).

Mai amintim apoi realizarea unor programe de cooperare internationale si crearea unor retele sau a unor aliante strategice. Romania poate avea acces la o serie de proiecte internationale, insa pentru aceasta este necesara atat o mai buna specializare profesionala a tinerilor cat si dezvoltarea spiritului intreprinzator. Exista o serie de proiecte in faza embrionara care necesita o dezvoltare corespunzatoare. Pe langa acestea o serie de organisme financiare internationale finanteaza o serie de proiecte bine realizate care poate antrena in desfasurarea lor un numar mare de specialisti (de exemplu in infrastructura, mediu, sanatate, protectia copiilor si a personalului disponibilizat, etc.).

Toate cele prezentate machiaza atat influentele negative pe care le are in prezent cererea de fata de munca din Romania, dar si unele dintre distinctiile care trebuiesc urmate pentru o mai buna absorbtie in viitor a oferi de munca disponibila asistenta in prezent in tara noastra.