Interviul

Interviul

Interviul, una dintre cele mai frecvent aplicate metode de cercetare, este utilizat in stiintele sociale, stiintele socioumane, dar si in desfasurarea diverselor activitati profesionale.

Precizari terminologice

Termenul de interviu este un neologism provenit din limba engleza (interview, intalnire, intrevedere) si are ca echivalenti, in limba franceza, entretien (convorbire, conversatie) si entrevue (intalnire intre doua sau mai multe persoane). Ceea ce inseamna ca termenul de interviu s-a impus pe plan mondial, fiind preluat atat de sociologii francezi, cat si de catre cei germani (in limba germana interview, befragung sau unterredung inseamna a intreba, a se informa, convorbire, conversatie, conferinta cu cineva).

In limba romana, termenul de interviu este folosit alaturi de cel de "convorbire", avand acelasi inteles. (Primul care a utilizat termenul de "convorbire sociologica" a fost Dimitrie Gusti, in cadrul Scolii sociologice).

Pentru a facilita transmiterea rezultatelor si realizarea comparatiilor intre cercetatori, majoritatea sociologilor, indiferent de limba lor materna, utilizeaza termenul englez interview, primul care a intrat in vocabularul sociologic.

Definirea interviului

Interviul nu este o simpla discutie in doi (ca in ziaristica), ci o tehnica de investigatie stiintifica, aplicata de echipe mai mult sau mai putin numeroase, in scopul cunoasterii sociologice si pluridisciplinare a unui anumit fenomen. Interviul sociologic este astfel "un procedeu de investigatie stiintifica care utilizeaza procedul comunicarii verbale pentru a culege informatii in scopul urmarit" (R. Pinto si M. Grawitz, 1964). In Dictionarul de sociologie (1998), interviul este prezentat ca o"tehnica de obtinere prin intrebari si raspunsuri a informatiilor verbale de la indivizi si grupari umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socioumane". Spre deosebire de interviul ziaristic, interviul sociologic presupune deci o baza teoretica si mai multa precizie tehnica, iar datele obtinute urmeaza sa fie valorificate potrivit unui sistem conceptual si a unui set de ipoteze, dupa ce aceste date au fost prelucrate prin procedee stiintifice, inclusiv statistico-matematice.

Etimologic, termenul de interviu semnifica intalnirea si conversatia intre doua sau mai multe persoane. Acestea sunt, de fapt, si caraceristicile definitorii ale acestei metode de cercetare: interviul este o conversatie fata in fata, in care o persoana obtine informatii de la o alta persoana. Desi in viata cotidiana utilizam interviul, acest lucru nu inseamna ca orice conversatie sau intalnire intre doua sau mai multe persoane echivaleaza cu un interviu, in special cu un interviu de cercetare stiintifica. In general, interviul se bazeaza pe comunicarea verbala, aceasta fiind o comunicare de tip special, in care o persoana pune intrebari (anchetatorul), iar cealalta furnizeaza raspunsuri, informatii (persoana intervievata). Convorbirea reprezinta, deci, elementul fundamental in tehnica interviului, dar interviul nu se poate confunda cu chestionarul (bazat si el pe intrebari si raspunsuri). In primul caz este vorba de obtinerea de informatii verbale, de opinii, pareri, preferinte exprimate liber despre problema pusa in discutie, iar in cel de-al doilea intrebarile si raspunsurile sunt, de regula, scrise (are loc inregistrarea obligatorie a raspunsurilor in scris; intr-o ancheta bazata pe tehnica chestionarului raspunsurile sunt scurte, clare, precise).

Interviul ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane

Folosirea interviului ca tehnica de cercetare in stiintele socioumane duce, asadar, la stabilirea relatiilor dintre variabile si la verificarea, testarea ipotezelor. Acesta se deosebeste de comunicarea verbala obisnuita prin simplul fapt ca informatia este dirijata de catre cel ce intervieveaza

Chestionarul si interviul sunt cele mai utilizate tehnici de cercetare in stiintele socioumane. In general, se recomanda utilizarea interviului cand trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru ca se desfasoara in locuri private, cand se cerceteaza credintele si atitudinile, neexistand documente scrise despre acestea (M. Stacey, 1970).

