PROCEDURA DE NEGOCIERE, ÎNCHEIERE sI ÎNREGISTRARE
4.1 Negocierea contractului colectiv de munca
4.1.1 Consideratii generale ale termenului de negociere
Conform dictionarului explicativ al limbii române a negocia înseamna a trata cu cineva încheierea unei conventii economice, politice, culturale, etc.
O alta definitie a negocierii a fost data de Stendhal conform careia negocierea este un proces cooperant si în acelasi timp egoist, prin care se încearca satisfacerea într-un procentaj cât mai mare a tuturor intereselor partilor.
Negocierea ca si amplu proces de cooperare, este disputata între parteneri si nu adversari.
Negocierea presupune o tranzactie ale carei conditii nu au fost fixate si care vor urma sa fie stabilite în urma unui proces amplu de discutii si tratative între cei doi parteneri care sunt egali în drepturi si obligatii.(1)
Totusi de-a lungul timpului s-a demonstrat prin experienta acumulata ca exista mai multe tipuri de negociatori, de fapt fiecare este unic în felul sau, nu numai prin stilul de abordare al problemei cât si prin dispozitia fiziologica si psihologica a momentului.(2)
Negocierea unui contract colectiv de munca este obligatorie numai daca întreprinderea are peste 21 de salariati.
Daca în unitate sunt mai putin de 21 de salariati se va putea negocia un contract colectiv de munca numai daca cele doua parti doresc acest lucru. Acest lucru este facultativ.
Obligatia organizarii de negocieri colective nu presupune cu necesitate si încheierea unui contract colectiv de munca. Legea obliga la declansarea negocierii. Nu poate însa sa oblige partile sa se si înteleaga
Ca urmare, negocierea este obligatorie, dar încheierea contractului colectiv de munca nu este obligatorie.
Foarte putine negocieri se deruleaza fara convulsii, sau usor, într-un timp relativ scurt. si datorita acestor caracteristici putem afirma ca negocierile sunt procese unice.
Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Dreptul Muncii, editia a III-a, Casa de editura si Presa sansa, 1997, pag. 128
Magda Volonciu, Negocierea contractului colectiv de munca, Brasov, 1999, pag.4
Negocierea colectiva are loc anual, dupa cum urmeaza:(1)
dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de încheierea contractului colectiv de munca sau de la data intrarii în vigoare a contractului de munca, dupa caz;
cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractelor colective de munca încheiate pe un an.
Exista 2 tipuri de negociatori:
1. Negociator rigid: caracterizat prin numar redus de propuneri constructive, lipsit de initiativ 121j94b 59;, stilul sau este negativist, face excese în atac si în aparare. Este stilul negocierilor când pozitia este dominanta si conjunctura este favorabila.
2. Negociatorul conciliant: este caracterizat prin creativitate, constructivitate, evita blocarea negocierilor, gaseste solutii de mijloc chiar si atunci când este liderul discutiei.
Pregatirea negocierilor a cunoscut de-a lungul timpului tehnici din ce în ce mai moderne. S-au impus tehnica meselor rotunde si conferintelor . Prima tehnica consta în organizarea unei discutii pe o anumita tema, discutiile sunt libere, sunt acceptate orice opinii.
În cazul conferintelor participantii nu sunt experti în anumite domenii, câstig de cauza are cel care gândeste mai bine, care gândeste vizionar.
Procesului de negociere trebuie sa cuprinda anumite elemente cum ar fi:
lista problemelor care urmeaza sa fie desbatute la negociere;
comparatia agendelor celor 2 parteneri;
clasificarea problemelor.
Mai întâi vor fi culese informatiile necesare, se vor realiza scenarii de negociere apoi vor fi evaluate intentiile partenerului de negociere.
Este recomandat ca de la începutul negocierii sa fie lansate întrebari, pentru ca ajuta la evaluarea inten-tiilor partenerului. Adoptarea unor comportamente afectiv - pozitive vor crea cadrul necesar pentru evaluare.
Exista mai multe stratageme care pot fi aplicate în cadrul negocierilor cum ar fi: strategema folosirii unui reprezentant; comuniunea de interese; conceptul de asociere;disocirea; compensatie; jocul statistic; pasi marunti; toleranta; surprize; faptul împlinit; resemnarea; renuntarea; presiunea timpului.
|
Negocierea este încheiata când toate partile sunt câstigatoare sau considera ca a învins.
