INSPECTIA MUNCII IN SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRATIVE

INSPECŢIA MUNCII IN SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRATIVE

1. Notiune si natura juridica

Codul muncii în Titlul X, art. 254-126 se referǎ la Inspectia Muncii fixându-se numai atributia de aplicare reglementarilor generale si speciale în domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii în munca (art.254), precizându-se în art. 256 cǎ înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii sunt reglementate prin lege speciala.

Indiferent de masura în care statul intervine sau nu în sfera relatiilor de munca, inspectia muncii[1] se impune ca un organ administrativ de control indiscutabil necesar , pentru desfǎsurarea normal a raporturilor de muncǎ si pentru protectia intereselor salariatiilor.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 108/1999 , Inspectia Muncii este organ de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, cu sediul în municipiul Bucuresti.

Prin intermediul sau se exercita atributii de autoritate de stat în domeniul muncii, relatiilor de munca, securitatii si sanatatii în munca, mai precis, controlul aplicarii unitare a dispozitiilor legale în domeniile sale de competenta în unitaţ 16516d320q ;ile din sectorul public, mixt, privat, precum si la alte categorii de angajatori

Potrivit experientei existente pe plan international, inspectia muncii a fost definita ca un organ de specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, care asigura controlul respectarii prevedrilor legale referitoare la relatiile de munca si la securitatea si sanatatea în munca.

Inspectia muncii reprezinta principalul organ de stat care tine evidenta si exercita controlul asupra raporturilor de munca, fara a avea însa atributii directe în materie de negociere colecrtiva si de solutionare a conflictelor de interese sau a conflictelor de drepturi. Inspectia muncii, ca orice organ al statului, actioneaza din oficiu , concomitent fiind obligata sa cerceteze sesizarile oricarei persoane fizice sau juridice.

si în statele membre ale Uniunii Europene, sunt organizate autoritati de inspectie si control asupra modului în care se desfasoara relatiile sociale de munca, cerintele pentru organizarea inspectiei muncii constituind, de altfel, un reper important în numeroase documente ale Uniunii Europene sau ale Organizatiei Internationale a Muncii. Din acest punct de vedere trebuie mentionat cǎ România a ratificat, încǎ înainte de 1990, cele douǎ conventii în materie, Conventia nr. 81 din 1947 privind inspectia muncii în industrie si comert si Conventia nr. 129 din 1969 privind inspectia muncii în agriculturǎ.

Inspectia muncii reprezinta principalul organ de stat care tine evidenta si exercita controlul asupra raporturilor de munca (fara a avea însa atributii directe în materie de negociere colectiva si de solutionare a conflictelor de interese sau a conflictelor de drepturi).

In acest cadru, inspectorii de munca au, ex lege, o competenta generala de a controla modul în care se desfasoara raporturile de munca.

Ţinând seama ca art. 3, A, lit. m din Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii (aprobat prin H.G. nr. 767/1999), stabileste, ca atributie generala, controlul, în limita competentelor, a modului de aplicare a prevederilor legale în domeniu, inclusiv la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice, se pot deduce urmatoarele: Inspectia Muncii, ca orice organ al statului, actioneaza din oficiu; Inspectia Muncii este obligata sa cerceteze sesizarile oricarei persoane fizice sau juridice; în acest context, un rol deosebit îl au:sesizarile salariatilor nemultumiti de masurile luate de catre angajator; sesizarile sindicatelor (indiferent ca sunt sau nu reprezentative în sensul Legii nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de munca); sesizarile organizatiilor patronale.

Cu toate ca legea se refera numai la contractele de munca (si la conventiile civile de prestari de servicii[7]), nu poate fi exclus de la activitatea de control modul în care se desfasoara practica ucenicilor, din scolile de arte si meserii, a elevilor, studentilor[8].

De lege ferenda, s-a apreciat n literatura juridicǎ[9] cǎ ar fi necesar sa se reglementeze urmatoarele probleme: atributiile, chiar consultative, ale inspectorilor de munca în cazul concedierii individuale a salariatilor;interventia inspectorilor de munca la cererea oricareia dintre parti - salariatul sau angajatorul în vederea aplanarii conflictelor individuale de munca; raporturile de conlucrare, evident necesare, dintre inspectoratele teritoriale de munca si directiile pentru dialog, solidaritate sociala si familie teritoriale. Rolul Inspectiei Muncii - extrem de important - nu trebuie exacerbat.

