MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Programul PHARE TVET RO 2003 / 005-551.05.01-02

AUXILIAR CURRICULAR

pentru

CICLUL SUPERIOR AL LICEULU

PROFILUL: TEHNIC

MODULUL: SÃNÃTATEA ªI SECURITATEA MUNCII

NIVELUL: 3

Prezentul material se adreseazã pregãtirii elevilor, pentru toate calificãrile domeniului TEHNIC de nivel 3.

Modulul pentru care a fost elaborat acest material auxiliar de învãþare este SÃNÃTATEA ªI SECURITATEA MUNCII, pentru clasa a XI-a ruta scurtã, respectiv clasa a XII-a ruta progresivã a liceului tehnologic. Instruirea la acest modul, care are alocat 1 credit, se desfãºoarã în 48 de ore de stagii de pregãtire practicã, în urmãtoarea structurã:

laborator tehnologic: 24 de ore

instruire practicã: 24 ore.

În acest modul au fost agregate competenþe din unitatea de competenþã tehnicã generalã Sãnãtatea ºi securitatea muncii.

Auxiliarul didactic oferã doar câteva sugestii metodologice ºi are drept scop orientarea activitãþii profesorului ºi stimularea creativitãþii lui.

Prin conþinutul auxiliarului se doreºte sporirea interesului elevului pentru formarea abilitãþilor din domeniul tehnic prin implicarea lui interactivã în propria formare.

Activitãþile propuse elevilor, exerciþiile ºi rezolvãrile lor urmãresc atingerea majoritãþii criteriilor de performanþã respectând condiþiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de Pregãtire Profesionalã. Ele conþin sarcini de lucru care constau în:

      Cãutarea de informaþii utilizând diferite surse (manuale, documente, standard, pagini Web);

      Rezolvarea de exerciþii ºi desfãºurarea unor activitãþi practice.

      Întocmirea unui portofoliu conþinând toate exerciþiile rezolvate ºi activitãþile desfãºurate. Portofoliul trebuie sã fie cât mai complet pentru ca evaluarea competenþelor profesionale sã fie cât mai adecvatã.

Auxiliarul curricular poate fi folositor în predarea modulului Sãnãtatea ºi securitatea muncii conþinând folii transparente, fiºe de documentare, miniplanºe, fiºe de lucru pentru activitãþi practice, teste de evaluare.

Sugestiile pentru activitãþile cu elevii sunt în concordanþã cu stilurile de învãþare ale acestora: vizual, auditiv ºi practic. Alegerea activitãþilor s-a fãcut þinând seama de nivelul de cunoºtinþe al elevilor de clasa a XI-a / a XII-a, enunþurile fiind formulate într-un limbaj adecvat ºi accesibil.

Activitãþile propuse pot fi evaluate folosind diverse tehnici ºi instrumente de evaluare: probe orale, scrise, practice, observarea activitãþii ºi comportamentului elevului consemnatã în fiºe de evaluare, fiºe de feed-back ºi de progres a elevului.

Rezultatele activitãþilor desfãºurate ºi ale evaluãrilor, colectate atât de profesor cât ºi de elev, trebuie strânse ºi organizate astfel încât informaþiile sã poatã fi regãsite cu uºurinþã:

      elevilor le pot fi necesare pentru actualizarea, pentru reluarea unor secvenþe la care nu au obþinut feed-back pozitiv;

      profesorilor le pot fi necesare ca dovezi ale progresului înregistrat de elev ºi ca dovezi de evaluare.

       Sãnãtatea ºi securitatea muncii

Dupã parcurgerea modului Sãnãtatea ºi securitatea muncii elevii vor fi capabili sã:

Ø       descrie riscurile la care sunt expuºi la locul de muncã;

Ø       aplice mãsurile de igienã ºi protecþia muncii, individuale, colective ºi de prevenire ºi stingere a incendiilor;

Ø       asigure funcþionarea permanentã ºi corectã a sistemelor ºi dispozitivelor de protecþie;

Ø       precizeze manevrele de utilizare a materialelor ºi mijloacelor pentru stingerea incendiilor;

Ø       raporteze factorii de risc de la locul de muncã;

Ø       utilizeze echipamente de lucru ºi de protecþie specifice locului de muncã;

Ø       acorde primul ajutor în caz de accident;

Ø       întocmeascã un plan de acþiune în caz de accident la o situaþie datã care sã se refere la eliminarea cauzelor, evacuarea accidentaþilor, anunþarea organelor abilitate;

Ø       evalueze intervenþia în caz de accident apreciind corectitudinea intervenþiei, încadrarea în timp, vitezã de reacþie, estimarea pagubelor.

Modulul (unitatea de compete 21321i816v nþã):

Numele elevului

Numele profesorului:

SUGESTII PENTRU COMPLETAREA FIªEI DE PROGRES

• Competenþe care trebuie dobândite

Rolul evaluãrii inþiale este de a stabili care este nivelul de achiziþii pe care îl are elevul la debutul modulului Pe baza rezultatelor evaluãrii iniþiale se vor lua mãsurile necesare, astfel încât sã se realizeze cu adevarat un proces de predare-învãþare centrat pe elev. De exemplu, în urma acestei evaluãri, poate reieºi faptul cã unii dintre elevi posedã deja o parte a cunoºtinþelor ºi deprinderilor necesare formãrii competenþelor; prin urmare, acei elevi nu vor mai fi "bombardaþi" cu informaþii pe care le cunosc deja, pentru a evita redundanþa. Aceastã fiºã de înregistrare este fãcutã pentru a evalua, în mod separat, evoluþia legatã de diferite competenþe.

