ªCOALA NAÞIONALÃ DE ªTIINÞE POLITICE ªI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE COMUNICARE ªI REALÞII PUBLICE
Proiect de cercetare de grup la Tehnici de cercetare ºi redactare în ºtiinþele socio-umane
Profesor: Loredana Ivan
Studenþi: Anamaria Negruþi
Andreea Palade
Alexandra Nãstac
Mirona Noru
Adriana Neagu
Violenþa domesticã este o problemã de ordin atât naþional, cât ºi mondial. Conform cercetãrilor ºi datelor statistice, în cele mai multe cazuri femeile sunt victime, adesea copiii fiind ºi ei supuºi traumelor. Emanciparea femeii a dus la redimensionarea ºi renegocierea rolurilor pe care bãrbatul îl are. Acest fapt creazã un sentiment de frustrare, prin conºtientizarea pierderii autoritãþii în familie. În lipsa altor mijloace, apeleazã la violenþa ca argument al pãstrãrii ºi consolidãrii raporturilor de dominare valorizate de modelul tradiþional. Unul din patru bãrbaþi va folosi violenþa împotriva partenerei într-un anumit punct al relaþiei.
Fenomenul social de violenþã domesticã este determinat de factori cauzali în lanþ. Subiectul de faþã este tratat predominant din perspectiva bãrbatului ca principal iniþiator de conflicte în mediul familial; aºa cum reiese ºi din sondajele efectuate.
Prin urmare, o istorie personalã cu abuz, neîncederea în sine, nemulþumiri la locul de muncã, imaturitatea emoþionalã duc la atitudini negative faþã de femei, gelozie, consum de alcool ºi de droguri, la un temperament violent. Toate aceste aspecte au ca rezultat schimbãri radicale de comportament ºi deficienþe de comunicare în relaþia de cuplu.
Existã forme diferite de manifestare, printre care se numãrã agresiunea fizicã, emoþionalã, agresiunea prin intermediul copiilor, prin control, intimidare. Cu toate cã infracþiunile în general fac mai puþin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bãrbaþii sã fie victimizaþi de cãtre un partener intim. Femeile sunt de la ºapte la paisprezece ori mai vulnerabile sã sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.
În România, legislaþia în vigoare cu privire la violenþa domesticã este cuprinsã în legea 217 din anul 2003, o serie de articole urmând sã fie prezentate.
Nu doar statisticile, ci ºi reglementãrile legale demostreazã gravitatea situaþiei. Spre exemplu, pânã în anul 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la violenþa domesticã, deºi, în România, numãrul femeilor agresate a crescut de 5 ori în perioada 1996-1998. 16416j98q
Mai mult decât atât, atenþia trebuie îndreptatã ºi asupra faptului cã foarte puþine femei îºi reclamã la poliþie partenerii violenþi. Aici intervine factorul de mentalitate - doamnele ar trebui educate sã îºi cearã drepturi, sã îºi menþinã securitatea psihicã ºi fizicã, sã aibe independenþã chiar ºi în cazul cãsniciilor. De obicei, acestea sunt ignorate la nivel familial, din cauza dezvoltãrii unui sentiment de ,,proprietate".
1. Evoluþia violenþei domestice. Date statistice
Urmãtoarele aspecte sunt concluzii ale diverselor cercetãri, disponibile online, în limba englezã.
Se estimeazã o creºtere pe an de la 960,000 cazuri de violenþã împotriva unui actual soþ/ soþie, iubit sau iubitã, la trei milioane de femei care sunt abuzate fizic de cãtre soþii sau partenerii lor.
Pe plan global, cel puþin una din trei femei
a fost bãtutã, forþatã sexual sau din contrã, abuzatã pe parculsul vieþii.
Aproape 31% din femeile americane declarã ca au fost agresate fizic sau sexual de cãtre soþ sau iubit la un moment dat, conform uni sondaj de sãnãtate publicã din 1998.
Aprozimativ un sfert din femeile americane afirmã cã au fost violate ºi/sau atacate fizic de cãtre un partener formal, de concubinaj, prieten la un moement dat în viaþã, având în vedere cercetãrile de ,,Violenþã naþionalã împotriva femeilor", începând din noiembrie 1995, pânã în mai, 1996.
Mai mult decât atît, 30% din americani spun cã ºtiu o femeie în astfel de situaþii.
Violenþele partenerilor intimi este o infracþiune primordialã împotriva femeilor. În 2001, au fost înregistrate 85% din femei ca fiind victime ale violenþei partenerilor de acet tip (588,490 în toal), în timp ce bãrbaþii se încardrau ca victime într-un procent de 15 (103,220 în total).
Cu toate cã infracþiunile în general fac mai puþin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bãrbaþii sã fie victimizaþi de cãtre un partener intim.
Ele sunt de la ºapte la paisprezece ori mai vulnerabile sã sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.
Aproape 18% din femei spun cã au trecut prin experienþa unui viol sau a unui încercãri la o anumitã vârstã; ºi doar 3% din bãrbaþi pot spune acelaºi lucru.
Atacurile de viol/ sexuale sãvârºiete de cãtre strãini sunt mult mai probabile sã fie declarate la poliþie decât ce comise de cãtre cunoscuþi, fiind incluºi aici partenerii vieþii de cuplu, alte rude, prieteni sau cunoºtinþe. Între 1992 ºi 2000, în prima situaþie 41% din cazuri au fost declarate la poliþie; iar în cea de-a doua, 24 %.
Un studiu derulat în Georgia, cuprinzând 226 (96 %) din cele 235 femei cuplate, închise prentru crimã, au relevat prezenþa violenþei domestice în mai mult de jumãtate din cazuri când femeia ºi-a ucis partenerul ; existã statistici istorice despre abuzul domestic.În 60 % din cazurile în care femeia îl ucide pe celãlalt, ea se declarã victimã a atacurilor sau abuzurilor în momenutul respectiv.
O femeie este
omorâtã în bãtaie o data la 2 zile (Inspectoratului General al Politiei
Bucuresti, 2003)
. In 1998
74% dintre femeile victime ale violentei domestice au fost
agresate de catre soti
4%de catre concubini
7% de catre fostii soti
15% de catre alte rude
(Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile
Victime ale Violentei Domestice Bucuresti)
Violenta domestica detine 25% din
totalul infractiunilor violente
Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Politie si mai
putin de 1% sunt pedepsite
Violenta domestica e mult mai des intalnita decat violenta pe strada sau la
locul de munca
Peste 90% dintre agresori sunt barbati
1 din 7 femei sunt violate de catre
sotii lor
78% din cazurile de viol sunt achitate
In Europa,
prevalenta violentei domestice intre celelalte forme de infractiuni ale caror
victime sunt femeile este de 14%(
Un studiu intocmit de Banca Mondiala arata ca 20% din totalul bolilor de care sufera femeile si fetele cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani din multe tari ale lumii se datoreaza violentei domestice.
