MANAGEMENTUL PROPRIEI PERSOANE

Managementul propriei persoane presupune identificarea propriilor însusiri si resurse (a personalitatii) si utilizarea acestor resurse în conditii optime.

Oamenii dispun de un deosebit potential de munca, de creatie, de stimulare a celor din jur, dar de foarte putine ori sunt constienti de aceste resurse ale lor.

Un prim pas în constientizarea propriilor disponibilitati îl constituie autocunoasterea propriei personalitati.

Fara a intra în multe am&# 636o1416g 259;nunte, vom prezenta conceptele de baza ale psihologiei personalitatii pentru a întelege mai bine specificul acestui concept.

Conceptul de personalitate este unul dintre conceptele psihologice care a atras multe discutii . Ne vom opri asupra unor definitii reprezentative, care surprind esenta.

G.W. Allport defineste personalitatea ca fiind "organizarea dinamica în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gândirea si comportamentul sai caracteristic"(p.40)

N. Sillamy ofera o defitie mai larga acestui concept: "element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alte persoane".

Analizând cele doua definitii, observam ca :

personalitatea este cea care îsi pune amprenta pe tot ceea ce are un om specific si îl diferentiaza de alti oameni , de la modul de perceptie a lumii pâna la modul de gândire.; de aceea spunem ca fiecare individ are o personalitate unica si originala.

Ansamblul trasaturilor care definesc personalitatea ramâne stabil o mare perioada de timp si se manifesta constant în conduita

Exista unele trasaturi tipice de personalitate care sunt proprii tuturor oamenilor indiferenr de timp si loc.

Pentru a surprinde mai bine specificul personalitatii vom aborda perspectiva sistemica de interpretare a personalitatii, care, astfel se prezinta ca un sistem ce cuprinde urmatoarele subsisteme: temperamentul, aptitudinile si caracterul.

Temperamentul ca latura dinamico-energetica a personalitatii, îsi pune amprenta asupra întregului comportament verbal, motor si afectiv al persoanei. Diferentele temperamentale pot fi observate cu usurinta.

Temperamentele "clasice" melancolic, flegmatic, sangvinic si coleric sunt cele mai utilizate în descrierile uzuale. Desi temperamentul nu exprima calitatea personalitatii (si un flegmatic si un coleric pot fi la fel de buni specialisti într-un anumit domeniu, sau amândoi pot fi la fel de generosi sau devotati muncii lor), el este cel care nuanteaza conduita individului. De exemplu, un coleric va fi mult mai dinamic în tot ceea ce face decât un flegmatic. De asemenea, desi nu exista indicatii sau contraindicatii privind îndeplinirea cu succes a unei functii datorita unui anumit tip temperamental, empiric s-a constata faptul ca personele cu temperament sangvinic sau coleric lucreaza cu mai multa placere cu publicul, decât melancolici sau flegmaticii care prefera o munca solitara.

O alta clasificare a temperamentelor propusa de psihologul C. Jung luând în considerare orientarea catre lumea interna sau lumea externa descrie doua tipuri : introvertul si extrovertul.

În lucrarea Patriciei Hedges, "Personalitate si temperament" sunt descrise tipurile temperamentale  conform caracteristicilor de mai jos: (p.17)

Conoscând aceste caracteristici ale temperamentului introvert sau extrovert vom analiza si întelege mult mai bine diferitele reactii, comportamente ale celor cu care venim în contact.

O alta dimensiune a personalitatii deosebit de importanta în relatiile interumane este caracterul.În primul rând , carcaterul ne intereseaza deoarece el este cel care da calitate personalitatii. Un om poate fi introvert sau extavert iar el nu poate fi judecat dupa aceste însusiri, dar aceeasi oameni pot fi harnici, generosi, amabili sau invidiosi, zgarciti, etc. însusiri care sunt importante în relatiile interumane.

Asadar, caracterul este un profil psihomoral al individului si exprima valorile dupa care acesta se orienteaza. Este bine sa cunoastem sistemul de valori ale unei persoane, deoarece ne putem face o imagine despre calitatile acelei persoane (de exemplu, o persoana care are drept valoare suprema familia, posibil ca si este un bun familist)

Alaturi de caracter, importanta dimensiune a personalitatii este reprezentata de aptitudini. Dupa cum am vazut în capitolele anterioare, aptitudinile sunt cele mai importante din punctul de vedere la MRU, ele constituind uneori conditii necesare exercitarii unei anumite functii.

Una dintre aptitudinile generale care a stârnit multe discutii este inteligenta.

Lucrarea devenita celebra "Ereditatea geniului" vorbeste despre intelegenta ca despre un dat în fata caruia mediul, educatia nu pot face nimic.

Cercetarile recente au relativizat aceste concluzii fataliste, demonstrând faptul ca, desi este în mare parte data de ereditate, inteligenta poate fi cultivata prin procesul de educatie si învatare.

Pentru a evidentia complexitatea acestui concept, cât si multiplele încercari de definire redam mai jos câteva din definitiile date inteligentei, sintetizate de Ann Birch si Sheila Hayward (p.10)

"Aptitudine de gândire abstracta" (Terman,1921)

ptitudine cognitiva generala înnascuta" (Burt,1955)

"A aprecia corect, a întelege corect, a rationa corect" (Binet si Simon, !905)

"Activitatea inteligenta consta în întelegerea esentialului unei situatii si formularea unui raspuns adecvat" (Heim,1970a). La fel de sugestiva este si initiativa editorului Revistei Americane de Psihologie Educationala de a invita 17 psihologi de marca sa defineasca inteligenta, dar punctele lor de vedere au fost atât de diferite încât s-a încercat o grupare a acestora în câteva catogorii principale.