• Activitãþi efectuate ºi comentarii

Aici ar trebui sã se poatã înregistra tipurile de activitãþi efectuate de elev, materialele utilizate ºi orice alte comentarii suplimentare care ar putea fi relevante pentru planificare sau feed-back.

• Aplicare in cazul unitãþii de competenþã

Aceasta ar trebui sã permitã profesorului sã evalueze mãsura în care elevul ºi-a însuºit competenþele tehnice generale, tehnice specializate ºi competenþele pentru activitãþi cheie, raportate la cerinþele pentru întreaga clasã. Profesorul poate indica gradul de îndeplinire a cerinþelor prin bifarea uneia din urmãtoarele trei coloane.

• Prioritãþi pentru dezvoltare

Partea inferioarã a fiºei este conceputã pentru a menþiona activitãþile pe care elevul trebuie sã le efectueze în perioada urmãtoare ca parte a viitoarelor module. Aceste informaþii ar trebui sã permitã profesorilor implicaþi sã pregãteascã elevul pentru ceea ce va urma.

• Competenþele care urmeazã sã fie dobândite

În aceastã cãsuþã, profesorii trebuie sã înscrie competenþele care urmeazã a fi dobândite. Acest lucru poate implica continuarea lucrului pentru aceleaºi competenþe sau identificarea altora care trebuie avute in vedere.

• Resurse necesare

Aici se pot înscrie orice fel de resurse speciale solicitate:manuale tehnice, reþete, seturi de instrucþiuni ºi orice fel de fiºe de lucru care ar putea reprezenta o sursã de informare suplimentarã pentru un elev care nu a dobândit competenþele cerute.

Notã: Acest format de fiºã este un instrument detaliat de înregistrare a progresului elevilor. Pentru fiecare elev se pot realiza mai multe astfel de fiºe pe durata derulãrii modulului, aceasta permiþând evaluarea precisã a evoluþiei elevului, în acelaºi timp furnizând informaþii relevante pentru analizã.

Acest glosar poate fi continuat de fiecare elev ºi pus în portofoliul personal

Unitatea __________ ______ ____ ____

fiºÃ INDIVIDUALà DE INSTRUCTAJ

privind protecþia muncii

NUMELE ªI PRENUMELE __________ ______ ____ ___________________

LEGITIMAÞIA, MARCA __________ ______ ____ _____ _______ ______ _______

gRUPA SANGUINÃ __________ ______ ____ _____ _______ ______ _________

DOMICILIUL __________ ______ ____ _____ _______ ______ _______________

NUMELE ªI PRENUMELE __________ ______ ____ ___________________

Data ºi locul naºterii __________ ______ ____ _____ _______ ______ _________

Calificarea _____ _______ ______ ___________ Funcþia _____ _______ ______ _______________

Locul de muncã __________ ______ ____ _____ _______ ______ _____________

Autorizaþii (ISCIR º.a.) __________ ______ ____ _____ _______ ______ _______

Traseul de deplasare la / de la serviciu __________ ______ ____ _________

Instructaj de angajare

1.Instructajul introductiv general, a fost efectuat la data _____ _______ ______ ________ timp de _____ ore, de cãtre __________ ______ ____ _________________ având funcþia de __________ ______ ____ _____ _______ ______ ____________

Conþinutul instructajului __________ ______ ____ _____ _______ ______ _______

2.Instructajul la locul de muncã, a fost efectaut la data _____ _______ ______ ___________

specialitatea __________ ______ ____ ______ timp de ______ ore, de cãtre

_____ _______ ______ ____________ având funcþia de __________ ______ ____

Conþinutul instructajului __________ ______ ____ _____ _______ ______ _______

3. Admis la lucru

  Numele ºi prenumele angajatorului __________ ______ ____ ____________

Funcþia (ºef secþie, atelier, ºantier etc.)

Data ºi semnãtura __________ ______ ____ _____ _______ ______ ___________

INSTRUCTAJ PERIODIC

REINSTRUIRE

REZULTATELE TESTÃRILOR DE PROTECÞIA MUNCII

ACCIDENTE DE MUNCÃ SUFERITE

SAU ÎMBOLNÃVIRI PROFESIONALE

SANCÞIUNI APLICATE PENTRU NERESPECTAREA REGLEMENTÃRILOR DE PROTECÞIA MUNCII

CONTROL MEDICAL PERIODIC

TESTAREA PSIHOLOGICÃ PERIODICÃ

*lucru la înãlþime, lucru în condiþii de izolare etc.

Unitatea __________ ______ ____ ____

Serviciul (compartimentul) _____ _______ ______ ______

fiºÃ colectivã DE INSTRUCTAJ

privind protecþia muncii

întocmitã azi _____ _______ ______ ___________

  Subsemnatul __________ ______ ____ _____ _______ ______ _________

având funcþia de __________ ______ ____ _____ _______ ______ ____________

în cadrul serviciului (compartimentului) __________ ______ ____ __________

asistat de dl. (d-na) __________ ______ ____ _____ _______ ______ __________

având funcþia de __________ ______ ____ __ am procedat la instruirea unui

numãr de _______ persoane de la __________ ______ ____ _____________

conform tabelului nominal de pe verso, în probleme de protecþia muncii ºi PSI, pentru

vizita (prezenþa) în unitatea noastrã în ziua / zilele __________ ______ ____ _

În cadrul instructajului general s-au prelucrat urmãtoarele materiale:

care cuprind norme de protecþia muncii, norme de siguranþa circulaþiei interne ºi norme

de PSI, ce trebuie respectate pe parcursul vizitãrii unitãþii.

