Rsursele umane în administratia publica in contextul integrarii europene
8.1. Aspecte
privind resursele umane
în administratiile europene
8.1.1. Conditii si
standarde similare, dar modele diferite
ale serviciilor publice profesioniste
Rolul principal al statului modern într-o economie de piata democratica este sa asigure conditiile si standardele vietii de zi cu zi a indivizilor, cât si ale entitatilor legale. Principalul mecanism utilizat de catre stat este legea. Transmiterea si impunerea hotarârilor Parlamentului si a legislatiei aferente, monitorizarea efectelor acestora si furnizarea mecanismelor de corectare si redresare a lor sunt câteva tinte importante pentru oricare stat modern.
Prima sarcina a statului, în domeniul pietei muncii, este de a reglementa relatiile de baza dintre angajatori si angajati. Statul trebuie sa stabileasca standarde minime pentru a asigura conditii de munca pentru toti indivizii si, de asemenea, sa defineasca drepturile si obligatiile celor doua parti.
Statul are, de asemenea, rolul de angajator. În aceasta calitate, statul trebuie sa asigure performanta, eficienta profesionala si impartialitatea administratiei publice. Aceasta responsabilitate manageriala creeaza nevoia unor reglementari specifice ale activitatii angajatorilor statului în calitatea sa de angajator: politici privind conducerea si cariera, sisteme manageriale de selectie, recrutare, promovare si remunerare, care toate au scopul de a garanta calitatea înalta si omogena a conducerii si a performantelor sale la toate nivelurile si ramurile guvernarii.
În strânsa legatura cu rolul sau de angajator, statul are si responsabilitati constitutionale în ceea ce priveste coordonarea administratiei publice în conformitate cu principiile stipulate în Constitutie si în Legea administratiei publice. Mai mult chiar, statul trebuie sa asigure performanta administratiei publice, în concordanta cu aceste principii de baza.
Notiunea moderna de administratie publica se refera la o delegare ierarhica a puterilor statului 24324u202y catre indivizii care opereaza în sistemul public. Acestia, functionarii publici, nu sunt simpli angajati ai statului, desi sunt delegati cu puterile acestuia. Ei trebuie sa se asigure ca acele principii constitutionale si administrative sunt aplicate în toate activitatile administratiei publice.
Legislatia este cea care stabileste, de obicei, relatiile dintre stat si functionarii publici. Chiar daca unele aspecte ale acestor relatii sunt stabilite prin contracte individuale sau colective de munca, partile implicate în asemenea acorduri nu pot neglija principiile constitutionale si administrative legale. Deci, oricare ar fi sursa legala de reglementare a relatiei dintre stat si functionarii publici, textul acesteia trebuie sa contina un set de principii administrative legale în sensul descris mai sus, pentru a putea fi impuse oficialilor publici.
Constitutiile moderne contin prevederi referitoare la conditia serviciului public sau chiar modele generale pentru administratiile publice. Majoritatea constitutiilor impun un cod specific pentru coordonarea relatiei dintre functionari si stat. De exemplu, constitutiile Frantei, Germaniei, Greciei, Italiei, Portugaliei si Spaniei includ, direct sau indirect, principii de baza pentru serviciul public.
Serviciul public constitutional modern, într-o democratie[1], este considerat real numai daca îndeplineste un set de conditii care contribuie la definirea naturii si valorii unui serviciu public profesionist:
a) Separarea dintre sfera publica si cea privata
Distinctia dintre sfera publica si cea privata s-a facut o data cu cea dintre stat si societate. Este, practic, recunoasterea faptului ca exista domenii în care interesul public trebuie sa primeze, fara interferente legate de interesele individuale. De asemenea, aceste domenii publice trebuie reglementate printr-un set de principii legale specifice, iar actorii implicati sunt subiectii acestor principii.
b) Separarea dintre politica si administratie
Separarea dintre politica si administratie implica prezumtia ca în domeniul public exista doua parti principale, care, desi sunt strâns legate între ele, au naturi diferite, logica diferita si surse de legitimitate diferite:
- Politica se bazeaza pe încrederea publica, exprimata prin alegeri electorale libere care trebuie validate.
- Administratia se bazeaza pe meritul si capacitatea profesionala a functionarilor publici, angajati prin concurs organizat în concordanta cu legislatia în vigoare.
c) Dezvoltarea responsabilitatii individuale a functionarilor publici prin procese decizionale comune. Aceasta impune prezenta unor manageri publici instruiti în domeniul respectiv
Existenta raspunderii individuale pentru deciziile adoptate si pentru actiunile întreprinse implica recunoasterea faptului ca responsabilitatile si competentele administratiei publice sunt clar definite. Notiunea de organ administrativ competent si faptul ca deciziile administrative sunt adoptate de catre autoritatile publice delegate prin lege sunt tot atâtea dovezi ale dezvoltarii responsabilitatii individuale.
d) Protectia muncii, stabilitate, nivel de remunerare, drepturi si atributii bine definite pentru functionarii publici
Indiferent de caz, dar mai ales acolo unde este aplicat conceptul restrictiv al serviciului public, functionarii publici trebuie sa respecte un set de conditii legale stimulative pentru îndeplinirea în mod eficient a functiilor si competentelor acestora, care se refera la:
drepturi si obligatii;
stabilitate profesionala;
protectie împotriva favorizarii politice si a altor interferente;
un nivel adecvat de remunerare pentru a reduce riscul expunerii la coruptie;
prevederi disciplinare;
selectie bazata pe merit.
De asemenea, serviciul civil trebuie sa solicite angajatilor din cadrul sau profesionalism, integritate, o buna cunoastere a legilor constitutionale si administrative.
e) Recrutare si promovare bazata pe merit
Recrutarea si promovarea bazata pe merit înseamna selectarea celor mai potriviti candidati pentru serviciul public, evitându-se astfel "nepotismul" în cadrul conducerii administratiei publice.
Invocarea reglementarilor specifice serviciului public este metoda cea mai utilizata pentru crearea conditiilor legale mentionate mai sus, pentru ca serviciul public, ca detinator al puterii de stat, este cel mai important actor al sferei publice. De aceea, de obicei, este nevoie de o hotarâre a Parlamentului sau, ca în cazul Marii Britanii, de o ordonanta din partea Executivului.
Asa cum s-a mentionat deja, statul este responsabil pentru o administratie publica profesionista, impartiala si eficienta, în conformitate cu legea. Acest rol nu este numai unul de coordonare, ci si unul managerial. Statul trebuie sa garanteze o anumita calitate a angajatilor sai si o calitate egala a standardelor în toate sectoarele administratiei publice. În acest sens, un serviciu public bine conceput si bine condus stimuleaza statul sa atinga standardele înalte de profesionalism, stabilitate, continuitate si calitate a serviciului public în toate sferele administratiei publice. Toate acestea implica si faptul ca nivelul politic al unei tari este legat de investitiile pe termen lung în oameni capabili sa conduca afacerile publice într-o maniera adecvata, profesionista. Profesionalismul nu poate fi disociat de stabilitate si investitie pe termen lung.
În vestul Europei s-au folosit mai multe solutii în ceea ce priveste functia publica (serviciul public):
În anumite state membre ale UE, majoritatea angajatilor în administratie au statutul de functionari publici. Acesta înseamna ca ei se supun unei legislatii a serviciului public, si nu legilor generale ale muncii care stabilesc standarde minime pentru relatiile contractuale dintre angajati si angajatori asa cum se întâmpla în sectorul privat. Acesta este cazul Greciei, Belgiei, Frantei, Irlandei, Olandei, Portugaliei si Spaniei.
Marea Britanie constituie un caz special: cei care lucreaza în administratie beneficiaza de reguli specifice care le asigura statutul lor ca angajati ai statului. În aceasta tara nu exista o lege a serviciului public, deoarece jurisdictia Cabinetului reprezinta un prerogativ regal.
În alte tari, numai o parte a angajatilor în domeniu are statutul de functionari publici. În Germania exista o distinctie clara între functionarii publici (Beamte), care detin autoritatea publica a puterii de stat si reprezinta aproximativ 40% dintre angajati si restul angajatilor statului (Angestelle care se subordoneaza legislatiei muncii. Functionarii publici sunt priviti ca instrumente executive ale statului, capabili sa deserveasca orice guvern aflat la putere (principiul neutralitatii politice) si sunt raspunzatori pentru faptele lor în fata legii.
Conceptul de "exercitare a autoritatii publice" este strâns legat de aspecte referitoare la interesul national, lege si ordine, suveranitatea statului, impunerea legii etc. De exemplu, detinatorii celor mai înalte functii în administratia de stat sunt considerati functionari publici, ei având un statut special. Ceilalti lucratori sunt priviti ca persoane practicându-si meseria în sectorul public al economiei sau în cadrul serviciilor publice subventionate de bugetul de stat.
Modelul german, apropiat de cel al Austriei si Luxemburgului, a fost urmat de Danemarca acum câteva decenii si, mai recent, de Italia. În Italia, a avut loc o reforma majora în 1993 si, în urma acesteia, în prezent, numai câteva mii de înalti oficiali sunt considerati functionari publici, ceilalti fiind subiectii Codului muncii si ai contractelor colective de munca.
Criteriile pentru aderarea la UE în legatura cu libera circulatie a fortei de munca în statele membre au fost, de asemenea, sursa definirii unor concepte privind autoritatea publica si apararea intereselor generale ale formelor de guvernare locale sau centrale. Mai mult, locurile de munca din sectorul public trebuie sa fie disponibile pentru orice cetatean al UE, cu exceptia acelor functii special rezervate doar pentru cetatenii statelor respective. Aceste reglementari sunt în conformitate cu legislatia Curtii Europene de Justitie, numai daca respecta anumite criterii. Este recunoscut faptul ca 60% - 90% din totalul locurilor de munca din serviciile publice ale statelor membre UE sunt astazi disponibile pentru orice cetatean locuitor al acestui spatiu, ceea ce înseamna ca numai 10% - 40% din numarul locurilor de munca sunt rezervate doar cetatenilor statului respectiv.
Asadar, reglementarile privind serviciul public în statele membre sunt referinte-cheie în aplicarea legislatiei CE, a principiilor legale ale acesteia.
8.1.2. Managementul resurselor umane în administratiile europene
Statele membre UE au recunoscut de mult timp faptul ca standardele manageriale si performantele managerilor publici sunt criterii pentru succesul atât al performantelor generale în administratia publica, cât si pentru reforma acesteia.
A îmbunatati performantele administratiei publice înseamna identificarea unor standarde mai bune de eficienta si eficacitate în aplicarea legii. Aceasta presupune delegarea responsabilitatilor în favoarea managerilor publici, însotita de mecanisme de control corespunzatoare.
În asemenea situatii, calitatea managerilor publici devine de maxima importanta. Mai mult chiar, atunci când politicile de stat devin din ce în ce mai complexe si din ce în ce mai expuse la colaborare internationala, asa cum este cazul statelor membre UE, nevoia unor manageri publici cu perspective reale si cu abilitatea de a-si coordona munca în relatiile cu institutii nationale si internationale devine si mai acuta.
Franta, cu sistemul cariera si cu corpus-urile care o definesc, detine grupuri de oficiali, numiti seniori. Persoanele individuale din fiecare corpus sunt asistate si conduse de la centru în procesul de dezvoltare a carierei fiecaruia, prin instruire si mobilitate. Statul are un corp de lucratori competenti care selecteaza persoana potrivita pentru un anumit post.
