“Managementul resurselor umane este acea parte a managementului care se ocupa de oamenii angajati in munca si de relatiile lor in cadrul unei intreprinderi. Scopul sau este sa valorifuce si sa dezvolte intr 222h71c -o organizatie eficienta barbatii si femeile care compun o intreprindere si, preocupandu- se de bunastarea indivizilor si a grupurilor de munca, sa le permita sa isi aduca cea mai buna contributie la succesul acesteia” (Institute of Personnel Management- Marea Britanie 1980).
In concluzie, managementul contemporan al resurselor umane este procesul prin care se urmareste gasirea unui echilibru intre ceea ce asteapta angajatul de la organizatiile pentru care lucreaza si ceea ce aspteapta organizatiile de la personalul lor. Scopul exercitarii unui asemenea tip de management este de a facilita indeplinirea misiunii organizatiei si atingerea obiectivelor stabilite de aceasta inca de la infiintarea ei. De aceea, managementul resurselor umane pune accentual in interior pe oameni, iar in exterior pe calitatea oferita de organizatie publicului sau.
Managementul resurselor umane ca functie a managementului organizatiei
Managementul resurselor umane nu se limiteaza la un set de tehnici sau atitudini, desi pentru aplicarea sa este nevoie de metode specifice si de perseverenta. Actiunile manageriale urmaresc perfectionarea continua a activitatii tuturor angajatilor in scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale. Ele nu actioneaza independent, ci este o functie a managementului general al organizatiei.
Managerii de departament trebuie sa inteleaga natura si obiectivele organizatiei din care fac parte si apoi sa se ocupe de implementarea unui sistem prin care sa se satisfaca cerintele acesteia in privinta fortei de munca (recrutare si selectie, pregatire si dezvoltare profesionala, consiliere, evaluarea performantelor, salarii, benficii), sistem care la randul sau trebuie integrat strategiei generale de management a organizatiei respective. Acest sistem managerial vizeaza cooperarea continua a tuturor angajatilor pentru imbunatatirea calitatii produselor si a serviciilor oferite de organizatie, in scopul asigurarii supravietuirii si profitabilitatii sale pe termen lung, in accord cu cerintele mediului de afaceri si ale societatii.
In consecinta, acest tip de management pune accentual pe planificarea strategica a resurselor umane ale organizatiei in functie de obiectivele acesteia.
Istoria evolutiei managementului resurselor umane
Managementul resurselor umane este un concept nou, aparut la jumatatea anilor 1980 si aflat inca in dezbaterea specialistilor. Lui ii preced o serie intreraga de conceptii traditionale legate de problematica oamenilor angajati in munca, care au format baza teoretica a functionarii dimensiunii de personal a organizatiei.
Teoriile traditionale
Revolutia Industriala a
oferit initial oamenilor o alternativa la dificilele munci agricole, dandu-le posibilitatea de a veni in orase
pentru a lucra in uzine, insa organizarea defectuoasa a muncii a ajuns in scurt
timp sa dezumanizeze muncitorii si sa le degradeze viata.
Scoala stiintifica- F.
W. Taylor
Conform teoriei lui F.W. Taylor, fondatorul managementului stiintific, angajatii sunt caracterizati in relatie cu munca de urmatoarele aspecte:
sunt motivati exclusiv de perspectiva de a obtine recompense materiale;
nu se identifica cu organizatiile care ii angajeaza;
nu isi pot indeplini sarcinile fara a fi atent supravegheati;
lucreaza mai bine daca li se incredinteaza sarcini simple, strict definite, care nu necesita luarea unor decizii;
sunt incapabili sa isi planifice, organizeze si imbunatateasca singuri munca.
Scoala clasica- H. Fayol
H. Fayol s-a aplecat nu asupra problematicii fortei de munca ci a managementului, el fiind parintele administratiei stiintifice. Conform teoriei sale, principiile fundamentale ale administratiei, aplicabile oricarui gen de organizatie sunt urmatoarele:
specializarea si diviziunea muncii;
unitatea de conducere;
un sistem correct de disciplina interna;
legatura dintre responsabilitate si autoriate;
folosirea fiselor de post;
crearea unor grupuri de munca stabile si asigurarea unor locuri de munca sigure pentru toti angajatii.
Teoriile moderne
Scoala relatiilor umane- G. Elton Mayo
Aparuta ca o reactie
impotriva scolilor stiintifica si clasica, aceasta teorie se bazeaza pe
experimentele facute de May la uzina General Electric din
comportamentul angajatilor depinde in primul rand de circumstantele sociale si organizationale ale muncii;
stilul de conducere, coeziunea grupului si satisfactia personala sunt principalele determinante ale rezultatelor muncii angajatilor;
angajatii au un randament mai bun daca li se da o varietate mai mare de misiuni de indeplinit;
standardele stabilite de un grup de munca Influenteaza atitudinle si persperctivele angajatilor mai mult decat standardele impuse de conducere;
diviziunea muncii provoaca plictiseala, dezinteres si alienare, ducan in cele din urma la scaderea productiei.
“In cautarea excelentei”- T.J. Peters si R.H. Waterman
La inceputul anilor 1980, cei doi specialisti au intreprins o cercetare asupra a 43 de organizatii din SUA pe care le considerau “excelente”. In urma acesteo cercetari, autorii au ajuns la concluzia ca cele mai eficiente organizatii au anumite caracteristici commune:
structuri organizationale simple, birocratie minima si un numar relativ restrans de personal administrative;
sisteme de promovare care apreciaza spritiul intreprinzator si independenta personalului;
un stil de management in care conducerea de la varf este implicata in toate aspectele administratiei de zi cu zi;
nu au o administratie centralizata, ci se structureaza in functie de situatie;
sunt interesate in mod deosebit de satisfactia clientilor.
Mangementul resurselor umane
Noua teorie legata de administrarea personalului, concretizata in notiunea de management al resurselor umane, a provocat o furtuna in domeniul managementului si a reprezentat o semnificativa schimbare de directie.
Trasaturile- cheie reprezentand forta conducatoare a managementului resurelor umane au fost identificate in triada:
Clientii
Calitatea
Angajatii
Acestora li se pot adauga notiunile de: munca de echipa, reciprocitate, flexibilitate, loialitate, incredere. Eforturile organizatiei de a satisface noile standarde ale clientilor si de a atinge nivele superioare de calitate in domeniul produselor sau serviciilor impun implementarea unui nou mod de administrare a personalului.
Putem spune ca daca managementul de personal se aplica asupra angajatilor, noul management al resurselor umane este indreptat catre angajati, cu scopul de a asigura ca oamenii contribuie cu toate resursele lor la atingerea obiectivelor organizatiei si sa le faca placere sa o faca.
|