Vilolenþa în cadrul familiei este un fenomen
social-psihologic cu care ne confruntam de foarte mult timp. Flagelul lasat de
acest tip de violenta poate fi usor observat in societatea de astazi. Este unul
dintre factorii care au determinat diminuarea rolului si respectul atribuit
familiei.
Violenþa, în sens generic, semnificã utilizarea forþei ºi a constrângerii de cãtre un individ, grup sau clasã socialã, în scopul impunerii propriei voinþe asupra altora.
Se numeste violenta domestica orice act prin care unul sau mai multi
membrii ai familiei sunt agresati fizic, verbal sau sexual. Aceste abuzuri
includ privarea de resusrse materiale, izolarea victimei de familie si
prieteni, insulte, o
Consiliul Europei defineste acest fenomen ca fiind
"Violenþa în familie reprezintã orice act sau omisiune comisã în interiorul familiei de cãtre unii dintre membrii acesteia, care aduce atingere vieþii, integritãþii corporale sau psihologice sau libertãþii altui membru al aceleiaºi familii sau vatãmã în mod serios dezvoltarea personalitãþii lui/ei"
Definit ca un act comportamental, violenþa domesticã are caracteri instrumental, intenþional ºi învãþat. Instrumental agresorul controleazã victima, obþine ceea ce doreºte de la ea. Comportamentele devin funcþionale (persistã) dacã au ºi rezultatul scondat. Un comportament care nu are rezultatele aºteptate pentru cel care-l aplicã, tinde sã nu se mai repete dupã o anumitã perioadã de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neinterventie sau întãrite, persistã ºi se accentueazã.
Intenþional: se produce cu intenþia de control ºi dominare, de menþinerea puterii, prin faptul ca e repetivã (nu apare doar izolat) îi conferã caracterul de intenþie pe care de regulã abuzatorul nu o recunoaºte, dar poate fi identificatã prin rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifestã violenþe similare asupra ºefului la serviciu sau persoanelor strãine, dacã pornim de la ideea cã el nu se poate controla la furie?
Învãþarea acestui comportament are loc atat in familie cat si in societate, prin observatie si reintarire. Copiii învaþã prin imitaþie, familia reprezintã modelul din care îsi extrage valori, cunoaºtere ºi comportamente. 60% dintre adulþii care sunt violenþi cu partenerele au crescut in familii cu violenþã. Partea optimistã este ca fiind un comportament învãþat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invãþare. Dovadã cã violenþa nu este geneticã este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente ºi care nu devin agresori.In cateva culturi (Java, Thai, triburi aborigene din Australia, etc) foarte rar barbatii isi abuzeaza femeile, deoarece acest lucru este condamnat de catre comunitate, iar la primele semne ale aparitiei unui astfel de comportament intre soti comunitatea inceteaza sa-i mai sprijine in vreun fel pe acestia. S-a constatat ca exista o anumita legatura in ceea ce priveste transmiterea comportamentului violent de la o generatie la alta. Acei copii care au fost victimele unui sau mai multor abuzuri fizice, au cele mai mari sanse de a dezvolta un astfel de comportament si in viata de adult. S-a constat ca femeile si barbatii reactioneaza diferit dupa ce au fost martorii unui conflict casnic violent; femeile nu mai raporteaza prezenta unei stari de satisfactie maritala, iar barbatii deprind mecanismul ce duce catre violenta. La maturitate, comportamentul violent este folosit ca metoda de stingere al unui conflict sau de reducere a stresului.
Violenþa familiala este diferentiata de alte
forme de agresiune prin cateva caracteristici. Agresorul are acces permanent
asupra victimei si o mentine intr-un ciclu al violentei care se repeta in timp
cu o frecventa tot mai mare si crescuta, iar abuzurile dobandesc o gravitate
mai mare. Implica deasemenea si schimbari in personalitatile celor implicati al
caror randament in functiile sociale scade dramatic in timp. Intreaga familie
este antrenata in aceste conflicte, de aceea victima nu obtine sprijin din interiorul
casei, iar relatiile emotionale dintre parteneri nu se mai manifesta.
In general victima nu marturiseste situatia in care se afla fie din rusine ori din cauza fricii si lipsei de independenta financiara. Acest lucru agraveaza acesta problema sociala si mai mult. De obicei victimele nu sunt informate despre ajutorul pe care il pot primi si despre organizatiile care incearca sa lupte la prevenirea acestor traume.
Agresorii sunt in general barbatii (91%), dar au aceleasi motivatii ca si femeile (9%), predomina insa din cauza diferentelor cauzate de societate si de sex. Portretul atacatorului este definit prin caracterul ironic, critic sau clinic, neincredere in sine refulata, tenidnta de a invinovatii pe cei din jur pentru esecurile personale, au un temperament violent, tendinta de a domina prin acte violente, pot fi consumatori de alcool sau substante sau cu o stare psihica labila. S-a constatat si lipsa unei ocupatii stabile sau somajul, lipsuri materiale determinand aceste izbucniri.
Victimele îºi pierd increderea in sine si respectul sine, incep sa se neglijeze ( igiena, nutritie, etc.), au un nivel de stres si frica foarte ridicat care poate detrmina aparitia unor probleme psihosomatice (ulcer, migrene, etc.) sau sa agraveze boli precum astmul. Victimele cateodata devin dependente de droguri sau alcool sau rabufnesc la randul lor aspra copiilor.
In violenta domestica copiii sunt cei mai afectati. Au probleme fizice, boli inexplicabile, expuºi la accidente în casã ºi în afara casei, dezvoltare fizicã mai lentã; probleme emoþionale ºi mentale: anxietate mãritã, simþãmânt de culpabilitate, fricã de abandon, izolare, manie, frica de rãniri ºi moarte; probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaþa mai fericitã a colegilor; probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalþi, probleme cu somnul, enurezie, bãtãi, fuga de acasã, sarcini la vârste mici, relaþii pentru a scãpa de acasã, mutilare, consum de droguri ºi alcool, comportament defensiv cu minciunã. In societate si la scoala sunt neincrezatori, nu dau randament in activitati din cauza lipsei de concentrare sau au schimbari bruste in performante din cauza evenimentelor de acasa. De asemenea au tendinta de a se izola de grupuri.
Copiii pana in 5 ani au tulbrari de somn si Enureizis nocturn, iar cei care au peste 13 ani incep sa copieze atitudinea parintilor, consuma alcool in exces si/ sau droguri. In randul adolescentilor care provin din aceste medii s a constatat si predominarea tentativelor de suicid, sarcinilor timpurii si delicventei.
o Ce este ebuzul emoþional?