Alte tari au stabilit criterii similare. Olanda, cu administratia sa, în care responsabilitatile sunt clar împartite, dezvolta un asa-numit Service Public Senior, în care se evidentiaza dezvoltarea profesionala a managerilor si care îmbunatateste capacitatile de coordonare.
Desi acest tip de serviciu nu exista înca în tarile membre ale UE din Europa Centrala si de Est, totusi, Ungaria, Lituania si Polonia au încercat, în cadrul reformei, sa propuna introducerea unor politici speciale si mecanisme manageriale pentru cei mai înalti oficiali ai guvernelor.
În sistemele administrative anterioare din tarile din Europa Centrala si de Est nu exista o întelegere clara a profesiunii în administratia de stat. Fiecare functie din cadrul administratiei de stat era conceputa ca o specialitate a institutiei, ceea ce limita o continuare a carierei în alte institutii, neexistând criterii profesionale clare în nici unul dintre cazuri. Mobilitatea între institutii diferite nu era încurajata si, de altfel, era foarte rara. Pe de alta parte, faptul ca politicile interinstitutionale erau subordonate politicii nationale determina inutilitatea existentei unor generalisti sau manageri cu perspective mai largi decât câmpul lor tehnic de activitate. Acest tip de pozitie manageriala permanenta era si înca este în majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est prerogativul clasei politice. Managerii nesustinuti politic, desi, în multe cazuri, specialisti competenti sunt foarte rar însarcinati cu conducerea sau coordonarea activitatii în administratie.
Reformele serviciului public în tarile din Europa Centrala si de Est vizeaza formarea unor profesionisti, a unor manageri publici în cadrul acestor servicii. Aceasta presupune masuri care se impun în mai multe domenii:
instruirea managerilor;
introducerea unor reguli care sa defineasca sarcinile, responsabilitatile si drepturile angajatilor stipulate de o legislatie specifica a serviciului public;
îmbunatatirea managementului personalului si a standardelor acestuia;
stabilirea unui context administrativ în care oficialii si managerii publici sa-si poata îndeplini sarcinile într-un mod profesionist, impartial, transparent si confortabil.
Contextul administrativ este determinat de mai multi factori, din care cei mai importanti sunt:
Calitatea Legii autonomiei. Legea autonomiei stabileste cadrul necesar pentru adoptarea deciziilor într-un anumit domeniu (de exemplu, planul de urbanism sau problemele de mediu). Cu alte cuvinte, aceasta lege reprezinta un instrument pentru oficiali si o sursa de informare si previzibilitate pentru public.
Calitatea Codului de procedura administrativa. Aceasta lege stabileste procedurile specifice procesului decizional, coordonarii si echilibrului puterilor, relatia oficialilor cu publicul, comunicarea dintre acestia si autorizarea oricarei parti interesate de a fi audiata sau de a solicita recurs.
Calitatea mecanismelor de responsabilitate, a controlului financiar si administrativ. Acestea trebuie sa respecte principiul transparentei si sa asigure controlul deciziilor financiare si administrative.
În acelasi timp, acesti factori asigura valorile si principiile legale care contribuie în mod decisiv la formarea atitudinii si a comportamentului managerilor publici si a celorlalti functionari publici care opereaza în contextul administrativ. Aceste principii legale sunt esentiale în procesul decizional si comportamental, reducând actiunile arbitrare în sectorul administrativ.
În sfârsit, aceste principii legale contribuie la fundamentarea unei administratii publice profesioniste. Profesionalizarea administratiei publice este, de aceea, o sarcina mult mai complexa decât implementarea unor reglementari ale serviciilor publice si introducerea unor standarde de management al personalului. Daca contextul administrativ în care oficialii trebuie sa lucreze în mod real nu este îmbunatatit, atunci acestia vor fi nevoiti sa adopte decizii arbitrare, vor suferi de o insuficienta comunicare în relatiile cu publicul, nu-si vor putea coordona relatiile cu alte institutii, chiar daca sunt instruiti în mod corespunzator si alesi pe merit.
O problema mostenita de la fostele structuri administrative din tarile Europei Centrale si de Est este lipsa coordonarii si lipsa unor standarde comune de management al personalului din administratia publica. Aceasta fragmentare trebuie eliminata, iar managementul personalului trebuie armonizat astfel încât sa asigure un nivel acceptabil în legislatia administrativa, respectându-se standardele cerute de serviciul public.
Pentru a se realiza acest lucru, serviciul public trebuie privit ca o functie manageriala comuna în administratia publica. Aceasta functie comuna va asigura respectarea principiilor administrative legale si a conditiilor de baza, cum ar fi recrutarea si promovarea bazate pe merit, salarizarea corecta, responsabilitati si drepturi egale, conditii de munca nediscriminatorii în întregul sistem administrativ.
În unele state vest-europene, ca Franta, Portugalia si Spania, exista un minister al administratiei publice sau al functiei publice care se ocupa de aspectele generale ale managementului public. În general, acesta pregateste propuneri de legi pentru serviciul public, organizând si monitorizând recrutarea, managementul resurselor umane, negocierile cu sindicatele din administratie în numele guvernului, precum si activitatile de instruire generala sau specifica institutiilor aferente, cum sunt scolile sau institutiile administratiei publice.
În alte tari, ca Austria, Germania, Irlanda si Olanda, Ministerul de Finante sau Ministerul de Interne este acela care coordoneaza activitatea serviciului public.
În Italia si Suedia a fost înfiintata o agentie speciala care se ocupa de negocierile cu sindicatele din serviciul public în numele guvernului national si al administratiilor locale.
În concluzie, autoritatea responsabila cu managementul serviciului public ar putea fi
o unitate care sa adopte decizii pentru primul-ministru sau pentru Consiliul de Ministri;
un minister special;
o institutie separata subordonata Cabinetului primului-ministru.
Indiferent de forma sa, important este ca aceasta autoritate centrala sa fie învestita cu suficienta putere pentru a putea conduce administratia publica a unei tari.
8.2. Concepte
generale privind functiile
si functionarii publici din România
Începând cu anul 1999, functionarii publici din România îsi desfasoara activitatea pe baza unui statut[2] care cuprinde norme referitoare la recrutarea, încadrarea, promovarea, modificarea si încetarea raporturilor de drept administrativ si, pe cale de consecinta, a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.
8.2.1. Functia publica si functionarul public
A. Functia publica
Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor ,stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala siautoritatile administrative autonome.
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:
a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;
b) transparenta;
c) eficienta si eficacitate;
d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
e) orientare catre cetatean;
f) stabilitate în exercitarea functiei publice;
g) subordonare ierarhica.
1. Dupa tipul atributiilor si responsabilitatilor autoritatilor si institutiilor publice:
functii publice generale care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, în vederea realizarii competentelor lor generale;
●functii publice specifice care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, în vederea realizarii competentelor lor specifice sau care necesita competente si responsabilitati specifice
2. În raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice:
●Functii publice din clasa I. Clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
●Functii publice din clasa a II-a. Clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma.
●Functii publice din clasa a III-a. Clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diploma de bacalaureat.
3. Dupa nivelul la care se exercita
● functii publice de stat, care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si în cadrul autoritatilor administrative autonome.
● functii publice teritoriale , care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, în cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
● functii publice locale, care sunt functii publice stabilite si avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora.
4. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice
●functii publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici. Înaltii functionari publici realizeaza managementul de nivel superior în administratia publica centrala si în autoritatile administrative autonome.
functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere
functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie. Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale:
superior (ca nivel maxim);
principal;
asistent;
debutant.
Trebuie spus ca functionarii publici numiti în functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie.
I.A. Înalti functionari publici
1. secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;
2. secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
3. prefect;
4.secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
5. subprefect;
6.inspector guvernamental
I.B Functii publice de conducere
7. director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si în functiile publice specifice asimilate acestora
8. director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si în functiile publice specifice asimilate acestora;
secretar al unitatii administrativ-teritoriale;
director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, în cadrul institutiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora, precum si în functiile publice specifice asimilate acestora;
sef serviciu, precum si în functiile publice specifice asimilate acesteia;
sef birou, precum si în functiile publice specifice asimilate acesteia.
IC. Functii publice de executie
13. expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;
14. referent de specialitate;
15. referent.
II. Functii publice specifice[6]
1. arhitect-sef;
2. inspector de concurenta;
3. inspector vamal;
4. inspector de munca;
5. controlor delegat;
6. comisar.
Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis în conditiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe perioada nedeterminata. În mod exceptional, functiile publice pot fi ocupate pe perioada determinata, în conditiile expres prevazute de lege. Astfel, pot beneficia de statute speciale[7] functionarii publici care îsi desfasoara activitatea în cadrul urmatoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice si consulare;
e) autoritatea vamala;
f) politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
Conditii pentru ocuparea unei functii publice. Poate ocupa o functie publica persoana care îndeplineste doua tipuri de conditii:
a) generale:
are numai cetatenia româna si domiciliul în România;
cunoaste limba româna, scris si vorbit;
are vârsta de 18 ani împliniti;
are capacitate deplina de exercitiu;
are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;
îndeplineste conditiile specifice prevazute de lege pentru functia publica;
nu a fost condamnata pentru savârsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau în legatura cu serviciul, care împiedica înfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savârsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea;
nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a încetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
nu a desfasurat activitate de politie politica;
a câstigat concursul sau a luat examenul organizat pentru ocuparea functiei publice. Ocuparea unei functii publice se poate face si prin transfer, promovare sau redistribuire.
c) conditii de vechime.
Poate face parte din categoria înaltilor functionari publici persoana care îndeplineste cumulativ:
a) conditiile stabilite pentru ocuparea unei functii publice;
b) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
c) cel putin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;
d) a absolvit programele de formare specializata[9] pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici;
e) a promovat concursul national pentru intrarea în categoria înaltilor functionari publici.
Functionarul public este persoana numita ,în conditiile legii, într-o functie publica[10]. Totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor administrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici.
Activitatile desfasurate de catre functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;
Clasificare. Functionarii publici se pot grupa în functie de patru criterii. Primele trei sunt cele pe care le-am prezentat la functia publica si nu prezinta nici o particularitate pentru a fi reluate în continuare. Al patrulea criteriu se refera la momentul angajarii. În functie de acesta, functionarii publici se împart în:
Debutanti persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant. Definitivi. Pot fi numiti functionari publici definitivi:
functionarii publici debutanti, care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut un rezultat corespunzator la evaluare;
persoanele care intra în corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea în specialitatea corespunzatoare functiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, în functie de nivelul studiilor absolvite;
Nu sunt considerati functionari publici si, ca urmare, nu li se aplica prevederile Legii functionarilor publici urmatorii salariati:
a) personalul salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, întretinere-reparatii si de deservire, paza precum si alte categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica[11];
b) personalul salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului;
c) corpul magistratilor;
d) cadrele didactice;
e) persoanele numite sau alese în functii de demnitate publica.
Incompatibilitati[12].
Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decât cea în care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.
Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:
în cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;
în cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului în care functionarul public este suspendat din functia publica, în conditiile legii, pe durata numirii sale;
în cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori în alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;
în calitate de membru al unui grup de interes economic.
Functionarii publici care, în exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de monitorizare si control cu privire la societati comerciale sau alte unitati cu scop lucrativ nu pot sa-si desfasoare activitatea si nu pot acorda consultanta de specialitate la aceste societati timp de 3 ani dupa iesirea din corpul functionarilor publici.
Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveste efectuarea unor acte în legatura cu functia publica pe care o exercita.
