MANAGEMENTUL PROPRIEI PERSOANE
Managementul propriei persoane presupune identificarea propriilor īnsusiri si resurse (a personalitatii) si utilizarea acestor resurse īn conditii optime.
Oamenii dispun de un deosebit potential de munca, de creatie, de stimulare a celor din jur, dar de foarte putine ori sunt constienti de aceste resurse ale lor.
Un prim pas īn constientizarea propriilor disponibilitati īl constituie autocunoasterea propriei personalitati.
Fara a intra īn multe am&# 636o1416g 259;nunte, vom prezenta conceptele de baza ale psihologiei personalitatii pentru a īntelege mai bine specificul acestui concept.
Conceptul de personalitate este unul dintre conceptele psihologice care a atras multe discutii . Ne vom opri asupra unor definitii reprezentative, care surprind esenta.
G.W. Allport defineste personalitatea ca fiind "organizarea dinamica īn cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gāndirea si comportamentul sai caracteristic"(p.40)
N. Sillamy ofera o defitie mai larga acestui concept: "element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alte persoane".
Analizānd cele doua definitii, observam ca :
personalitatea este cea care īsi pune amprenta pe tot ceea ce are un om specific si īl diferentiaza de alti oameni , de la modul de perceptie a lumii pāna la modul de gāndire.; de aceea spunem ca fiecare individ are o personalitate unica si originala.
Ansamblul trasaturilor care definesc personalitatea ramāne stabil o mare perioada de timp si se manifesta constant īn conduita
Exista unele trasaturi tipice de personalitate care sunt proprii tuturor oamenilor indiferenr de timp si loc.
Pentru a surprinde mai bine specificul personalitatii vom aborda perspectiva sistemica de interpretare a personalitatii, care, astfel se prezinta ca un sistem ce cuprinde urmatoarele subsisteme: temperamentul, aptitudinile si caracterul.
Temperamentul ca latura dinamico-energetica a personalitatii, īsi pune amprenta asupra īntregului comportament verbal, motor si afectiv al persoanei. Diferentele temperamentale pot fi observate cu usurinta.
Temperamentele "clasice" melancolic, flegmatic, sangvinic si coleric sunt cele mai utilizate īn descrierile uzuale. Desi temperamentul nu exprima calitatea personalitatii (si un flegmatic si un coleric pot fi la fel de buni specialisti īntr-un anumit domeniu, sau amāndoi pot fi la fel de generosi sau devotati muncii lor), el este cel care nuanteaza conduita individului. De exemplu, un coleric va fi mult mai dinamic īn tot ceea ce face decāt un flegmatic. De asemenea, desi nu exista indicatii sau contraindicatii privind īndeplinirea cu succes a unei functii datorita unui anumit tip temperamental, empiric s-a constata faptul ca personele cu temperament sangvinic sau coleric lucreaza cu mai multa placere cu publicul, decāt melancolici sau flegmaticii care prefera o munca solitara.
O alta clasificare a temperamentelor propusa de psihologul C. Jung luānd īn considerare orientarea catre lumea interna sau lumea externa descrie doua tipuri : introvertul si extrovertul.
Īn lucrarea Patriciei Hedges, "Personalitate si temperament" sunt descrise tipurile temperamentale conform caracteristicilor de mai jos: (p.17)
Extravertitul |
Introvertitul |
|
Prefera sa lucreze īmpreuna cu alti oameni si se simte nefericit cānd este singur. Doreste compania oamenilor si īn momentele de destindere Se simte bine īntr-un grup si este īn general vorbaret si prietenos. Perioadele prealungi de sinduratate pot sa-l deprime. Cere noutati despre toata lumea; este interesat de tot ce īnseamna lumea exterioara este de obicei deschis si se īmprieteneste usor; cunoaste multa lume acumuleaza energie din contactele cu oamenii, dar īsi epuizeaza rpede rezervele De obicei discuta deschis cu cei din jur, īsi exprima sentimentele si vorbeste cu placere la telefon Vorbeste cu usurinta despre el īnsusi si īsi exprima parerile fara retineri. Compania introvertitilorīi produce o senzatie de disconfort, īntrucāt īi displace tacerea. Este impulsiv; īntāi actioneaza , apoi gāndeste Devine mai echilibrat daca īsi dezvolta trasaturi introvertite |
īi place din cānd īn cānd compania oamenilor, dar are nevoie si de momente de singuratate īn care sa citeasca, sa mediteze, sau pur si simplu sa aiba liniste prefera grupurile mici si contactele cu cāte un singur om. O companie prea numeroasa īl oboseste. Asteapta sa primeasca noutati de la ceilalti. E mai interesat de lumea interioara a reflectiei decār de lumea exterioara Este rezervat si are uneori dificultati īn comunicare. Īsi face mai greu prieteni, dar se simte foarte legat de ei. Se "realimenteaza" din surse interioare de energie; are tendinta sa-si economiseasca energia Cānd se afla īntr-un grup, are nevoie de timp de gāndire īnainte de a-si spune opinia. Īn general nu intervine īn conversatia celorlalti. Este posibil sa nu-I placa sa voebeasca la telefon Este mai greu de cunoscut, caci īsi acunde calitatile.compania extravertitilor īi trezeste un sentiment dureros. Prefera sa gāndeasca bine īnainte de a actiona; uneori nu actioneaza la momentul potrivit. Devine mai echilibrat daca īsi dezvolta trasaturi extravertite |
Conoscānd aceste caracteristici ale temperamentului introvert sau extrovert vom analiza si īntelege mult mai bine diferitele reactii, comportamente ale celor cu care venim īn contact.