Teoriile care doreau sa explice natura inteligentei au fost la fel de discutate.

Charls Spearman este cunoscut prin faptul ca studiat inteligenta prin diferite teste si a constatat corelatii între acestea, de unde atras concluzia ca toate testele masurau un factor general "g" (inteligenta generala). Totodata a observat ca rezultatul unui subict la un test (aptitudine numerica) nu corela cu rezultatul la un alt test (aptitudine verbala). Astfel, a introdus un alt factor "s" (factor specific) care explica diferentele dintre indivizi. Potirvit teoriei lui Spearman, cunoscute sub denumirea de analiza factoriala " indivizii difera între ei în functie de saturarea cu factorul "g" - persoanele "inteligente" au mai mult "g", iar cele "încete la minte" mai putin. Dar,indivizii difera si în functie de aptitudinile lor specifice "s", astfel încât o anumita persoana poate obtine performante în sfera matematicii, în timp ce o alta exceleaza în sfera verbala" ( p.14).

O alta problema care s-a discutat a fost lagata de caracterul ereditar/dobândit al celor doi factori. Un alt psiholog Cyril Burt considera ca si Spearman, ca factorul "g" este înnascut si invariabil, în timp ce factorul "s" se formeaza prin exercitiu.

O alta teorie explicativa a inteligentei este teoria multifactoriala a psihologului american Thurstone, care neaga existenta unui singur factor "g" si propune sapte factori care formeaza baza fuctionarii intelectuale umane. Toti acesti factori au importanta egala si nu coreleaza între ei : aptitudine verbala, viteza de perceptie, rationamentul numeric, memoria, fluenta verbala, aptitudinea spatiala, rationamentul inductiv.

O alta teorie mai recenta asupra inteligentei care pune accentul nu pe structura inteligentei ci pe modul de functionare este teoria inteligentelor multiple a lui Howard Gardner (1983), care prin cercetari de neuropsihologie si prin testari stabileste sapte tipuri de inteligente:

lingvistica (aptitudini legate de limbaj, cititul, scrisul vorbirea)

logico- matematica (aptitudini numerice)

spatiala (capacitatea de a întelege relatiile în spatiu, ca în conducerea masinii sau în sah)

muzicala (capacitatea de a cânta,vocal sau la un instrument)

kinestezica (folosirea corpului, ca în dans sau atletism)

interpersonala (capacitatea de a-I întelege pe ceilalti si de relationare)

intrapersonala (capacitatea de autocunoastere)

Gardner face si câteva precizari, si anume, aceste tipuri de inteligenta sunt independente (o persoana poate avea o inteligenta muzicala deosebita, dar nu si una lingvistica). Totusi ele interactioneaza când este necesar. Autorul acestei teorii considera ca fiecare tip de inteligenta are o localizare precisa în creier, concluzie extrasa pe baza studierii persoanelor cu traumatisme cerebrale.

O alta teorie care serefera la fuctionarea inteligentei este teoria triarhica a lui Sternberg (1985,1988).

Aceasta teorie încearca sa explice trei relatii fundamentale:

relatia dintre inteligenta si universul interior al individului, formând mecanismele mintale care stau la baza comportamentului inteligent ( subteoria componentiala)

relatia dintre inteligenta si lumea exterioara a individului, ca o componenta ce utilizeaza mecanismele mintale, cu scopul adaptarii cotidiene la mediu, într-o maniera inteligenta (subtoria contextuala)

relatia dintre inteligenta si experienta sau rolul jucat de experieta de viata în relatia dintre lumea interioara si cea exterioara a individului (subteoria experentiala)

Toate aceste teorii subliniaza complexitatea conceptului de inteligenta care astazi este mult mai nuantat

Conceptul care a detronat conceptul clasic de inteligenta, este cel propus de Daniel Goleman, inteligenta emotionala. În lucrarea cu acelasi nume autorul demonstreaza faptul ca inteligenta emotionala este cea care asigura succesul si împlinirea în viata, ca acesta se poate cultiva si ca este un ingredient necesar în relatiile interumane.În acceptiunea autorului Inteligenta emotionala este "capacitatea (unei persoane) de a fi în stare sa se motiveze si sa persevereze în fata frustrarilor; de a-si stapâni impulsurile si de a amâna satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a împiedica necazurile sa-I întunece gândirea; de a fi staruitor si de a spera" (p.50)

Cei care au capacitati emotionale bine dezvoltate, considera autorul mai sus mentionat, au si mai multe sanse sa fie multumiti în viata si eficienti, sa-si stapâneasca obiceiurie mintale care stau la baza propriei productivitati.

În relatiile interpersonale, inteligenta emotionala este cheia întelegerii. Managerii ar trebui sa dea dovada de o inteligenta emotionala superioara, tinînd cont de faptul ca ei gestioneaza si relatiile cu oamenii.

Având în vedere dimensiunile personalitatii descrise mai sus, va invitam la un demers de autocunoastere.

O metoda usor de aplicat este analiza SWOT; prin care se pot identifica"punctele tari si punctele slabe care caracterizeaza un fenomen, o organizatie sau un individ, precum si posibilitatile de dezvoltare sau factorii de risc" (E. Bernat, p.244)