Termenul de negociere colectiva a fost prima data utilizat de Beatrice Webb în anul 1885, la negocierile purtate în industria britanica.
Conform definitiei date de Conferinta Internationala a Muncii în 1981 termenul de negociere colectiva se aplica : pentru toate negocierile care au loc între o persoana care angajeaza, sau un grup de persoane care angajeaza pe de o parte, si una sau mai multe organizatii de muncitori, de cealalta parte , în vederea:
a) fixarii conditiilor de munca si de angajare;
b) reglarea relatiilor între cei care angajeaza muncito- rii;
c) reglarea relatiilor între cei care angajeaza si cei angajati, organizati în una sau mai multe organizatii de munca.
Stabilirea conditiilor de munca propice desfasurarii activitatilor prezinta interes pentru ambele parti. Printre cele mai des întâlnite sunt: conditiile de ambianta, lupta contra zgomotului, vibratiilor, protectia contra substantelor periculoase, lupta contra incendiilor, amenajarea unor puncte de prim ajutor.
În ce priveste notiunea de calitate a vietii, aceasta este privita ca un tot unitar, ce cuprinde aspectele generice legate de viata salariatilor. Sindicatele pot trata cu patronatul în legatura cu: protectia, amelioarea mediului înconjurator si a locului de munca; dreptul de a refuza a se supune unui mediu asupra caruia activitatea industriala ar produce o poluare inacceptabila.
Printre masurile menite sa creeze o ascendenta a calitatii vietii, pot intra diferite revendicari, care constituie material primar pentru tratativele dintre patronat si sindicat. Lista poate fi foarte mare dar toate tind catre un singur numitor comun: crearea unui mediu pentru lucrator salubru si agreabil.
În prezent , dreptul la negociere colectiva este un drept fundamental consacrat prin Constitutia României, prin art. 38, alin. 6: Dreptul la negocieri colective în materie de munca si caracterul obligatoriu al convetiilor colective, sunt garantate.
Relatiile de munca si la noi ca si în tarile cu economie de piata sunt reglementate într-o buna masura de contractele colective de munca, legea garanteaza un minim de drepturi salariatilor, ca masura de protectie a acestora.
Continutul contractului colectiv de munca reflecta consecintele negocierii purtate între cei doi parteneri sociali, patronii si salariatii.
Reprezentantii partilor la negocierea si încheierea contractelor colective de munca
PĂRŢILE CONTRACTULUI:
a) PATRONUL:
La nivel de unitate este reprezentat prin organul de conducere al acesteia, stabilit în lege, statut ori regulament de functionare.
La nivel de grup de unitati, ramura sau nivel national, este reprezentant prin asociatiile patronale legal constituite si reprezentative potrivit criteriilor stabilite de Legea 130/1996.
La negocierea contractelor colective de munca la nivel national, de ramura sau grup de unitati participa asociatiile patronale care îndeplinesc cumulativ urmatoarele:
La nivel national: au independenta organizatorica si patrimoniala, reprezentantii sunt patronii ale caror unitati functioneaza în cel putin jumatate din numarul total al judetelor inclusiv Municipiul Bucuresti, ale caror unitati îsi desfasoara activitatea în cel putin 25% din ramura de activitate si cele care cuprind minim 10% din efectivul salarial din economia nationala.
La nivel de ramura: au independenta organizatorica si patrimoniala, reprezentantii sunt patroni ale caror unitati cuprind minim 10% din numarul salariatilor din ramura respectiva.
La nivel de unitate: legea nu introduce si nici nu poate sa introduca criterii de reprezentativitate pentru patron.
b) SALARIAŢII:
La nivel de unitate sunt reprezentati prin organele sindicale legal constituite si reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat sau nu toti salariatii sunt membrii de sindicat, prin reprezentanti ai salariatilor, dupa caz.
Tot reprezentantii salariatiilor vor negocia si încheia contractul colectiv de munca daca sindicatul din unitatea respectiva nu are caracter reprezentativ.
