Oferta de munca
Trasaturile ofertei de munca. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama resurselor existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus, in perioada respectiva, de populatia apta.
Oferta de munca depinde de numeroase trasaturi ale societatii in discutie. Apoi sunt obiceiurile si legile legate de educatie si angajare, disponibilitatea fortei de munca de a lucra pentru salarii ş 646b18g ;i celelalte stimulente care i se ofera si gradul de emigrare si imigrare permise.
Insa pentru a discuta despre aceste trasaturi se impune in primul rand definirea termenului de oferta de munca.
“Oferta de munca, mai precis de servicii umane de un anumit fel este cantitatea de munca, de aceeasi calificare, pe care lucratorii sunt capabili si doritori sa o furnizeze la un anumit tarif salarial, dat fiind nivelul general al preturilor in perioada respectiva.”.[1]
In general, oferta de munca se refera la numarul de ore pe care populatia doreste sa le petreaca presand activitati aducatoare de castig in fabrici, ferme, institutii de stat, intreprinderi, etc., sau activitati nelucrative.
Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il constituie resursele umane (potentialul uman) de care dispune aceasta, resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un moment dat. Acest potential trebuie privit in primul rand ca un consumator colectiv, lucru ce se identifica cu populatia totala, si ca un producator colectiv, lucru ce se identifica cu resursele de munca, adica cu numarul, experienta si gradul de pregatire al acestora.
Resursele de munca, existente la un moment dat in societate, exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte din populatie care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila.[2]
In general, fiind exprimata prin numarul de lucratori, oferta de munca se deosebeste de cea a marfurilor printr-o serie de particularitati[3] :
a) Fiind atasati mediului economico-social din care provin, lucratorii au o mobilitate spatiala si profesionala redusa;
b) Fiind interesati atat de conditiile in care isi desfasoara munca cat si de cele in care vor trebui sa traiasca, putem afirma cu certitudine ca marirea salariului nu este singurul element care determina lucratorii sa-si ofere serviciile lor unor firme;
c) Serviciile umane sunt eminamente perisabile, efemeri, nu se pot conserva, pentru a profita de o crestere ulterioara a pretului lor de vanzare;
d) Oferta zilnica de munca are, in buna masura, un caracter rigid, obligatoriu;
e) Oferta de munca nu se realizeaza, in exclusivitate, pe principiile economiei de piata.
Lucratorii nu sunt crescuti de parinti ca pe o marfa, scopul specializarii acestora nefiind acela de recuperare a investitiei sau de a obtine un beneficiu de pe urma acestora. De aceea putem afirma ca alaturi de legile economice, mai actioneaza si cele demografice.
In situatia unui lucrator individual, munca prestata incumba doua dezutilitati[4]:
- sacrificarea timpului liber cu toate functiile lui;
- eforturile si eventualele neplaceri aduse de munca.
Deci, fiecare ora de munca in plus care este prestata reprezinta pentru muncitor dezutilitate aditionala (dezutilitate marginala a muncii). Ea tinde sa creasca pe masura ce programul de lucru se prelungeste. Pentru ca salariatii sa fie mai motivati, salariul orar marginal trebuie sa fie mai mare. Reprezentarea grafica a celor prezentate o regasim in urmatoarea figura:
Figura 2.4. Relatia utilitate - dezutilitate
La acest nivel oferta de munca este influentata de urmatorii factori:
a) marimea salariului (nominal, real);
b) raportul intre utilitatea si dezutlitatea muncii (relatia dintre efortul individual si costul de oportunitate);
c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.
Din cele prezentate se deduce ideea ca, curba ofertei este atipica (Figura 2.5.):
Figura 2.5. Curba atipica a ofertei de munca
Oferta de munca incepe la un nivel de salariu (S0, A) care permite lucratorului sa supravietuiasca. Apoi aceasta sporeste in paralel cu cresterea salariului (pana la punctul B).
