Drepturile si indatoririle avocatului
A. Consideratii generale.
Drepturile si indatoririle avocatului sunt reglementate in capitolul III art. 28-46 din Legea nr. 51/1995, republicata, si respectiv in capitolul IV din Statutul profesiei de avocat (art. 208-218).
Pe de alta parte, codul de procedura civila si codul de procedura penala consacra dispozitii cuprinzatoare cu privire la drepturile si indatoririle avocatului in timpul procesului, pe care le exercita in numele clientului sau.
Mentionam ca Legea reglementeaza drepturile si obligatiile tuturor participantilor la activitatea judiciara, ceea ce inseamna ca dispozitiile respective sunt aplicabile inclusiv avocatilor.
B. Drepturile avocatului.
Principalele drepturi recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicata, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat sunt urmatoarele:
- dreptul de a asista si de a reprezenta orice persoana fizica sau juridica;
- dreptul de a alege si de a fi ales in organele de conducere ale profesiei;
- dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul procesual al clientului sau;
- dreptul la asigurari sociale;
- dreptul la asigurarea pastrarii secretului profesional;
- dreptul la sediu profesional;
- dreptul la ocrotire legala.
a. Dreptul de a asista si reprezenta orice persoana fizica sau juridica.
In conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, „avocatul inscris in tabloul baroului are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica”. Asistarea si reprezentarea are loc in baza unui contract incheiat in forma scrisa, denumit contract de asistenta juridica. Contractul dobandeste data certa prin inregistrarea in registrul oficial de evidenta.
Atat avocatul, cat si clientul au dreptul sa renunte la contractul de asistenta juridica sau sa il modifice de comun acord, in conditiile prevazute de statutul profesiei. Daca clientul renunta unilateral la acest contract, renuntarea acestuia nu constituie o cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocatiale prestate, precum si pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat in interesul procesual al clientului.
Potrivit art. 209 alin. 1 din Statutul profesiei, avocatul are dreptul de a asista, de a reprezenta ori de a exercita orice alte activitati specifice profesiei. Asadar, Statutul profesiei extinde sfera dreptului de a asista si de a reprezenta la exercitarea a „orice alte activitati specifice profesiei”. Intinderea si limitele puterilor pe care clientul le confera avocatului iau nastere in temeiul contractului de asistenta juridica potrivit prevederilor statutului. Contractul de asistenta juridica prevede in mod expres obiectul, limitele mandatului primit precum si onorariul.
In cazul in care contractul nu contine aceste clauze, avocatul poate sa efectueze orice act specific profesiei, pe care il considera necesar pentru promovarea drepturilor si intereselor legitime ale clientului(art. 209 alin. 2 din Statutul profesiei).
Aceste dispozitii cuprinse in Statut sunt in concordanta cu regulile statornicite de dreptul comun in materie, respectiv prin art. 62 alin. 2 din Codul de procedura civila, care precizeaza ca „mandatul este presupus a fi dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici o aratare in aceasta privinta; el poate fi insa restrans numai la anumite acte sau pentru o anumita instanta”.
Cu toate acestea, prin procura speciala, in mod exceptional, se pot face:
- recunoasterile privitoare la drepturile in judecata;
- renuntarile;
- propunerile de tranzactie.
In conformitate cu prevederile art. 67 alin. 2 din Codul de procedura civila „mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume”.
Dreptul de a acorda asistenta juridica are in componenta sa doua aspecte esentiale: asistarea si reprezentarea in fata organelor judiciare.
Activitatea avocatiala atinge culmile maiestriei prin probitate profesionala, prin inteligenta „manuirii verbului”, prin exercitarea functiei de asistare si reprezentare cu cinste si demnitate.
Reputatia, diligentele poleind „gloria” sau celebritatea unui avocat se reflecta fara indoiala in subtilitatea pledoariilor unui proces.
b. Dreptul de a alege si de a fi ales in organele de conducere ale profesiei.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995, republicata, „avocatul are dreptul de a alege si de a fi ales in organele de conducere ale profesiei”. Acest drept se refera atat la organele de conducere colectiva (Consiliul Baroului, Consiliul Uniunii, Comisia Permanenta etc.) cat si la organele de conducere unipersonala (Decan al baroului, Presedinte al Uniunii).