Se poate numi abuz emoþional atunci când un partener intim:
te criticã în permanenþã, te porecleºte sau þipã la tine
insultã prietenii sau familia ta
te umileºte în public
nu îþi dã voie sã lucrzi, îþi controleazã banii sau ia toate deciziile
refuzã sã lucreze sau sã împarte bani
ia cheile de la maºinã ta sau iþi ia banii
te aminþã în mod regular cã te pãrãseºte sau cã pleacã
ameninþã cã va rãpi copiii atunci când este furios
rãneºte animale ca sã îþi facã rãu
manipuleazã cu minciuni ºi contradicþii
o Ce este abuzul fizic?
Se poate numi abuz fizic atunci când un partener intim:
- te împinge
te þine ca ºã nu pleci
te loveºte cu
aruncã obiecte în tine
te închide în afara casei
te abandoneazã în locuri periculoase
refuzã sã te ajute când eºti bolnavã, rãnitã sau însãrcinatã
conduce imprudent
te amininþã cã te va rãni cu o armã
Se poate numi abuz sexual atunci când un partener intim:
minimalizeazã importanþa sentimentelor tale despre sex
te criticã pe plan sexual
insistã atingeri incomforabile
doreºte sex dupã un abuz fizic sau când eºti bolnavã
este furios de gelos, acuzând cã ai putea întreþine relaþii sexuale cu oricine
insistã sã porþi haine mai provocatoare decât vrei
3. Modalitatile de manifestare a violenþei domestice sunt:
1.Agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile.
2.Agresiunea prin intermediul copiilor: indepartarea copiilor de unul din parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii.
3.Agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prietenii, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim.
4.Agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitate, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari, achizitionarea si etalarea in mod amenintator a unor arme.
5.Agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice.
6.Agresiune financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei, controlul banilor si al cheltuielilor.
7.Agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei, aducerea in discutie a factorilor extrapersonali si extrafamiliali (probleme cu sefii, saracie, boala).
8.Agresiunea fizica: lovirea, bataia, amenintarea cu anumite obiecte periculoase.
Primele sapte tipuri de agresiune reprezinta forme ale violentei psihologice mai greu de identificat din cauza variatiilor culturale si par a fi preponderent reprezentative pentru cuplurile cu studii superioare. Cea de-a opta se manifesta in special in familiile cu nivel de scolarizare scazut.
Tinand seama de schimbarile majore cu care s-a confruntat individul, atat pe plan socio-profesional cat si familial, ca urmare a transformarilor din perioada de tranzitie, (schimbari pe care le-am detaliat si noi in lucrarea prezenta), I.B. Iamandescu realizeaza o clasificare exhaustiva a situatiilor conflictuale generatoare de stres psihic, clasificare pe care o prezentam in continuare cu mentiunea ca doar prima categorie de situatii conflictuale face obiectul cercetarii noastre.
o Efectele pe termen lung ale violenþei domestice în care femeile au fost abuzate includ:
- anxietate
depresie cronicã
moarte
deshidratare
dependenþã de alcool ºi de droguri
tulburãri de apetit
probleme de sãnãtate
subnutriþie
atacuri de panicã
sãrãcie
rãnirea propriei persoane repetat
probleme de somn
încercãri de sinucidere
inabilitatea de a rãspunde adecvat nevoilor copiilor
o Efectele pe termen lung ale violenþei domestice asupra copiilor ºi adolescenþilor:
Estimativ, mai mult de 3,3 milioane de copii sunt expuºi atacurilor fizice sau verbale în fiecare an. Expunerea înseamnã a vedea sau a auzi abuzul propriu-zis sau cearta de dupã acesta.
Atunci când descriem efectele violenþei domestice asupra copiilor este important de notat faptul cã acesta ºi copii sunt adesea prezente în familii. În case, unde violenþa domesticã existã, copii sunt abuzaþi fizic ºi sunt neglijaþi de 15 ori mai mult decât media naþionalã. O serie de studii au arãtat cã între 60-75 % din familiile în care femeia este bãtutã violent ºi în mod repetat, la fel sunt ºi copiii. Prin urmare, adolescenþii care trãiesc într-o atmosferã de violenþã domesticã au un risc mai mare sã fie abuzaþi sexual.
A fi martor sau a trece prin experienþa violenþei de acasã pot avea efecte variate, în funcþie de copil. Atributele care oferã copilului ºansa de a supravieþui sunt: dezvoltarea intelectualã la invel mediu sau peste medie cu atenþia bunã ºi tehnicile interpersonale. De asemenea, se numãrã ºi sentimentele de stimã de sine ºi de eficienþã proprie, atractivitatea atât în personalitate cât ºi în înfãþiºare, talentele individuale, afiliaþiile religioase, avatajul socioeconomic, ºansele pentru educaþie ºi angajare; cât ºi ccontactul cu oamenii ºi mediile care sunt favorabile dezvoltãrii.
Copiii care au cazuri de violenþã domesticã în familie sunt forþaþi sã se maturizeze mai repede, adesea luând responsabilitatea de a gãti, de a curãþa sau de a avea grjã de copiii mai mici.
Laura Gillberg, MSW, este programul pentru copii ºi adolescenþi al Sarah's Inn, o agenþie în Oak Park, Illinois. Ea a afirmat - ,,Majoritatea acestor copii nu li s-a permis sã aibe o copilãrie adevãratã. Nu au încredere în taþii lor datoritã rolului abuziv ºi probabil cã au fost îngrijoraþi când ajungeau acasã ºi nu ºtiau la ce sã se mai aºtepte. Ei au învãþat la vârste fragede sã fie pregãtiþi de orice.
Copiii pot fi, în acelaºi timp, izolaþi. Activitãþile tipice precum a avea prieteni acasã la ei poate fi imposibilã datoritã atmosferei haotice. Copiii nu îºi vor invita prietenii atâta timp cât mama sa are un ochi vânãt. Însã, performanþele ºcolare nu sunt întotdeauna afectate. Copiii pot rãspunde ca fiind suramotivaþi.
Gillberg a observat cã astfel de copii tind sã fie extrem de extrovertiþi sau introvertiþi. Problemele psihosomatice (dureri fãrã motive întemeiate) sunt comune; alimentaþia acestora ºi timptul de dormit tind sã fie întrerupte. Ei dezvolta probleme de comportamet, inclusiv violenþã ºi ieºiri necontrolate. Alþii dezvoltã sentimente se singurãtate, dorinþa de a creºte cât mai repede, probleme mentale ºi de sãnãtate.
Odatã cu intrerea în perioada adolescenþei, ei îºi formuleazã propriile teorii despre relaþii; iar unii s-ar putea sã nu aibã cel mai bun model de urmat.
Conform Coaliþiei Naþionale Împotriva Violenþei Domestice, 1989, condamnarea la închisoare a bãrbaþilor care îºi ucid partenerele este cuprinsã între 2 ºi 6 ani. Femeile care îºi ucid partenerii au în medie o sentinþã de 15 ani, în ciuda faptului cã majoritatea femeilor care fac acest lucru acþioneazã în apãrare.
Poliþia mai degrabã rãspundeau în 5 minute în cazurile în care inculpatul era un strãin decât dacã era cunoscut de cãtre victima de sex feminin.
