Ocuparea fortei de munca

Ocuparea fortei de munca

Oferta de forta de munca reprezinta munca pe care o pot depune membrii unei tari in conditii salariale. Sursa ofertei o reprezinta „populatia”, care, ca dimensiune si dinamica in timp este consecinta unui ansamblu eterogen de factori si de natura economica, dar si de natura biologica. Pornind de la populatia totala a unei economii nationale, se pot delimita, in raport cu posibilitatile de participare la activitatea economico-sociala, mai multe categorii[1], evidentiate in schema de mai jos:

Figura 2.16. Categorii de populatie dupa gradul de ocupare

PANM = populatia care nu doreste sa munceasca, casnica , studenti, militari;

S = populatia care doreste sa munceasca si nu gaseste de lucru (somerii).

Populatia activa ocupata PAO, cuprinde populatia in varsta de munca, ocupati in una din ramurile economiei nationale, precum si persoanele in afara varstei de munca, dar care lucreaza. Se considera populatia ocupata: 1. Persoanele care au un loc de munca si au lucrat in cursul saptamanii de referinta; 2. Persoanele temporar absente de la lucru si care pastreaza legatura cu locul de munca (concedii, somaj tehnic); 3. Persoanele, care temporar sau pe o durata nedeterminata, nu sunt remunerate, dar carora nu li s-a desfacut contractul de munca; 4. Persoanele care au un loc de munca, regim de munca complet sau partial si sunt in cautarea altui loc de munca; 5. Persoanele care, in cursul saptamanii de referinta au desfasurat o munca oarecare, in regim complet sau partial, platita sau aducatoare de venit, chiar daca erau in curs de pregatire scolara obligatorie, beneficiari de pensie, inscrise la Oficiile de forta de munca, primind sau nu ajutor de somaj; 6. Lucratorii familiali neremunerati; 7. Ucenicii si stagiarii remunerati; 8. Membrii fortelor armate (cadre active si militari in termen);

Neocuparea (somajul) cuprinde persoane care cauta de lucru, dar nu au loc de munca. Astfel, totalul fortei de munca este format din totalul celor angajati (ocupati) si al somerilor (neocupati).Persoanele care nu au avut serviciu si nu cauta unul, sunt calificate ca fiind in afara fortei de munca.

Populatia ocupata cuprinde potrivit metodei balantei fortei de munca toate persoanele care, in anul de referinta au desfasurat o activitate economica aducatoare de venit, cu exceptia cadrelor militare si a persoanelor asimilate acestora (personalul MAPN, Ministerului de İnterne, Serviciul Roman de İnformatii, militarii in termen) a organizatiilor politice, obstesti si a detinutilor. Populatia ocupata, cuprinde conform metodologiei „Anchetei trimestriale asupra fortei de munca in gospodarii”, toate persoanele de 15 ani si peste, care au desfasurat o activitate economica sau sociala, producatoare de bunuri sau servicii, de cel putin o ora in perioada de referinta, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii. Indicatorul populatiei ocupate nu cuprinde persoanele care desfasoara in exclusivitate activitate casnica, elevii si studentii de la cursurile de zi , personalul militar si cei din organizatiile politice.

In statistica internationala in categoria populatiei ocupate se cuprinde intreaga populatie ocupata in ramurile economiei excluzand somerii, iar in unele cazuri si personalul fortelor armate. In analizele economice, populatia ocupata este corelata cu populatia totala sau segmente ale acesteia, obtinandu-se[2]: a) rata bruta de ocupare –care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia totala; b) rate specifice de ocupare (calculate pe grupe de varsta si pe sexe);rata de ocupare a populatiei potential active - care exprima ponderea populatiei ocupate in populatia in varsta de 15-60 ani, indicator care atenueaza diferentele dintre tari privind limitele de varsta legale de munca si are o larga utilizare in comparatiile internationale; c) rata de ocupare a populatiei active; d) rata de ocupare a resurselor de munca (resursele de munca exprimand numarul persoanelor capabile de munca, respectiv aceea parte a populatiei care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care-i permit sa desfasoare o activitate utila).

Situatia unei persoane ocupate in functie de modul de obtinere a veniturilor din activitatea exercitata poarta numele de statut profesional. Astfel, o persoana ocupata poate fi:

salariat (persoana care–si exercita activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala sau la persoanele particulare in schimbul unei remuneratii sub forma de salariu platit in bani, in natura);

patron (persoana care –si exercita ocupatia in propria sa unitate pentru a carei activitate are angajati unul sau mai multi salariati);

lucrator pe cont propriu (persoana care-si exercita activitatea in unitatea proprie sau intr-o afacere individuala fara a angaja nici un salariat, fiind ajutat sau nu de membrii familiei sale neremunerati);

lucrator familial neremunerat (persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura);

membru al unei societati agricole sau al unei cooperative (persoana care a lucrat fie ca proprietar al unui teren agricol intr-o societate agricola constituita conform legii, fie ca membru al unei cooperative mestesugaresti, de consum sau credit);

Pornind de la resursele de munca se poate calcula rata de ocupare, care se determina dupa formula: R_{O =} PAO/ R_m X 100, PAO= populatia activa ocupata; R_m= resursele de munca. Cu cat valoarea acestui indicator creste, cu atat o parte mai mare din populatie este capabila sa-si asigure un venit independent si sa participe la procesul de dezvoltare economica a tarii. Resursele de munca exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv aceea parte a populatiei care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care permit sa desfasoare o activitate utila.