Alegerea in aceste organe se face cu respectarea conditiilor prevazute de lege si respectiv Statutul profesiei. Pentru alegerea in functia de decan al baroului potrivit art. 74 alin. 1 din Statutul profesiei se cere ca avocatul sa fie definitiv, sa aiba o vechime neintrerupta in profesie de cel putin 8 ani si respectiv sa fie membru al baroului de cel putin 5 ani. Avocatii care formeaza organele de conducere ale U.N.B.R. sunt avocati definitivi, cu o vechime neintrerupta in profesie de minimum 8 ani (inclusiv pentru Presedintele U.N.B.R.). Potrivit art. 63 alin. 1 lit. n din Legea 51/1995, republicata, Presedintele U.N.B.R., vicepresedintii, membrii Comisiei permanente a U.N.B.R se aleg dintre avocatii cu o vechime mai mare de 10 ani in profesie. Asadar, subliniem neconcordanta intre prevederile Statutului profesiei si dispozitiile legale mentionate mai sus, cu privire la vechimea neintrerupta in profesie necesara alegerii in organele de conducere ale Uniunii. Fata de aceasta situatie consideram ca prevederile legale (art. 63 alin. 1 lit. n din Legea nr. 51/1995, republicata) in aceasta materie reprezinta conditia esentiala, obligatorie pentru alegerea in organele de conducere ale Uniunii.
c. Dreptul avocatului la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau.
Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interes procesual al clientului sau.
Pentru incasarea onorariilor avocatul poate sa-si deschida un cont bancar, iar pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuielile procesuale in interesul acestuia, un alt cont bancar.
Statutul profesiei prin art. 132 stabileste ca pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau”.
Pentru stabilirea onorariilor se au in vedere urmatoarele criterii: dificultatea, amploarea sau durata cazului. De asemenea, la stabilirea onorariilor se au in vedere si urmatoarele elemente:
- timpul si volumul de munca solicitata pentru indeplinirea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;
- natura, noutatea si dificultatea cazului;
- importanta intereselor in cauza;
- imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare;
- notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului;
- conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
- avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
- situatia financiara a clientului;
- constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.
Onorariile se stabilesc liber intre avocat si client, in limitele prevazute de lege si statutul profesiei. Este interzisa fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de catre organele profesiei, de catre formele de exercitare a profesiei de avocat sau de catre avocati. Onorariile se prevad in contractul de asistenta juridica la data incheierii acestuia intre avocat si client, inainte de inceperea asistentei sau a reprezentarii clientului. In cazul in care nu este posibila incheierea unui contract de asistenta juridica, din anumite imprejurari concrete, avocatul este obligat sa transmita clientului in cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care sa aduca la cunostinta clientului onorariile pe care le propune pentru asistenta sau reprezentare. In lipsa unui dezacord expres al clientului cu privire la onorarii se considera ca onorariile propuse de avocat au fost acceptate.
Onorariile pot fi stabilite si in moneda straina, sub conditia ca plata acestora sa respecte prevederile privind regimul legal al platilor.
Tinandu-se seama de criteriile enumerate mai sus, onorariile sunt de mai multe feluri:
- onorarii orare;
- onorarii fixe sau forfetare;
- onorarii de succes;
- onorarii combinate sau mixte.
In conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 din Statutul profesiei, se interzice avocatului sa fixeze onorariile in baza unui pact „de quota litis”.
Analizand interdictia impusa prin Statutul profesiei si opiniile exprimate in literatura de specialitate, in sensul ca „o atare solutie nu ar fi intrutotul conforma cu regulile de deontologie profesionala”, consideram ca este necesara reglementarea pactelor de „quota litis” si in legea de organizare si exercitare a profesiei de avocat, pentru a se elimina orice suspiciuni cu privire la acceptarea acestor pacte in contractele de asistenta juridica sau chiar si prin incheierea unor acte juridice care sa suplineasca sau sa evite conceptul de „quota litis”, dar in realitate avocatul si clientul sa gaseasca o solutie care sa aiba drept consecinta „obtinerea unui procent oneros” dintr-o prestatie anumita sau afacere.