Functionarii publici nu pot fi membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.
Înaltii functionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sanctiunea destituirii din functia publica.
Functionarii publici pot exercita functii sau activitati în domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. În aceasta situatie, documentele care alcatuiesc dosarul profesional sunt gestionate de catre autoritatea sau institutia publica la care acestia sunt numiti.
Functionarul public poate candida pentru o functie eligibila sau poate fi numit într-o functie de demnitate publica. În aceasta situatie, raportul de serviciu al functionarului public se suspenda:
a) pe durata campaniei electorale, pâna în ziua ulterioara alegerilor, daca nu este ales;
b) pâna la încetarea functiei eligibile sau a functiei de demnitate publica, în cazul în care functionarul public a fost ales sau numit.
8.2.2. Managementul functiilor publice si al functionarilor publici
8.2.2.1. Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP)
Pentru crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionist, stabil si impartial s-a înfiintat, în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale cu personalitate juridica care este condus de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit de catre primul-ministru.
Agentia Nationala a Functionarilor Publici are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative privind functia publica si functionarii publici;
c) monitorizeaza si controleaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici în cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
d) elaboreaza reglementari comune, aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice, privind functiile publice, precum si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei în domeniul functiei publice si al functionarilor publici;
e) elaboreaza proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici;
f) stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;
g) centralizeaza propunerile de instruire a functionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluarii performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici;
h) colaboreaza cu Institutul National de Administratie (INA) la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializata în administratia publica si de perfectionare a functionarilor publici;
i) întocmeste si administreaza baza de date cuprinzând evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;
j) aproba conditiile de participare si procedura de organizare a recrutarii si promovarii pentru functiile publice pentru care organizeaza concurs, avizeaza si monitorizeaza recrutarea si promovarea pentru celelalte functii publice, în conditiile prezentei legi;
k) realizeaza redistribuirea functionarilor publici carora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
l) acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale si locale;
m) participa la negocierile dintre organizatiile sindicale reprezentative ale functionarilor publici si Ministerul Administratiei si Internelor;
n) colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul sau de activitate;
o) elaboreaza anual, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice, Planul de ocupare a functiilor publice din administratia publica centrala, pe care îl supune spre aprobare Guvernului;
p) întocmeste raportul anual cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care îl prezinta Guvernului.
q) constata contraventii si aplica sanctiuni, în conditiile legii.
Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimare procesuala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta cu privire la:
a) actele prin care autoritatile sau institutiile publice încalca legislatia referitoare la functia publica si functionarii publici, constatate ca urmare a activitatii proprii de control;
b) refuzul autoritatilor si institutiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul functiei publice si al functionarilor publici.
Actul atacat este suspendat de drept. De asemenea, presedintele ANFP poate sesiza si prefectul în legatura cu actele ilegale emise de catre autoritatile sau institutiile publice locale.
Gestiunea curenta a resurselor umane si a functiilor publice este organizata si realizata, în cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un compartiment specializat, care colaboreaza direct cu ANFP.
Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici. Dosarul profesional al functionarilor publici
Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici se tine în cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, potrivit formatului stabilit de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici toate informatiile cuprinse în evidenta functiilor publice si a functionarilor publici din cadrul acestora.
În scopul asigurarii gestionarii eficiente a resurselor umane, precum si pentru urmarirea carierei functionarului public, autoritatile si institutiile publice întocmesc, actualizeaza si pastreaza în siguranta dosarul profesional pentru fiecare functionar public.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a comunica ANFP, în termen de 10 zile lucratoare, orice modificare intervenita în situatia functionarilor publici.
La solicitarea functionarului public, autoritatea sau institutia publica este obligata sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de catre acesta, vechimea în munca, în specialitate si în functia publica.
Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:
a) numarul maxim al functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici;
b) numarul maxim al functiilor publice care vor fi rezervate în scopul promovarii rapide;
c) numarul maxim al functiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;
d) numarul maxim al functiilor publice care vor fi înfiintate;
e) numarul maxim al functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;
f) numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa, categorie si pe grade profesionale;
g) numarul maxim al functiilor publice de conducere si al functiilor publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici.
Planul de ocupare a functiilor publice se elaboreaza anual, cu consultarea sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici, astfel:
a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala.În acest caz, planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarâre a Guvernului.
b) de catre primar sau, dupa caz, de catre presedintele consiliului judetean, prin aparatul propriu de specialitate, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala.În acest caz, planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarâre a consiliului local, respectiv a consiliului judetean.
Planul de ocupare a functiilor publice se întocmeste centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite si pe fiecare institutie din subordinea acesteia sau finantata prin bugetul sau.
Pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala, proiectul planului de ocupare a functiilor publice se transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici cu 45 de zile înainte de data aprobarii. În situatia în care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata neregularitati în structura acestuia, autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a modifica proiectul planului de ocupare a functiilor publice, pe baza observatiilor Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în conformitate cu prevederile legale.
8.2.2.3. Acordurile colective. Comisiile paritare
A. Acordurile colective
Autoritatile si institutiile publice pot încheia anual acorduri, cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care cuprind numai masuri referitoare la:
c) constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunatatirii conditiilor la locul de munca;
d) sanatatea si securitatea în munca;
e) programul zilnic de lucru;
f) perfectionarea profesionala;
g) alte masuri decât cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Autoritatea sau institutia publica va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentantilor functionarilor publici informatiile necesare pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu.
În cadrul autoritatilor si institutiilor publice se constituie comisii paritare. În alcatuirea comisiei paritare intra un numar egal de reprezentanti desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si de sindicatul reprezentativ al functionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati în sindicat, reprezentantii lor vor fi desemnati prin votul majoritatii functionarilor publici din respectiva autoritate sau institutie publica.
Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor paritare, precum si componenta, atributiile si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Comisiile paritare sunt consultate în urmatoarele situatii:
a) la stabilirea masurilor de îmbunatatire a activitatii autoritatilor si institutiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricaror masuri privind pregatirea profesionala a functionarilor publici, daca costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
d) alte situatii prevazute de lege.
În exercitarea atributiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
8.2.3. Cariera functionarilor publici
8.2.3.1. Consideratii generale privind cariera functionarilor publici
Cariera în functia publica cuprinde ansamblul situatiilor juridice si efectele produse, care intervin de la data nasterii raportului de serviciu pâna în momentul încetarii acestui raport[13].
Cariera unui functionar public evolueaza prin parcurgerea mai multor stadii:
Expansiunea - dezvoltarea: sunt dobândite noi aptitudini, cunostintele cresc rapid, iar competentele se dezvolta într-un ritm sustinut.
Stabilizarea: aptitudinile si cunostintele dobândite în faza de avansare (expansiune) sunt puse în aplicare, sunt testate, modificate si consolidate prin experienta.
Maturitatea: functionarii publici au un drum al carierei bine stabilit si evolueaza în concordanta cu abilitatile, motivatia si oportunitatile pe care le au.
Fiecare persoana se dezvolta si ajunge la maturitate într-un ritm diferit, ceea ce înseamna ca, odata atins stadiul maturitatii, fie continua sa se dezvolte, fie se plafoneaza (desi desfasoara înca activitati utile) sau stagneaza si intra în declin.
Dezvoltarea carierei este procesul de gestionare a carierei si se refera la evolutia functionarilor publici în cadrul institutiei publice, potrivit nevoilor acesteia si în functie de performanta, potentialul si aspiratiile fiecarui functionar public.
Se poate vorbi despre trei obiective de baza în ceea ce priveste dezvoltarea carierei:
satisfacerea nevoilor de resurse umane ale institutiei publice;
asigurarea pregatirii si dezvoltarii necesare functionarilor publici pentru a le permite sa faca fata oricarui nivel de responsabilitate, cu conditia ca acestia sa aiba potentialul sau capacitatea de a îl atinge;
îndrumarea si sustinerea functionarilor publici competitivi pentru atingerea obiectivelor personale în functie de potentialul, nevoile si aspiratiile acestora, precum si de contributia lor în cadrul institutiei publice.
Când ne referim la dezvoltarea carierei trebuie sa avem în vedere si cele trei elemente esentiale, care sunt complementare sau se suprapun.
P Mai întâi este vorba de actiunile întreprinse în cadrul institutiei publice. Cele mai multe institutii publice au planuri concrete în cea ce priveste dezvoltarea profesionala a functionarilor publici. Sunt oferite diferite cursuri de formare profesionala. Majoritatea programelor, însa ofera de fapt cursuri de dezvoltare profesionala fie cu resurse din interiorul institutiei publice, fie cu resurse achizitionate din afara ei, sau furnizate prin intermediul diferitelor initiative educationale. Majoritatea institutiilor publice au sisteme proprii de evaluare a performantelor. Prin aceste sisteme se poate evalua cine are performante bune, mediocre sau slabe. Folosind rezultatele evaluarii performantelor în activitatile de formare profesionala, institutiile pot realiza diverse obiective: se pot initia actiuni de redresare si de îmbunatatire a performantelor slabe, se pot lua masuri pentru ca un functionar public sa treaca de la un nivel mediu la un nivel ridicat de performanta, se pot oferi ocazii speciale pentru ca cei care tintesc pozitii superioare sa se poata dezvolta în ritmul permis de abilitatile si motivatia acestora.
P Cel de-al doilea element al dezvoltarii carierei este functionarul public. Cesta trebuie sa joace un rol important în dezvoltarea propriei cariere.
P Cel de-al treilea element din triada ce caracterizeaza dezvoltarea carierei este dezvoltarea aptitudinilor manageriale. Cele mai multe institutii publice trebuie sa-si planifice potentialul de înlocuire a structurilor de conducere. Trebuie sa se stie ca, în cazul aparitiei unor posturi vacante la nivel de conducere, exista persoane capabile sa preia si sa pastreze continuitatea eforturilor depuse. De asemenea, institutiile publice trebuie sa îmbunatateasca aptitudinile si calitatile functionarilor publici de conducere.
Modalitatile de dezvoltare a carierei în functia publica sunt promovarea într-o functie publica superioara si avansarea în gradele de salarizare.
Principiile care stau la baza organizarii si dezvoltarii carierei în functia publica sunt urmatoarele:
a) competenta: persoanele care doresc sa acceada sau sa promoveze într-o functie publica trebuie sa detina si sa confirme cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii functiei publice respective;
b) competitia: confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice se face prin concurs sau examen;
c) egalitatea de sanse, prin recunoasterea vocatiei la cariera în functia publica a oricarei persoane care îndeplineste conditiile stabilite potrivit legii;
d) profesionalismul: exercitarea functiei publice se face cu respectarea principiilor prevazute de lege;
e) motivarea: în vederea dezvoltarii carierei, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa identifice si sa aplice instrumente de motivare morala si materiala a functionarilor publici, precum si sa sprijine initiativele privind dezvoltarea profesionala individuala a acestora;
f) transparenta: autoritatile si institutiile publice au obligatia de a pune la dispozitie tuturor celor interesati informatiile de interes public referitoare la cariera în functia publica.
Managementul carierei este procesul de proiectare si implementare a scopurilor, strategiilor si planurilor care sa permita institutiei publice sa îsi satisfaca necesitatile de resurse umane, iar indivizilor sa îsi îndeplineasca scopurile carierei lor. Managementul carierei planifica si modeleaza progresul indivizilor în cadrul unei institutii publice în concordanta cu evaluarile nevoilor organizatorice, precum si cu performantele, potentialul si preferintele individuale ale membrilor acesteia.