Utilizarea interviului in cercetarea stiintifica are mai multe scopuri:

• Identificarea variabilelor si a relatiei dintre variabile (scop explorator); astfel, se pot formula ipoteze interesante si valide;
• Poate constitui instrumentul principal de recoltare a informatiilor in vederea testarii ipotezelor; fiecare intrebare reprezinta un item in structura instrumentului de masurare;
• Recoltarea unor informatii suplimentare celor obtinute prin alte metode.

Schema situatiei de interviu

Pentru ca in cea mai mare parte din timpul nostru de veghe conversam (respectiv, punem intrebari, dam raspunsuri), ar trebui clarificat modul in care se realizeaza situatia de interviu ca relatie dintre doua persoane sau un operator de interviu si un grup de persoane, din punct de vedere psihosociologic. Interviul personal fata in fata (face-to-face interview), cel mai utilizat procedeu de intervievare, presupune interactiunea dintre doua persoane, pe care le notam astfel:

X - operatorul de interviu

Y - persoana intervievata

In ce mod actioneaza X asupra lui Y? Prin intrebari care determina raspunsuri din partea lui Y. Aceste raspunsuri vor declansa la X anumite reactii specifice (fie prin faptul ca X trece la o alta intrebare, fie ca repeta intrebarea, fie ca ofera explicatii suplimentare sau reactii etc.). Asadar, relatia dintre X si Y nu este simetrica (rolurile sociale nu se schimba intre ele si nici sensul transmiterii informatiilor nu poate fi schimbat) si o putem reda grafic astfel:

Persoana intervievata Y ii transmite lui X (operatorul de interviu) un volum mai mare de informatii, comunicarea fiind unilaterala (de la Y la X). X conduce discutia. Relatia dintre X si Y depinde de statusul social al persoanelor care interactioneaza (varsta, sex, nivel de instruire, rasa, religie, venituri) si de modul de desfasurare a interviului (debutul, derularea si finalul convorbirii).

Avantajele si dezavantajele utilizarii interviului

Dintre principalele avantaje, pot fi mentionate:

Ø      Posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare intrebare;

Ø      Se pot obtine raspunsuri si de la persoane care nu stiu sa citeasca si sa scrie;

Ø      Posibilitatea de a observa comportamente non-verbale, ceea ce sporeste calitatea si cantitatea informatiilor;

Ø      Asigura conditii standard de raspuns (spre deosebire de cazul chestionarelor postale);

Ø      Asigura controlul asupra succesiunii intrebarilor (ceea ce influenteaza pozitiv acuratetea raspunsurilor);

Ø      Colectarea unor raspunsuri spontane (primele reactii sunt cele mai semnificative);

Ø      Asigurarea unor raspunsuri personale (fara interventia altora);

Ø      Asigurarea raspunsului la toate intrebarile;

Ø      Precizarea datei si locului convorbirii;

Limite si dezavantaje ale utilizarii interviului:

Costul ridicat al orelor de intervievare si al celorlalte etape ale proiectarii si realizarii cercetarilor pe baza de interviu;

Timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in esantion, pentru obtinerea acordului si desfasurarea convorbirii;

Erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor;

Imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor raspunsuri precise;

Inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda indiferent de dispozitia lor psihica, de starea de oboseala etc.

Neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon al persoanei intervievate;

Lipsa de standardizare in formalarea intrebarilor, ceea ce limiteaza compatibilitatea informatiilor;

Dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion.

Concluzii

Interviul:

• Culege informatii despre modul in care oamenii actioneaza sau gandesc direct de la acestia (pe baza a ceea ce acestia spun);
• Caracter  mai degraba nestandardizat (poate varia);
• Instrument - ghidul de interviu;
• Numar mic de indivizi;
• Nu se urmareste reprezentativitatea;
• Colecteaza informatii complexe;
• Contact direct, de scurta durata cu terenul;
• In prelucrarea datelor, rareori se folosesc proceduri statistice;
• Culegerea datelor: operatori de interviu (presupune o pregatire de specialitate);
• Se suprapune partial cu cercetarea calitativa.