De asemenea, potrivit art. 135 alin. 3 din Statutul profesiei, onorariile reprezentand dobandirea sub orice forma, a unor „aporturi din afacere” sunt interzise.
Contestatiile si reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de decanul baroului, prin decizie motivata, dupa ascultarea partilor. Solutionarea contestatiilor si reclamatiilor se face prin aplicarea principiilor medierii si incercarii concilierii partilor, in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii contestatiei.
Decizia decanului poate fi atacata cu plangere la Consiliul baroului de catre partea interesata. Consiliul baroului hotaraste cu privire la legalitatea si temeinicia decizie decanului, fara participarea acestuia la vot. Partile interesate pot fi invitate pentru a da unele lamuriri si explicatii. Consiliul baroului se pronunta in cel mult 30 de zile de la data sesizarii, prin hotarare motivata, care se va comunica partilor interesate in cel mult 15 zile de la pronuntare.
Legalitatea hotararii consiliului baroului poate fi verificata de Consiliul U.N.B.R, la sesizarea decanului sau a partii interesate, in termen de 15 zile de la comunicare. Cu toate acestea, solutionarea unei contestatii de catre organele de justitie este ingradita prin prevederile art. 137 alin. 6 din Statutul profesiei, care nu tin seama de dispozitiile art. 21 alin.3 din Constitutie potrivit carora „partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”. Aceste dispozitii constitutionale se incalca si prin faptul ca atat in Consiliul baroului, cat si in cel al U.N.B.R., decanul este membru de drept (chiar daca nu are drept de vot intr-o asemenea speta) si poate influenta pronuntarea unei hotarari „echitabile” chiar sub imperiul „legalitatii si temeiniciei”.
d. Dreptul la asigurari sociale.
In conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, „avocatii au propriul sistem de asigurari sociale”. Sistemul de asigurari sociale al avocatilor este reglementat prin lege, se bazeaza pe contributia acestora, precum si pe alte surse prevazute de lege sau de Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor.
In cadrul U.N.B.R, este organizata si functioneaza Casa de Asigurari a Avocatilor, avand ca scop stabilirea si acordarea pensiilor si ajutoarelor sociale cuvenite avocatilor si urmasilor acestora cu drepturi proprii la pensie, in conditiile prevazute de legea speciala. Casa de asigurari a Avocatilor are personalitate juridica, patrimoniu si buget proprii. Patrimoniul sau poate fi folosit in activitati economice producatoare de venituri, in conditiile legii si cu autorizarea consiliului uniunii.
Sunt membri ai Casei de Asigurari a Avocatilor toti avocatii in activitate, avocatii pensionari si urmasii acestora. Toti acestia au drepturi proprii la pensie si la ajutoare sociale. Au insa si obligatia de a contribui la constituirea fondului Casei de Asigurari a Avocatilor. In acelasi timp, avocatii pot face parte si din alte forme de asigurari sociale.
Casa de asigurari a Avocatilor este condusa si administrata de un consiliu format din 5 membrii, dintre care 3 avocati in activitate si 2 avocati pensionari, alesi la congres pe o perioada de 4 ani.
Consiliul alege dintre membrii sai un presedinte si un vicepresedinte. Presedintele desemneaza dintre membrii consiliului un secretar.
Controlul financiar al Casei de Asigurari a Avocatilor este exercitat de catre comisia de cenzori, care este compusa din 3 membri, din care doi avocati in activitate si unul pensionar.
Barourile si avocatii au obligatia de a pune la dispozitia comisiei de cenzori si a inspectorilor financiari ai Casei de Asigurari a Avocatilor toate datele privind veniturile asupra carora se retine contributia pentru fondul de pensii si ajutoare sociale.
e. Dreptul la asigurarea pastrarii secretului profesional.
Pentru asigurarea secretului profesional legea instituie anumite garantii. In acest scop, art. 33 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, prevede ca „actele si lucrarile cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau cabinetul sau sunt inviolabile”. De asemenea, aceeasi dispozitie legala, prevede in continuare, ca, „perchezitionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau sau ridicarea de inscrisuri si bunuri nu poate fi facuta decat de procuror, in baza unui mandat emis in conditiile legii”.
