ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Cât priveste formele (tipurile) de raspundere a functionarilor publici în doctrina straina[1] se au în vedere, în principal, raspunderea disciplinara si cea materiala, mai rar cea penala, considerându-se ca cea penala se studiaza la dreptul penal, raspunderea civilă 16416x2311q ; delictuala se studiaza la dreptul civil, iar cea contraventionala la dreptul administrativ.
Cât priveste doctrina româneasca interbelica, aceasta, aproape în majoritate, a analizat raspunderea functionarului public, cu referire speciala la raspunderea disciplinara[2].
În perioada postbelica majoritatea autorilor, sub influenta regimului legal din acea perioada, au identificat, de regula, urmatoarele forme de raspundere a functionarilor publici: disciplinara, contraventionala, materiala, civila si penala [3].
În doctrina actuala, raportându-se la functionarul public supus regimului statutar, autorii stabilesc, de regula, patru forme ale raspunderii functionarului public, anume: disciplinara, contraventionala, penala si patrimoniala[4].
Conform opiniei V. Vedinas[5], pot fi deosebite cinci forme ale raspunderii functionarului public, pornind de la faptul ca obligatiile încalcate prin fapta comisa pot izvorî din raportul de functie publica sau din afara acestuia, iar faptele pot fi savârsite în timpul exercitarii functiei, în legatura cu exercitarea functiei sau fara sa aiba vreo legatura directa cu functia, însa afecteaza prestigiul functionarului public, consideratia si încrederea pe care i le acorda cetatenii ca beneficiari ai respectivului serviciu public.
În raport de aceste aspecte si cu prevederile din Constitutie, V. Vedinas a mentionat urmatoarele forme de raspundere, cu motivarea corespunzatoare a acestora, astfel:
1. Raspunderea disciplinara, bazata pe încalcarea normelor de disciplina specifice raportului de functie publica;
2. Raspunderea contraventionala, pentru savârsirea de catre functionarul public a unor fapte antisociale, calificate de lege a fi contraventii;
3. Raspunderea patrimoniala fundamentata pe dispozitiile art. 52 din Constitutie si pe dispozitiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ;
4. Raspunderea civilă 16416x2311q ;, care deriva din faptele personale ale functionarului public, datorate slabiciunilor si imperfectiunilor inerente fiintei umane, prin care se produc prejudicii tertilor, fara ca aceste fapte sa aiba legatura cu exercitiul functiei publice.
Este astfel cazul atragerii raspunderii civile, de drept comun care, dupa opinia noastra opereaza si în cazul faptelor ilegale ale functionarului public, pentru ca raspunderea patrimoniala, conform disp. art. 52 din Constitutie si dispozitiilor Legii nr. 544/2004 se refera doar la prejudiciile produse prin acte administrative ilegale;
5. Raspunderea penala, care intervine atunci când functionarul public a savârsit fapte prevazute ca infractiuni de Codul penal sau de legi speciale.
În Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, modificata, completata si republicata în art. 64 si urm. sunt retinute patru forme ale raspunderii functionarilor publici, anume: raspunderea disciplinara, raspunderea contraventionala, raspunderea civilă 16416x2311q ; si raspunderea penala.
|