Expertii romani considera ca piata muncii din Romania este profund afectata de crizele tranzitiei la economia de piata, la nivelul acesteia manifestandu-se cu intensitate crescuta somajul structural, cel tehnologic si explozivul somaj al diplomelor (mai ales pentru absolventii invatamantului preuniversitar). In perioada de tranzitie se constata ca somerii, si ei parte a societatii-sunt purtatorii acelorasi mentalitati, deseori comunitariste, deci inadecvat realitatii atat de dinamice, care presupune o mare mobilitate socio-profesionala, schimbari atitudinale, fapt ce ingreuneaza controlul si rezolvarea acestui fenomen. Cauza dominanta care a generat someri, in proportie masiva, o constituie fara indoiala, trecerea de la un sistem economic centralizat la un sistem de economie de piata, care implica noi forme de restructurare economica, a unitatilor si implicit adaptarea individului la aceasta noua situatie. Mare parte dintre someri asteapta in continuare, in spiritul aceleasi mentalitatii, colectiviste la „altcineva” sa le garanteze stabilitatea locului de munca si un „salariu corespunzator”. Actualmente, Romania este confruntata cu un somaj de masa care are tendinta de crestere.

Cauzele principale care au generat un astfel de somaj sunt urmatoarele: 1) acumularea in timp a unui puternic somaj deghizat inca din perioada regimului trecut, format din persoane angajate in cadrul intreprinderilor si institutiilor care au avut o activitate aparenta cu eficienta foarte mica. In urma trecerii la sistemul economiei de piata, o parte importanta dintre aceste persoane au fost concediate, devenind someri; 2) reducerea drastica a activitatii unor intreprinderi, ramuri si subramuri constituite in spiritul megalomaniei industriale, in mod irational, haotic. Aceasta a creat un somaj structural de natura tehnologica, care inseamna un surplus de oferta de munca pentru alte specializari; 3) o contributie importanta la aparitia somajului de masa a avut-o si concentrarea exagerata a populatiei active (mai ales a celei tinere si de varsta mijlocie) la orase. Astfel, s-a ajuns la situatia ca industria, constructiile, transportul, comertul sa nu mai reuseasca sa-i asimileze si sa-i integreze in intregime. O buna parte a acestei populatii are o dubla apartenenta (atat la orase cat si la sate), constituind de fapt o forma a somajului partial. Printre alte cauze care genereaza pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate se numara: 1. disponibilizarea unei parti a fortei de munca ocupate, datorita disparitiei unor locuri de munca si a reclasarii altora; 2. in conditiile unei cresteri foarte lente a numarului de locuri oferite, creste numarul somerilor mai ales in zona asa-numitelor categorii vulnerabile ale populatiei: tineri, batrani, femei; 3. viata economica continua sa fie confruntata cu mari dificultati generate de lipsa pietelor de desfacere, lipsa unor surse convenabile de materii prime si energie si in special lipsa capitalului financiar necesar modernizarii si relansarii unor activitatii ce ar putea fi profitabile; 4. consolidarea pozitiei de cvasi monopol a unor agenti economici avand drept consecinta rigidizarea pietei de munca; 5. extinderea fenomenelor restrictive de natura economica, sociala, juridica, ce limiteaza mobilitatea fortei de munca pe plan intern si international; 6. s-au accentuat tendintele de specializare si segmentare, de formare a unor grupuri si categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicarii fara precedent a numarului de profesii, specializari, calificari si a numeroaselor diferentieri dintre salariati, din punct de vedere al experientei, abilitatilor, capacitatii de adaptare.

De regula, cand analizam cauzele somajului cu date oferite de diferitele institutii ale statului, cu atributii in domeniu trebuie sa tinem seama ca acestea sunt mult mai numeroase si pe langa cele prezentate pana acum se mai pot adauga si urmatoarele: ■ existenta unui important numar de persoane aflate in somaj tehnic, ele fiind platite din fondul de somaj, dar pastrand totusi o legatura cu locul de munca; ■ ramane insa foarte ridicat nivelul supraocuparii vizibile si invizibile. Desi asistam la o destructurare si dereglare puternica a procesului de reproductie, ocuparea nu pare sa fie la fel de puternic afectata. In contextul supraocuparii vizibile, nu vom uita si supraocuparea care rezulta din utilizarea incompleta a timpului normal (legal) de munca. Incercarea de estimare a supraocuparii si a supraefectivelor este greu de efectuat.