Managementul carierei în functia publica se asigura de catre:
a) ANFP, prin elaborarea cadrului legal si a instrumentelor necesare organizarii si dezvoltarii carierei în functia publica;
b) autoritatile si institutiile publice, prin aplicarea principiului egalitatii de sanse si a motivarii;
c) functionarul public, prin aplicarea consecventa a principiilor competentei si ale profesionalismului, în vederea dezvoltarii profesionale individuale.
Stabilirea posibilitatilor de cariera în functia publica se realizeaza anual prin planul de ocupare a functiilor publice cu privire la numarul functiilor publice vacante si modalitatea de ocupare a acestora, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel national, si se supune spre aprobare Guvernului.
8.2.3.2. Recrutarea si selectia functionarilor publici
Intrarea în categoria înaltilor functionari publici se face prin concurs national. Recrutarea se face de catre o comisie permanenta, independenta, formata din 7 membri, numiti prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani si jumatate si sunt numiti prin rotatie. Persoanele care au promovat concursul national pot fi numite în functiile publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici.
Recrutarea în vederea intrarii în corpul functionarilor publici se face prin concurs[14], în limita funciilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice.
Concursul are la baza principiile competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii accesului la functiile publice pentru fiecare cetatean care îndeplineste conditiile legale.
Anuntul privind concursul se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, si într-un cotidian de larga circulatie, cu cel putin 30 de zile înainte de data desfasurarii concursului. [15]
Conditiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de executie se stabilesc astfel:
a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a III-a;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional principal;
c) 9 ani în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional superior.
Conditiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere se stabilesc astfel:
a) 2 ani în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef serviciu si secretar al comunei, precum si a functiilor publice specifice asimilate acestora;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere, altele decât cele prevazute la lit. a).
Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de masterat sau postuniversitare în domeniul administratiei publice, management ori în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.
Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din autoritatile si institutiile publice centrale este organizat, în conditiile legii, astfel:
a) de catre comisia permanenta , numita prin decizie a primului -ministru, pentru înaltii functionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigura de Agentia Nationala a Functionarilor Publici;
b) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice;
c) de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de executie generale si specifice.
Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala este organizat, în conditiile legii, astfel:
a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici pentru functiile publice de conducere din urmatoarele domenii: protectia copilului, evidenta informatizata a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate, urbanism si arhitectura, resurse umane, integrare europeana, pentru secretarii unitatilor administrativ-teritoriale, precum si pentru functiile publice de executie din domeniul auditului public intern;
b) de catre autoritati si institutii publice, pentru ocuparea functiilor publice vacante, altele decât cele prevazute la lit. a)., cu obligatia administratiei publica locala de a informa Agentia Nationala a Functionarilor Publici înainte cu 10 zile de demararea procedurii de organizare si desfasurare a concursurilor. În situatia în care ANFP constata ca nu sunt îndeplinite conditiile legale privind organizarea si desfasurarea concursurilor dispune amânarea sau suspendarea organizarii si desfasurarii concursului.
Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate delega autoritatilor sau institutiilor publice, în conditiile legii, competenta de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice.
Numarul total al functiilor publice de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, cu exceptia functiilor publice de secretar al unitatii administrativ-teritoriale si de sef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice[16].
Concursul pentru admiterea la programele organizate în conditiile legii pentru obtinerea statutului de manager public se organizeaza si se gestioneaza de institutiile abilitate potrivit legii[17] sa organizeze astfel de programe, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici."
Concursul consta în 3 etape
selectarea dosarelor de înscriere;
proba scrisa;
interviul.
Sunt declarati admisi candidatii care au promovat proba scrisa si interviul[18].
8.2.3.3. Perioada de stagiu
Perioada de stagiu este etapa din cariera functionarului public cuprinsa între data numirii ca functionar public debutant, în urma promovarii concursului de intrare în corpul functionarilor publici, si data numirii ca functionar public definitiv.
Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale ale functionarilor publici debutanti în îndeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea lor practica, însusirea specificului activitatii autoritatii sau institutiei publice în cadrul careia îsi desfasoara activitatea, precum si a exigentelor administratiei publice.
Durata perioadei de stagiu este de:
12 luni - functionarii publici de executie - din clasa I;
8 luni - functionarii publici de executie - din clasa a II-a;
6 luni - functionarii publici de executie - din clasa a III-a.
Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea functionarului public debutant se desfasoara sub îndrumarea unui functionar public definitiv, de regula din cadrul aceluiasi compartiment, denumit îndrumator.
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii realizate, functionarul public debutant va fi:
a) numit functionar public de executie definitiv în clasa corespunzatoare studiilor absolvite, în functiile publice stabilite anterior, în gradul profesional asistent
b) eliberat din functia publica, în cazul în care a obtinut la evaluarea activitatii calificativul "necorespunzator".
8.2.3.4. Numirea functionarilor publici
Numirea înaltilor functionari publici se face de catre:
a) Guvern, pentru functiile publice de:
secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;
prefect;
subprefect.
b) primul-ministru, pentru functiile publice de:
inspector guvernamental;
secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ;
secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
Numirea în functiile publice pentru care se organizeaza concurs de catre ANFP se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica centrala si locala, la propunerea ANFP.
Numirea în functiile publice pentru care se organizeaza concurs de catre autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.
Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina:
temeiul legal al numirii;
numele functionarului public;
denumirea functiei publice;
data de la care urmeaza sa exercite functia publica;
drepturile salariale;
locul de desfasurare a activitatii.
Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmâneaza functionarului public.
La intrarea în corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramântul de credinta în termen de trei zile de la emiterea actului de numire în functia publica definitiva. Refuzul depunerii juramântului se consemneaza în scris si atrage revocarea actului administrativ de numire în functia publica.
Evaluarea performantelor profesionale ale functionarilor publici
Evaluarea performantelor personalului este una din activitatile de management prin care este administrata performanta întregii administratii. De fapt, nivelul si calitatea performantei unei institutii sunt determinate de nivelul de performanta si standardele atinse de angajatii sai.
Exista mai multe abordari în ceea ce priveste evaluarea performantelor angajatilor, însa cea mai frecventa - si totodata cea care este utilizata si în sistemul functiei publice din România - implica evaluarea anuala a performantelor personalului de catre superiorul ierarhic.
Pe baza observarii continue a performantei, superiorul ierarhic ar trebui sa-si faca o idee clara asupra modului în cadre îsi desfasoara activitatea fiecare din subordonatii sai.
Evaluarea se refera numai la modul în care angajatul si-a desfasurat activitatea la locul de munca. Evaluarea performantelor nu are în vedere modul în care angajatul s-a comportat în afara serviciului.
Evaluarea performantelor profesionale individuale ale înaltilor functionari publici se face anual, în conditiile legii.
Evaluarea generala a înaltilor functionari publici se face o data la 2 ani, în scopul confirmarii cunostintelor profesionale, aptitudinilor si abilitatilor necesare exercitarii functiei publice.
Înaltii functionari publici au obligatia de a urma anual cursuri de perfectionare profesionala, în conditiile legii.
Evaluarea anuala si evaluarea generala se fac de catre o comisie de evaluare, ai carei membri sunt numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului administratiei si internelor.
A. Procedura de evaluare a performantelor profesionale individuale[20]
Evaluarea performantelor înseamna un sistem de raportare, de regula anual, asupra unui functionar public, cu privire la modul în care acesta si-a îndeplinit atributiile. Acesta vizeaza doua componente principale ale activitatii:
Gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilite. Obiectivele sunt în mod normal stabilite la începutul anului, însa ele pot fi revizuite trimestrial[21]. Numarul de obiective nu este fix. De regula, ele sunt între 3 si 5 si sunt incluse în fisa postului . Trebuie spus ca aceasta fisa a postului reprezinta elementul principal pe care se bazeaza procesul de evaluare.
Standardele de performanta atinse. Acestea nu sunt definite în lege. Ele se pot deduce din fisa postului si din obiectivele stabilite. Criteriile de performanta se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Obiectivele individuale reprezinta scopuri specifice stabilite pentru urmatoarea perioada, pe baza atributiilor prevazute în fisa postului. Ele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
a) sa fie specifice activitatilor care presupun exercitarea prerogativelor de putere publica;
b) sa fie cuantificabile - sa aiba o forma concreta de realizare;
c) sa fie prevazute cu termene de realizare;
d) sa fie realiste - sa poata fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevazute si cu resursele alocate;
e) sa fie flexibile - sa poata fi revizuite în functie de modificarile intervenite în prioritatile autoritatii sau institutiei publice.
Procedura de evaluare se realizeaza în trei etape:
completarea raportului de evaluare[23] de catre evaluator . Evaluatorul este fie conducatorul compartimentului în care functionarul public îsi desfasoara activitatea, fie functionarul public de conducere ierarhic superior - în cazul în care evaluarea se face pentru functionarul public de conducere;
interviul;
contrasemnarea raportului de evaluare.
În vederea completarii raportului de evaluare, evaluatorul:
a) analizeaza îndeplinirea obiectivelor individuale fixate;
b) noteaza criteriile de performanta în functie de importanta acestora;
c) stabileste calificativul final de evaluare a performantelor profesionale individuale;
d) consemneaza rezultatele deosebite ale functionarului public, dificultatile obiective întâmpinate de catre acesta în perioada evaluata si orice alte observatii pe care le considera relevante.
2. Interviul, ca etapa a procesului de evaluare, reprezinta un schimb de informatii, impresii si puncte de vedere care are loc între evaluator si functionarul public, în cadrul caruia superiorul si subordonatul convin asupra masurii în care acesta a atins standardele cerute de functia sa si masura în care el a realizat obiectivele stabilite la evaluarea anterioara sau la intervalul de timp care a trecut de atunci. În cadrul interviului sunt discutate si eventualele probleme care ar fi putut sa apara în acest interval, cauzele constatate si deciziile adoptate privind solutiile. S-ar putea ca îndrumarea sau consilierea sa fie raspunsurile la problemele angajatului, dar uneori este necesara si o instruire suplimentara. Indiferent de solutia luata în considerare, trebuie sa se ajunga la o întelegere privind obiectivele viitoare ale angajatului si standardele performantei în viitor.
Raportul de evaluare se înainteaza contrasemnatarului[25]. El poate fi modificat conform deciziei contrasemnatarului în urmatoarele cazuri:
a) aprecierile consemnate nu corespund realitatii;
b) între evaluator si functionarul public evaluat exista diferente de opinie care nu au putut fi solutionate de comun acord.
B. Reguli specifice privind evaluarea performantelor profesionale individuale ale înaltilor functionari publici
Evaluarea performantelor profesionale individuale ale înaltilor functionari publici consta în aprecierea, pe baza raportului de activitate al înaltului functionar public, a:
a) modului si a gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
b) modului de îndeplinire a obiectivelor si a performantelor obtinute de structurile conduse;
c) propunerilor privind eficientizarea activitatii structurilor conduse, prin identificarea deficientelor în activitate si a modului de eliminare a acestora.
Conducatorul autoritatii sau institutiei publice întocmeste un raport asupra activitatilor desfasurate de functionarul public evaluat în timpul perioadei de evaluare, cu referire la componentele raportului de activitate.
De obicei, pentru înaltii functionari publici nu are loc un interviu de evaluare.
C. Efectele evaluarii anuale a performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici
În urma evaluarii performantelor profesionale individuale, functionarului public i se acorda unul dintre urmatoarele calificative: "nesatisfacator" , "satisfacator" , "bine" , "foarte bine" .