In acelasi sens, trebuie sa avem in vedere si dispozitiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicata, care subliniaza ca „nu vor putea fi ascultate si inregistrate, cu nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului si nici nu va putea fi interceptata si inregistrata corespondenta sa cu caracter profesional, decat in conditiile si cu procedura prevazuta de lege”.
In fine, contactul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului. Chiar si in situatia in care clientul se afla in stare de arest sau detentie, administratia locului de arest ori detentie are obligatia de a lua masurile necesare pentru respectarea drepturilor acestuia (art. 33 alin 2 din Legea nr. 51/1995, republicata)
f. Dreptul la sediul profesional.
Avocatul care profeseaza individual, cabinetele asociate, societatea civila profesionala si societatea civila profesionala cu raspundere limitata au dreptul la sediu profesional in circumscriptia baroului in care sunt inscrisi si la sedii secundare in alt barou din tara sau din strainatate unde sunt luati in evidenta.
Potrivit art. 210 alin.2 din Statutul profesiei, avocatul desi exercita profesia la sediul principal, la sediile secundare, precum si la biroul sau birourile de lucru avizate de consiliul baroului.
Consiliul baroului poate aproba deschiderea unuia sau mai multor birouri de lucru in orice localitate din circumscriptia sa.
Infiintarea de sedii secundare se aproba, la cererea avocatului solicitant, de catre consiliul baroului in circumscriptia caruia urmeaza sa se deschida sediul secundar. Cererea trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
- forma de exercitare a profesiei;
- adresa sediului secundar;
- motivul deschiderii sediului;
- avocatii care isi vor desfasura activitatea la sediul secundar si vechimea acestora in profesie.
Decizia de aprobare a cererii de infiintare a sediului secundar se comunica baroului de la sediul principal.
In cazul respingerii cererii de infiintare a sediului secundar, decizia consiliului baroului poate fi atacata la Consiliul U.N.B.R., in termen de 15 zile de la comunicare.
In cazul aprobarii cererii de infiintare a sediului secundar avocatul respectiv are obligatia de a achita taxa de inscriere si contributia la bugetul baroului pe raza caruia functioneaza sediul secundar, separat de taxele platite la baroul la care isi are sediul principal. Totusi, contributia la fondul Casei de Asigurari a Avocatilor se achita de fiecare membru al Casei de Asigurari a Avocatilor la filiala Casei de pe langa baroul la care este inscris sediul principal.
g. Dreptul la ocrotire legala.
Potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, „in exercitarea profesiei avocatii sunt ocrotiti de lege”. Cu toate acestea, avocatii nu sunt si nici nu pot fi asimilati functionarului public sau altui salariat. Desi aceasta prevedere expresa a legii, este fara echivoc, sub aspectul unor drepturi sociale, totusi avocatul este asimilat cu o persoana incadrata in munca. Astfel, art. 32 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, republicata, precizeaza ca „timpul servit in avocatura este considerat vechime in munca”.
In exercitarea profesiei lor, avocatii beneficiaza de ocrotire legala. In acest sens, art. 37 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicata prevede ca „insulta, calomnia ori amenintarea savarsite impotriva avocatului in timpul exercitarii profesiei si in legatura cu aceasta se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda”. Lovirea sau alte acte de violenta savarsite impotriva avocatului, in timpul exercitarii profesiei si in legatura cu aceasta, se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, iar pentru faptele de lovire si alte violente, si din oficiu. Retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Pe de alta parte, avocatul trebuie sa respecte solemnitatea sedintei de judecata, sa nu foloseasca cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autoritatii, demnitatii si onoarei completului de judecata, procurorului, celorlalti avocati si partilor ori reprezentantilor acestora din proces (art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, republicata). Nerespectarea de catre avocat a acestor prevederi legale constituie abatere disciplinara grava si poate atrage raspunderea disciplinara, raspunderea penala sau civila, dupa caz.
In fine, avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute oral sau in scris in fata instantelor de judecata, a organelor de urmarire penala sau a altor organe administrative de jurisdictie, daca sustinerile sunt in legatura cu apararea in acea cauza si sunt necesare stabilirii adevarului.
