INTERVIUL IN CONSILIEREA INDIVIDUALA
Brammer si Macdonald descriu foarte cuprinzator esenta consilierii individuale, care ar presupune doi pasi: crearea legaturii client-consilier si facilitarea schimbarii (a actiunii pozitive), totul într-un context caracterizat de o alianta de lucru (work alliance). Autorii îsi expun punctul de vedere într-o lucrare devenita de baza pentru toti consilierii care îsi doresc sa devina practicieni eficienti: "The Helping Relationship, Process and Skills", aflat&# 444e44e 259; în 1996 la cea de-a sasea editie. Aici sunt expuse conditiile atingerii unui nivel de relatie interpersonala care ar permite facilitarea schimbarii si dezvoltarii: consilierul trebuie sa îsi puna în aplicare însusiri personale speciale si sa manifeste o serie de atitudini adecvate, în timp ce clientul raspunde cu încredere si cu disponibilitate (vezi figura). Autorii numesc relatia de consiliere helping relationship, relatie de suport. Practic, în procesul de consiliere individuala, un moment de maxima importanta este cel al colectarii informatiilor de la client.
Interviul de început de relatie (numit si intake interview) este prezentat de Hackney si Cormier ca un element crucial pentru atingerea unui nivel dezirabil de eficienta în relatia de consiliere. Prezentat si descris atât ca moment de initiere a schimbului de informatii consilier-client, cât si ca o metoda de assessment, intake interviul (numit si history interview, interviul de anamneza) este diferit de celelalte discutii dintre client si consilier si presupune colectarea informatiilor referitoare la datele generale de identificare ale clientului, stil de viata, probleme actuale, istoria personala si de familie, recomandari etc:
I. Date de identificare:
Numele, adresa, numarul de telefon, o scurta descriere a spatiului de locuit - în familie, în campus, cu chirie, singur în camera sau nu etc.
Vârsta, sex, starea civila (daca este cazul), clasa, locul de munca (la elevi sau studenti care lucreaza part-time).
II. Prezentarea problemei de consiliere:
Cât de des se manifesta problema si când s-a manifestat pentru prima oara? De cât timp se confrunta clientul cu problema?
În ce fel afecteaza aparitia problemei viata de zi cu zi a clientului?
Poate clientul sa identifice un pattern specific problemei? Când se manifesta? În prezenta cui? În ce conditii?
Care a fost factorul care a stat la baza deciziei clientului de a apela la un consilier? De ce acum?
III. Stilul de viata curent al clientului:
Cum îsi petrece clientul o zi tipica? O saptamâna obisnuita?
Ce activitati sociale (religioase, în comunitate, în grupul de prieteni) sau individuale prefera clientul în timpul liber?
Care este situatia scolara a clientului?
Caracteristici speciale ale clientului: apartenenta la o minoritate religioasa, sexuala, etnica; boli cronice, tratamente medicale pe care trebuie sa le sustina în general.
IV. Istoria familiala:
Vârsta parintilor, ocupatia, personalitatea lor, rolurile în familie, relatia dintre ei, relatia clientului cu membrii familiei sale sau cu alte rude.
Numele si vârstele fratilor clientului, situatia lor, relatia cu clientul.
Incidenta bolilor nervoase în familia clientului.
Istoria profesionala a familiei, gradul lor de stabilitate în spatiu geografic - modul în care aceste elemente îl afecteaza pe client.
V. Istoria personala:
Antecedentele medicale: boli neobisnuite, accidente din perioada prenatala pâna în prezent.
Istoria educationala: scoli absolvite, incidente scolare (exmatriculari, relatii cu colegii si profesorii).
Situatia stagiului militar.
Istoria vocationala: slujbele si relatiile cu colegii si superiorii.
Istoria sexuala si maritala: Probleme semnificative pe parcursul maturizarii sexuale; logodne; casatorii; divorturi; motivul despartirii de ultimul partener; dezamagiri, neîmpliniri amoroase. Clientul are copii?
Experiente anterioare în consiliere.
Consumul de alcool, droguri si medicamente (dependenta).
Care este scopul personal în viata al clientului?
VI. Descrierea clientului în timpul interviului:
Elemente nonverbale (vestimentatia, tinuta, mimica, gestica, contactul vizual, obiecte personale) si paraverbale (tonul, timbrul, intensitatea vocii). Alte aspecte: motivatia, implicarea, deschiderea, disponibilitatea afectiva afisate de client. Nivelul general de informatie, vocabular, termeni tehnici, abilitati.
VII. Sumarizare si recomandari:
Consilierul formuleaza concluzii si exprima relatii posibile între problema clientului si celelalte elemente descrise pe parcursul interviului. Cât este de realistic motivul clientului de a apela la consiliere? Este nevoie de o recomandare pentru un alt consilier (daca este depasit nivelul de expertiza)? Consilierul prezinta un posibil scenariu al viitoarelor sedinte si un numar aproximativ de sedinte.
[adaptare dupa Hacney si Cormier, 1996, pag. 82-83].
Având în vedere faptul ca intake-interviul este, asa cum am spus, diferit de celelalte discutii purtate în procesul de consiliere, clientul trebuie prevenit în câteva cuvinte si trebuie evitat jargonul profesional. Informatiile obtinute aici vor fi de mare folos în completarea fisei de observatie a consilierului, pentru fiecare client în parte. Aceasta schema de interviu poate fi cu usurinta adaptata si pentru activitatea de consiliere scolara.
În cadrul relatiei care se stabileste, consilierul si clientul nu trebuie sa uite nici un moment ca sunt doi parteneri angajati într-un efort comun de dezvoltare, caracterizat de scopuri individuale, dar si de obiective comune:
Scopurile consilierului:
conturarea unei atmosfere de lucru destinsa, confortabila si a unei relatii pozitive;
explicarea amanuntita a procesului de consiliere si fixarea unor reguli comune cu clientul;
asigurarea confidentialitatii;
facilitarea comunicarii;
cultivarea încrederii clientului, mentinerea acesteia pe tot parcursul relatiei;
identificarea nevoilor de consiliere ale clientului;
initierea unei strategii de evaluare a nevoilor de consiliere;
proiectarea (împreuna cu clientul) a unui plan de actiune.
Scopurile clientului:
încercarea de a întelege procesul de consiliere si implicatiile si regulile sale;
sinceritatea absoluta în ceea ce priveste motivele pentru care a apelat la consiliere, sentimentele si trairiele sale;
cooperarea strânsa cu consilierul în procesul de evaluare a nevoilor de consiliere si a potentialitatilor proprii;
asumarea unei responsabilitati personale în ceea ce priveste implicarea în procesul de consiliere.
În final, putem aprecia ca importanta relatiei individuale de consiliere este una majora în profesiunea de consilier. Formatorii consilierilor sunt cu totii de acord ca experienta în consilierea individuala reprezinta un stagiu necesar pentru etapa urmatoare, practica în consilierea de grup. De fapt, toate celelalte roluri ale consilierului (consultanta, training, dezvoltare organizationala) se bazeaza pe abilitati de comunicare si de sprijin pe care un consilier nu le poate exersa într-un alt cadru decât acela al consilierii individuale.
|
