Conceptul si trasaturile pietei muncii

Conceptul si trasaturile pietei muncii 

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si rolul ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a preturilor in general.

Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor modelelor si tipurilor de piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-monopson, concurenta monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-oligopson. Totodata, fiind principala componenta a pietei factorilor, structurile si principiile de functionare sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte componente, piata resurselor naturale si piata capitalului. Ca si aceste componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si consum. Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori ponderea cea mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are cea mai mare pondere in totalu 131f57b l veniturilor realizate, piata muncii determina in ultima instanta volumul si structura bunurilor produse, precum si procesul de distribuire a acestor bunuri.

In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si ofertei de munca prin deciziile libere ale agentilor economici

Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt:

a) ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui anumit pret stabilit de piata;

b) cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-salariul;

c) intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor solicita un pret.

Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului munca este constituita din indivizi care cumpara si vand forta de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor activitati.

Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din punct de vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte activitati decat cea economica(munca). In timp ce primul permite dezvoltarea personalitatii umane, timpul alocat muncii permite obtinerea venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuintelor de consum. La randul sau, venitul este impartit intre consum si economii, care la randul lor include in final si investitii productive.

In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie de functii:

q       a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu

volumul si structura cererii de munca;

q          indeplineste o functie productiva ce asigura combinarea a doi

factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor agenti economici diferiti;

q          o alta functie este cea distributiva, deoarece prin mecanismele

ei influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul. Pe langa aceste functii piata muncii mai indeplineste si unele functii de natura mixta, economico-sociale, prin intermediul carora contribuie la asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, s.a.m.d., cat si la orientarea profesionala , la reconversia, recalificarea si la reintegrarea mainii de lucru.

Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in trepte sau faze.

Intr-o prima faza are loc formarea conditiilor generale de angajare a salariatilor (se manifesta tendinta de formare a salariilor la nivel macroeconomic sau pe segmente mai mari de piata).

In continuarea acesteia, urmatoarea faza are loc la intalnirea in termeni reali a cererii si a ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete ale firmelor si salariatilor (potentiali).

Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, ce se incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului remunerarii. Aceasta se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in angajarea ca salariati.

Cererea de munca pleaca de la nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia, dar conditia esentiala a transformarilor de munca in cererea de munca este remunerarea sau salarizarea ; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.

Cererea si oferta de munca sunt intr-o relatie de interdependenta cu dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social demografice. Aceste inter dependente multiple sunt sugerate de urmatoarea schema :

Putem spune ca piata muncii are un caracter specific care poate fi pus in evidenta prin urmatoarele aspecte:

Ø      pe termen scurt cererea de munca este invariabila deoarece crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initiere altora noi, probleme care nu se pot realiza intr-un timp scurt;

Ø      de asemenea ,oferta de munca se formeaza in decursul unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste;

Ø      oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;

Ø      mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia, oamenii sunt atasati mediului social-economic in care sau format si unde traiesc; avantajele economice oferite de alte zone (localitati ) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamenilor spre noi locuri de munca;

Ø      oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici (varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor);

Ø      eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa.

“Piata contemporana a muncii este o piata contractuala, participativa, in care negocierea si contractul sunt instrumente fundamentale dereglare a cererii si ofertei de munca”. Procesele de ocupare si utilizare sunt ajustate si cu ajutorul altor mecanisme, aflate la dispozitia persoanelor fizice, persoanelor juridice si a statului. Insa piata muncii, prin propriile mecanisme actioneaza in stransa corelatie cu miscarea cererii si a ofertei pe celelalte piete. Aceasta evolutie apare ca urmare a manifestarii unei serii de factori:

a) extinderea sistemului de reglementari si legi care ordoneaza si disciplineaza raporturile dintre agentii economici pe piata muncii;

b) organizarea agentilor economici, a salariatilor si a intreprinzatorilor. Cresterea gradului de sindicalizare are un puternic impact asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, ale duratei muncii si protectiei sociale;

c) extinderea sistemului de negocieri, de la nivelul de firma si pana la nivelul national, in reglarea unor probleme ale ocuparii si, mai ales, a celor referitoare la salariul minim garantat, la impartirea sporului de productivitate, la conditiile de munca si protectie sociala;

d) elaborare de politici de ocupare ce sunt promovate la nivelul firmelor si colectivitatilor locale si adancirea segmentarii pietei muncii;

e) interventia activa, directa sau indirecta, a statului pe piata muncii si in situatii deosebite, extraeconomice, dintre cele mai diverse, pentru a sustine, dupa caz, oferta sau cererea de munca, si asigurarea protectiei sociale a categoriilor defavorizate de lucratori.