La nivelul grupurilor de unitati si al ramurilor sunt reprezentanti prin organe sindicale de tip federativ, legal constituite si reprezentate potrivit Legii 130/1996.
La nivel national sunt reprezentati de organele sindicale de tip confederativ, legal constituite si reprezentative.
La negocierea contractului colectiv de munca participa organizatiile sindicale care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
La nivel national: au statut legal de organizatie sindicala de tip confederativ, au independenta organizatorica si patrimoniala, au în competenta organe sindicale din cel putin jumatate din numarul total al judetelor inclusiv Municipilu Bucuresti si au în componenta organizatii sindicale din cel putin 25% din ramura de activitate. Organizatiile sindicale componente au cumulat un numar de membri, cel putin egal cu 5% din efectivul salariatilor din economia nationala.
La nivel de ramura: au statut de organizatii sindicale de tip federativ, au independenta organizatorica si patrimoniala, organizatiile sindicale componente au cumulat un numar de membri, cel putin egal cu 7% din efectivul salariatiilor din ramura respectiva.
La nivel de unitate: au statut legal de organizatie sindicala, numarul membrilor sindicatului reprezinta cel putin 50% din numarul salariatiilor unitatii.
Într-o interpretare logica si sitematica rezulta din întreg spiritul legii, ca aplicabil este art. 20, respectiv salariatii îsi vor alege reprezentantii pentru negocierea colectiva în urmatoarele 2 situatii:
în unitatile în care nu exista organizatii sindicale
în unitatile în care desi exista organizatii sindicale
nici una dintre ele nu întruneste conditiile de reprezentativitate potrivit legii."
La negocierea contractului colectiv la institutiile bugetare partile sunt reprezentate în felul urmator:
de catre conducatorul institutiei sau de catre loctiitorul de drept al acestuia;
sau de catre sindicatul legal reprezentat sau de catre reprezentantii alesi ai salariatilor.
Reprezentativitatea partilor
Reprezentativitatea asociatiilor patronale si organizatiilor sindicale , stabilita în conditiile legii este valabila pe durata negocierii, încheierii si aplicarii contractului.
Reprezentativitatea constatata prin hotarâre judecatoresca definitiva are caracter limitat în timp, respectiv pe durata negocierii si aplicarii contractului colectiv de munca.
Criteriile de reprezentativitate stabilite de Legea nr. 130/1996 se cer întrunite numai prin negocierea si încheierea contractelor colective de munca.
cu cel putin 2 luni anterior expirarii contractelor
colective de munca încheiate pe un an de zile.
Negocierea colectiva va avea ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul si conditiile de munca. Se vor negocia obligatoriu, potrivit Legii 90/1996, masurile de protectie a muncii. În plus se pot negocia prevederi referitoare la protectia celor alesi sau delegati în organele de conducere a sindicatului.
Initiativa negocierii apartine patronului. Daca nu, negocierea are loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor. Patronul are obligatia sa convoace partile la 15 zile de la data formularii cererii.
La prima întrunire se stabilesc:
informatiile pe care patronul le va pune la dispozitia delegatilor sindicali sau ai salariatilor si data la care urmeaza a îndeplini aceasta obligatie; în acest fel se asigura premisele pentru o analiza comparata a situatiei locurilor de munca, a clasificarii profesiilor si meseriilor, a nivelului salariului, a duratei timpului de lucru si a organizarii programului de lucru;
locul si calendarul reuniunilor.
Desi legea nu specifica numarul persoanelor care participa la negociere atât din partea patronului cât si din partea sindicatului se stabileste de catre parti, de comun acord.
La negocierea clauzelor si la încheierea contractului colectiv de munca partile sunt egale si libere, contractele încheiate constituind legea partilor.
Pot fi incluse urmatoarele categorii de clauze:
clauze care privesc dreptul personal despre care actele normative din domeniul legislatiei muncii prevad ca aceste drepturi se stabilesc prin negocieri colective;
clauze privind acordarea unor drepturi de personal în cuantumuri superioare celor prevazute de lege;
clauze în legatura cu unele drepturi de personal referitor la care actele normative în domeniul legislatiei muncii nu contin nici un fel de reglementari;
Posibilitatea includerii tuturor acestor categorii de clauze decurge: sub aspect economic din specificul economiei de piata si sub aspect juridic din principiul libertatii contractuale.