O alta dimensiune a personalitatii deosebit de importanta īn relatiile interumane este caracterul.Īn primul rānd , carcaterul ne intereseaza deoarece el este cel care da calitate personalitatii. Un om poate fi introvert sau extavert iar el nu poate fi judecat dupa aceste īnsusiri, dar aceeasi oameni pot fi harnici, generosi, amabili sau invidiosi, zgarciti, etc. īnsusiri care sunt importante īn relatiile interumane.
Asadar, caracterul este un profil psihomoral al individului si exprima valorile dupa care acesta se orienteaza. Este bine sa cunoastem sistemul de valori ale unei persoane, deoarece ne putem face o imagine despre calitatile acelei persoane (de exemplu, o persoana care are drept valoare suprema familia, posibil ca si este un bun familist)
Alaturi de caracter, importanta dimensiune a personalitatii este reprezentata de aptitudini. Dupa cum am vazut īn capitolele anterioare, aptitudinile sunt cele mai importante din punctul de vedere la MRU, ele constituind uneori conditii necesare exercitarii unei anumite functii.
Una dintre aptitudinile generale care a stārnit multe discutii este inteligenta.
Lucrarea devenita celebra "Ereditatea geniului" vorbeste despre intelegenta ca despre un dat īn fata caruia mediul, educatia nu pot face nimic.
Cercetarile recente au relativizat aceste concluzii fataliste, demonstrānd faptul ca, desi este īn mare parte data de ereditate, inteligenta poate fi cultivata prin procesul de educatie si īnvatare.
Pentru a evidentia complexitatea acestui concept, cāt si multiplele īncercari de definire redam mai jos cāteva din definitiile date inteligentei, sintetizate de Ann Birch si Sheila Hayward (p.10)
"Aptitudine de gāndire abstracta" (Terman,1921)
ptitudine cognitiva generala īnnascuta" (Burt,1955)
"A aprecia corect, a īntelege corect, a rationa corect" (Binet si Simon, !905)
"Activitatea inteligenta consta īn īntelegerea esentialului unei situatii si formularea unui raspuns adecvat" (Heim,1970a). La fel de sugestiva este si initiativa editorului Revistei Americane de Psihologie Educationala de a invita 17 psihologi de marca sa defineasca inteligenta, dar punctele lor de vedere au fost atāt de diferite īncāt s-a īncercat o grupare a acestora īn cāteva catogorii principale.
Teoriile care doreau sa explice natura inteligentei au fost la fel de discutate.
Charls Spearman este cunoscut prin faptul ca studiat inteligenta prin diferite teste si a constatat corelatii īntre acestea, de unde atras concluzia ca toate testele masurau un factor general "g" (inteligenta generala). Totodata a observat ca rezultatul unui subict la un test (aptitudine numerica) nu corela cu rezultatul la un alt test (aptitudine verbala). Astfel, a introdus un alt factor "s" (factor specific) care explica diferentele dintre indivizi. Potirvit teoriei lui Spearman, cunoscute sub denumirea de analiza factoriala " indivizii difera īntre ei īn functie de saturarea cu factorul "g" - persoanele "inteligente" au mai mult "g", iar cele "īncete la minte" mai putin. Dar,indivizii difera si īn functie de aptitudinile lor specifice "s", astfel īncāt o anumita persoana poate obtine performante īn sfera matematicii, īn timp ce o alta exceleaza īn sfera verbala" ( p.14).