Prezenta fiºã de instructaj se va pãstra la serviciul (compartimentul) ____________

Verificat, Semnãtura celui care

a efectuat instructajul

_________________

TABEL NOMINAL

cu persoanele participante la instruire

Subsemnaþii am fost instruiþi ºi am luat cunoºtinþã de materialele prelucrate ºi consemnate în fiºa colectivã de instructaj pentru protecþia muncii ºi ne obligãm sã le respectãm întocmai.

Fiºa se completeazã în 2 exemplare, dintre care unul se dã conducãtorului grupului de vizitatori.

Conducãtorul grupului de vizitatori:

Numele ºi prenumele _____ _______ ______ _______

Semnãtura _____ _______ ______ _______________

miniplanºa nr. 1

miniplanºa nr. 2

miniplanºa nr.

miniplanºa nr.

miniplanºa nr.

miniplanºa nr.

FIªA DE DOCUMENTARE NR. 1

NOÞIUNI DE IGIENA MUNCII

1. OBIECTUL ªI IMPORTANÞA IGIENEI

Ea se ocupã cu studiul factorilor de mediu care influenþeazã creºterea ºi dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile ºi metodele folosite pentru combaterea lor. Dacã nu se cunosc ºi nu se respectã regulile igienice, funcþionarea normalã a organismului poate fi deranjatã ºi apare starea de indispoziþie, de boalã. Igiena ne învaþã cum sã prevenim îmbolnãvirile, cum sã ne pãstrãm sãnãtatea. Este deci o ºtiinþã a sãnãtãþii.

Igiena ne învaþã nu numai cum sã prevenim starea de boalã a organismului, ci si cum sa întãrim starea de sãnãtate. Ea ne aratã care sunt factorii dãunãtori ºi folositori de care depinde sãnãtatea noastrã. Aceºti factori sunt multipli ºi acþioneazã diferit asupra organismului.

De asemenea, igiena ne ajutã sã ne formãm ºi dezvoltãm o personalitate echilibratã emotiv, stãpânã pe sine în faþa situaþiilor dificile, cu o inteligenþã capabilã sã rezolve diferite probleme pe care viaþa le ridicã.

O consecinþã fireascã a cunoaºterii ºi aplicãrii în practicã a principiilor ºi regulilor igienei este prelungirea duratei de viaþã a omului.

Aplicarea ºi respectarea regulilor de igienã de care depinde sãnãtatea noastrã, cer un efort mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând sã ne vindecãm de o boalã dupã ce a apãrut. Boala aduce suferinþe fizice ºi psihice, întreruperea activitãþilor zilnice, separarea de cunoscuþi ºi prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar dupã ce s-au vindecat unele boli, lasã urme care slãbesc capacitatea de muncã ºi rezistenþa organismului. Omul sãnãtos munceºte cu plãcere ºi spor, se poate bucura de viaþã, priveºte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferã mult, devine neîncrezãtor în puterile proprii ºi în alþi oameni, e nefericit.

2. Igiena muncii în sectorul industrial Combaterea noxelor industriale

Mediul industrial trebuie sã îndeplineascã anumite condiþii igienice care sã asigure pãstrarea sãnãtãþii ºi a puterii de muncã a lucrãtorilor. Mãsurile de protecþie ºi organizare a muncii, au ca scop sã asigure, în primul rând lucrãtorilor, microclimatul corespunzãtor.

a.Condiþiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial.

Microclimatul se referã la:

ð     Încãperile unde se desfãºoarã activitatea care trebuie sã fie mari, spaþioase, bine întreþinute ºi curate, care sã favorizeze miºcarea liberã a lucrãtorilor ºi evitarea accidentãrilor ºi a noxelor profesionale (noxã - orice agent vãtãmãtor organismului).

ð     Temperatura aerului trebuie sã fie de 18-20 ⁰C. În unele sectoare industriale, cum ar fi cele din industria prelucrãrii metalelor (turnãtorie, forje) temperatura aerului este mai ridicatã decât cea normalã. În aceste condiþii pentru a se apãra împotriva cãldurii, organismul eliminã o mare cantitate de apã ºi sãruri, menþinând astfel temperatura constantã a corpului. În aceste situaþii lucrãtorii vor bea sifon sau apã la care adaugã 0,2% - 0,5% sare. Acþiunea vãtãmãtoare a temperaturii înalte se poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc. Deosebit de importante sunt costumele de protecþie. Muncitorii vor purta o îmbrãcãminte uºoarã din bumbac sau din lânã, de culoare deschisã care reflectã radiaþiile calorice. Cei care lucreazã în imediata apropiere a sursei de cãldurã, trebuie sã poarte îmbrãcãminte de azbest.

Existã ºi situaþii în care muncitorii trebuie sã lucreze la temperaturi mai joase, ceea ce poate determina scãderea rezistenþei naturale a organismului la diferite boli: reumatismul, amigdalitele, bronºitele etc. În aceste situaþii îmbrãcãmintea de protecþie se compune din haine, încãlþãminte ºi mãnuºi confecþionate din materiale rele conducãtoare de cãldurã ºi umiditate, dar permeabile pentru aer.