Frecvent, încalcarea normelor legale încorporeaza atât interesul angajatorului cât si pe cel al salariatului (încurajat sa lucreze în alte conditii decât cele strict legale spre a-si satisface nevoile personal-familiale), în aceste cazuri, sunt greu depistabile de catre inspectorii de munca anumite cazuri de încalcare a normelor legale. Adevaratul "gardian" al respectarii legii în domeniul relatiilor de munca îl constituie sindicatele - singurele în masura sa vegheze din interior si cotidian la asigurarea conditiilor normale de munca si viata pentru personalul salariat.

Prin Legea nr. 161/1999 s-a aprobat afilierea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale la Asociatia Internationala a Inspectiei Muncii, astfel ca Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale (Inspectia Muncii), participa cu drepturi depline la diferite actiuni internationale în materie si are acces gratuit în banci de date, la informatii si materiale documentare referitoare la problematica inspectiei muncii.

Asociatia Internationala a Inspectiei Muncii, cu sediul la Geneva a fost creata în anul 1972. Scopul înfiintarii acestei asociatii a fost de a facilita contactele între diferite institutii si persoane cu atributii de inspectie a muncii sau care participa direct la aceasta activitate, de a permite schimbul de informatii si de experienta privind pricipalele sarcini ale inspectorilor de munca. Aceste obiective urmeaza a fi aduse la îndeplinire prin organizarea de reuniuni internationale sau prin publicatii periodice sau alt gen de documentatii.

2. Organizarea si functionarea Inspectiei Muncii

Ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, Inspectia Muncii are personalitate juridica, fiind finantata de la bugetul de stat si din venituri extrabugetare. Asemenea venituri extrabugetare sunt constituite din comisioane si tarife pentru prestari de servicii, consultanta, aistenta de specialitate, precum si din alte surse prevazute de lege.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 108/1999, conducerea Inspectiei Muncii se asigura de un inspector general de stat, numit de ministrul muncii si solidaritatii sociale, care are în subordine doi inspectori adjuncti. Atributiile acestora din urma sunt stabilite prin regulement de organizare si functionare propriu.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 108/1999, Inspectia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de munca, unitati cu personalitate juridica, care se organizeaza în fiecare judet si în municipiul Bucuresti. O asmenea prevedere este cuprinsa si în art. 255 din noul Cod al muncii, care arata ca, Inspectia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de munca, organizate în fiecare judet si în muncipiul Bucuresti.

Inspectoratele teritoriale de munca sunt conduse de un inspector sef, numit de ministrul muncii si solidaritatii sociale, la propunerea inspectorului general de stat.

În cadrul Inspectiei Muncii, functioneaza un Colegiu, care se întruneste periodic sub conducerea inspectorului general de stat, pentru stabilirea strategiei si dezbaterea problemelor deosebite. Colegiul Inspectiei Muncii este un organ consultativ în acest domeniu de activitate, componenta si competenta sa sunt stabilite de catre inspectorul general de stat.

În subordinea inspectorului general de stat se afla si Corpul de control al calitatii inspectiei care verifica modul în care personalul respecta prevederile legale în domeniu, în sistem de autocontrol. Competentele, atributiile si metodologia de lucru ale acestui organism se stabilesc tot de catre inspectorul general de stat.

În exercitarea atributiilor sale Inspectorul general de stat emite decizii, metodologii si instructiuni. Potrivit art. 20 din Regulamentul de functionarea si organizare al Inspectiei Muncii , Inspectorul general de stat are, în principal, urmatoarele atributii:

a)     conduce activitatea Inspectiei Muncii;

b) aproba încadrarea, promovarea, sanctionarea si eliberarea din functie a personalului din cadrul Inspectiei Muncii, al inspectoratelor teritoriale de munca, la propunerea inspectorilor generali de stat adjunti si a inspectorilor sefi;

c) raspunde de administrarea întregului patrimoniu, cu respectarea prevederilor legale;

d) exercita atributiile delegate de ministrul muncii si solidaritatii sociale;

e) urmareste realizarea obiectivelor principale ale Inspectiei Muncii la nivel national si teritorial;

f) analizeaza periodic si ori de câte ori este nevoie, cu inspectorii-sefi, activitatea inspectoratelor teritoriale de munca;

g) stabileste masurile necesare pentru realizarea obiectivelor institutiei si pentru aplicarea ordinelor ministrului muncii si solidaritatii sociale; 

h) organizeaza actiuni de importanta nationala în domeniul securitatii, sanatatii si al relatiilor de munca;

i) elaboreaza annual proiectul de buget de venituri si cheltuieli al Inspectiei Muncii, distinct pentru activitatile finantate de la bugetul de stat si din veniturile extrabugetare, pe care le supune aprobarii Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale;

j) aproba bugetele de venituri si cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de munca si pentru celelalte unitati subordonate;

k) organizeaza si coordoneaza elaborarea metodologiilor de aplicare unitara a legislatiei specifice domenilor de activitate;

l) aproba tematicile si programul de pregatire profesionala pentru personalul Inspectiei Muncii;

m) întocmeste aprecierile personalului din directa lui subordonare;

n) îndeplineste atributiile ce îi revin din actele normative în vigoare si orice alte atributii stabilite de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