Calificativele obtinute la evaluarea profesionala sunt avute în vedere la:
a) avansarea în treptele de salarizare;
b) promovarea într-o functie publica superioara;
c) eliberarea din functia publica.
În cadrul procesului de evaluare a performantelor profesionale ale functionarilor publici se stabilesc cerintele de formare profesionala a functionarilor publici.
Pot beneficia de sistemul de promovare rapida în functia publica
a) persoanele care au absolvit programe organizate, în conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public;
b) functionarii publici care au promovat concursul organizat, în conditiile legii, în vederea promovarii rapide în functia publica.
Pot participa la concursul organizat în vederea promovarii rapide în functia publica, functionarii publici care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au cel putin 1 an vechime în gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;
b) au obtinut calificativul foarte bine la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata în conditiile prezentei legi;
d) au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala în ultimul an.
Concursul pentru promovarea rapida se organizeaza anual, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, în limita numarului de functii publice rezervate promovarii rapide.
Perioada în care o persoana a urmat programe organizate, în conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public este asimilata perioadei de stagiu.
În cazul nepromovarii programelor organizate, în conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public , perioada de stagiu nu constituie vechime în specialitatea studiilor necesare ocuparii functiilor publice
8.2.3.5. Promovarea functionarilor publici
În cariera, functionarul public poate promova în functia publica si poate avansa în treptele de salarizare, în conditiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale si avansarea în trepte de salarizare nu sunt conditionate de existenta unui post vacant.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare.
Promovarea în gradul profesional imediat superior celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii concursului sau examenului. Fisa postului functionarului public care a promovat în functia publica se completeaza cu noi atributii si responsabilitati.
Examenul de promovare în gradul profesional se organizeaza de autoritatea sau institutia publica, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în limita functiilor publice rezervate promovarii, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate.
Pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui detinut, functionarul public trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa aiba cel putin 4 ani vechime în gradul profesional al functiei publice din care promoveaza [26];
b) sa aiba cel putin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avanseaza;
c) sa fi obtinut cel putin calificativul bine la evaluarea performantelor individuale în ultimii 2 ani;
d) sa nu aiba în cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata în conditiile prezentei legi.
Pentru a participa la concursul de promovare într-o functie publica de conducere, functionarii publici trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul administratiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;
b) sa fie numiti într-o functie publica din clasa I;
c) sa îndeplineasca cerintele specifice prevazute în fisa postului;
d) sa îndeplineasca conditiile de vechime necesare ocuparii functiei respective;
e) sa nu aiba în cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata în conditiile prezentei legi.
Avansarea în trepte de salarizare se face în conditiile legii privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici.
În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care îsi desfasoara activitatea, functionarii publici de executie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei functii publice într-o clasa superioara celei în care sunt încadrati, în conditiile legii. Promovarea în acest caz se face prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii examenului.
8.2.6. Drepturile, obligatiile si conduita functionarilor publici
8.2.6.1. Drepturile functionarilor publici
Functionarii publici au urmatoarele drepturi
Dreptul la opinie.
Dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului si care îl vizeaza în mod direct.
Dreptul de asociere sindicala .
Dreptul de a înfiinta organizatii sindicale, de a adera la ele si de a exercita orice mandat în cadrul acestora.
Dreptul de a se asocia în organizatii profesionale sau în alte organizatii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.
Dreptul la greva stabilit în conditiile legii, cu respectarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public.
Pentru activitatea depusa, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de baza;
sporul pentru vechime în munca;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzator treptei de salarizare
Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale. Salarizarea functionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.
Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este , de regula ,de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamâna. Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau în zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 într-un an.
Functionarii publici pot fi alesi sau numiti într-o functie de demnitate publica, în conditiile legii. [28]
Functionarii publici au dreptul la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.
Functionarul public are dreptul, pe lânga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu, care se impoziteaza separat.
Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente.
Functionarii publici beneficiaza de pensii, precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat.
Autoritatea sau institutia publica în care functionarul public îsi desfasoara activitatea este obligata
sa îi asigure protectie împotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora i-ar putea fi victima în exercitarea functiei sau în legatura cu aceasta;
sa îl despagubeasca pe functionarul public în situatia în care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atributiilor de serviciu[29];
sa-i asigure conditii normale de munca si igiena, de natura sa îi ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica;
sa nu practice discriminarea între functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura.
8.2.6.2. Obligatiile (îndatoririle) functionarilor publici
Functionarul public este dator:
sa îsi îndeplineasca cu profesionalism, impartialitate si în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii persoanelor fizice sau juridice sau prestigiului corpului functionarilor publici. Totodata, functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor;
sa se abtina, în exercitarea atributiilor ce îi revin, de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor sale politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizatie careia îi este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice;
sa nu ocupe functii de conducere în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau ale fundatiilor ori asociatiilor care functioneaza pe lânga partidele politice. Înaltilor functionari publici le este interzis sa faca parte din partide politice, organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau din fundatiile ori asociatiile care functioneaza pe lânga partidele politice.
sa raspunda, potrivit legii, de îndeplinirea atributiilor ce îi revin prin functia publica pe care o detine, precum si a atributiilor ce îi sunt delegate;
sa se conformeze dispozitiei date de catre functionarul cu functie publica de conducere caruia îi este subordonat direct, cu exceptia cazurilor în care apreciaza ca aceasta dispozitie este ilegala. În asemenea cazuri, functionarul public are obligatia sa motiveze în scris refuzul îndeplinirii dispozitiei primite. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza în scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului în care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are îndatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii
sa pastreze secretul de stat si secretul de serviciu, precum si confidentialitatea în legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care ia cunostinta în exercitarea functiei publice, cu exceptia informatiilor de interes public;
sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru el sau pentru altii, în considerarea functiei lui publice, daruri sau alte avantaje
sa prezinte conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere la numirea, precum si la eliberarea din functie. Aceasta declaratie se actualizeaza anual;
sa rezolve, în termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile repartizate;
sa nu primeasca direct cereri a caror rezolvare intra în competenta lui, sa nu discute direct cu petentii si sa nu intervina pentru solutionarea acestor cereri
sa respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii;
sa respecte normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege[30].
8.2.6.3. Pregatirea profesionala a functionarilor publici
Functionarii publici au dreptul si obligatia de a-si îmbunatati în mod continuu abilitatile si pregatirea profesionala.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori în interesul autoritatii sau institutiei publice.
Pe perioada în care functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, în situatia în care acestea sunt:
a) organizate la initiativa ori în interesul autoritatii sau institutiei publice;
b) urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în tara sau în strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze în scris ca vor lucra în administratia publica între 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada.
Functionarii publici care au urmat forme de perfectionare profesionala, în conditiile mai sus aratate ,ale caror raporturi de serviciu înceteaza prin acordul partilor, consemnat în scris, prin destituire din functia publica, prin demisie sau destituire pentru incompetenta profesionala, în cazul obtinerii calificativului «nesatisfacator» la evaluarea performantelor profesionale individuale înainte de împlinirea termenului prevazut sunt obligati sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si, dupa caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate în conditiile legii proportional cu perioada ramasa pâna la împlinirea termenului.
Prevederile anterioare nu se aplica în cazul în care functionarul public nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia.
În cazul în care persoanele care au urmat o forma de perfectionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate sa restituie institutiei sau autoritatii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si drepturile salariale primite în perioada perfectionarii, calculate în conditiile legii, daca acestea au fost suportate de autoritatea sau institutia publica.
Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în conditiile legii, planul de perfectionare profesionala a functionarilor publici, precum si fondurile prevazute în bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici, organizate la initiativa ori în interesul autoritatii sau institutiei publice.
8.2.7. Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici
8.2.7.1. Sanctiunile disciplinare ale functionarilor publici
Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim se poate adresa instantei judecatoresti, în conditiile legii, împotriva autoritatii sau institutiei publice care a emis actul sau care a refuzat sa rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.În cazul în care actiunea se admite si se constata vinovatia functionarului public, persoana respectiva va fi obligata la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau institutia publica.
Raspunderea juridica a functionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatiisau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea."
Încalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a îndatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
În cadrul autoritatilor sau institutiilor publice se constituie comisii de disciplina. În functie de numarul functionarilor publici din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, comisia de disciplina se poate constitui pentru o singura autoritate sau institutie publica sau pentru mai multe.
Comisiile de disciplina sunt competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.
Pentru evidentierea situatiei disciplinare a functionarului public, ANFP poate elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administreaza. Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate în conditiile legii.
La individualizarea sanctiunii disciplinare se tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, împrejurarile în care aceasta a fost savârsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala în timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta în antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare.
Sanctiunile disciplinare se aplica în termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savârsirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data savârsirii abaterii disciplinare.
În cazul în care fapta functionarului public a fost sesizata ca abatere disciplinara si ca infractiune, procedura angajarii raspunderii disciplinare se suspenda pâna la dispunerea neînceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarire penala ori încetarii urmaririi penale sau pâna la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau încetarea procesului penal.
Pe perioada cercetarii administrative, în situatia în care functionarul public care a savârsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenta cercetarea sau, dupa caz, de a dispune mutarea temporara a functionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autoritatii ori institutiei publice.
Sunt abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) întârzierea sistematica în efectuarea lucrarilor;
b) neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor;
c) absentele nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea, în mod repetat, a programului de lucru;
e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;
g) manifestarile care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea;
h) desfasurarea în timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;
i) refuzul de a îndeplini atributiile de serviciu;
j) încalcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici
Sanctiunile disciplinare sunt:
a) mustrarea scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pâna la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în functia publica pe o perioada de pâna la un an
e) destituirea din functia publica.
Sanctiunile disciplinare se pot aplica
direct de catre de persoana care are competenta legala de numire în functia publica în cazul mustrarii scrise
de catre de persoana care are competenta legala de numire în functia publica, la propunerea comisiei de disciplina[31], în cazul mustrarii scrise.
Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât dupa cercetarea prealabila a faptei savârsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata în scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza într-un proces-verbal.
Sanctiunile disciplinare se radiaza, de drept, dupa cum urmeaza:
a) în termen de 6 luni de la aplicare - pentru mustrare scrisa;
b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sanctiunile referitoare la diminuarea drepturilor salariale, suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în functia publica, trecerea într-o functie publica inferioara, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;
c) în termen de 7 ani de la aplicare pentru destituirea din functia publica.
8.2.7.2. Raspunderea functionarilor publici
Savârsirea unor contraventii, crearea unor pagube institutiei sau savârsirea unor infractiuni în timpul serviciului sau în legatura cu atributiile functiei publice pe care un functionar public o ocupa pot atrage dupa sine raspunderea contraventionala, raspunderea civila sau raspunderea penala.
Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza în cazul în care acestia au savârsit o contraventie în timpul si în legatura cu sarcinile de serviciu.
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice în care functioneaza;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, în calitate de comitent, unor terte persoane, în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice se face:
pentru primele doua situatii - se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata;
pentru ultima situatie - pe baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile.
Raspunderea penala. Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savârsite în timpul serviciului sau în legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.
În cazul în care s-a pus în miscare actiunea penala pentru savârsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau în legatura cu serviciul, care împiedica înfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savârsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine pâna la obtinerea unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile.
8.2.8.Mobilitate , suspendarea si încetarea raporturilor de serviciu
8.2.8.1. Mobilitatea raporturilor de serviciu
Mobilitatea în cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel:
a) pentru eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice;
b) în interes public;
c) în interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei în functia publica
Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici de executie si functionarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
d) mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice;
e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.