ð       Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normalã variazã între 50 ºi 70%. În afara acestor limite aerul se considerã uscat, respectiv umed. Aerul uscat tulburã respiraþia, usucã mucoasele ºi dã o senzaþie neplãcutã. Aerul umed îngreuneazã respiraþia ºi evaporarea transpiraþiei ºi duce la scãderea rezistenþei organismului faþã de boli.

ð       Curenþii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse puternice de cãldurã (forje, turnãtorii, cuptoare). Cercetãrile efectuate aratã cã organismul omului poate suporta fãrã pericol curenþii de aer, cu viteze chiar de 3-4 m/s, dacã temperatura lor nu este prea scãzutã. În orice caz, pericol mai mare îmbolnãvire îl prezintã oprirea instalaþiilor de ventilare, deoarece aceasta determinã noxe care pot produce intoxicaþii acute sau îmbolnãviri profesionale.

ð       Presiunea atmosfericã care normal este de 760 mmHg, iar variaþiile mici nu sunt resimþite de organismul uman. Sunt însã ºi situaþii în care muncitorii trebuie sã lucreze la presiuni mult mai mici sau mult mai mari. La presiune scãzutã sunt expuºi cei care lucreazã la altitudini mari, cazuri în care, uneori, se impune ca mãsurã de precauþie, folosirea mãºtii de oxigen. La presiune crescutã sunt expuºi cei care lucreazã la fundaþii ºi poduri, la lucrãrile submarine etc. Trebuie evitatã trecerea bruscã de la presiune scãzutã la presiune normalã, care poate provoca dureri de articulaþii, dureri ale muºchilor, îmbolnãvirea pielii, greutate în respiraþie (boala de cheson).

ð       Prevenirea accidentelor ºi îmbolnãvirilor profesionale datorate factorilor de microclimat se realizeazã prin mãsurile tehnico-organizatorice adecvate situaþiei respective, ºi anume:

modificare procesului tehnologic sau a utilajului;

ventilarea generalã, parþialã, localã sau combinatã;

izolarea spaþiului de lucru ºi amenajarea de spaþii speciale pentru repaus în condiþii climatice normale;

duºuri de apã, de aer, perdele de apã, rãcirea pardoselilor cu aer sau cu apã;

prevederea unei instalaþii de alimentare cu apã carbogazoasã, cu apã uºor sãratã alternatã cu apã dulce;

regim raþional de lucru cu întrerupere periodicã a lucrãrilor;

echipamente de protecþie ºi de lucru adecvate etc.

b.Noxele chimice.

Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele chimice, reprezentate de substanþele nocive care se degajã în atmosfera locurilor de muncã: gaze, vapori, aerosoli, pulberi.

Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaþiile, arsurile chimice ºi exploziile. Se deosebesc urmãtoarele categorii de agenþi chimici nocivi:

substanþe toxice - sunt acelea care pãtrund în organism (prin inhalare, prin piele sau prin ingerare), îi afecteazã funcþiunile ºi provoacã intoxicaþiile;

substanþe caustice - sunt cele care în contact cu organismul provoacã arsuri (clorul, oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente sunt arsurile cutanate, iar cele mai periculoase ale cãilor respiratorii ºi ale tubului digestiv;

substanþe inflamabile - sunt cele cu pericol de incendiu, dacã întâlnesc condiþii prielnice;

substanþe explozive - sunt cele la care în urma unor reacþii chimice foarte rapide, într-un timp scurt rezultã produºi noi cu degajare de cãldurã. Numeroase substanþe în contact cu aerul pot provoca amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul acetic, pulberea de cãrbune, pulberile metalice de zinc, aluminiu, magneziu).

Prevenirea se caracterizeazã în cazul noxelor prin:

ð     mãsuri tehnice: 

mecanizarea ºi ermetizarea proceselor tehnologice;

înlocuirea substanþelor toxice cu altele mai puþin toxice sau chiar netoxice;

înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip se înlocuieºte prin curãþare cu alice sau curãþare hidraulicã);

înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede;

ventilarea generalã, parþialã, localã sau combinatã;

echipamente de protecþie ºi de lucru adecvate etc.

ð     mãsuri organizatorice: 

examen medical la angajare ºi periodic;

depozitarea ºi manipularea corespunzãtoare a substanþelor;

curãþarea atelierelor;

alimentaþia de protecþie;

instructajul muncitorilor etc.

c. Pulberile industrale.

Praful industrial apare în cursul desfãºurãrii unor procese de lucru, datoritã diferitelor utilaje sau instalaþii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile acþioneazã asupra organismului pe cale mecanicã sau chimicã. Cele care constituie noxe chimice au fost prezentate anterior.

Acþiunea mecanicã a prafului industrial asupra organismului se manifestã sub formã de iritãri ale pielii, ale ochilor ºi ale cãilor respiratorii. Iritaþiile cãilor respiratorii se por datora urmãtoarele pulberi:

azbest (azbestoza);

cãrbune (antracoza);

siderit (sideroza);

ciment (silicatoza);

siliciu (silicoza - cea mai rãspânditã).

Prin normele de igienã sunt stabilite limite privind concentraþia pulberilor în atmosfera zonei de lucru.

Una dintre mãsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde se produc pulberi. Acesta este un sistem de protecþie care acoperã perfect locurile periculoase, nepermiþând ieºirea în afarã a agenþilor vãtãmãtori. O altã mãsurã este ventilaþia corespunzãtoare cu aspiratoare speciale.

d.Zgomotul ºi trepidaþiile.

Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activitãþi industriale, cum sunt pilirea ºi tãierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. Este o acþiune dãunãtoare asupra întregului organism, dar în special asupra sistemului nervos. Lucrãtorii supuºi la zgomot continuu devin somnolenþi, neatenþi, nervoºi, au dureri de cap ºi poftã de mâncare redusã. Din cauza unor stimulenþi continui ºi neregulaþi cauzaþi de zgomot, urechea pierde treptat funcþiunea normalã ºi în câþiva ani se instaleazã aºa numita surditate profesionalã.

Trepidaþiile sunt miºcãri vibratorii produse de la maºinile aflate în funcþiune. Acþiunea lor îndelungatã ºi de o anumitã intensitate, provoacã aºa numita boalã a vibraþiilor. Boala începe cu obosealã, dureri la nivelul umerilor, slãbire, somn agitat. Se instaleazã apoi dureri la degete ºi articulaþii, dureri care se accentueazã mai ales noaptea.

Mãsurile de combatere a zgomotelor ºi vibraþiilor pot fi:

ð     mãsuri tehnice: 

înlocuirea procedeelor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenþioase (de exemplu nituirea pneumaticã cu sudarea);

înlocuirea mecanismelor cu miºcare rectilinie cu mecanisme cu miºcare de rotaþie;

echilibrarea corectã a organelor de maºini;

evitarea presiunilor ridicate în instalaþii;

atenuarea propagãrii zgomotului de la sursã prin ecrane de protecþie;

întreþinerea în bunã stare a utilajelor;

izolarea acusticã a utilajelor (capsulare antifonicã, ecranare etc.);

amplasarea raþionalã a surselor de zgomot în clãdiri sau încãperi separate;

insonorizarea platformelor, a podelelor, a pereþilor;

izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante;

izolarea fundaþiilor maºinilor generatoare de vibraþii (izolaþii elastice, arcuri);

utilizarea echipamentelor individuale de protecþie (antifoane interne sau externe, mãnuºi vibroizolante, îmbrãcãminte vibroizolantã).

ð     mãsuri organizatorice: 

examenul medical al muncitorilor la angajare ºi periodic ºi neadmiterea la lucru a celor cu afecþiuni auditive, ale cãilor respiratorii, ale sistemului nervos, ale articulaþiilor;

schimbarea dupã anumite intervale de timp ale lucrãtorilor de la utilaje care produc vibraþii;

instruirea personalului.

e. Radiaþiile.

În cursul activitãþilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaþii. Radiaþiile, în funcþie de natura, intensitatea, frecvenþa ºi durata acþiunii lor, pot avea diverse influenþe nocive asupra organismului, ºi anume: arsuri, obosealã, somnolenþã, leºin, ºocuri calorice, pigmentarea pielii, cãderea pãrului, tulburãri ale sângelui, boli de iradiere, leucemie etc.

Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaþii prin ecranare, etanºare, ermetizare ºi automatizare, telecomandã, echipament de protecþie, examinare medicalã periodicã a muncitorilor etc.

f. Iluminatul la locul de muncã.

Un iluminat necorespunzãtor produce oboseala ocularã ºi nervoasã a muncitorilor. Iluminatul poate fi natural ºi artificial. Cel natural are avantajul cã nu oboseºte vederea, însã prezintã inconveniente în ceea ce priveºte repartizarea neuniformã, variaþia în timpul zilei, fenomene de orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:

sã asigure un nivel suficient de iluminare;

sã creeze o repartizare uniformã a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire;

sã nu impurifice ºi sã nu încãlzeascã aerul din încãpere.

O parte interesantã a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncã. Asupra culorilor s-au fãcut urmãtoarele constatãri generale:

culoarea este cu atât mai caldã, cu cât se apropie de roºu ºi cu atât mai rece, cu cât este mai dominant albastrã;

culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ ºi dau senzaþia de apãsare;

culorile prea vii genereazã: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare, distragerea cu usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.

culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.

FIªA DE DOCUMENTARE NR. 2

NOÞIUNI DE PROTECÞIA MUNCII

1. OBIECTUL ªI IMPORTANÞA PROTECÞIEI MUNCII

Ca disciplinã ºtiinþificã, protecþia muncii, face parte din ansamblul ºtiinþelor muncii, având ca obiect studierea legitãþilor fenomenelor de accidentare ºi îmbolnãvire profesionalã, precum ºi a mijloacelor ºi mãsurilor de prevenire a acestora.

Ca instituþie de drept, protecþia muncii, reprezintã "un ansamblu de norme legale ºi imperative", având ca obiect reglementarea relaþiilor sociale ce se formeazã în legãturã cu organizarea, conducerea ºi realizarea procesului de muncã, în scopul prevenirii accidentelor ºi bolilor profesionale.

Ca activitate metodologico-aplicativã, protecþia muncii este parte integrantã a conceperii, organizãrii ºi desfãºurãrii proceselor de producþie ºi cuprinde ansamblul de acþiuni ºi mãsuri prin care se realizeazã efectiv securitatea muncii.

2. ELEMENTELE PROCESULUI DE MUNCÃ ªI INTERACÞIUNEA LOR

Procesul de muncã reprezintã succesiunea în timp ºi în spaþiu a activitãþilor executantului ºi mijloacelor de producþie în sistemul de muncã.

Sistemul de muncã reprezintã totalitatea acþiunilor pe care trebuie sã le efectueze executantul prin intermediul mijloacelor de producþie, pentru realizarea scopului sistemului de muncã ºi a condiþiilor impuse de realizare a acestora.

Executantul este omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncã.