Femeile implicate în moartea persoanei de cuplu are cea mai micã extensie de statistici infracþionale ale oamenilor condamnaþi. Cu toate acestea, adesea ele se confruntã cu penalitãþi mai mari decât bãrbaþii care îºi ucid soþiile. Statisticile FBI indicã faptul cã mai muþini bãrbaþi sunt declaraþi cu crimã de gradul întâi sau doi pentru uciderea unui femei pe care o cunosc, decât sunt femeile. Femeile acuzate de astfel de crime sunt frecvent condamnate la perioade mai lungi decât sunt bãrbaþii.
90 % din cei care apãrã violenþa în familie nu sunt niciodatã investigaþi; ºi 31 % din cazuri sunt considerate infracþiuni minore, fiind comise de cãtre strãini.
Unul din patru bãrbaþi va folosi violenþa împotriva partenerei într-un anumit punct al relaþiei.
În ceea ce priveºte legislaþia românã, în vigoare este legea 217 din 2003:
Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violenþa în familie reprezintã orice acþiune fizicã sau verbalã sãvârºitã cu intenþie de cãtre un membru de familie, împotriva altui membru al aceleiaºi familii care provoacã o suferinþã fizicã, psihicã, sexualã sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenþã în familie împiedicarea femeii de a-ºi exercita drepturile ºi libertãþile fundamentale.
Art. 3. - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înþelege:
a) soþul;
b) ruda apropiatã, astfel cum este definitã de articolul 149 din
Codul penal.
Art. 4. - De efectele prezentei legi beneficiazã ºi persoanele care au stabilit relaþii asemãnãtoare acelora dintre soþi sau dintre pãrinþi ºi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
Sanctiuni:
Art. 29. - (1) Constituie contravenþii, dacã potrivit legii penale nu constituie infracþiuni, ºi se sancþioneazã cu amendã între 10.000.000 lei ºi 50.000.000 lei, urmãtoarele fapte:
a) refuzul primirii în adãpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivatã a asistentului familial, îngrijire medicalã gratuitã celui aflat în suferinþã vizibilã, pentru înlãturarea consecinþelor violenþelor;
b) nesesizarea de cãtre asistentul familial, în condiþiile prevãzute de art. 13 alin.(2), a Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Copilului ºi Adopþie, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;
c) schimbarea destinaþiei adãpostului.
(2) Constituie contravenþie ºi se sancþioneazã cu amendã între 5.000.000 lei ºi 10.000.000 lei refuzul pãrãsirii adãpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiþiile care au determinat internarea au dispãrut.
(3) Constituie contravenþie ºi se sancþioneazã cu amendã între 5.000.000 lei ºi 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pãtrunde în incinta adãpostului în care se aflã sau crede cã se aflã victima.
(4) Contravenþiile se constatã ºi sancþiunile se aplicã, conform legii, de cãtre asistenþii familiali, primar sau împuterniciþii acestuia.
(5) Contravenþiilor le sunt aplicabile dispoziþiile Ordonanþei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu excepþia art.28 ºi art.29.
Art. 30. - Agenþia poate aplica, atunci când constatã încãlcarea de cãtre asistenþii familiali a obligaþiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare ºi funcþionare a adãposturilor, urmãtoarele sancþiuni:
a) avertisment;
b) suspendarea autorizãrii asistentului familial sau a funcþionãrii
adãpostului pe termen de 1 - 3 luni;
c) anularea autorizãrii asistentului familial sau închiderea adapostului.
Dezechilibrul psihic angajeazã individul pe o traiectorie existenþialã morbidã ce poate ajunge pânã la reducerea sau pierderea capacitãþii de muncã, concomitent cu ieºirea permanentã din circuitul vieþii active.
În aceastã configuraþie generalã se insereazã aspecte particulare, deloc neglijabile care pot avea o "contribuþie" cauzalã remarcabilã în geneza ºi cronicizarea unor tulburãri psihice. Între acestea se înscriu ca factori importanþi în etiopatotenia tulburãrilor psihice, factorii familiali.
Relaþiile interumane ºi cu precãdere cele familiale sunt ºi ele afectate de stresul social, de fluctuaþiile calitãþii vieþii, de suportul financiar insuficient.
Lumea contemporana aflata in permanenta dinamica isi pune si probleme legate de structura si specificul familiei actuale.
Familia, ca oricare alta forma de relationare socioumana, reflecta caracteristicile epocii in care fiinteaza, specificul cultural si material.
In toate culturile, diferenta intre a fi barbat si a fi femeie are la baza nu doar sexul, care este determinat biologic, ci si genul care este definit social si este legat de rolul persoanei intr-un sistem.
Intelegem prin rol, ansamblul de conduite asteptate de la o persoana a carei pozitie sau functie o cunoastem intr-un sistem. G. H. Mead (1934) este primul care a prezentat sistematic notiunea de "rol", considerand ca rolurile sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea colectivitatilor umane.
In cadrul familiei, rolul conjugal reprezinta o formatiune complexa de atitudini si comportamente, comunicari verbale si expresive asteptate de fiecare partener. Acest rol este preluat initial, prin imitarea modelelor de rol familial din familia de origine si se perfectioneaza prin exersarea in propria casatorie. De obicei, sotia preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol proprii mamei sale, ce sunt interiorizate si filtrate prin intermediul propriei personalitati. Sotul, in mod similar, reproduce maniere relationale, atitudinale si de comunicare din modelul de rol conjugal oferit de tatal sau.
Termenii de sex-rol si gen-rol sunt adesea folositi ca echivalenti, dar exista o diferenta importanta intre ei. Sex-rolul se refera la comportamentele determinate de sexul biologic, iar gen-rolul la asteptarile societatii privind comportamentele masculine si feminine.
Gen-rolurile contin anumite caracteristici generale specifice culturii respective si include asteptarea unor:
Ø anumite trasaturi de personalitate (de ex. femeile sunt sensibile, iar barbatii sunt agresivi).
Ø anumite roluri sociale (barbatii sunt tati, femeile sunt mame).
Ø unor pozitii sociale specifice.
Asteptarile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma unor stereotipii de gen-rol si sunt foarte importante pentru ca majoritatea oamenilor cred in ele si isi bazeaza comportamentul pe acestea.
De la primele forme de familie si pana in prezent, barbatul si femeia au asimilat si interpretat roluri acceptate de comunitatile in care au trait, iar modificarea rolurilor facandu-se o data si sub influenta evolutiei societatii.
Din perspectiva socio-istorica, primele forme de convietuire (clanul nediferentiat, clanul diferentiat) coincide cu existenta matriarhatului, femeia este in centrul gruparii social familiale.
Dominatia barbatului asupra femeii se afirma pentru prima data in cadrul familiei sindiasmice (pereche) in care tatal este cunoscut cu certitudine.