Daca mobilitatea functionarilor publici de executie si a functionarilor publici de conducere se dispune în interes public, în conditiile legii, functionarii publici nu pot refuza aplicarea masurilor de detasare si mutare ,cu unele exceptii prevazute de lege[32], sub sanctiunea eliberarii din functia publica. În aceste cazuri, modificarea raportului de serviciu se dispune de catre persoana care are competenta de numire în functia publica, cu avizul sau la solicitarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici."
A. Delegarea
Delegarea se dispune în interesul autoritatii sau institutiei publice în care este încadrat functionarul public, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public.
Pe timpul delegarii, functionarul public îsi pastreaza functia publica si salariul, iar autoritatea sau institutia publica care îl deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.
Functionarul public poate refuza delegarea daca se afla în una dintre urmatoarele situatii:
graviditate;
îsi creste singur copilul minor;
starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea;
B. Detasarea
Detasarea se dispune în interesul autoritatii sau institutiei publice în care urmeaza sa îsi desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni.
Detasarea se poate dispune daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice, cu respectarea categoriei, clasei si gradului profesional al functionarului public.
Detasarea se poate dispune si pe o functie publica de conducere, daca functia publica este vacanta, de catre persoana care are competenta numirii în functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni într-un an calendaristic , daca functionarul public îndeplineste conditiile de studii si vechime în specialitatea studiilor si daca nu exista în cadrul autoritatii sau institutiei publice functionari publici care sa exercite cu caracter temporar functia publica.
Functionarul public poate fi detasat pe o functie publica inferioara, numai cu acordul sau scris.
Pe perioada detasarii, functionarul public îsi pastreaza functia publica si salariul. Daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii în alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa-i suporte costul integral al transportului, dus si întors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de detasare.
C. Transferul
Transferul[33], ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc între autoritatile sau institutiile publice dupa cum urmeaza:
a) în interesul serviciului Acest transfer se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat. Transferul în interesul serviciului se face într-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional cu functia publica detinuta de functionarul public sau într-o functie publica de nivel inferior.
b) la cererea functionarului public. Transferul la cerere se face într-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau într-o functie publica de nivel inferior, în urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autoritati sau institutii publice din administratia publica centrala, între autoritati administrative autonome ori, dupa caz, între autoritati sau institutii publice din administratia publica locala.
În cazul functionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe functii publice de conducere ale caror atributii sunt similare cu atributiile functiei publice de pe care se efectueaza transferul.
Autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere. În situatia în care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de interviu.
D. Mutarea în cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice
Mutarea definitiva în cadrul altui compartiment poate avea loc în urmatoarele situatii:
a) când se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea functionarul public, pe o functie publica vacanta de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzator functiei publice detinute, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public si a salariului acestuia. În acest caz este necesar acordul scris al functionarului public.
b) la solicitarea justificata a functionarului public, cu aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pe o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public;
c) în alte situatii prevazute de dispozitiile legale.
Mutarea temporara sau definitiva în cadrul altui compartiment poate fi solicitata de functionarul public în cazul în care starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, nu îi mai permite desfasurarea activitatii în acel compartiment. Mutarea se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public în cauza este apt profesional sa îndeplineasca noile atributii care ii revin.
E. Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere vacante
Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere se realizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care îndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii publice si care nu are în cazierul administrativ sanctiuni disciplinare neradiate în conditiile prezentei legi.
Daca functia publica este vacanta, masura se dispune de catre persoana care are competenta numirii în functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni într-un an calendaristic , astfel:
a) cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala;
b) cu obligatia înstiintarii înainte cu cel putin 10 zile a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala. În situatia în care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca nu sunt îndeplinite conditiile legale privind exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, dispune neefectuarea masurii sau, dupa caz, încetarea acesteia.
Daca functia publica este temporar vacanta, masura prevazuta anterior se dispune de catre persoana care are competenta numirii în functia publica, pâna la data încetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei publice sau, dupa caz, a radierii din cazierul administrativ al titularului functiei publice a sanctiunii disciplinare de retrogradare în treptele de salarizare sau de retrogradare în functia publica pe o perioada de pâna la un an .
Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu caracter temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu.
8.2.8.2. Suspendarea raporturilor de serviciu
Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci când functionarul public se afla în una dintre urmatoarele situatii:
a) este numit sau ales într-o functie de demnitate publica, pentru perioada respectiva, cu exceptiile prevazute de lege;
b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
c) este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru perioada respectiva;
d) desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspendarea;
e) efectueaza stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
f) este arestat preventiv;
g) efectueaza tratament medical în strainatate, daca functionarul public nu se afla în concediu medical pentru incapacitate temporara de munca, precum si pentru însotirea sotului sau, dupa caz, a sotiei ori a unei rude pâna la gradul I inclusiv;
h) se afla în concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, în conditiile legii
i) carantina;
j) concediu de maternitate;
k) este disparut, iar disparitia a fost constatata prin hotarâre judecatoreasca irevocabila;
l) forta majora;
l^1) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecata pentru savârsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice
l^2) pe perioada cercetarii administrative, în situatia în care functionarul public care a savârsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, la propunerea motivata a comisiei de disciplina;
m) în alte cazuri expres prevazute de lege.
Raportul de serviciu[35] se suspenda la initiativa functionarului public în urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pâna la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pâna la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afectiunile intercurente, pâna la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) desfasurarea unei activitati în cadrul unor organisme sau institutii internationale, în alte situatii decât cele prevazute anterior;
d) pentru participare la campania electorala;
e) pentru participarea la greva.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicita suspendarea.
Reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al conducatorului autoritati sau institutiei publice.
Pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice.
8.2.8.3. Încetarea raporturilor de serviciu
Încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc în urmatoarele conditii:
a) de drept;
b) prin acordul partilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din functia publica;
d) prin destituire din functia publica;
e) prin demisie.
A. Raportul de serviciu înceteaza de drept:
a) la data decesului functionarului public;
b) la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public;
c) daca functionarul public nu mai îndeplineste una dintre conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice;
d) la data îndeplinirii cumulative a conditiilor de vârsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, dupa caz, la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de vârsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala ori invaliditate a functionarului public, potrivit legii;
e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire în functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila;
f) când functionarul public a fost condamnat printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva pentru o infractiune care l-ar face incompatibil cu funtia publica sau prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei, ca masura de siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;
h) la data expirarii termenului în care a fost ocupata pe perioada determinata functia publica.
B. Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire în functia publica. Actul administrativ prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în termen de 10 zile lucratoare de la emiterea lui.
Persoana care are competenta legala de numire în functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public în termen de 5 zile lucratoare de la emitere, în urmatoarele cazuri[36]:
a) autoritatea sau institutia publica si-a încetat activitatea ori a fost mutata într-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;
b) autoritatea sau institutia publica îsi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în functia publica ocupata de catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;
d) pentru incompetenta profesionala, în cazul obtinerii calificativului nesatisfacator la evaluarea performantelor profesionale individuale;
e) functionarul public nu mai îndeplineste conditiile specifice prevazute de lege pentru functia publica
f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa îsi îndeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice detinute;
g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului functionar public de acceptare a mobilitatii.
În cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. În perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire în functia publica poate acorda celui în cauza reducerea programului de lucru, pâna la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.
C. Destituirea din functia publica se dispune, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire în functia publica, ca sanctiune disciplinara aplicata pentru motive imputabile functionarului public, în urmatoarele cazuri:
a) pentru savârsirea repetaa a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;
b) daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneaza pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Actul administrativ se comunica functionarului public în termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie sa se faca anterior datei destituirii din functia publica.
D. Functionarul public poate sa comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificata în scris persoanei care are competenta legala de numire în functia publica. Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
La modificarea, la suspendarea si la încetarea raportului de serviciu functionarul public are îndatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au fost încredintate în vederea exercitarii atributiilor de serviciu.
La încetarea raportului de serviciu, functionarul public îsi pastreaza drepturile dobândite în cadrul carierei, cu exceptia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
8.3. Probleme privind resursele umane la nivelul administratiei publice din România
8.3.1. Profesionalizarea functionarilor publici
Profesionalizarea implica, în primul rând, faptul ca functia publica trebuie considerata ca fiind o meserie veritabila, adica o activitate performanta si stabila, posibil de executat în mod durabil, la adapost de constrângeri politice.
Conceptul de profesionalizare trebuie gândit în directa legatura cu termenul de competenta.
Este esential de constientizat care sunt principalele piedici sau obstacole care pot limita profesionalizarea în cadrul unui sistem administrativ. În principal, aceste probleme sunt direct legate de influentele mediului politic. Constrângerea politica se manifesta înca de la intrarea în functia publica, de multe ori mecanismele oficiale de selectie fiind dublate de dispozitive de verificare a conformismului ideologic si politic. În interiorul acestei influente politice exista puncte cu un grad mai mare de influentare negativa a elementelor profesionalizarii
Anumite sectoare ale administratiei mai sensibile din punct de vedere politic, care în general sunt privite ca necesitând un control strict din partea guvernului la putere. Este interesant de urmarit exemplul politiei, în cazul careia se pot observa, de multe ori, schimbari semnificative la nivel înalt, o data cu schimbarea puterii politice.
Functia publica locala, supusa tentativelor de politizare.
Înalta functie publica, în cazul careia intersectarea cu politicul este mult mai accentuata.
Politizarea administratiei are mai multe efecte negative, si anume:
Secretomania. Functionarul public care este promovat sau admis în functie pe criterii nu profesionale, ci politice are tot interesul sa tina secret acest lucru. În alta ordine de idei, acel functionar, în cele mai multe cazuri, nu este un expert în domeniu, fapt ce va duce la inevitabile greseli în timpul exercitarii functiei sale. Acesta va încerca sa ascunda adevarul, adica va tine în secret atât greselile comise, cât si actiunile care au determinat aceste greseli. Functionarul public care nu îsi poate tainui greselile va deveni în fata opiniei publice un incompetent, iar partidul nu-l va mai putea sustine si se va debarasa de el în mod public.
De asemenea, acesti functionari vor tinde sa considere secret de serviciu aproape toate discutiile purtate în cadrul institutiei, metodologiile de elaborare a actelor administrative, desi activitatea acestor institutii ar trebui sa fie cunoscute de toata lumea.
Slaba pregatire a functionarilor publici. Afiliatia politica are efecte si în ceea ce priveste calificarea necesara pentru ocuparea anumitor functii. Un studiu a relevat faptul ca mai mult de 50% din personalul prefecturilor are doar pregatire medie, circa 35% din personal are studii superioare tehnice (ingineri), restul de 12% este ocupat de catre persoane cu studii socio-umaniste, incluzând atât absolventi de Drept, cât si profesori. Acest fenomen a dus la exacerbarea a ceea ce se numeste sindromul vechimii - cine lucreaza de mai mult timp în domeniu este mai calificat, are mai multa experienta decât debutantii.
Omnipotenta functionarilor publici. Functionarii publici se cred atotstiutori, nu tin seama de legi si norme juridice deoarece ei se subordoneaza numai partidului care i-a promovat în functie. De asemenea, ei gândesc numai în functie de beneficii si cred ca partidul îi va scoate din eventualele încurcaturi datorate nerespectarii legii.