Mijloacele de producþie reprezintã totalitatea mijloacelor de muncã (unelte, mijloace de transport ºi comunicaþie, recipiente ºi depozite pentru pãstrarea produselor etc.) ºi a obiectelor muncii (materiile prime) pe care oamenii le folosesc în procesul de producþie.

Mediul de muncã reprezintã totalitatea condiþiilor fizice, chimice, biologice ºi psihologice în care executantul îºi desfãºoarã activitatea.

Factorii de risc de Accidentãri ºi îmbolnãviri profesionale

Sunt factori (însuºiri, stãri, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncã, ce pot provoca în anumite condiþii, accidente de muncã sau boli profesionale.

La modul cel mai general se clasificã astfel:

Factori de risc proprii executantului se regãsesc implicaþi în geneza tuturor celorlalþi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul ºi, totodatã, cel care verificã ºi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncã.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncã care se manifestã prin douã forme:

conþinut sau structurã necorespunzãtoare a sarcinii de muncã în raport cu scopul sistemului de muncã ce are la bazã o insuficientã cunoaºtere a tehnologiilor ºi metodelor de muncã;

sub/supradimensionarea cerinþelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilitãþilor fizice ºi psihice ale omului.

Factorii de risc proprii mijloacelor de producþie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric), chimici (acizi, substanþe toxice, substanþe inflamabile, substanþe explozive) ºi biologici (microorganisme).

Factorii de risc poprii mediului de muncã sub formã de depãºiri ale nivelului sau intensitãþii funcþionale a parametrilor de mediu specifici, precum ºi de apariþii ale unor condiþii de muncã inadecvate.

4. Clasificarea accidentelor de muncã

Dupã numãrul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

-individuale, când este afectatã o singurã prsoanã;

-colective, când sunt afectate cel puþin trei persoane.

Dupã urmãrile (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:

-care produc incapacitatea temporarã de muncã;

-care produc invadilitate;

-care produc deces.

Dupã natura cauzelor directe care provoacã vãtãmarea existã accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin radiaþii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate).

Dupã natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncã se împart în contuzii, plãgi, înþepãturi, tãieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputãri, leziuni ale organelor interne, intoxicaþii acute, asfixii, electrocutãri, insolaþii, leziuni multiple.

Dupã locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele inferioare, cu localizãri multiple.

Dupã momentul în care se resimpt efectele, existã accidente cu efect imediat ºi accidente cu efect ulterior.

5. Clasificarea bolilor profesionale

Bolile profesionale declarabile prevãzute de legislaþia din România sunt date în tabelul urmãtor:

miniplanºa nr.

GHID PROTECÞIA MUNCII

folie retroproiector nr. 1

Mãsuri de protecþia muncii în activitãþi

cu unelte manuale

Uneltele de mânã trebuie sã fie confecþionate din materiale corespunzãtoare operaþiilor ce se executã.

În cazul activitãþii în atmosferã cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecþionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare.

Uneltele manuale acþionate electric sau pneumatic trebuie sã fie prevãzute cu dispozitive de fixare a sculei ºi cu dispozitive care sã împiedice funcþionarea lor necomandatã.

La uneltele dotate cu scule ce prezintã pericol de accidentare (pietre de polizor, pânze de fierãstrãu, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva atingerii accidentale cu mâna sau altã parte a corpului.

Uneltele de mânã rotative cu acþionare pneumaticã vor fi dotate cu limitatoare de turaþie.

Uneltele de percuþie din oþel (ciocanele, dãlþile, dornurile, cãpuitoarele) trebuie sã fie executate din oþeluri corespunzãtoare tratate termic, încât în timpul utilizãrii sã nu se deformeze sau fisureze.

Este strict interzisã folosirea uneltelor cu suprafeþe fisurate, deformate, ºtirbite sau a uneltelor improvizate.

Cozile ºi mânerele uneltelor trebuie sã fie bine fixate, netede ºi de dimensiuni care sã permitã prinderea lor sigurã ºi comodã. Pentru fixarea cozilor ºi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice.

Uneltele de mânã prevãzute cu articulaþii (foarfeci, cleºti, chei etc.) nu trebuie sã aibã joc în articulaþie. Ele vor fi aºezate astfel încât sã aibã orientatã spre exterior partea de prindere.

Când se efectueazã lucrãri la înãlþime uneltele manuale se pãstreazã în genþi rezistente ºi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva cãderii.

În timpul transportului pãrþile tãioase ale uneltelor de mânã trebuie protejate cu teci sau apãrãtori adecvate.

folie retroproiector nr. 2

Mãsuri de protecþia muncii în activitãþi

cu maºini - unelte

I.Mãsuri generale.

Oprirea maºinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea ºi scoaterea pieselor, la repararea, curãþirea, ungerea ºi înlãtorarea aºchiilor sau la plecarea de lângã maºinã.

Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecþie, ochelarilor ºi a altor mijloace individuale de protecþie.

Întreþinerea maºinii, locului de muncã ºi a sculelor în perefctã stare tehnicã ºi de curãþenie.

Verificarea stãrii tehnice a maºinii, sculelor ºi dispozitivelor, atât înainte, cât ºi dupã încetarea lucrului ºi anunþarea la predarea schimbului a tuturor defecþiunilor constatate.

II.Mãsuri specifice pentru maºini de gãurit

Se interzice þinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleºti etc. Fixarea se face obligatoriu în menghinã sau în dispozitive speciale.

Burghiele vor fi bine fixate ºi centrate în mandrine sau port-scule.

