Descrierea postului

DESCRIEREA POSTULUI

Descrierea postului cartografiaza informatiile care fac referire la post grupandu-le pe cateva categorii: identificarea postului; atributii; conditii specifice de munca si standardele de performanta (Tabelul 1. Informatii cuprinse in descrierea postului).

Tabelul 1. Informatii cuprinse in descrierea postului

Identificarea postului

Identificarea postului este categoria de informatii care are ca scop localizarea postului in sistemul organizational si diferentierea postului respectiv fata de celelalte posturi. Identificarea postului cuprinde: titlul postului; localizarea; pozitia in structura organizatiei; relatiile de subordonare, de supervizare si de colaborare scopul general al postului si obiectivele principale.

Titlul si codul postului sunt principalele elemente de identificare a ocupatiei in hatisul ocupational care creste cu fiecare zi. In acest sens pe piata muncii a devenit necesara o sistematizare a ocupatiilor care sa raspunda nevoilor de ordin statistic si managerial. In Romania, sistematizarea ocupatiilor in concordanta cu cadrul european incepe prin Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale privind aprobarea Clasificarii Ocupatiilor din Romania (C.O.R.) nr. 138 din 17 aprilie 1995. Codul Ocupatiilor din Romania imparte ocupatiile din Romania in 9 grupe majore, pornind de nivelul de pregatire necesar pentru fiecare grupa conform tabelului de mai jos[1]

Tabel n. Grupele majore din Codul Ocupatiilor din Romania

Codul ocupatiilor din Romania are la baza standardele internationale stabilite de catre Uniunea Europeana (ISCO 88 – The International Standard Classification of Occupations) in 1988, dar acestea au fost revizuite in 2008, urmand ca masurile planificate sa fie implementate treptat in legislatiile nationale. Scopul acestor clasificari, conform International Labour Organization - ILO (Organizatiei Internationale a Muncii), este detaliat in cele de urmeaza.

„Standardele Internationale de Clasificare a Ocupatilor (ISCO) constituirea unui instrument de organizare a slujbelor intr-un grup clar delimitat, in concordanta cu atributiile si responsabilitatile specifice postului. S-a intentionat utilizarea lui atat de catre statisticieni cat si de catre clienti de pe piata muncii. Principala utilizare de catre clientii de pe piata muncii apare in procesul de recrutare a angajatilor prin intermediul centrelor de ocupare a fortei de munca, in administrarea migrarii pe termen scurt si lung intre tari si pentru dezvoltarea programelor vocationale si de instruire”.

Prima versiune a Standardelor Internationale de Clasificare a Ocupatiilor (ISCO) a fost adoptata in 1957 de catre Conferinta Internationala a Statisticienilor privind Munca, fiind cunoscuta ca ISCO-58. Procesul de ajustare la piata muncii a inceput aproape imediat, revizuirea standardelor avand loc in 1966, 1987, iar in 2008 este in curs un nou proces care incearca sa pregateasca terenul pentru recensamantul populatiei planificat pentru 2010.

Atributii

Atributiile constituie nucleul de activitati specifice unui post si pot fi grupate astfel: de planificare, de decizie, de executie, de relatii cu publicul etc. Categoriile de activitati mai pot fi defalcate, la randul lor, in functie de natura temporala a muncii pe: zi, saptamana, ocazionale, temporare, permanente. Ordinea de completare a atributiilor, indatoririlor si responsabilitatilor se face tinand cont de importanta activitatilor si a procentului din timpul de munca pe care il necesita.

Identificarea atributiilor realizata prin metodele folosite in cadrul analizei postului. Analiza postului identifica principalele procese de munca care sustin fluxul tehnologic al evenimentelor descompunand operatiile specifice pana la cele mai mici detalii.

Un aspect important ignorat in multe analize de post este identificarea timpului necesar pentru fiecare atributie identificata. Neindeplinirea acestui pas poate duce la pierderi financiare considerabile, sau poate duce la supraincarcarea angajatului.

Studiu de caz. In cadrul Facultatii de Cibernetica este angajata o femeie de serviciu. Obiectivul slujbei este mentinerea curateniei pe trei etaje (30 de sali). In etapa de analiza a postului nu s-a calculat timpii necesari indeplinirii atributiilor, iar dupa doua luni femeia de serviciu vine „cu o falca in cer si cu alta in pamant” la domnul decan, tranteste matura de pamant si-i spune sa faca el curat in atatea sali daca poate. Curios decanul verifica situatia si vede ca pentru a mentine curatenia in cele 30 de sali este nevoie zilnic de 12 ore de munca, nu de 8, asa cum era trecut in fisa postului.

Care este solutia pentru o asemenea situatie? Ce se intampla daca analiza postului nu este facuta cu atentie si este alocat un timp prea mare (in loc de 6 ore cat ar lua munca se aloca 8) indeplinirii atributiilor? Cum se poate masura timpul necesar indeplinirii atributiilor?

Conditiile specifice de munca

Conditiile specifice de munca vizeaza aspectele materiale ale muncii, independente de persoana care ocupa postul. Aceste aspecte ale postului sunt cele mai relevante in atragerea unei populatii cat mai mare si mai bine pregatita de candidati pentru posturile respective. De aceea bateria de stimulente din cadrul unei campanii de recrutare trebuie sa accentueze aceste aspecte ale postului. Conditiile de munca pot cuprinde aspecte variate: conditii sociale de munca; masinile, uneltele, echipamentele de munca si echipamentele de protectie; materialele procesate; produsele sau serviciile furnizate; programul de lucru; resurse puse la dispozitie, recompensele, deplasarile etc.

Tot intre conditiile de munca urmeaza a se specifica si factorii de risc. Un risc ridicat devine un factor de stres care impune o deosebita solicitare mentala. Sub presiunea stresului (datorita riscului, datorita termenelor extrem de mici pentru realizarea obiectivului, datorita defectiunilor, datorita temperaturilor mari, datorita mediului toxic etc.) munca se va desfasura tot mai greu, periclitand sanatatea angajatului (apare fenomenul de „burn-out”) si reducand calitatea si productivitatea.

Standardele de performanta asociate postului

Aceste standarde au drept scop concentrarea atentiei ocupantului postului asupra atingerii unei performante maxime. Dar acest scop poate deveni victima propriei sale existente. Odata trasate niste standarde exista tendinta ca rezultatele ocupantilor postului sa graviteze in jurul acestor standarde. De aceea este o alegere logica sa se conceapa aceste „etaloane” urmarindu-se standardele maxime, exceptionale si nu a celor minime, cum indeamna teoria clasica.

Standardele de performanta asociate postului se impart de obicei in doua categorii: standarde calitative (gradul de indeplinire a atributiilor, autonomia fata de superior etc.) si standarde cantitative (numarul de activitati indeplinite, numarul de produse realizate sau de servicii furnizate etc.). In analiza postului, standardele cantitative sunt mult mai usor de conceput decat standardele calitative.