C. Indatoririle avocatului.
Profesia de avocat are la baza o serie de principii fundamentale care se constituie in totalitatea lor in tot atatea indatoriri pe care avocatul le are fata de clientul sau. In exercitarea profesiei avocatul se bucura de libertate si independenta, insa trebuie sa-si desfasoare activitatea cu demnitate, constiinciozitate, cu delicatete si loialitate, cu onoare si umanism, cu probitate profesionala si tact.
Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata), la art. 38-46 reglementeaza indatoririle avocatului, reglementare ce constituie o garantie ca profesia de avocat se exercita in cele mai bune conditii si ca are o inraurire benefica asupra realizarii justitiei in conditiile legii.
In acest context, vom prezenta in continuare, principalele indatoriri ce revin avocatului potrivit legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat si respectiv Statutului profesiei.
a. Studierea cu temeinicie a cauzelor incredintate.
Aceasta indatorire constituie insasi obiectul contractului de asistenta juridica si este esentiala pentru exercitarea profesiei de avocat.
Astfel, potrivit art. 38 din Legea nr. 51/1995, republicata, „avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost incredintate, angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instantele de judecata sau la organele de urmarire penala ori la alte institutii, conform mandatului incredintat, sa manifeste constiinciozitate si probitate profesionala, sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces, sa depuna concluzii scrise sau note de sedinta ori de cate ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune in acest sens”.
Acest text de lege nu cuprinde numai indatorirea de a studia cu temeinicie cauzele, ci contine si norme de conduita profesionala pe care legea le impune avocatului in raport cu instanta de judecata si cu partile din proces. Acest ultim aspect este subliniat si prin prevederile art. 216 alin. 3 din Statutul profesiei, potrivit carora „avocatul este obligat sa respecte solemnitatea sedintelor de judecata, sa pledeze cu demnitate”. Avocatul nu are dreptul de a folosi expresii care ar putea leza instanta si participantii la proces, atat in sedinta de judecata, cat si in afara acesteia.
b. Acordarea asistentei juridice in cauzele in care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de catre barouri.
In conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 51/1995, republicata, „avocatul este obligat sa acorde asistenta juridica in cauzele in care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de catre barou”. De asemenea, potrivit art. 217 alin. 1 din Statutul profesiei, prevede ca „avocatul are obligatia sa acorde asistenta juridica obligatorie si/sau gratuita. Cauzele vor fi repartizate cu precadere avocatilor stagiari si tinerilor avocati, cu respectarea competentei profesionale prevazute de lege”.
Pe de alta parte, avocatii pensionari care continua activitatea nu vor putea fi repartizati pentru asistenta judiciara obligatorie (art. 217 alin.2 din Statutul profesiei).
In fine, precizam ca si avocatul desemnat din oficiu sau gratuit de catre barou, are obligatia de a depune toate diligentele pentru acordarea asistentei juridice cu demnitate, constiinciozitate si probitate profesionala.
c. Depunerea de note de sedinta sau concluzii scrise.
Prin prevederile art. 38 din Legea nr. 51/1995, republicata, se instituie obligatia avocatului de a depune „concluzii scrise sau note de sedinta ori de cate ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune in acest sens”. Potrivit art. 216 alin. 4 din Statutul profesiei depunerea notelor de sedinta sau a concluziilor scrise se poate face si din initiativa proprie a avocatului in functie de natura sau dificultatea cauzei.
d. Prestarea activitatii avocatiale cu loialitate.
In conformitate cu prevederile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii care le-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.
De asemenea, avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza.
Pe de alta parte, calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreunei parti in cauza. In acelasi sens, avocatul nu poate indeplini functia de expert sau de traducator in cauza in care este angajat aparator.
e. Participarea avocatului la activitatile profesionale si la sedintele organelor de conducere din care face parte.
Avocatul are obligatia de a participa la toate sedintele convocate de consiliul baroului, la activitatile profesionale si la sedintele organelor de conducere din care face parte (art. 41 din Legea nr. 51/1995, republicata).
In cazul absentarii in mod repetat si nejustificat, avocatul savarseste o abatere disciplinara care va fi sanctionata ca atare.