Sculele se scot din suporturi numai dupã oprirea maºinii ºi dupã frânarea mecanicã a acestora.

Este interzis lucrul la maºinile de gãurit fãrã acoperirea capului sau prinderea pãrului sub basc.

III.Mãsuri specifice pentru uneltele abrazive

Transportul, depozitarea, încãrcarea, montarea ºi exploatarea corpurilor abrazive se vor face cu respectarea strictã a standardelor de profil.

Montarea discurilor abrazive la maºini se va face numai de cãtre muncitori instruiþi, dupã montare fiind obligatorie verificarea centrãrii perfecte.

Montarea discurilor abrazive se face astfel încât sã se excludã posibilitatea deplasãrii pe ax, în timpil ºi din cauza rotirii.

Corpurile abrazive trebuie protejate în timpil exploatãrii cu carcase de protecþie care trebuie sã acopere întraga porþiune nelucrãtoare.

Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru descoperirea fisurilor, încercarea rezistenþei la rotire ºi determinarea dezechilibrului.

folie retroproiector nr. 3

Mãsuri de protecþia muncii la utilizarea instalaþiilor ºi echipamentelor electrice

Asigurarea inaccesibilitãþii elementelor care fac parte din cicuitele electrice prin izolarea electricã a conductoarelor, folosirea carcaselor de protecþie legate la pãmânt, îngrãdirea cu plase metalice sau cu tãblii perforate respectându-se distanþa impusã pânã la elementele sub tensiune, amplasarea conductoarelor electrice la o înãlþime inaccesibilã pentru om.

Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 ºi 36 V) pentru lãmpile ºi sculele electrice portative, evitarea rãsucirii sau încolãciriii cablului de alimentare în timpul lucrului, evitarea trecerii cablului peste drumul de acces ºi în locurole de depozitare a materialelor, interzicerea reparãrii sau remedierii defectelor în timpul funcþionãrii.

Folosirea mijloacelor individuale de protecþie (principale - tije electroizolante, cleºti izolanþi, scule cu mânere izolante ºi secundare - echipament de protecþie, covoraºe de cauciuc, platformr ºi grãtare izolante) ºi a mijloacelor de avertizre (plãci avertizoare, indicatoare de securitate, îngrãdiri provizorii).

Deconectarea automatã în cazul apariþiei unei tensiuni de atungere periculoase sau unor scurgeri de curent periculoase.

Separarea de protecþie cu ajutorul unor transformatoare de separaþie.

Izolarea suplimentarã de protecþie.

Protecþia prin legare la pãmânt.

Protecþia prin legare la nul.

Protecþia prin egalizarea potenþialelor.

folie retroproiector nr. 4

Mãsuri de protecþia muncii la manipularea ºi transportul manual al materialelor

Operaþiile de încãrcare, descãrcare, transport manual ºi depozitare a materialelor trebuie sã se realizeze sub supravegherea ºefului formaþiei de lucru, de cãtre personal bine instruit în acest scop ºi care are vârsta de peste 16 ani.

Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) vârsta minimã pentru manipulatori este de 18 ani.

Locurile în care se efectueazã operaþiile de încãrcare-descãrcare ºi depozitare, precum ºi cãile de acces, trebuie sã fie nivelate ºi amenajate pentru scurgerea apelor, de regulã pavate sau podite.

În cazul operaþiilor de încãrcare descãrcare a vehiculelor la rampã, între aceasta ºi vehicul se aºeazã un podeþ de trecere pentru preluarea denivelãrilor existente.

Distanþele de transport manual nu pot depãºi 60 m, iar diferenþele de nivel trebuie sã fie de maxim 4 m (scãri, schele). Înãlþimea maximã la care se pot ridica pe verticalã sarcinile maxim admise este de 1,5 m.

Sarcinile maxime în cazul transportului manual al greutãþilor sunt:

La ridicarea, descãrcarea ºi transportul sarcinilor ce depãºesc valorile din tabelul de mai sus, precum ºi cazurile în care diferenþa de nivel este mai mare de 4 m, este obligatoriu sã se lucreze în echipe sau mecanizat.

Transportarea manual a greutãþilor pe planuri înclinate trebuie limitatã la 25 kg fãrã întreruperi ºi 30 kg cu întreruperi pentru bãrbaþi ºi 12 kg cu întreruperi pentru femei.

fiºa de documentare nr. 3

stingãtoare de incendiu

În funcþie de natura materialelor sau subsþantelor combustibile, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:

• clasa A incendii de materiale solide, în general de naturã organicã, a cãror combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguº, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la cãldura etc;
• clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzinã, petrol, alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, cearã, parafinã, materiale plastice care se topesc uºor, etc;
• clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenã, butan, gaz de sondã etc.;
• clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.;
• clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune.

Principalele mijloace de intervenþie în caz de incendiu sunt stingãtoarele. Corecta lor alegere ºi amplasare, deprinderea utilizãrii lor de cãtre personalul ce lucreazã în apropierea lor, devin de mare importanþã pentru limitarea ºi stingerea încã din faza incipienta a unor incendii care, altfel, pot aduce daune imense. Stingãtoarele sunt utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la îndemânã, în numãr suficient, având capacitatea de stingere corespunzãtoare cantitãþii ºi naturii materialelor combustibile existente în spaþiul protejat ºi sunt folosite de persoane familiarizate cu punerea lor în funcþiune. Stingãtoarele sunt dispozitive de stingere, acþionate manual, care contin o substanþã care poate fi refulatã ºi dirijatã asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.