Incepand cu familia patriarhala sunt delimitate clar rolurile indeplinite de cele doua sexe, obligatiile si indatoririle acestora.
Familia patriarhala functiona sub autoritatea celui mai in varsta adult de sex masculin ("pater familias") si cuprindea pe langa sot si sotie, descendentii necasatoriti inediferent de sex si descendentii casatoriti de sex masculin, sotiile si copiii acestora.
Disocierea progresiva a marilor familii si accentuarea individualizarii lor, au fost generate de sporirea numarului de membrii peste capacitatea de hrana a proprietatii si disensiunile interioare, cauzate de autoritatea din ce in ce mai slabita a patriarhatului. Apare famila traditionala restransa, ce cuprinde trei generatii reunite in acelasi camin. Schimbarile pe linie de rol sunt nesemnificative, barbatul este singurul care decide viitorul.
Intrucat fenomenul violentei domestice a devenit o ,, plaga " a societatii romanesti in sensul ca potrivit statisticilor din ce in ce mai putine familii sunt ferite de acest fenomen, am considerat ca este necesar sa acordam o atentie sporita cercetarii factorilor cauzali care determina violenta domestica precum si profilului victimelor care sunt supuse agresiunilor in cadrul familiei. Deoarece acest subiect este aproape inepuizabil, fiind foarte complex si dificil de explicat, am ales sa ne ocupam doar de violenta domestica asupra femeilor, ele fiind in general cele mai frecvente si mai predispuse victime ale abuzului familial. Din acest motiv vom evidentia lantul cauzal al acestui fenomen si ipotezele care decurg din acesta dupa cum urmeaza:
Asa cum se vede in imagine exista o multitudine de factori care determina fenomenul violentei domestice. Astfel, majoritatea factorilor declansatori sunt de ordin psihologic care conduc apoi in ultima instanta la manifestari patologice si implicit la violenta domestica. Spre exemplu, un potential agresor detine o istorie personala cu abuz. Mai concret, in copilarie a fost agresat sau maltrat de catre mama lui iar aceasta trauma a declansat o atitudine general negativa despre femei si o repulsie la adresa acestora. Un astfel de barbat, este predispus unor comportamente violente la adresa femeilor pe care le asociaza cu imaginea mamei lui care nu numai ca l-a privat de afectiune dar i-a produs un complex de inferioritate si o trauma definitiva.
Un alt profil al agresorului este cel al barbatului nesigur pe sine, instabil din punct de vedere emotional si afectiv, foarte gelos si posesiv care vede in orice atitudine, gest sau comportament al partenerei un semn de tradare. Aceste trasaturi la care se adauga de cele mai multe ori si o paranoia declanseaza comportamente foarte violente la adresa femeii.
De asemenea exista si factori de ordin sociali care determina agresivitatea in cadrul mediului familial asupra femeii. Cea mai des intalnita situatie este situatia finaciara precara.
Astfel, in lipsa unui loc de munca bine platit si asigurarea cel putin a mijloacelor de subzistenta, barbatul care are o familie de intretinut nemaisuportand presiunea cauzata de nesatisfacerea macar a trebuintelor vitale se refugiaza de cele mai multe ori in bautura si femeia sau partenera ajunge sa devina asemenea unui ,, paravan" in care sunt descarcate toate insatisfactiile si tensiunile barbatului.
Un alt factor care determina violenta domestica este lipsa educatiei mai ales in mediul rural. Astfel, aici numarul femeilor agresate este mult mai mare deoarece barbatii nu detin constiinta egalitatii intre sexe si cu atat mai putin respectul pe care trebuie sa i-l datoreze genului frumos.
Mai exista si alti factori care conduc la agresiunea asupra femeii. Spre exemplu, barbatii care sufera de anumite boli psihice pot avea un comportament foarte agresiv dar acestea sunt cazuri izolate.
Plecand de la descrierea acestui
lant cauzal ne-am propus sa demonstram ipoteza conform careia majoritatea
cazurilor de violenta domestica sunt rezulatatul combinarii celor doua tipuri
de factori: psihologici si sociali. Cel putin in
O alta ipoteza este aceea ca in tara noastra amploarea fenomenului violentei domestice se datoreaza tocmai faptului ca desi emanciparea femeii este din ce in ce mai evidenta, societatea romaneasca a ramas tot una traditionala, de tip patriarhal in care barbatul reprezinta puterea si ,, stalpul" familiei iar femeia trebuie sa i se supuna. Aceasta reprezinta o mentalitate inca prezenta in constiinta romanului care nu va putea fi prea usor modificata pentru simplul motiv ca Romania este o tara preponderent rurala, or asa cum spuneam anterior, satul este un mediu conservator care mentine aceasta ierarhie, femeile fiind nevoite de cele mai multe ori sa suporte agresiunile partenerilor lor.
Totodatã, insistam asupra ipotezei
conform careia fenomenul violentei domstice este atat de raspandit la noi
deoarece legislatia tarii noastre este permisibila. Cu toate ca recent au
inceput sa se costruiasca adaposturi pentru femeile abuzate acestea sunt
insuficiente si nu detin personal specializat care sa ofere victimelor suportul
de care au nevoie. Apoi ar trebui sa se insiste mai mult, in scoli pe educatia
copiilor in ceea ce priveste dezvoltarea constiintei respectului semenilor si
cu atat mai mult a sexului opus. Suntem o
Ipoteze pot fi formulate la nesfarsit dar ceea ce ne propunem cu adevarat in acest proiect este sa demonstram ca fenomenul violentei domestice este unul cat se poate de real si de ingrijorator. Daca nu vom intelege singuri aceste lucruri si necesitatea incercarii de a combate acest flagel nu vor conta sute de statistici sau de marturii. Pentru simplul fapt ca suntem fiinte empatice si sociale ar trebui sa ne oprim a ne mai face rau unii altora si sa incepem sa ne respectam reciproc. Femei, copiii cu totii avem dreptul sa fim tratati ca fiinte umane si sa ne fie respectat dreptul la viata
Relatiile parentale
In familia traditionala rolul mamei era foarte important, cu un grad mare de implicare in formarea comportamentului copilului, in conditiile in care nu imbratisase inca o cariera profesionala si nu avea decat atributii pe plan familial. Mama era prima autoritate cu care se confrunta copilul, tatal, datorita prezentei inconstante in viata copilului, era puternic valorizat si reprezenta autoritatea absoluta.
In familia moderna lucrurile s-au schimbat, prezenta mamei este si ea intermitenta prin iesirea pe piata fortei de munca. Desele absente ale ambilor parinti sau prezenta alternativa, ofera copilului o alta viziune asupra autoritatii, de cele mai multe ori aceasta lipsind. Efectele absentei autoritatii sunt multiple, de la accentuarea arogantei pana la scaderea sentimentului de siguranta (copilul avand nevoie sa stie clar ce este permis / interzis). Din aceasta perspectiva tatal nu mai reprezinta autoritatea absoluta. Sunt cazuri (cand tatal este in somaj sau nu mai castiga destul) in care autoritatea paterna regreseaza, iar cea materna creste.