Activitatile profesionale sunt stabilite de Consiliul baroului care are obligatia de a aduce la cunostinta avocatilor data si locul desfasurarii acestora atat pe baza unui convocator (sub luare de semnatura) cat si prin anunturi afisate la sediile instantelor din circumscriptia baroului respectiv.
f. Pastrarea secretului profesional.
Avocatul are obligatia de a pastra secretul profesional. Astfel, avocatul nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata (art. 44 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, republicata). Totusi, daca are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza, avocatul poate furniza relatii cu privire la cauza incredintata.
Secretul profesional vizeaza toate informatiile si datele de orice tip, in orice forma si orice suport, furnizate avocatului de catre client in scopul acordarii asistentei juridice si in legatura cu care clientul a solicitat pastrarea confidentialitatii, precum si orice documente redactate de avocat, care contin sau se fundamenteaza pe informatiile sau datele furnizate de client in scopul acordarii asistentei juridice si a caror confidentialitate a fost solicitata de client.
Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligatia de a pastra lucrurile numai la sediul profesional sau in spatiile avizate in acest sens de consiliul baroului. De asemenea, pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligatia de a se opune la perchezitionarea domiciliului, a sediului profesional principal, secundar si al biroului de lucru, precum si la perchezitia corporala, cu privire la actele sau lucrarile cu caracter profesional aflate in locurile mentionate mai sus sau a celor aflate asupra sa.
In acelasi sens, trebuie sa subliniem ca avocatul are obligatia de a se opune si la ridicarea inscrisurilor si bunurilor, a actelor si lucrarilor cu caracter profesional, daca procurorul nu are un mandat emis in conditiile legii.
Avocatul nu poate fi ascultat ca martor in cauza care i-a fost incredintata si nu poate fi numit ca expert, interpret sau traducator intr-o asemenea cauza. Calitatea de martor are intaietate fata de cea de avocat. Daca avocatul a fost ascultat ca martor nu mai poate desfasura nici o activitate profesionala in acea cauza (art. 44 alin. 4 din Legea nr. 51/1995, republicata).
In fine, potrivit art. 139 alin. 4 din Statutul profesiei, avocatul este obligat sa respecte secretul profesional in privinta strategiilor, tacticilor, si actiunilor preconizate si desfasurate pentru client.
g. Primirea, folosirea si restituirea actelor incredintate de client.
Avocatul este obligat sa foloseasca drept mijloc de proba, copii de pe actele care i-au fost incredintate de client, pastrand actele originale pentru a le prezenta la cererea instantei.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 51/1995 (republicata), la cerere, avocatul este obligat sa restituie actele ce i s-au incredintat. Restituirea actelor incredintate se face persoanei de la care le-a primit, fie la terminarea judecatii, fie anterior pronuntarii hotararii judecatoresti, fie dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti.
h. Organizarea si tinerea evidentelor impuse de lege.
Avocatul este obligat sa tina evidentele cerute de lege si de statut cu privire la cauzele in care s-a angajat .De asemenea, trebuie sa achite cu regularitate si la timp taxele si contributiile stabilite pentru formarea bugetului baroului si a fondurilor Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania si ale filialelor (art. 42 din Legea nr. 51/1995, republicata)
Aceste evidente se refera in principal la:
- registrul de evidenta a contractelor incheiate cu clientii sai;
- registrul de inregistrare a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea partilor, a continutului si a datei actelor;
- contractele de asistenta juridica;
1 evidentele cerute de legislatia fiscala.
i. Alte indatoriri esentiale ale avocatului
Potrivit prevederilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicata, avocatul este obligat sa poarte roba in fata instantelor judecatoresti. Purtarea robei in afara incintei instantei judecatoresti este interzisa, cu exceptia cazurilor in care avocatul este delegat de catre organele profesiei sa reprezinte baroul sau U.N.B.R. intr-o ocazie care impune aceasta tinuta.
In cazul in care avocatul este impiedicat de diverse imprejurari sa-si indeplineasca serviciul avocatial, el este obligat sa asigure substituirea sa. Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia cauza are dreptul la onorariul corespunzator activitatilor prestate.
De asemenea, avocatul nu poate folosi, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei. In acelasi timp, subliniem ca avocatului ii este interzis sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in acelasi scop.
|