Ţinând cont de aceste aspecte, pentru a determina cresterea gradului de profesionalizare în administratia publica, trebuie rezolvate mai multe probleme:
furnizarea de servicii publice trebuie sa respecte drepturile cetatenilor si sa ofere egalitate de tratament;
este necesara orientarea sectorului public catre productivitate si catre o reala calitate a serviciilor publice;
depolitizarea personalului din administratia publica;
necesitatea unui cadru legal si a unui cod etic. O data cu intrarea în vigoare a Statutului functionarilor publici, unele dintre problemele care trebuiau rezolvate - reglementarea carierei, instruirea, avansarea - au fost solutionate.
Este foarte greu sa impui productivitatea si calitatea ca standarde în administratia publica. Ca solutii pentru îmbunatatirea calitatii activitatii din administratie mentionam:
Perfectionarea functionarilor prin diferite cursuri. Aceasta metoda este destul de putin folosita datorita costurilor.
Recrutarea lor din rândul celor cu studii de specialitate. În ceea ce priveste cunostintele de care au nevoie functionarii publici, exista doua orientari:
în viziunea primei orientari, functionarul public trebuie sa fie în primul rând specialist în domeniul în care lucreaza;
în viziunea celei de-a doua orientari, ar trebui preferate calitatile generale, de administrator.
Pregatirea si perfectionarea
profesionala
a functionarilor publici
Dreptul la pregatirea si perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor publici este prevazut în articolul 32 din Constitutia României sub denumirea de "dreptul la învatatura", precum si în articolul 23 al Legii nr. 161/19.04.2003[37] care stipuleaza ca functionarii publici au dreptul de a-si perfectiona în mod continuu pregatirea profesionala.
Asa cum se cunoaste, pentru ocuparea functiilor publice, persoanele ce se prezinta la concurs trebuie sa îndeplineasca, printre alte conditii cerute, si pe aceea a studiilor potrivit nomenclatoarelor de functii.
Cu toate ca la ocuparea postului, functionarul public are studiile necesare, el are dreptul, iar institutia publica are obligatia sa-l sprijine în a beneficia de conditiile create în societatea noastra pentru ridicarea necontenita a nivelului pregatirii profesionale si a nivelului de cultura generala, în raport cu cerintele progresului tehnico-stiintific, economico-social si cultural.
Pentru aceasta, functionarii publici au dreptul sa urmeze forme ale învatamântului superior, universitar sau postuniversitar si sa beneficieze de concedii platite sau fara plata pentru cursuri de perfectionare sau programe de specializare în tara si în strainatate.
În doctrina franceza, problema perfectionarii profesionale este exprimata prin sintagma "formare profesionala" si se considera ca aceasta formare nu este o etapa, ci un proces care se desfasoara pe toata perioada carierei functionarului public, permitându-i acestuia sa faca fata atributiilor curente ale functiei publice, sa se adapteze exigentelor functiei în raport cu evolutia noilor si multiplelor sarcini si, totodata, sa poata promova în functii superioare.
Nord-americanii ca si francezii, sunt categorici în a solicita celor care doresc sa ocupe posturi (functii) în administratia centrala (de la cele obisnuite la cele mai importante) sa fie absolventi ai unor scoli cu profilul "administratie".
În România, dupa 1989 au continuat sa functioneze licee de drept economic si administrativ care pregatesc functionari cu studii medii pentru administratia publica si s-au înfiintat facultati cu profilul "stiinte administrative" sau "Administratie Publica", precum si colegii de administratie publica. Aceste facultati au si cursuri "fara frecventa" sau de "învatamânt deschis la distanta" (IDD) si este indicat ca functionarii publici cu studii medii sau absolventi ai altor institutii de învatamânt superior sa urmeze aceste facultati pentru a-si forma o temeinica pregatire în domeniul administratiei publice.
Un aspect important ce trebuie retinut pe perioada scolarizarii sau la cursurile de perfectionare este necesitatea efectuarii stagiului practic în sistemul administratiei publice, pregatirea completându-se cu aspecte din cunoasterea cerintelor activitatii practice si experientei celor mai buni functionari publici.
În afara de stagiul de practica, este bine sa fie folosita si metoda invitarii la cursuri a unor functionari publici cu experienta, care sa prezinte elevilor si studentilor specificul sarcinilor administratiei publice, problemele complexe cu care se confrunta si modul cum trebuie rezolvate.
Tot în sensul pregatirii si perfectionarii a fost creat Institutul National de Administratie, institutie specializata de formare pentru functionarii publici si alesii locali. INA este conectat la reteaua nationala a centrelor regionale de formare, precum si la reteaua internationala a institutiilor de formare pentru functionarii publici din Europa. Prin lege, functionarul public este obligat sa urmeze forme de perfectionare profesionala, organizate de catre INA sau de alte institutii abilitate potrivit legii.
Succesul oricarui program de pregatire si perfectionare depinde de corecta identificare a problemelor acute ale administratiei, de numarul si calitatea materiilor predate, de obiectivele cursurilor de pregatire, de metodele alese si, nu în ultimul rând, de modul în care se fac evaluarea cursurilor si propunerile pentru îmbunatatirea lor.
O forma superioara de perfectionare a pregatirii profesionale este realizata de cei care îsi dau doctoratul sau care elaboreaza unele studii si lucrari stiintifice în domeniu.
8.3.3. Coruptia în administratia publica
Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune în pericol stabilitatea institutiilor statale.
8.3.3.1. Notiunea de coruptie
Coruptia nu poate fi asimilata, în mod automat, cu faptele de natura penala, chiar daca în majoritatea cazurilor ea este strâns legata de criminalitate. Coruptia în sens larg, ca si coruptia penala scot în evidenta aceeasi atitudine fata de morala si etica si pentru a merge la esenta trebuie precizat ca în toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitudine în adoptarea unei decizii.
Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice, în scopul obtinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câstig necuvenit. Ea presupune:
abuzul de putere în exercitarea atributiilor de serviciu;
frauda (înselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati);
utilizarea fondurilor ilicite în finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale;
favoritismul;
instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizarii sau achizitiilor publice;
conflictul de interese (prin angajarea în tranzactii sau dobândirea unei pozitii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si îndatoririle oficiale).
Grupul Multidisciplinar privind Coruptia (GMC), înfiintat de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în anul 1994, a adoptat urmatoarea definitie: "coruptia cuprinde comisioanele oculte si toate celelalte demersuri care implica persoane învestite cu functii publice sau private, care si-au încalcat obligatiile care decurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o alta relatie de acest gen, în vederea obtinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natura, pentru ele însele sau pentru altii".
Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia semnata de România la data de 27 ianuarie 1999 defineste coruptia, în cele doua modalitati de savârsire, activa si pasiva:
Coruptia activa: "promisiunea, oferirea sau darea cu intentie, de catre orice persoana, direct sau indirect, a oricarui folos necuvenit, catre un functionar public, pentru sine ori pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abtinerii de la a îndeplini un act în exercitiul functiilor sale".
Coruptia pasiva: "solicitarea ori primirea, cu intentie, de catre un functionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abtinerii de la a îndeplini un act în exercitiul functiilor sale".
Potrivit conventiei, aceste fapte constituie coruptie daca sunt savârsite de functionari publici nationali, functionarii publici straini, parlamentarii nationali, straini si ai adunarilor parlamentare internationale, functionarii internationali, precum si de persoane care reprezinta organizatii internationale. De asemenea, coruptia priveste atât sectorul public, cât si cel privat.
8.3.3.2. Formele coruptiei
A. Coruptia administrativa
|
Sectoare vulnerabile |
Factori de risc |
|
Administratia publica locala |
repartizarea locuintelor; aplicarea legilor fondului funciar si a retrocedarii imobilelor; eliberarea de autorizatii si certificate; contracte de concesionare, asociere si închiriere; contracte de achizitii publice de lucrari, bunuri si servicii; gestionarea patrimoniului public; transferul de patrimoniu între institutii publice; valorificarea bunurilor patrimoniale ale institutiilor publice aflate în exces; acordarea de ajutoare în caz de dezastre si acordarea de facilitati populatiei în diverse domenii (încalzire, agricultura, ajutoare sociale sau de urgenta); înmatriculari de autoturisme; eliberarea permiselor de conducere auto; selectarea/promovarea personalului. |
|
Autoritatile centrale ale administratiei publice |
privatizari; achizitii publice; acordarea de licente; contingentari; autorizatii; scutiri si esalonari de taxe si impozite; valorificarea controalelor. |
|
Autoritati vamale |
control vamal; evaziune fiscala; . contrabanda. contrabanda. |
|
Aparare, ordine si siguranta nationala |
trafic de influenta; avansari în grad si în functie în mod preferential sau pe alte criterii, altele decât cel al competentei; activitatea de cercetare penala. |
|
Cultura si învatamânt |
preluarea de spatii; proliferarea institutiilor de învatamânt superior particulare grefate pe societati comerciale; neplata taxelor si impozitelor; promovarea examenelor de bacalaureat si de licenta în mod fraudulos; repartizarea burselor în mod preferential; primirea unor foloase necuvenite. |
|
Sanatate si asistenta sociala |
neplata contributiei de asigurari sociale; folosirea acestor fonduri în alte scopuri; achizitionarea (importul) de tehnica si aparatura medicala si neutilizarea acestora; lipsa de medicamente si a asistentei medicale; proliferarea bolilor si a accidentelor de munca. |
B. Coruptia în justitie
|
Sectoare vulnerabile |
Factori de risc |
|
Autoritati judecatoresti |
trafic de influenta; influentarea cercetarilor penale; influentarea deciziilor judiciare; executarea hotarârilor judecatoresti. |
C. Coruptia politica
|
Sectoare vulnerabile |
Factori de risc |
|
Parlament |
efectele imunitatii parlamentare; activitatile de lobby; interese de grup sau clientelare care pot influenta initiativele legislative. |
|
Partidele politice |
finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale; formele de control asupra surselor de finantare a partidelor politice si a modului de cheltuire a resurselor. |
În conformitate cu Legea nr. 78/8.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie , infractiunile de coruptie sunt:
luarea de mita (articolul 254 din Codul penal);
darea de mita (articolul 255 din Codul penal);
primirea de foloase necuvenite (articolul 256 din Codul penal);
traficul de influenta (articolul 257 din Codul penal).
Sunt considerate infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie:
stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea comerciala reala, a bunurilor apartinând agentilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa în cadrul actiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzactii comerciale, ori a bunurilor apartinând autoritatilor publice sau institutiilor publice, în cadrul unei actiuni de vânzare a acestora, savârsita de cei care au atributii de conducere, de administrare sau de gestionare;
acordarea de credite sau de subventii cu încalcarea legii sau a normelor de creditare, neurmarirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinatiilor contractate ale creditelor sau subventiilor ori neurmarirea creditelor restante;
utilizarea creditelor sau a subventiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
8.3.3.3. Cauzele si efectele coruptiei
Coruptia are cauze majore care pot fi eradicate într-un timp îndelungat.
Una dintre ele este mentalitatea. Pretentiile populatiei de la administratie sunt mici, la fel si performantele acesteia. Ceea ce lipseste în cea mai mare masura cetatenilor din România este simtul raspunderii, începând chiar de la politicienii care conduc tara, exemplu care se propaga pâna în paturile cele mai de jos.
Un alt aspect generator de coruptie este gradul foarte mare de implicare a statului în economie. Procesul de reducere a rolului statului este unul extrem de îndelungat si de întortocheat, care uneori genereaza mai multa coruptie decât elimina.