Copilul isi construieste imagini proprii ale autoritatilor parintilor raportandu-se la realitatea sociala actuala, el nu mai imita in mod necesar comportamentul adultului de acelasi sex, ci aleg modelul in functie de puterea si dominatia exercitata asupra lor de unul din cei doi parinti.
Conflictualitatea conjugalã
Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligatii de rol.
Din perspectiva noilor structuri de roluri, se observa o crestere a numarului conflictelor familiale datorita faptului ca apar distorsiuni in perceperea rolului caracteristic sexului. Emanciparea femeii si angajarea acesteia in procesul activ al muncii a facut ca aceasta sa nu mai aiba doar rolul de mama si de gospodina "perfecta", ci sa se "perfectioneze" si in alte domenii in afara mediului casnic. Astfel, acum responsabilitatea cresterii copiilor se imparte in mod relativ egal intre cei doi parteneri ai cuplului conjugal, barbatul nu se mai limiteaza doar la asigurarea securitatii materiale ci trebuie sa se implice si in treburile gospodaresti, bugetul familiei se planifica de comun acord intre parteneri, participarea la decizie fiind atributul ambilor soti.
Conflictele nu apar numai datorita ambiguitatii de rol, ci si datorita faptului ca barbatul isi simte autoritatea subminata in fata unei femei tot mai puternice si tot mai complexe, cu nevoi de autoafirmare profesionala si autoimplinire personala in domenii variate, fata de care, de multe ori, nu stie cum sa reactioneze altfel decat prin agresivitate (verbala sau /si fizica).
Aceasta modificare a rolurilor familiale nu a facut decat sa intareasca ideea ca familia a devenit un sistem de reglementari conflictuale permanente, generata de competitia nevoilor partenerilor maritali si de dezacordurile privind scopurile si valorile.
1. Interviul
Interviul, ca ºi metodã de cercetare poate fi utilizat cu eficienþã într-o gamã largã de domenii, nu doar în cele de profil sociouman sau social ci în toate sferele de activitate care presupun o investigaþie a anumitor fenomene sociale sau verificarea unor ipoteze ori teorii. Ĩn general, interviul este extrem de util în a putea clarifica sau cel puþin înþelege anumite aspecte sociale prin colectarea de informaþii, pãreri atât de la persoane avizate cat ºi de la oameni obiºnuiþi. De fapt, din punct de vedere etimologic termenul de ,,interviu" provine din neologismul englezesc ,,interview" care poate fi tradus prin întâlnire, întrevedere iar în limba franceza, are ca echivalent termenii de ,,entretien"(conversaþie, convorbire) ºi ,,entrevue"(întâlnire intre douã sau mai multe persoane).
Aceste precizãri etimologice
sunt necesare pentru cã în limba românã s-a fãcut distincþie între termenii de
,,interviu" ºi ,,convorbire" dar ºi pentru cã pornind de la etimologia
cuvântului vom putea releva notele
definitorii ale interviului ca modalitate de investigare în sociologie ºi
psihologie. Spre exemplu, în cadrul ºcolii sociologice condusã de cãtre Dimitrie
Gusti s-a folosit termenul de "convorbire sociologicã" ca însemnând culegerea
de informaþii "pentru lãmurirea problemelor ºtiinþifice de-a dreptul din gura
oamenilor". Traian Herseni remarca faptul cã acestei tehnici de lucru,
denumitã interviu, i s-au închinat numeroase studii, mai ales
de sociologie
Clarificarea acestei confuzii a fost abordatã în lucrarea lui Roger Daval ºi colaboratorii acestuia ,, Tratat de psihologie socialã", distincþiile dintre interviu ºi celelalte fenomene psihologice amintite fiind reluate. Ĩn primul rând interviul presupune întrevederea dar asta nu înseamnã cã se confunda cu ea. De cele mai multe ori, oamenii nu se întâlnesc pentru a obþine informaþii unii de la alþii ci pur ºi simplu pentru a se vedea, pentru a petrece timp împreunã. Putem spune aºadar, cã interviul reprezintã doar o parte infirmã a motivelor pentru care oamenii se întâlnesc.
Ĩn al doilea rând nu existã interviu fãrã convorbire, dar nu orice conversaþie constituie un interviu. Convorbirea presupune spontaneitate, interactivitate iar informaþia nu este direcþionatã într-un singur sens întrucât nu existã un conducãtor al discuþiei.
Ĩn al treilea rând, interviul este mai mult decât un dialog deoarece dialogul nu presupune neapãrat schimbul de informaþii în legãturã cu o temã sau alta. Dialogul reprezintã mai degrabã o forma de a-þi exprima stãrile sufleteºti, ideile, concepþiile.
Ĩn final, nu putem confunda interviul cu interogatoriul, deºi la prima vedere se aseamãnã foarte bine prin faptul ca amândouã forme presupun existenþa unui set de întrebãri ºi a unei persoane care coordoneazã discuþia. Diferenþa majorã dintre cele douã consta în libertatea pe care o oferã asupra exprimãrii propriilor opinii. Astfel, în primul caz subiectul este constrâns sã rãspundã pe când în cel de al doilea caz subiectul poate rãspunde liber la întrebãrile care îi sunt adresate.
Tehnica de cercetare
Ca tehnicã de cercetare, interviul poate fi definit ca un mijloc de obþinere prin întrebãri ºi rãspunsuri, a informaþiilor verbale de la indivizi ºi grupuri umane în vederea verificãrii ipotezelor sau pentru descrierea ºtiinþificã a fenomenelor socioumane.
Ca ºi chestionarul, interviul presupune existenþa unor întrebãri ºi rãspunsuri dar diferenþa constã în faptul cã interviul spre deosebire de chestionar implicã întotdeauna obþinerea unor informaþii verbale ºi nu scrise. De asemenea, convorbirea reprezintã elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiþie care faciliteazã transmiterea informaþiilor unidirecþionale: de la persoana intervievatã spre operatorul de interviu.
Ca o condiþie a calitãþii unui interviu putem spune ca acesta trebuie sã ofere intervievatului posibilitatea de a exprima prin rãspunsurile sale gândurile sale, cu
cuvintele sale. Altfel spus, operatorul de interviu nu trebuie sã sugereze ºi cu atât mai puþin sã reformuleze rãspunsurile celui intervievat.
În literatura de specialitate consacrat interviului ca tehnic de cercetare se întâlnesc diferite criterii de clasificare, i anume: con inutul comunic rii; calitatea informa iilor ob inute; gradul de libertate a cercet torului în abordarea diferitelor teme i formularea întreb rilor, precum i în schimbarea sau respectarea succesiunii lor; repetabilitatea convorbirilor; num rul persoanelor participante; statusul socio-demografic al acestora; modalitatea de comunicare; func ia îndeplinit în cadrul procesului de investiga ie. n general, exist trei tipuri de interviuri, fiecare dintre acestea având la rândul lor mai multe subdiviziuni.