La fiecare dintre nivelurile prevazute de lege se încheie câte un singur contract colectiv de munca.
Contractele produc efecte pentru toti salariatii din unitate, pentru toti salariatii încadrati în unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a încheiat contractul colectiv la acest nivel, pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contracte, pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din tara, în cazul contractului la nivel national.
Durata si încheierea contractului colectiv de munca
Se încheie câte un contract colectiv de munca la fiecare nivel, pe perioada determinata, dar nu mai mica de 12 luni sau pe perioada unei lucrari determinate, cu posibilitatea de prelungire, intrând în vigoare la data înregistrarii acestuia, iar executarea lui este obligatorie pentru parti.
Daca contractul nu este denuntat de nici una dintre parti cu minimum 60 de zile înainte de data expirarii sau daca nici una dintre parti nu are initiativa renegocierii lui, contractul se prelungeste automat pe o perioada de un an.
Clauzele cuprinse în contractul colectiv de munca negociate cu încalcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate absoluta; Nulitatea absoluta este constatata numai de catre instanta judecatoreasca competenta. Nulitatea absoluta este partiala, nu afecteaza întregul contract.
Potrivit libertatii contractuale, partile sunt egale si libere la negocierea si încheierea contractelor colective de munca.(1)
Contractul colectiv de munca se încheie în forma scrisa, se semneaza de catre parti si se înregistreaza la Directia de munca si solidaritate sociala judeteana sau a Municipiului Bucuresti.
Daca se doreste încheierea unui contract colectiv de munca într-o unitate cu mai putin de 21 de salariati, initiativa negocierii va apartine tot patronului, iar procedura de încheiere este aceeasi ca într-o unitate cu peste 21 de salariati.
Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, ori de câte ori convin partile semnatare, în conditiile legii.
La încheierea contractului colectiv de munca se vor avea în vedere urmatoarele:
Codul Muncii - Legea nr. 53/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003;
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata;
Legea patronatelor nr. 356/10 iulie 2001, publicata în Monitorul Oficial nr. 380/12 iulie 2003;
Ion Traian stefanescu, Dreptul Muncii, editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti ,2002, pag.122
Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 73/5 februarie 2003;
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anul 2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 2/24 februarie 2003.
Contractul colectiv de munca trebuie încheiat si pentru a da posibilitatea salariatilor de a-si impune propriile interese în raport cu angajatorii, mai mult decât o pot face individual.
De aceea atât negocierea cât si încheierea contractelor colectiv de munca trebuie sa se faca de catre angajator cu toata atentia, sa nu încalce nici obligatiile sale legale dar sa îsi puna în valoare si propriile interese.(1)
În timp contractele colective de munca ar trebui încheiate succesiv: mai întâi contractul colectiv de munca la nivel national, apoi contractul la nivel de ramura, la nivel de grup de unitati si unitati.
La fiecare nivel, contractul colectiv de munca va trebui sa respecte contractele colective de munca încheiate la nivelele superioare, iar toate contractele colective, indiferent de nivel, vor trebui sa respecte legea.(2)
|
LEGEA |
|
Contractul colectiv de munca la nivel national |
|
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura |
|
Contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati |
|
Contract colectiv de munca la nivel de unitate |
|
Contracte individuale de munca, negociate cu fiecare salariat în parte |
R. Dimitriu, C. Costea, D. Cucu, R. Popescu, F. Bejan,
Consilier - raporturile de munca si rezolvarea conflictelor cu angajatii, Editura Rentrop & Straton, Bucuresti, 2003, pag. 87
La încheierea contractelor colective de munca la nivel de unitati, pentru partea privind formarea profesionala se va tine seama cel putin de urmatoarele:
a) identificarea posturilor pentru care este necesara formarea profesionala, a cailor de realizare, adoptarea programului anual si controlul aplicarii acestuia se vor face de comun acord de catre sindicat si patron; cheltuielile pentru activitatea de formare profesionala a salariatilor se suporta de catre unitati;
b) sindicatul va participa, prin imputernicitii sai, la orice forma de examinare organizata în vederea absolvirii unui curs de formare profesionala în cadrul unitatii;
c) în cazul în care unitatea urmeaza sa-si schimbe partial sau total profilul de activitate, aceasta va informa si consulta sindicatul cu cel putin 2 luni înainte de aplicarea masurii si va oferi propriilor salariati posibilitatea de a se califica sau recalifica înainte de a apela la angajari de forta de munca din afara;
d) în cazul în care un salariat identifica un curs de formare profesionala pe care ar dori sa-l urmeze, organizat de un tert, patronul va analiza cererea împreuna cu sindicatul, ramânând la aprecierea patronului daca si în ce conditii va suporta contravaloarea cursului;
e) salariatii care au încheiat acte aditionale la contractul individual de munca, în vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 79, alin. 3, daca parasesc unitatea din motive imputabile lor înainte de implinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
Contractele colective de munca încheiate în temeiul dispozitiilor legale constituie legea partilor . Dupa încheierea lor acestea produc efecte la fel ca un act normativ.
