Obiectul de studiu - Managementul resurselor umane

Obiectul de studiu - Managementul resurselor umane

Michael Armstrong defineste MRU ca "abordare strategica si coerenta a modului īn care sunt gestionate cele mai pretuite active ale unei organizatii: oamenii, care, muncind īn organizatie, contribuie individual si colectiv la realizarea obiectivelor acesteia." (p.3)

Īnca din definitie putem observa faptul ca acesta ramura a managementului general pune accent pe resursele "calde" ale organizatiei, deoarece mai ales īn ultimii 20 de ani s-a constientizat faptul ca organizatiile cele mai puternic 454b121e e, eficiente sunt cele care se sprijina pe oameni, investesc īn oameni si evolueaza odata cu oamenii din organizatie.

Vom evidentia cāteva din caracteristicile conceptiilor moderne despre MRU vezi A. Manolescu, 2001, pp.15-28)

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii, ale carei rezultate devin tot mai evidente īn timp.

Spre deosebire de conceptia traditionala īn care oamenii erau considerati simple "cheltuieli" (de exemplu cheltuielile cu remunerarea personalului erau considerate cheltuielide "īntretinere " si "utilizare" a resurselor umane care trebuiau mentinute la un nivel cāt mai scazut si recuperate cāt mai rapid fara a fi necesare cheltuieli de amortizare a personalului), azi tot mai multi specialisti īn domeniu atrag atentia asupra necesitatii de a trata personalul ca fiind un capitol de investitii pentru dezvoltarea ulterioara a organizatiei.

Se admite faptul ca resursele umane sunt primele resurse strategice ale organizatiei. De exemplu īntr-un studiu din 1988, realizat īn Canada īn cadrul mai multor firme, doua treimi din managerii intervievati au considerat cheltuielile cu resursele umane ca fiind investitii strategice si nu simple costuri ce trebuie minimizate.

Resursele umane sunt unice īn ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, precum si capacitatea lor de a-si cunoaste si īnvinge propriile limite, pentru a face fata noilor provocari sau exigentelor actuale si de perspectiva.

Resursele umane, dupa cum afirma W. McMahan si McWilliams, sunt acele resurse care asigura competitivitatea necesara, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat si, relativ de neīnlocuit. Resursele umane sunt capabile sa produca si sa reproduca toate celelalte resurse aflate la dispozitia unei organizatii. De asemenea, sunt singurele resurse inepuizabile de creativitate, de solutii si idei noi, originale si valoroase.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile, deoarece acestea interconecteaza factorii individuali, organizationali si situationali care influenteaza si se regasesc īn deciziile respective si, totodata, trebuie sa raspunda unor exigente diverse care, la rāndul lor variaza īn timp, īn functie de variatia factorilor respectivi.

Deciziile managerialetrbuie sa coresounda unor norma etice si sa tina cont de imapctul social pe care īl au.De asemenea astfel decizii trebuie adoptate īntotdeauna īn functie de trecutul si personalitatea omenilorla care se refera (experienta, trasaturi de personalitate)precum si de interesele celorlalte parti implicate īn proces.

Resursele umane constituie un potential uman deosebit, care trebuie īnteles, motivat sau antrenat īn vederea implicarii cāt mai profunde a angajatilor la realizarea obiectivelor organizationale.

Oamenii dispun de o relativa inertie la schimbare, compensata īnsa de o mare adaptabilitate la situatii diverse.

Schimbarile fac parte din viata oricarei organizatii, iar īn epoca noastra ritmul schimbarilor este deosebit de rapid. Cunoscānd specificul procesului de schimbare, cu toate capcanele lui (rezistenta la schimbare, cautarea argumentelor pentru mentinerea starii actuale etc.) managerii pot interveni pentru a promova schimbarea prin dezvoltarea unor strategii de adaptare la schimbare.

Resursele umane sunt puternic afectate de factorul timp, necesar schimbarii mentalitatilor, obiceiurilor, comportamentelor.

Oamenii sunt autonomi si liberi, capabili sa reactioneze nu numai fata de standardele tayloriste, ci si fata de diferite īncercari de manipulare (M. Crozier)

Oamenii traiesc si actioneaza īn colectivitati, fiind atasati de anumite grupuri.

Īn cadrul acestor grupuri sociale, se dezvolta anumite relatii interpersonele specifice, de comunicare, socio-afective, de influenta, care īn cele din urma influenteaza comportamentul individual si organizational.

Relatiile manageri - subordonati trebuie sa fie generate de principiul demnitatii umane, indiferent de pozitia ocupata īn cadrul organizatiei.

Eficacitatea utilizarii tuturor celorlalte resurse aflate la dispozitia unei organizatii depinde īntr-o masura din ce īn ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane

Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizatii, resursele umane sintetizeaza si exprima cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana.( arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor- Mary Parker Follet)

Caracteristicile de mai sus subliniaza importanta acestei disciplne īn contextul actual īn care se vorbeste tot mai des despre "omul organizational".

Termenul de MRU s-a impus relativ recent (anii 1980-1990) īnlocuindu-l pe cel de "management al personalului".

MRU presupune "o abordare sau tratare totala, globala, interdisciplinara si profesionala a problematicii personalului din cadrul unei organizatii" apud. Manolescu, p.34)