Astfel interviurile se clasificã în:
* Interviuri directive de tip:
a. face to face
b. prin telefon
c. cu întrebãri deschise
d. cu întrebãri închise
* Interviuri semidirective de tip:
a. interviu centrat (focalizat) (R. K. Merton, 1956)
- individual
- de grup (focus group)
* Interviuri nondirective de tip:
a. clinic- Carl Rogers
b. n profunzime
c. cu rãspunsuri libere (ghidat)
Dintre acestea, n cercetarea noastrã am aplicat interviul informal, face to face cu întrebãri deschise i rãspunsuri libere. De fapt instrumental de investigaþie pentru care noi am optat in realitate nu este interviul pur si simplu ci l-am combinat cu ancheta sociologica pentru ca deºi aceasta se caracterizeazã printr-un grad mai scãzut de control asupra variabilelor analizate am considerat c este mai important i mai interesant de aflat opiniile oamenilor n legãtur cu acest subiect al violen ei domestice. Colectarea de informaþii i pãreri despre modul n care rom nii privesc acest fenomen ne-ar putea ajuta s înþelegem motivele amplorii sale i eventual s putem formula niºte posibile soluþii sau mijloace de prevenþie a acestei ,,plãgi" a societ ii rom neºti.
Un alt motiv pentru care am ales acest procedeu a fost faptul c obiectivul cercetãrii noastre era de a pãtrunde n ,,universul subiectiv al vieþii sociale". Noi nu am dorit s vedem c t de bine sunt informaþi oamenii n legãtur cu acest subiect ci pur si simplu s afl m pãrerea lor ca fiinþe empatice i emoþionale despre gravitatea i repercusiunile violen ei domestice atât la nivel individual cat i colectiv.
3. Eºantionul
n ceea ce priveºte eºantionul, acesta a cuprins 50 de persoane cu vârste cuprinse intre ... cu o eroare tolerat de ...
n continuare vom prezenta structura eºantionului nostru:
Sex: Grupe de vârst
B rba i....% 18-30 ani....%
Femei....% 31-50 ani....%
51-60 ani....%
Studii (nivel de instrucþie): Starea civilã:
ªcoala primarã ºi generalã....% Cãsãtorit(a).........%
ªcoala profesionalã......% Necãsãtorit(a)........%
Liceu ºi ºcoala postlicealã....% Divorþat(a).........%
Studii superioare.......% Vãduv(a).......................%
Ĩn uniune liberã (concubinaj)..%
În fiecare minut, în aproape orice colþ din lume, în familie, o femeie, un copil, o sorã, un frate este supus/ã violenþelor fizice sau psihice din partea unei rude, membru de familie.
Pe plan mondial, violenþa în familie este o problemã politicã ºi publicã cu care se confruntã ºi þãrile din Europa, unde 1/5 din femei au fost cel puþin o datã în viaþã subiectul violenþei fizice. Consecinþele violenþei în familie asupra sãnãtãþii victimelor, dar ºi asupra demnitãþii umane, aduc prejudicii grave generaþiilor viitoare.
Dacã la nivelul þãrilor europene, persoanele de sex feminin cu vârste de peste 16 ani sunt confruntate cu violenþa domesticã în proporþie de 12%-15%, în România statisticile înregistrate la nivelul Agenþiei Naþionale pentru Protecþia Femeii se prezintã astfel: în anul 2004 au fost înregistrate 8104 cazuri de violenþã în familie, din care 84 au fost urmate de decese, în anul 2005 s-au înregistrat 9537 de cazuri, urmate de 169 decese, în 2006, 9372 de cazuri de violenþã, soldate cu 151 de decese, iar în anul 2007, pânã la sfârºitul trimestrului al treilea, au fost comise 6717 acte de violenþã în familie, care au avut drept consecinþã 103 decese.
În urma statisticilor, se
observã cã în primul an, 2004, rata cazurilor de violenþã domesticã a fost mult
mai scãzutã decât în cel de-al doilea, 2005, când numãrul persoanelor afectate,
dar ºi cel al deceselor, au fost neaºteptat de mari. În 2006, rezultatele
înregistrate sunt comparabile cu cele din anul anterior, diferenþele fiind aproape
insignifiante, dupã care, în anul 2007, se remarcã faptul cã actele de violenþã
domesticã au început sã se reducã semnificativ, violenþa manifestatã în cadrul
familiei constituind, cu toate acestea, în continuare, o problemã gravã cu care
se confruntã þara noastrã. Studiile aratã cã, în România, 45% dintre femei au
fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic, iar 7% au fost abuzate sexual
pe durata vieþii. Aproape douã treimi dintre femei au fost supuse cu forþa la
relaþii sexuale de parteneri: 15% au fost violate de un prieten sau fost
prieten, iar 12% de o cunoºtinþã sau de o persoanã cu care se întâlneau.
Conform acestor studii, cea mai rãspânditã formã de violenþã domesticã este cea
verbalã, urmatã, la o distanþã de 15 procente, de agresiunea fizicã. Acestea
reprezintã numai cazurile înregistrate, dar, cu siguranþã, numãrul victimelor
este mult mai mare. În ciuda severitãþii actelor de violenþã, femeile au
reþineri în a se adresa autoritãþilor. Deºi între douã treimi ºi o jumãtate
dintre femeile abuzate în ultimul an au discutat despre acest lucru cu o rudã
sau cu un prieten, doar 16% au mers la poliþie pentru a face o reclamaþie, 15%
au discutat cu un medic ºi numai 9% dintre femei au solicitat consultanþã
juridicã.
Din punctul de vedere al sexului persoanelor agresate, potrivit studiilor, trei sferturi, respectiv 75% sunt de sex feminin, iar un sfert, 25%, aparþin sexului masculin. Aceastã realitate se bazeazã pe faptul cã oamenii, în special bãrbaþii, încã mai sunt ghidaþi de o mentalitate conservatoare, care se referã la posesia puterii asupra partenerului de viaþã. Nevoia bãrbatului de a se simþi superior ºi de a-ºi impune voinþa în faþa femeii, de a-i arãta acesteia cã el e cel care deþine controlul, duce la manifestarea violenþei în familie, soldatã uneori cu consecinþe tragice, ceea ce indicã un anumit grad de primitivism, unul dintre motivele care stimuleazã acest tip de violenþã fiind nivelul scãzut de educaþie. Alte douã motive, care primeazã de altfel, sunt sãrãcia ºi ºomajul, la care se adaugã nesiguranþa la locul de muncã, necazurile de zi cu zi, stresul, consumul de alcool, aspecte care stimuleazã stãrile conflictuale în familie, dar ºi în societate.