Foarte rar se încheie contract colectiv de munca cu un angajator , persoana fizica. El poate, în conditii speciale sa încheie un contract colectiv de munca.
Salariatul dobândeste capacitatea deplina de a încheia contract colectiv de munca odata cu împlinirea vârstei de 16 ani.
Legea poate limita, numai în anumite cazuri, capacitatea juridica a unei persoane de a încheia contract colectiv de munca. Aceste situatii sunt prevazute prin norme juridice imperative.
Orice contract încheiat cu încalcarea acestor norme este nul.
Încheierea contractului colectiv de munca asigura:(1)
democratizarea relatiilor profesionale prin plasarea deciziei normative în sfera de atributii ale partenerilor sociali;
stabilirea în cea mai mare masura a statutului juridic al salariatilor prin acordul partenerilor sociali;
adaptarea relatiilor profesionale de munca la stadiile de dezvoltare a societatii si a fiecarei unitati, specificitatea lor de la un angajator la altul;
protejarea salariatilor împotriva eventualelor abuzuri patronale.
Incompatibilitati la încheierea contractului colectiv de munca pot fi:
masurile determinate de cerinta protectiei femeilor si tinerilor; Printre acestea se numara: interzicerea folosirii femeilor gravide si a celor care alapteaza la locurile de munca periculoase, interdictia prestarii muncii de noapte a femeilor gravide, interzicerea angajarii tinerilor sub 18 ani pe locuri de munca periculoase sau grele.
masuri care deriva din interesul ocrotirii proprietatii cum ar fi: nu pot fi angajati gestionari care au fost condamnati pentru anumite infractiuni, nu poate avea calitatea de administrator daca aceasta i-a fost interzisa de catre BNR.
masuri care rezulta din conditia reputatiei nestirbite.
masuri care deriva din cerinte specifice apararii nationale.
masuri determinate de specificul legislatiei bancare.
masuri care au ca suport anumite prevederi ale legislatiei penale.
Pentru ocrotirea sanatatii salariatului cât si a celolalte persoane la încheierea contractului colectiv de munca s-a instituit prin lege examenul medical, care este general si obligatoriu.
|
Celor ce urmeaza a fi încadrati în munca trebuie sa li se faca un examen medical pentru a stabili daca starea sanatatii le permite sa îndeplineasca munca ce li se încredinteaza.
Examenul medical se face înainte de verificarea competentei profesionale.
Examenul medical se face de catre anumite categorii de persoane:
celor ce urmeaza sa fie încadrati în munca sau celor care au avut o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni, pentru cei cu locuri de munca cu expunere la factori nocivi profesionali, si de un an de zile pentru celelalte situatii;
celor care sunt transferati sau detasati în alte locuri de munca;
ucenicilor, elevilor si studentilor.
Pe lânga examenul medical care se face la încadrarea în munca, se mai fac si controale medicale periodice. Aceste perioade de control sunt anuale sau chiar o data la 3 ani pentru salariatii din unitatile fara factori de risc.(2)
Contractul colectiv de munca încheiat fara avizul medical este nul absolut.