Incepand din acest punct, orice sporire va antrena o reducere a cantitatii de munca oferita de individ. asemenea decizie a ofertantului pune in evidenta preocuparea acestuia de a realiza un echilibru intre utilitatea si dezutilitatea muncii. In acest punct, salariatul ajunge la concluzia ca este necesar sa se odihneasca, sa-si refaca fortele, altfel ar urma sa se distruga fizic si/sau intelectual.
Oferta de munca a lucratorului depinde si de natura muncii, de securitatea ocuparii, de gradul de independenta economica etc.
Modificarea salariului provoaca relatii mai putin nete in oferta de munca decat in cazul unui bun economic obisnuit. Curba ofertei poate lua o alura descrescatoare, in sensul ca la o scadere a salariului orar oferta de munca va spori. Lucratorul va sacrifica timpul sau liber si va presta mai multe ore de munca, cu scopul de a-si asigura un venit minim (efect de venit).
Se remarca si efectul de substitutie, care presupune substituirea timpului liber cu timpul de munca.
Marimea efectiva a acestor doua efecte va determina forma, alura curbei ofertei individuale de munca.
Elasticitatea ofertei de munca are trasaturi specifice.
Analiza acestei probleme presupune formularea de raspunsuri adecvate la intrebarea privitoare la intensitatea modificarii la o anumita modificare a salariului. Raspunsul va fi urmatorul: oferta de munca este inelastica (slab elastica); coeficientul de elasticitate a acestei oferte este subunitar.
Rigiditatea ofertei de munca poate fi explicata prin doua tipuri de factori : economico-teritoriali si demo-ocupationali.
Factorii determinanti ai ofertei de munca. Oferta de munca se refera la numarul de ore pe cap populatia doreste sa le petreaca prestand activitati aducatoare de castig in fabrici, ferme, intreprinderi, institutii de stat, etc. sau activitati nelucrative.
Asa cum amintit in prima parte a acestui capitol rigiditatea ofertei de munca a fost explicata prin doua tipuri de factori:
- factori economico-teritoriali;
- factori demo-ocupationali.
Grupa factorilor economici se refera la lipsa posibilitatii sau a dorintei indivizilor de a-si schimba locul de munca dintr-o localitate in alta, fara a-si schimba genul de activitate practicat.
Mobilitate a fortei de munca este un factor important in evoluarea ofertei de munca pentru anumite scopuri, sau pentru anumite regiuni. Forta de munca tinde sa fie cel mai puternic mobila atunci cand este tanara sau necasatorita. Este dificil pentru indivizi sa se deplaseze dintr-o zona in alta daca nu sunt locuinte disponibile, iar costurile sociale pentru acest lucru sunt mari. Pe langa acestea mai pot aparea si alte motive cum ar fi: dificultatea de a se rupe de familie, de vecini, prieteni; disponibilitatea redusa de a gasi facilitatile din localitatea de plecare, eventualul cost al vietii mai ridicat in localitatea de destinatie, teama de necunoscut.
Cea de-a doua grupa, de factori demografico-operationali si profesionali, consta in lipsa capacitatii sau a dorintei indivizilor de a-si schimba ocupatia sau locul de munca.
Forta de munca este de asemenea foarte imobila atunci cand se necesita recalificarea, deoarece oferta nu poate fi marita decat prin intermediul cursurilor lungi de industrie, timp in care muncitorul este neproductiv. Chiar daca exista posturi disponibile in alte domenii si in alte calificari, unele persoane in cautare de munca nu doresc sau nu sunt in stare sa-si asume raspunderea ocuparii respectivelor locuri de munca. Printre cauzele unui asemenea comportament figureaza: lipsa sau insuficienta calificarii; lipsa abilitatii necesare, a deschiderii profesionale in masura sa faciliteze mobilitatea profesionala; conditiile de lucru mai proaste in noile profesii; avantajele nesalariale mai reduse; insuficienta informarii cu privire la slujbele disponibile.