În ceea ce priveºte legislaþia, trebuie menþionat faptul cã pânã în anul 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la violenþa domesticã, deºi, în România, numãrul femeilor agresate a crescut de 5 ori în perioada 1996-1998. În prezent, pentru actele de violenþã în familie pedepsele sunt între 6 luni ºi 1 an, maximum 2 ani, dacã acestea nu se soldeazã cu moartea victimei. În plus, deºi mii de femei renunþã la plângerile penale din cauza temei, legea permite acum ca anchetele penale sã se desfãºoare ºi fãrã acordul victimelor. Pentru reducerea numãrului de persoane agresate au fost înfiinþate 36 de adãposturi. La acestea se adaugã alte 54 de centre de consiliere. Autoritãþile recunosc cã starea în care se gãsesc adãposturile lasã de dorit ºi cã femeile nu pot fi cazate mai mult de o jumãtate de an. Totuºi, faptul cã în cadrul Codului Penal au apãrut reglementãri cu privire la prevenirea ºi combaterea violenþei în familie, precum ºi crearea unor adãposturi pentru victime sugereazã faptul cã problema referitoare la tipul de agresiune dezbãtut nu mai este ignoratã de cãtre autoritãþi, dimpotrivã, ea se încearcã a fi rezolvatã. Sã sperãm cã anii ce vor urma vor înregistra cât mai puþine cazuri legate de violenþa în familie, pentru ca generaþiile viitoare sã aibã ocazia sã cunoascã o lume mai bunã, lipsitã de violenþã. Pentru ca fenomenul sã fie redus, nu este nevoie numai de aplicarea unor pedepse legale, ci ºi de schimbarea mentalitãþilor, de îmbunãtãþirea relaþiilor dintre soþ ºi soþie, dar ºi a celor dintre pãrinþi ºi copii, a cãror educaþie trebuie sã se axeze foarte mult pe comunicare. Copiii trebuie educaþi într-un spirit sãnãtos, trimiþându-i la ºcoalã ºi comunicând cu ei cât de mult posibil, pentru a-i ajuta sã distingã binele de rãu, insuflându-le o gândire pozitivã, care sã-i facã sã devinã oameni responsabili, care doresc sã contribuie la îmbunãtãþirea societãþii în care îºi duc existenþa cotidianã.
În urma interviului am putut observa cã violenþa domestica nu este un subiect uºor de atins întrucât se pare cã se menþine la stadiul de subiect tabu, fapt demonstrat de reticentã unora dintre persoanele interdievate.
Pe parcursul acestei investigaþii am observat cã existã cauze multiple ale violenþei domstice,fiind generate de situaþii conflictuale familiale,profesionale , sociale ºi nu în ultimul rând de schimbarea modului de viaþã existent în trecut cu un altul ce necesitã mai mult calm ºi care genereazã mai mult stres,societatea cerând pe zi ce trece mai mult profesionalism ºi pregãtire.
Acest fenomen al violenþei domestice nu constã doar în abuzul fizic,ci ºi în cel verbal, psihic ºi sexual,conducând în cele din urmã la alte vicii ale societãþii cum ar fi consumul de droguri ºi alcool,delicventa juvenilã ºi marcand în mod ireversibil viaþã victimei.
Observat la nivel statistic este faptul cã peste ¾ din femei au fost supuse violenþei domestice.
În România numãrul de femei victime ale violenþei domestice a crescut de cinci ori din 1996 pânã în 1998.Aproximativ trei sferturi din femeile victime ale violetei domestice au fost agresate de cãtre soþi. Pe plan mondial violenþa domestica deþine 25% din totalul infracþiunilor violenþe.În acest context în care se remarcã creºterea alarmantã a acestei forme de infracþiuni au fost infiinþate în România 36 de adãposturi ºi 54 de centre de consiliere.
La procesul de diminuare al violenþei domestice a contribuit ºi codul penal, cazurile de violentã domestica fiind luate acum în considerare de cãtre autoritãþi.
Deºi femeile sunt agresate în proces mai mare decât bãrbaþii (75%)acestea sunt condamnate pe o perioadã mai lungã de timp faþã de aceºtia din urma ce sunt supuºi violenþei domestce în raport de 25%.
Cauzele specifice agresorului sunt multiple ºi constau in:
Istorie personalã cu abuz
Nemultumiri la locul de muncã
Consum de alcool sau substanþe
Neincredere în sine
Inabilitate de a-ºi identifica sentimentele
Schimbari de atitudine
Imaturitate emoþionalã
Temperament violent
Stare de sãnãtate
Gelozie / spirit posesiv
Abilitati scazute în viaþa intimã
Atitudine negativã faþã de femeie
Cultura / educaþie rigidã
Traditionalism privind rolul bãrbatului / femeii
În cazul acceptãrii situaþiei de violenþã existã de asemeni cauze,unele dintre ele fiind asemãnãtoare celor ale agrsorului ºi constau in:
Istorie personalã cu abuz în copilãrie
Consum de alcool sau substanþe
Neincredere în sine
Imaturitate emoþionalã
Abilitati scazute în viaþã intimã
Cultura / educaþie rigidã
Traditionalism privind rolul bãrbatului / femeii
Stare de sãnãtate
Subordonare materialã
Oricât de multe cauze am gãsi violenþei domestice,acestea nu reprezintã însã ºi motive.De aceea acest fenomen nu trebuie tolerat,întrucât acceptarea situaþiei de violenþã conduce în cele din urmã la o crestere a cazurilor in ceea ce priveste acest fenomen.
Adler, A., Cunoasterea omului, Ed.Iri, Bucuresti, 1996;
Cartana,
C.; Tone, T.; "Tendinte in evolutia
familiei in
Ghebrea, A.; Tessier, R.; Cuplul si familia romaneasca: mentinerea precara a familiei traditionale, in Socoilogie Romaneasca, nr.5.pg. 475-489, 1994;
Mitrofan,
Schiopu, U.; Verza, E., Psihologia varstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981;
Voinea, M.; Psihosociologia familiei, T.U.B., Bucuresti,1993;
Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu, Dicþionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureºti, 1998
Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologicã, Ed Comunicare.ro, Bucureºti, 2001
Septimiu Chelcea, Iniþiere în cercetarea sociologicã, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti, 2004
https://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=17
Codul Penal
Monitorul Oficial, Lg.217/2003
Cosmopolitan, noiembrie 2003
https://www.fundatiasensiblu.ro
https://www.endabuse.org/resources/facts/DomesticViolence.pdf
https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statbwkill.html
https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statcrim.html
https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statgen.html
https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/emotional-abuse.html
https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/physical-abuse.html
https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/sexual-abuse.html
https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/domestic-violence-effects.html
https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/domestic-violence-children.html
https://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=11444
https://www.coe.ro/ptcoe/COMUNICAT%20final.doc
https://www.realitatea.net/85507_Peste-2000-de-femei--victime-ale-violentei-domestice--de-la-inceputul-anului-.html
ziarul Timpul, nr. 641, 5 iunie 2007, articol Angelina Olaru
|