O alta problema care s-a discutat a fost lagata de caracterul ereditar/dobāndit al celor doi factori. Un alt psiholog Cyril Burt considera ca si Spearman, ca factorul "g" este īnnascut si invariabil, īn timp ce factorul "s" se formeaza prin exercitiu.
O alta teorie explicativa a inteligentei este teoria multifactoriala a psihologului american Thurstone, care neaga existenta unui singur factor "g" si propune sapte factori care formeaza baza fuctionarii intelectuale umane. Toti acesti factori au importanta egala si nu coreleaza īntre ei : aptitudine verbala, viteza de perceptie, rationamentul numeric, memoria, fluenta verbala, aptitudinea spatiala, rationamentul inductiv.
O alta teorie mai recenta asupra inteligentei care pune accentul nu pe structura inteligentei ci pe modul de functionare este teoria inteligentelor multiple a lui Howard Gardner (1983), care prin cercetari de neuropsihologie si prin testari stabileste sapte tipuri de inteligente:
lingvistica (aptitudini legate de limbaj, cititul, scrisul vorbirea)
logico- matematica (aptitudini numerice)
spatiala (capacitatea de a īntelege relatiile īn spatiu, ca īn conducerea masinii sau īn sah)
muzicala (capacitatea de a cānta,vocal sau la un instrument)
kinestezica (folosirea corpului, ca īn dans sau atletism)
interpersonala (capacitatea de a-I īntelege pe ceilalti si de relationare)
intrapersonala (capacitatea de autocunoastere)
Gardner face si cāteva precizari, si anume, aceste tipuri de inteligenta sunt independente (o persoana poate avea o inteligenta muzicala deosebita, dar nu si una lingvistica). Totusi ele interactioneaza cānd este necesar. Autorul acestei teorii considera ca fiecare tip de inteligenta are o localizare precisa īn creier, concluzie extrasa pe baza studierii persoanelor cu traumatisme cerebrale.
O alta teorie care serefera la fuctionarea inteligentei este teoria triarhica a lui Sternberg (1985,1988).
Aceasta teorie īncearca sa explice trei relatii fundamentale:
relatia dintre inteligenta si universul interior al individului, formānd mecanismele mintale care stau la baza comportamentului inteligent ( subteoria componentiala)
relatia dintre inteligenta si lumea exterioara a individului, ca o componenta ce utilizeaza mecanismele mintale, cu scopul adaptarii cotidiene la mediu, īntr-o maniera inteligenta (subtoria contextuala)
relatia dintre inteligenta si experienta sau rolul jucat de experieta de viata īn relatia dintre lumea interioara si cea exterioara a individului (subteoria experentiala)
Toate aceste teorii subliniaza complexitatea conceptului de inteligenta care astazi este mult mai nuantat
Conceptul care a detronat conceptul clasic de inteligenta, este cel propus de Daniel Goleman, inteligenta emotionala. Īn lucrarea cu acelasi nume autorul demonstreaza faptul ca inteligenta emotionala este cea care asigura succesul si īmplinirea īn viata, ca acesta se poate cultiva si ca este un ingredient necesar īn relatiile interumane.Īn acceptiunea autorului Inteligenta emotionala este "capacitatea (unei persoane) de a fi īn stare sa se motiveze si sa persevereze īn fata frustrarilor; de a-si stapāni impulsurile si de a amāna satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a īmpiedica necazurile sa-I īntunece gāndirea; de a fi staruitor si de a spera" (p.50)
Cei care au capacitati emotionale bine dezvoltate, considera autorul mai sus mentionat, au si mai multe sanse sa fie multumiti īn viata si eficienti, sa-si stapāneasca obiceiurie mintale care stau la baza propriei productivitati.
Īn relatiile interpersonale, inteligenta emotionala este cheia īntelegerii. Managerii ar trebui sa dea dovada de o inteligenta emotionala superioara, tinīnd cont de faptul ca ei gestioneaza si relatiile cu oamenii.
Avānd īn vedere dimensiunile personalitatii descrise mai sus, va invitam la un demers de autocunoastere.
O metoda usor de aplicat este analiza SWOT; prin care se pot identifica"punctele tari si punctele slabe care caracterizeaza un fenomen, o organizatie sau un individ, precum si posibilitatile de dezvoltare sau factorii de risc" (E. Bernat, p.244)
|
Puncte tari |
Nevoi/ Puncte slabe |
|
Oportunitati |
Riscuri / Amenintari |
|