Un factor important il reprezinta si numarul de ore lucrate. Desi indivizii au un program de lucru foarte flexibil, majoritatea dintre ei lucreaza 35-40 ore pe saptamana, fara a putea sa-si modifice prea mult programul. Totusi, majoritatea oamenilor pot hotari singuri cat timp sunt dispusi sa lucreze pe parcursul vietii lor. Decizia de a urma o facultate, de a iesi la pensie mai devreme, de a lucra cu norma intreaga, sau cu norma redusa de lucru poate contribui la reducerea numarului total de ore de ore lucrate pe parcursul unei vieti la om. Pe de alta parte, decizia de a lucra in doua locuri va duce la cresterea numarului de ore lucrate. Pe masura ce salariile cresc, este posibil ca numarul de ore sa scada (Figura 2.6.).
Figura 2.6. Oferta fortei de munca
Mai apoi se remarca structura fortei de munca[5]. Unul din fenomenele cele mai reprezentative care au avut loc in ultimele decenii l-a constituit cresterea numarului de femei care au intrat in campul muncii. De la 40%, cateva in mijlocul anilor 60, ponderea femeilor din totalul fortei de munca (adica ponderea femeilor in varsta de peste 15 ani care lucreaza sau care se afla in cautarea unui loc de munca) a crescut la aproape 60% in prezent. Aceasta evolutie se explica partial prin cresterea salariului real, fapt care a facut ca prestarea unei activitati retribuite sa fie mult mai atractiva pentru femei. Cu toate acestea, o asemenea schimbare nu poate datora exclusiv unor factori de natura economica.
Pe masura ce ponderea femeilor in totalul fortei de munca a crescut, ponderea barbatilor in varsta a scazut rapid, in special cea a barbatilor trecuti de peste 65 ani. Motivul acestei schimbari il constituie, poate, cresterea sumelor alocate asigurarilor sociale de stat, fapt care a permis multor oameni sa se pensioneze mai repede.
Se remarca in aceasta categorie de factori si structura populatiei pe grupe de varsta si dependenta populatiei inactive de cea potential activa in Romania. In ultimul deceniu s-a inregistrat o sporire a ofertei de munca in anumite domenii de activitate. Si anume, daca inainte de anul 1989 numarul populatiei cu studii universitare si post universitare era intr-un procent mic, dupa 1990 si pana in prezent numarul ei a crescut intr-un ritm alert, astfel ca in anumite ramuri, oferta de munca a ajuns sa nu mai poata fi absorbita. Imbunatatirea sistemului de invatamant si intra-calificare a condus la o modificare a structurii ofertei de munca pe nivele de pregatire si pe domenii de activitate.
Prin modificarea legii pensiilor din aprilie 2001 a crescut limita de varsta pentru pensionare atat la femei, cat si la barbati , astfel incat pe viitor inregistrandu-se noi modificari in statutul fortei de munca.
Cresterea mare a populatiei apte de munca si incapacitatea acesteia de a fi absorbita pe o piata a muncii puternic dezechilibrata, conduce la o puternica crestere a dependentei populatiei inactive de cea activa in Romania. Toate acestea au repercusiuni grave asupra procentului persoanelor aflate sub pragul saraciei, ponderea persoanelor aflate sub pragul saraciei depasind 40% din totalul populatiei tarii noastre.
Un rol important in ultimul deceniu al secolului trecut a fost cel al migratiei fortei de munca din Romania si anume raportul sositi-plecati in Romania. Chiar dupa anul 1990 migrarea fortei de munca din Romania a avut un trend crescator, care in corelatie cu raportul dintre rata natalitatii si cea a mortalitatii a condus la diminuarea populatiei totale a tarii noastre. Toate aceste fapte prezentate ne conduc la concluzia ca piata muncii din Romania se afla intr-un puternic dezechilibru cu repercusiuni grave asupra nivelului de trai al cetateanului.
|