3. Obiectivele activitatii Inspectiei Muncii

Potrivit art. 5 din Legea nr. 108/1999, cu modificarile ulterioare, activitatea Inspectiei Muncii are urmatoarele obiective:

a) controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca, la securitatea si sanatatea în munca, la protectia salariatilor care lucreaza în conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale.

b) informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispozitiilor legale în vigoare.

c) furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii.

d) asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor, pentru prevenrirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale.

e) initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru îmbunatatirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative în domeniu.

Aceste obiective decurg din sarcinile generale ale Inspectiei Muncii stabilite de Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81 din anul 1947, privind inspectia muncii în industrie si comert, care, în art. 3 alin. 1 prevede ca sistemul de inspectia a muncii va avea ca sarcini : a) sa asigure aplicarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de munca si la protectia lucratorilor în exercitarea profesiei lor, cum sunt dispozitiile referitoare la durata muncii, salarizarea, securitatea si igiena muncii, conditiile de trai, folosirea copiilor si a tinerilor si altele conexe, în masura în care inspectorii de munca sunt însarcinati sa asigure aplicarea acestor dispozitii; b) sa furnizeze celor care angajeaza si lucratorilor informatii si îndrumari tehnice asupra mijloacelor celor mai eficiente de respectare a dispozitiilor legale; c) sa aduca la cunostiinta autoritatilor competente deficientele sau abuzurile care constituie încalcari ale dispozitiilor legale în vigoare.

Asa cum în mod judicios s-a aratat în literatura de specialitate , analizate atent, obiectivele Inspectiei Muncii sunt însasi obiectivele generale (constitu-tionale) ale statului în materie de munca si securitate sociala.

Inspectia Muncii poate înfiinta, în conditiile prevzute la art. 3 din Legea nr. 108/1999, unitati cu personalitate juridica care efectueaza prestatii în domeniul sau de competenta, respectiv:

a) pregatirea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului propriu al Inspectiei Muncii;

b)    pregatirea si perfectionarea personalului din alte sectoare de activitate în domeniul protectiei muncii;

c)     alte tipuri de prestatii legate de specificul activitatii.

Deosebit de cele de mai sus, Inspectia Muncii, mai are si urmatoarele atributii[13]:

a) în baza art. 19 din alin 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii: alte drepturi de asigurari sociale, inspectoratul teritorial de munca avizeaza obligator încadrarea locurilor de munca în conditii deosebite;

b) conform art. 9 din Legea nr. 108/1999, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Administratiei si Internelor si Ministerul Justitiei - Administratia Nationala a Penitenciarelor Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomu­nicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza organizeaza activitatile de inspectie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au competenta exclusiva numai pentru structurile respective;

c) potrivit art. 1 din Hotarârea Guvernului nr. 995/2003[14], contractele de munca încheiate de catre cetatenii români cu misiunile diplomatice si cu oficiile consulare straine cu sediul în România, precum si cu reprezentantele din România ale unor firme, asociatii, fundate sau organizatii cu sediul în strainatate se înregistreaza la Inspectoratul teritorial de muncaal municipiului Bucuresti, cu respectarea reglementarilor stabilite de lege pentru celelalte categorii de angajatori care desfasoara activitatea pe teritoriul României si pentru ai caror angajati carnetele de munca se pastreaza si se completeaza de inspectoratele teritoriale de munca.

Pentru prestarea serviciilor prevazute mai sus, Inspectoratul teritorial de munca ai municipiului Bucuresti percepe un comision de 0,75% din fondul lunar de salarii, calculat în lei, misiunilor diplomatice si oficiilor consulare straine cu sediul în România, precum si reprezentantelor din România ale unor firme, asociatii, fundatii sau organizatii cu sediul în strainatate, persoanelor juridice straine carora le pastreaza si completeaza carnetele de munca.

Angajatorii au obligatia de a prezenta la Inspectoratul teritorial dovezile dincaresa rezulte plata salariilor, însotite de actele ce atesta plata lunara a contributiilor catre bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, precum si bugetul asigurarilor pentru accidentele de munca si boli profesionale.