In lucrarea sa “Teoria generala a ocuparii, dobanzii si a banilor” Keynes a pus bazele macroeconomiei moderne prin raspunsurile pe care le-a dat cu privire la privire la problemele amintite mai sus. Keynes a explicat crizele cu ajutorul modelului cererii agregate, avantul economic prin dezvoltarea productiei de masa in ramurile moderne ale economiei, ale caror bunuri sunt mult cerute pe piata, iar depresiunea economica prin scaderea cererii de investitii. Astfel el propune folosirea tuturor masurilor de politica fiscala anticiclica, in vederea reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.

In anii ’50, economistul american Milton Friedman a pus bazele “teoriei monetariste”, conform careia politica monetara are un rol hotarator in determinarea si comportamentul nivelului productiei (venitului) si al preturilor, iar etapele de depresiune economica prin care au trecut majoritatea tarilor lumii au fost generate de o politica monetara neadecvata. De aici apare concluzia ca numai o politica monetara expansionista ar putea stimula cererea si oferta de bunuri si servicii. Astfel Friedman propune o serie de masurii de politica monetara anticiclica, in scopul reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.

Cea mai buna solutie in realizarea unui grad inalt de ocupare a fortei de munca ar fi acela de comparare a solutiei propuse de Keynes cu cea propusa de Friedman avand loc aparitia unei solutii mixte.

Orice economie1 nu functioneaza la parametrii normali daca nu se reduc continuu productii si venituri tot mai marii si daca nu se asigura o tot mai buna ocupare a fortei de munca. Somajul si capacitatile de productie nefolosite in crestere, sunt datorate faptului ca productia nu creste pe masura potentialului sau, numit si “output potential”. Prin “output potential” intelegem de fapt PNB real care il poate produce societatea in conditiile ocuparii integrale a fortei de munca, adica in conditiile unui somaj de maxim 5%. Diferenta dintre output potential si output real, reprezinta “golul PNB real” sau subproductia reala. Evitarea supraproductiei se face numai cu o politica fiscala si monetara expansionista pentru a creste cererea agregata. O cerere excesiva inseamna o crestere exagerata a preturilor si veniturilor banesti, adica inflatie, aducand castiguri foarte mici in productie si in venitul real.

Astfel rezulta ca obiectivul unei politicii mixte, stabilizatoare il reprezinta minimizarea variatiilor cererii, adica realizarea unei cat mai bune concordante intre realizarea sporului cererii si potentialul productiv al economiei.

Rezultatul acestei politici mixte, trebuie sa fie minimizarea deviatiilor de la un trend crescator, nu la o medie fixa, deoarece, in orice economie ce se dezvolta, cererea trebuie sa creasca continuu in scopul de a mentine o utilizare cat mai completa a capacitatilor de productie si a fortei de munca, in conditiile mentinerii unor preturi cat mai stabile.

Printr-o utilizare integrala a fortei de munca se ajunge la reducerea deficitelor bugetare conducand chiar la un surplus bugetar al ocuparii in totalitatea fortei de munca. Surplusul bugetar reprezinta practic scopul oricarei politici stabilizatoare. Aceasta politica trebuie sa realizeze cresterea output-ului potential, care sa conduca la cresterea ocuparii fortei de munca si a cererii agregate.

Pot aparea o serie de factori perturbatori ai ocuparii fortei de munca si anume:

Ø      politicianul - care ori elibereaza o politica monetara sau fiscala eronata ce are efecte inverse decat ce se astepta, ori elaboreaza o politica justa de reducere a ratei somajului si de imbunatatire a mersului economie in perioadele dinaintea alegerilor;

Ø      schimbari in conditiile de productie. De exemplu o crestere sau o scadere brusca si semnificativa a pretului unui factor de productie pe piata mondiala, pot determina importante dereglari economice;

Ø      modificari neprevazute, din ratiuni de politica sociala, sau din alte ratiuni neeconomice, ale cheltuielilor guvernamentale;

Ø      modificarea aporturilor – cresterea acestuia determinata de o crestere brusca a cererii din strainatate pentru produsele romanesti, duce la o crestere a veniturilor, asa cum o scadere a acestei cereri poate diminua veniturile;

Ø      modificarea brusca a dorintelor de consum ale populatiei;

Ø      modificarea cheltuielilor investitionale, fara a fi generata neaparat o ratiune economica;

Ø      modificarile spontane in cererea de bani din sectorul privat, devine un factor perturbator al activitatii economice;

Ø      comportarea salariilor

O politica de ocupare integrala a fortei de munca nu se poate realiza cu usurinta Ocuparea integrala a fortei de munca, nu poate fi atinsa decat in tarile foarte dezvoltate si pentru o perioada scurta de timp, datorita fluctuatiilor economice care isi spun cuvantul in cadrul ciclului afacerilor.