Interpretarea contractelor colective de munca se poate face în mai multe moduri. Legea nu prevede modul în care ar trebui interpretate contratele colective de munca pe parcursul executarii lor.
Moduri de interpretare ar fi:
prin acordul partilor;
prin aplicarea regulilor de drept comun;
clauza care are doua întelesuri se poate interpreta în sensul în care aceasta produce un efect;
termenii cu 2 întelesuri se pot interpreta în sensul care se potriveste mai mult cu natura contractului;
dispozitiile se pot interpreta si dupa obiceiul locului unde a fost încheiat contractul colectiv de munca;
contractul se interpreteaza în favoarea celui care se obliga.
Ion Traian stefanescu, Tratat elementar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, pag. 275
prin aplicarea regulei potrivit careia sensul anumitor clauze trebuie precizat în favoarea salariatilor.
Executarea contractului colectiv de munca sau a unor clauze se suspenda în urmatoarele cazuri:
a) pe durata grevei
b) prin acordul de vionta a partilor
c) prin forta majora.
Ramurile pentru care se încheie contracte colective de munca sunt:
Agricultura, piscicultura si pescuit
Silvicultura, economia vânatului, apelor si protec-
tiei mediului
Industria miniera, geologie
Energie electrica, termica, petrol, gaze
Industria alimentara, a bauturilor si a tutunului
Industria textila si a produselor textile
Industria pielariei si a încaltamintei
Exploatarea si prelucrarea lemnului
Celuloza si hârtie
Edituri si poligrafie
Industria chimica si petrochimica
Materiale de constructii si industria cimentului
Industria sticlei si a ceramicii fine
Metalurgie feroasa si neferoasa si produse refractare
Constructii de masini
Industria electrotehnica, mecanica fina si utilaje,
electronica
Industria mobilei
Reciclarea materialelor
Constructii
Comert
Turism, hoteluri si restaurante
Transporturi
Posta si telecomunicatii
Activitati financiare, bancare, de asigurari
Cercetare-proiectare
Administratie publica
Învatamânt
Sanatate
Gospodarie comunala-locativa, transporturi locale
Mass-media
Cultura
Alte activitati si servicii
La nivelul acestor ramuri se pot încheia contracte colective de munca pe subramuri (grupuri de unitati) precum si pentru mai multe ramuri împreuna.
4.3 Înregistrarea contractului colectiv de munca
Contractul colectiv de munca se înregistreaza la Directia de munca si protectie sociala judeteana sau a municipiului Bucuresti.
Contractele colective de munca încheiate la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor de activitate sau la nivel national se depun si se înregistreaza la ministerul Muncii si protectiei sociale.
Înregistrarea contractelor colective de munca nu poate fi refuzata decât în situatiile prevazute expres de lege.
Contractele colective de munca nu vor fi înregistrate daca:
sunt încheiate fara sa se fi precizat unitatile unde se aplica clauzele negociate;
partile nu fac dovada îndeplinirii cerintelor legale de reprezentativitate;
nu sunt semnate de toti reprezentantii partilor la negociere;
Contractele colective vor fi totusi înregistrate si fara semnaturile tuturor reprezentantilor partilor în urmatoarele situatii:
- daca unele asociatii patronale sau organizatii sindicale au fost chemate la negociere si nu au venit;
- daca desi au venit la negociere si au fost de acord cu clauzele negociate au refuzat totusi semnarea contractelor.
Senatul a aprobat OUG 9 / 2004 pentru completarea art. 26 alin. 2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca.
Potrivit acestei completari, contractul colectiv de munca se va înregistra fara semnatura tuturor reprezentantilor partilor si în situatia în care reprezentantii partilor la negociere care nu au semnat contractul colectiv de munca reprezinta o treime din numarul salariatilor unitatii, sub 7 la suta din efectivul salariatilor din ramura respectiva sau sub 5 la suta din efectivul salariatilor din economia nationala, dupa caz.
Înregistrarea contractelor colective de munca se face într-un registru special care se afla la Ministerul Federal pentru Munca si Afaceri Sociale.
Odata facuta înregistrarea contractului colectiv de munca el devine opozabil tertilor, orice persoana interesata având posibilitatea sa ia cunostinta de cuprinsul sau.
|
