Istoricul Managementului de resurse umane

Istoricul Managementului de resurse umane

În dezvoltarea sa aceasta disciplina a parcurs urmatoarele etape:

1. Etapa empirica. Este etapa timurie a preocuparilor pentru personal.

Este etapa întreprinzatorului traditional, care în ipostaza sa de "stapân al casei"are datoria de a avea grija de membrii comunitatii. Aceasta relatie patriarhala traditionala a unei organizari sociale s-a mentinut p 23423q1621x âna astazi în administratia statala, în care statul are obligatii fata de angajatii saisi se întâlneste uneori, în întreprinderile familialesi, mai frecvet în întreprinderile japoneze în cadrul carora chiar si ucenicii sunt angajati pe viata, subordonându-se neconditionat obiectivelor întreprinderii.

b. Etapa bunastarii sau prosperitatii. Este etapa care, bazându-se pe experienta etapei anterioare,fructifica atât experienta referitoare la angajati, dar apare si preocuparea pentruactivitatea desfasurata, structura proceselor de munca.

Reprezentantul acestei perioade este Frederic W. Taylor (1856-1917 considerat "parintele managementului stiintific" .

El punea accent pe solutiile tehnice de organizare a muncii, precum si pemetodele optime de suprveghere si control.

Este perioada de avânt a capitalismului care a adus modificari nu numai în structura proceselor de munca ci si preocupari în domeniul functiunii de personal. Astfel apar "functionarii capitalului" care se îngrijesc de îmbunatatirea conditilor de munca si de asigurarea unor facilitati angajatilor ( cantine, îndemnizatii de boala etc.).

Functionarii însarcinati cu asigurarea unor astfel de facilitati au aparut pentru prima data în cadrul fabricilor de armament în timpul primului razboi mondial.

Desi responsabili cu bunastarea, acesti functionari reprezinta începutul aparitiei profesionistilor în domeniu.

c. Administrarea personalului. Este etapa cuprinsa între cele doua razboaie mondiale, în care se dezvolta functiunea de personal datorita cresterii marimii organizatiilor si complexitatii activitatilor. De asemenea, dezvoltarea sindicatelor si a legislatiei muncii din perioada anilor 1930 a dus la o implicare tot mai mare a organizatiilor în negocierile colective, în administrarea acordurilor de munca, precum si în rezolvarea revendicarilor angajatilor.

Este perioada în care Misacrea relatiilor umane, reprezntantul fiind Elton Mayo a accentuat nevoile sociale ale oamenilor sau importanta variabilelor de ordin psihologic ale acestora.

Se organizeazp compartimente de personal în cadrul fiecareiorganizatii ca suport administrativ pentru asigurarea cu personal.

d. Managementul personalului- faza de dezvoltare este perioada specifica celui de-al doilea razboi mondial si a anilor 1950carcterizata prin dezvoltarea functiunii de resurse umane.Începe sa fie asigurata întreaga gama de activitati specifice functiunii de personal, care se desfasurau dominant la nivel tactic si mai putin la nivel strategic. P. Drucker afirma în acest sens ca, pâna în anul 1960, managementul personalului reflecta îndeosebi, orientarea acestuia spre "gulerele albastre tinerea evidentelor, îndosarierea documentelor, administrarea acordurilor sau revendicarile sindicale, organizarea diverselor manifestari etc.)

d. Managementul personalului- faza matura. Este etapa specifica anilor 1960-1970 si se caracterizeaza prin abordarea mai complexa a resurselor umane. Are loc o maturizare a functiunii de personal prin abordarea sistemica a tuturor activitatilor de personal, precum si prin alicarea stiintelor comportamentale în ameliorarea sau rezolvarea starilor conflictuale.

Introducerea unui sistem elaborat de legislatie a muncii ofera mai multa autoritate si responsabilitate specialistilor în probleme de personal si aduce în prim plan necesitatea pregatirii corespunzatoare a acestora pentru a asigura respectarea si aplicarea reglementarilor respective.

e. Managemantul resurselor umane - prima faza

Este etapa caracteristica etapei antreprenoriale a anilor 1980 când se constientizeaza tot mai mult necesitatea dezvoltarii culturii organizationalecare genereaza performante ridicate pe termen lung.

Preocuparile acestei perioade sunt tot mai mult orientate spre dimensiunea umana aschimbarilor organizationale, spre acordarea unei atentii sporite angajatilor si sistemului relational din organizatie, precum si spre integrarea strategiilor din domeniul resurselor umane în strategia globala a organizatiei.

Are loc o restructurare a functiunii de personal prin includerea unor activitati cum ar fi : planificarea si dezvoltarea carierei, motivarea personalului, recompensa legata de performanta, securitatea si sanatatea angajatilor etc.

f. Managementul resurselor umane - a doua faza

Apartine anilor 1990si apare dupa cum afirma M. Armstrong ca o reactie fata de cele mai neacceptate trasaturi ale culturii organizationale, ca, de exemplu, lacomia si individualismul, ceea ce a evidentiat necesitatea promovariiavantajelor muncii în echipa si ale climatului de consens.

Se remarca importanta acordata problemelor de comunicare si motivare si apar concepte legate de aceste aspecte: managementul recompensei,managemetul cuturii, dezvoltarea managementului.

În aceasta etapa este relevata contributia activitatilor de personal si a strategiilor si politicilor din domeniul resurselor umane la succesul organizatiei, precum si importanta pregatirii specialistilor în domeniul respectiv.