MANAGEMENTUL SCHIMBARII
"Singura certitudine este ca ziua de mâine ne va surprinde pe toti spunea A. Toffler. Schimbarea a devenit un ingredient al vietii noastre careia trebuie sa-i facem fata.
Schimbarea sociala este trecerea brusca, foarte greu de a 12412i824m nticipat dar tot mai posibil de provocat ( cu efecte adesea "perverse" ) a unu subsistem social de la o stare de achilibru la alta.
Pentru a face fata schimbarii, s-a impus gândirea antreprenoriala (P. Druker) definita drept cautarea, raspunsul si exploatarea schimbarii considerata ca oportunitate, deci o activitate manageriala bazata pe flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.
Asa s-au impus si principii noi de management, cum ar fi:
Rationalitatea multipla ca baza a schimbari sociale: fiecare organizatie trebuie sa raspunda nevoilor si intereselor unor numeroase grupuri de interese.În aceste conditii, conflictul apare ca inevitabil, chiar firesc si necesar pentru viata si dezvoltarea organizatiilor.
Modificarea modului de interventie în realitate: nu doar suportarea actiunii ei ci actiunea asupra realitatii, nu doar " reactie" ci "pro-reactîe"
Înlocuirea managementului centrat pe control cu un management centrat pe "angajament implicativ"
Optiunea strategica pentru comunicare, motivare, participare si formare, considerate conditii cheie ale dezvoltarii organizationale
Abordarea constructiva si înlaturarea barierelor în calea schimbarii
Schimbarea la nivel individual.presupune un efort de adaptare cocretizat într-un ciclu al schimbarii:
Negarea: valorizarea prezentului si a situatiei care urmeaza a fi schimbata; negarea este cu atât mai violenta cu cât schimbarea este mai brutala si mai neasteptata.
Apararea: frustrare si comportament defensiv; începe întelegerea faptului ca schimbarea este inevitabila si trebuie sa I se faca fata. Atât performenta cât si stima de sine sunt în "cadere libera"
Excluderea: anxietate, cauzata de prezentul greu de suportat; viitorul începe sa fie privit cu încredere; începe acceptarea realitatii si participarea deschisa la schimbare.
Adaptarea: este reciproca, a schimbarii la individ si a individului la schimbare, se realizeaza cu dificultate, neliniar, performantele cresc greu, ducând adesea la furie si descurajare.
Internalizarea: noul sistem este, în final, acceptat, noile procese casi noile relatii între oameni sunt acceptate, încercate si adaptate.
Pentru a face fata schimbarii, specialistii propun anumite conditii care trebuie respectate:
Efectivitatea: orice schimbare trebuie realizata la nivelul practicii concrete
Accentul pus pe resursa umana
Comunicarea: schimbarea are sanse de reusita numai daca se deschid mai multe sanse de comunicare, daca exista transparenta totala în luarea deciziilor.
Motivarea: recompensarea practicilor noi si recunoasterea "dreptului de agresi"
Participarea: implicarea, directA sau prin reprezentanti, In eforturile reformatoare a tuturor partilor interesante
Coerenta: concentrarea, sub egida unei noi viziuni a schimbarii, a tuturor programelor punctuale, actuale si viitoare.
Formarea: formarea tuturor celor implicati în schimbare
|
