Notiunea de om organizational

Notiunea de om organizational

Dupa cum se cunoaste, fiecare conceptie/orientare/scoala psihologica s-a referit la un anumit tip de om propus pentru studiu si investigatie empirica. Behaviorism 353j96d ul propune tipul omului reactiv, psihanaliza pe cel al omului proactiv etc.

Īn psihologia organizational-manageriala se vorbeste despre omul organizational. Conceptul respectiv a fost introdus de W. H. Whyte, Jr. Īn anul 1956, el a publicat lucrarea ce purta titlul "The Organization Man". Dupa opinia lui, omul organizational este omul pe care īl produce organizatia, omul organizational are aspiratiile si ideologia sa, educatia sa, bolile sale profesionale generate de mediile organizationale. Sistemele birocratice produc oameni birocrati, organizatiile militare genereaza oameni autoritari, organizatiile comerciale dau nastere omului mercantil etc. Caracteristicile structural-functionale ale organizatiilor modeleaza caracteristicile structural-functionale ale psihicului si personalitatii umane. Omul este produsul, oglinda organizatiei sau organizatiilor pe care le traverseaza de-a lungul existentei sale.

Conceptul general de om organizational se diversifica si se particularizeaza pe masura trecerii timpului. Īn 1965, Schein contureaza tabloul a patru categorii principale de oameni: omul economic-rational, omul social, omul autoactualizat, omul complex. Īn 1969, Tom Burns introduce conceptul de om industrial, perceput ca o speta a omului organizational, specific doar pentru organizatiile industrial-productive. Cu timpul, se produce chiar o metamorfoza a conceptului de om organizational, īn sensul ca acesta devine aproape sinonim cu cel de birocratie. Pentru Toffler, de exemplu, omul organizational este totuna cu birocratul. Dupa opinia lui, unele dintre principiile birocratiei (permanenta, ierarhia si diviziunea muncii) īsi puneau atāt de mult amprenta asupra omului īncāt acesta capata un profil psihoindividual distinct. Īn virtutea principiului permanentei, a faptului ca legatura cu organizatia va dura un timp mai īndelungat, omul devenea imobil, centrat pe asigurarea securitatii economice si dispus sa-si subordoneze interesele si convingerile proprii celor ale organizatiei. Principiul ierarhiei īl conditiona pe om pentru subordonare, el era sters, fara convingeri personale sau fara a avea curajul de a le manifesta; conformismul era trasatura lui fundamentala.

Suprapunerea conceptului de om organizational peste cel de birocrat este fortata. Ea se justifica doar īn raport cu intentia lui Toffler de a opune "omului organizational", deci "omului birocrat", noul tip de om numit "asociativ" pe care īl genereaza adhocratia. Īn fapt, "omul asociativ" este tot o speta de om organizational, el fiind generat de alte cadre organizationale cu caracteristici si principii opuse birocratiei. Asadar, omul organizational trebuie conceput nu doar ca fiind omul care īsi desfasoara activitatea īntr-un mediu organizational, ci , mai ales, ca omul care este generat de acel mediu, el purtānd pecetea mediului respectiv.

Omul organizational este, īn esenta, omul adult. Cum īnsa psihologia adultului este mult diferita de psihologia copilului si adolescentului, se impune insistenta asupra cātorva aspecte legate de vārsta adulta si de implicatiile īn mediile organizationale.

Problema relatiei dintre om si organizatie traverseaza ca un fir rosu īntreaga istorie a psihologiei organizational-manageriale. Toate conceptiile, toate teoriile si modelele explicativ-interpretative elaborate cu privire la cele doua entitati se refera direct sau indirect, implicit sau explicit la natura relatiilor dintre om si organizatie si, mai ales, la modalitatile de ameliorare si optimizare a ei. De fapt, acesta din urma este impulsul care i-a determinat pe cercetatori sa se apropie de abordarea problematicii respective. Cum multi autori au postulat existenta dihotomiei, a rupturii dintre om si organizatie, dintre formal si informal, oficial si psihologic, era necesar sa se insiste nu asupra rupturii si conflictului, ci asupra legaturii si echilibrului dintre om si organizatie. Īn consecinta, diversi autori au incercat sa razgāndeasca si sa solutioneze problema relatiei dintre om si organizatie nu doar dintr-o perspectiva conceptual-teoretica, ci si dintr-una practica, legata de nevoia cresterii eficientei organizationale. Dintre multiplele puncte de vedere emise cu privire la relatia dintre om si organizatie putem aminti modelul integrat al relatiilor dintre om si organizatie, elaborat de Chris Argryis, modelul contractului psihologic, formulat de Edgar Schein si de o multitudine de alti autori si modelul congruentei dintre om si organizatie, dezvoltat īn special īn ultima vreme de nenumarati autori.