Functia publica

Functia publica

Functia publica cuprinde o individualizare a remuneratiilor, chiar daca aceasta este limitata pentru anumite posturi.

Schimbarile care influenteaza sistemele de remunerare con 555b17f stituie elemente fundamentale ale reformei managementului resurselor umane. Sistemele noi de remunerare au un grad mai mare de flexibilitate, remunerarea fiind gāndita īn functie de productivitate, performanta, nevoi de recrutare si fidelitate. Īn ultimele doua decenii ale secolului XX reforma sistemelor de remunerare īn unele tari s-a manifestat fie sub forma descentralizarii stabilirii remunerarii catre nivelurile departamentelor si agentiilor (cazul tarilor nordice, al Marii Britanii, al Noii Zeelande si al Australiei), fie sub cea a mentinerii unor sisteme relativ centralizate de stabilire a remunerarii, cautānd flexibilitatea prin alte mijloace (variatii locale ale remunerarii sau schimbari ale sistemelor de clasificare a posturilor).

Reformele au variat de la schimbari radicale, īn unele tari, la adaptari marginale, īn alte tari.

Īn anii īn Franta a avut loc o multiplicare a posturilor functionale, dotate cu indici specifici care corespundeau nu unei gradatii, ci realitatii misiunilor exercitate.

Profilul de clasificare a functiei publice se schimba, restructurarea si restrāngerea activitatilor conducānd la reducerea numarului de angajati tehnici si a personalului administrativ, precum si la cresterea relativa a angajatilor calificati.

Recompensa financiara pe care angajatii sectorului public o primesc pentru munca lor este des īntālnita ca notiune - compensare. Īn unele cazuri, ea este sub forma salariului (direct si salariul saptamānal, cazul SUA, salariul lunar) sau un beneficiu cum ar fi o vacanta, concediu medical, pensionarea si asigurarea medicala. Īn plus, exista mecanismul primelor, partea "variabila" a remuneratiilor, care este conceput dupa o logica administrativa si care de nenumarate ori este criticat. Practica demonstreaza ca īn politica salariala un rol important īl au productivitatea, performanta, nivelul pietei fortei de munca si calificarile disponibile pentru sectorul public.

Reforma sistemelor de remunerare este īntālnita sub doua aspecte: descentralizarea determinarii remunerarii catre nivelul departamental si al institutiilor locale (exemplele Marii Britanii, tarilor nordice, Australiei) sau mentinerea unor sisteme relativ centralizate de determinare a remunerarii, asigurānd flexibilitatea prin alte mijloace (de exemplu, prin variatii locale ale remunerarii sau schimbari ale sistemelor de clasificare a functiei publice).