În cele din urma, coruptia este asociata cu saracia - societatile sarace sunt mai corupte, iar la rândul ei, coruptia este un mecanism prin care avutia se concentreaza în partea superioara a piramidei. Este cazul României, care se inspira tot mai mult din modelul tarilor latino-americane.
Dar de ce ne deranjeaza atât de tare coruptia? A fost întotdeauna prezenta în schimburile interumane si se pare ca nu putem face prea multe în aceasta privinta. Se poate întâmpla chiar ca acest fenomen sa aiba efecte pozitive, "ungând rotitele" comertului. Raspunsul la aceasta întrebare are doua parti:
în primul rând, efectele coruptiei sunt dezgustatoare si este un lucru pe care societatea nu ar trebui sa îl tolereze;
în al doilea rând, desi exista cu siguranta peste tot, în unele locuri este mai raspândita decât în altele. Societatile care trec printr-o perioada de schimbari rapide sunt mai vulnerabile în fata coruptiei, partial deoarece normele de comportament sunt si ele în schimbare, astfel încât oamenii nu au reguli morale stabile si partial pentru ca exista atâtea ocazii de coruptiei într-o economie care se modifica foarte mult.
Cele mai importante efecte ale coruptiei sunt:
cinismul, lipsa încrederii si ignorarea legii. Acestea pot duce, la rândul lor, la cresterea instabilitatii politice;
costuri economice directe. Unele dintre acestea sunt evidente si dramatice - cazul dictatorilor care sustrag, pentru ei si familiile lor, miliarde de dolari din economiile statelor respective. Dar, în general, costul serviciilor publice care nu sunt furnizate în mod corespunzator si costurile mari ale programelor guvernamentale, datorate coruptiei, reduc atât cresterea economica, cât si satisfactia oferita de serviciile publice.
Coruptia nu înseamna întotdeauna mita. Câstigul personal poate fi rezultatul relatiilor strânse dintre furnizori si agentii de aprovizionare ai institutiilor publice, care determina oportunitatea unor locuri de munca pentru functionari atunci când acestia parasesc sectorul public. Sau poate rezulta din relatiile dintre marii industriasi si candidatii care primesc mari donatii din partea primilor.
Prezenta companiilor straine reprezinta un catalizator pentru coruptie, pentru ca acestea par prazi usoare si sunt adesea mai bogate decât functionarii locali. Ceea ce poate parea o mita enorma pentru functionar ar fi de fapt o cheltuiala obisnuita pentru compania straina.
8.3.3.4. Masuri pentru combaterea coruptiei
Robert Klitgaard ofera câteva sugestii practice pentru combaterea coruptiei. Pe baza mai multor studii de caz, recomandarile sale includ:
programe de educare publica (daca stabilitatea normelor de comportament este o parte a problemei, acestea trebuie accentuate);
supravegherea functionarilor
folosirea anumitor oficialitati corupte ca exemple;
schimbarea programelor de motivare (a recompenselor);
profesionalizarea birocratiei (aceasta pare a fi explicatia performantelor mai bune ale statelor industrializate);
presiunea internationala. Recent, a fost fondata o noua organizatie internationala, Transparency International[39], pentru a ajuta statele lumii sa reduca gradul de coruptie din administratie.
Solutiile lui Robert Klitgaard se pot particulariza la nivelul functionarilor publici din România. Diminuarea coruptiei se poate realiza prin:
salarii mai mari pentru functionari;
o mai buna instruire a acestora;
proceduri de sesizare/reclamatii mai bune;
mai putine acte si formulare;
introducerea unui "cod de comportare" pe care functionarii sa fie obligati sa-l respecte;
afisarea drepturilor cetatenilor în birouri;
mai multa deschidere sau amabilitate în explicarea actiunilor;
încurajarea functionarilor sa semnaleze public aspectele negative ale institutiilor în care lucreaza;
controale si pedepse mai riguroase pentru functionari;
pedepse mai mari pentru cei care ofera mita.
Ţinând cont de aceste aspecte, în 1999, s-a încercat adoptarea unei masuri pentru diminuarea coruptiei în administratie prin Legea nr. 188/1999 privind Statul functionarilor publici. Prin aceasta lege s-a înfiintat Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu scopul de a crea si dezvolta un corp profesionist de functionari publici care se vrea o organizatie care reprezinta mai mult decât un sindicat si care ar trebui sa se implice în îmbunatatirea activitatii din domeniul administratiei publice, prin:
reducerea gradului de implicare a politicului în administratie;
instituirea un mecanism de protejare a celor care refuza sa se implice în activitati incorecte împotriva sefilor care îi dau astfel de ordine, precum si a celor care dezvaluie astfel de practici;
instituirea unui cod etic a carui încalcare sa fie aspru sanctionata.
Pentru perioada imediat urmatoare si în perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, Guvernul României a stabilit anumite masuri pentru combaterea coruptiei din administratie:
completarea si înasprirea legislatiei actuale în scopul eliminarii birocratiei si pentru asigurarea unor formulari clare si transparente, care sa elimine posibilitatile de interpretare subiectiva si arbitrara a prevederilor legale în aplicare;
introducerea de reglementari precise pentru stabilirea competentelor fiecarei institutii în scopul prevenirii abuzurilor si actelor de coruptie;
stimularea concurentei loiale si asigurarea transparentei achizitiilor publice, în vederea eliminarii si prevenirii aparitiei procedurilor si sistemelor clientelare;
obligativitatea înfiintarii în fiecare institutie din administratia publica a unui singur ghiseu de primire a solicitarilor cetatenilor, indiferent de continutul acestora, pentru a elimina contactul direct dintre cetatean si functionarii publici care raspund direct de rezolvarea problemei solicitate; în mod similar se va proceda pentru investitorii straini, organizându-se un serviciu unic în cadrul fiecarei institutii.
Raadshelders si Ruttgers, The Evolution of Civil Service Systems în Bekke, Perry si Toonen (eds.), Civil Service Systems în Comparative Perspective, Indiana University Press, 1996
Este vorba despre Legea nr. 188/8.12.1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata în M.O. nr. 600/8.12.1999 care a fost modificata si completata de OG nr. 82/19.06.2000 (publicata în M.O. nr. 293/28.06.2000) ,de Legea nr. 161/19.04.2003, publicata în M.O. nr. 279/21.04.2003 si de LEGE nr. 251 din 23 iunie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici , (publicata în M.O. nr. 574 din 4 iulie 2006).
Echivalarea functiilor publice specifice cu functiile publice generale, în conditiile legii, se face prin statutele speciale sau la propunerea autoritatilor si institutiilor publice, de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Aceste functii se pot stabili si în cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala care au un numar de minimum 150 de posturi.
Functii publice specifice se pot stabili de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Prin statutele speciale se pot reglementa
a) drepturi, îndatoriri si incompatibilitati specifice, altele decât cele prevazute de prezenta lege;
b) functii publice specifice.
În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice si consulare, precum si politistilor si altor structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor, dispozitiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevazute anterior, precum si cu privire la cariera."
Programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei înaltilor functionari publici se organizeaza în conditiile legii.
Persoana careia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îsi pastreaza calitatea de functionar public, continuând sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.
Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii.
Incompatibilitatile functionarilor publici sunt stabilite în articolele 94-98 ale Legii anticoruptie nr. 161/2003
HG nr. 1209/14.10.2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, publicata în M.O. nr. 757 din 29.10.2003
În mod exceptional, termenul de 30 de zile poate fi redus, în conditiile legii, pentru concursul organizat în vederea ocuparii functiilor publice de executie temporar vacante.
Prin exceptie, în cadrul aparatului propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si al institutiilor publice subordonate acestora, ponderea functiilor publice de conducere se poate stabili, pe baza justificarii autoritatii sau institutiei publice, la maximum 15% din numarul total al functiilor publice. Dispozitiile prezentei legi se aplica în mod corespunzator si autoritatilor administrative autonome.
Programele organizate pentru obtinerea statutului de manager public sunt programele prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 452/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale a Guvernul Romaniei pentru formarea managerilor din sectorul public, cu modificarile ulterioare.
Proba scrisa si interviul sunt notate cu un numar de puncte de la 1 la 100. Pentru promovarea concursului, candidatul trebuie sa obtina o medie generala de cel putin 100 de puncte si peste 50 de puncte pentru fiecare etapa. Participarea la etapa ulterioara este conditionata de obtinerea unui punctaj minim de 50 de puncte la proba anterioara. Este declarat admis, si va fi numit în functie, candidatul care a obtinut cel mai mare punctaj dintre candidatii care au concurat pentru aceeasi functie publica.
În Anexa 9 sunt realizate trei reprezentari grafice care acopera: reglementarile si procedurile de evaluare a performantelor: (I) functionarilor publici debutanti; (II) functionarilor publici în general; (III) înaltilor functionari publici.
Modificarile se consemneaza într-un document semnat si datat de evaluator si de functionarul public care urmeaza sa fie evaluat, iar documentul este anexat la raportul de evaluare.
Principalele elemente care vor fi avute în vedere la întocmirea fisei postului sunt prezentate în Anexa 10.
Evaluatorul este persoana care are responsabilitatea completarii raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale ale unui functionar public. Are calitatea de evaluator:
a) functionarul public de conducere care coordoneaza compartimentul în cadrul caruia îsi desfasoara activitatea functionarul public de executie sau care coordoneaza activitatea acestuia;
b) functionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autoritatii sau institutiei publice, pentru functionarul public de conducere;
c) înaltul functionar public, pentru functionarii publici de conducere din subordine sau pentru functionarii publici de executie, atunci când acestia îsi desfasoara activitatea în cadrul unor compartimente care nu sunt coordonate de un functionar public de conducere, respectiv demnitarul, pentru functionarii publici care se afla în subordinea directa a acestuia;
d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, orasului si al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.
Are calitatea de contrasemnatar:
a) functionarul public ierarhic superior evaluatorului;
b) prefectul, pentru secretarul comunei, orasului si al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor.
Functionarii publici care nu îndeplinesc conditiile de vechime prevazute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui detinut pot participa la concursul organizat, în conditiile legii, în vederea promovarii rapide în functia publica
În situatia în care înaltii functionari publici sau functionarii publici de conducere sunt alesii în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze pentru una dintre cele doua functii. În cazul în care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii în functia de conducere în organizatiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului în functia de conducere din organizatia sindicala.
Înaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti în functii de demnitate publica numai dupa încetarea, în conditiile legii, a raporturilor de serviciu.
Înaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot candida pentru functii de demnitate publica numai dupa încetarea, în conditiile legii, a raporturilor de serviciu.
Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si pentru alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Legea nr. 7/18.02.2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici, publicata în M.O. nr. 157/23.02.2004
Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina. Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizttiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati în sindicat.
Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele activitatii de cercetare.
Comisia de disciplina pentru înaltii functionari publici este compusa din 5 înalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului administratiei si internelor.
Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Functionarul public poate refuza detasarea si mutarea daca se afla în una dintre urmatoarele situatii:
graviditate;
îsi creste singur copilul minor;
starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea;
detasarea se face într-o localitate în care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;
este singurul întretinator de familie;
motive familiale temeinice care justifica refuzul de a da curs detasarii sau mutarii.
Transferul se poate face într-o functie publica pentru care sunt îndeplinite conditiile specifice prevazute în fisa postului.
În mod exceptional, perioada prevazuta de 6 luni poate fi prelungita cu maximum 3 luni, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs de recrutare sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, în conditiile legii.
Situatiile prevazute la alin. (1) lit. a)-c) si e)-g) reprezinta motive neimputabile functionarilor publici.
Legea privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
|