Stingãtoarele presurizate permanent cu pulbere, spumã aeromecanicã ºi CO2 pot fi portative ºi transportabile.

Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.

Stingatoare presurizate cu pulbere tip P1, P2, P3, P5, P6, P9, P10, P20, P50, P100. Sunt cele mai utilizate datoritã faptului cã acoperã toatã gama de clase de incendii
A, B, C, D, E. Stingãtoarele cu pulbere sunt presurizate permanent, având ca agent propulsor azotul. Acesta este foarte stabil la variaþiile de temperaturã ºi este ecologic. Stingãtoarele cu pulbere sunt folosite ca mijloc de prevenire ºi stingere în staþii PECO, aeroporturi, magazine Cash&Carry, vagoane CFR, depozite materiale, sedii de firme, autovehicule. Se utilizeazã pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai micã de 1000 volþi. La cerere se pot livra stingãtoare presurizate cu pulbere specialã care pot fi folosite asupra instalaþiilor electrice aflate sub tensiune pana la 100.000 volþi. Pulberea este ecologicã ºi nu conþine substanþe periculoase pentru sãnãtatea oamenilor. Recipientul este executat din tablã de oþel prin procedee de sudurã omologate, pe maºini automate. Protecþie anticorozivã exterioarã EPOXI.

Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanicã tip SM3, SM6, SM9, SM 50, SM 100. Stingãtoarele cu spumã aeromecanicã sunt utilizate cu mare eficienþã pentru stingerea incendiilor cu focare tip A ºi B. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staþii PECO, depozite de carburanþi, rafinãrii, centrale termice, nave, autovehicule, aeroporturi.

ATENÞIE! NU SE UTILIZEAZÃ PENTRU ECHIPAMENTUL ELECTRIC AFLAT SUB TENSIUNE.

Recipientul este executat din tablã de oþel cu protecþie interioarã anticorozivã prin
procedee de sudurã omologate, pe maºini automate. Protecþie anticorozivã exterioarã EPOXI.

Stingãtoare presurizate cu CO₂ tip G1, G2, G3, G5, G6, G10, G15,G21,G30,G60.
Stingãtoarele cu dioxid de carbon sunt utilizate la stingerea incendiilor din clasele B, C,
ºi E. Stingãtoarele cu CO₂ au o dublã acþiune asupra focarului: înlocuirea oxigenului atmosferic ºi rãcirea focarului prin evacuarea agentului de stingere sub formã de zãpadã carbonicã. Se utilizeazã pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai micã de 1000 volþi. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staþii PECO, transformatoare, încãperi cu aparatura electricã ºi electronicã, computere, centrale telefonice.
Recipientul este executat din oþel aliat specific recipienþilor de înaltã presiune.
Protecþie anticorozivã exterioarã EPOXI.

miniplanºa nr.

ghid de alegere a stingãtoarelor

miniplanºa nr.

stingãtoare cu spumã aeromecanicã

miniplanºa nr.

stingãtoare cu pulbere

miniplanºa nr.

stingãtoare cu co₂

fiºa de documentare nr. 4

accesorii psi

Panourile de incendiu sunt folosite pentru dotarea unitãþilor ºi punctelor de lucru cu mijloace de primã intervenþie necesare stingerii începuturilor de incendii. Componenta interioarã diferã în funcþie de obiectivul ce trebuie protejat împotriva focului. Componente: unelte psi (cãngi, rãngi, lopeþi, topoare târnãcop, gãleþi), stingãtoare portative sau carosabile (cu pulbere, CO2, spumã chimicã sau aeromecanicã), racorduri, þevi refulare, cheie racord ABC, BC, cheie hidrant, furtun refulare tip A, B,C, hidranþi portativi.

Lada de nisip este destinatã depozitãrii nisipului necesar stingerii incendiilor. Capacitãþi de înmagazinare standard de 0,5 ÷ 1 mc.

evile de refulare asigurã refularea jetului de apã ºi dirijarea lui asupra focarului de incendiu. Prin acþionarea robinetului încorporat jetul poate fi oprit, iar prin dispozitivul montat la vârful þevii se asigurã o perdea de apã pulverizatã pentru protecþia utilizatorului. Þevile de refulare cuprind o mare diversitate de materiale componente, forme, dimensiuni, modalitãþi de refulare a apei diferit.

Racorduri pentru cuplare rapidã executate din aluminiu de înaltã rezistenþã ºi calitate deosebitã AK11 în cobinaþie cu siliciu. Racordurile de refulare se folosesc la îmbinarea furtunurilor de refulare cauciucate. Racordurile fixe se folosesc pentru þevile de refulare, robineþi hidranþi precum ºi la hidranþii portativi. Racordurile înfundate se folosesc la hidranþii portativi, supraterani precum ºi la rolele de furtun.

Reducþiile se folosesc pentru cuplarea a douã racorduri de mãrimi diferite, la intervenþiile pentru incedii.

Furtun de refulare tip A,B,C,D. Domeniu de utilizare: racordare la hidranþi interiori ºi exteriori, motopompe PSI, maºini de pompieri, navigaþie ºi alte utilizãri în principal în domeniul industrial dar ºi agricol.

Furtunul respectã toate normativele de securitate ºi calitate exprimate prin certificatul ISSO 9001, DIN 14811, NBN S21-024, BS CLASS 1.

Furtun refulare tip A

Furtun refulare tip B

Furtun refulare tip C

Furtun refulare rigid tip D

Sprinklere executate în conformitate cu standardele internaþionale ºi agrementate: FM (SUA), LPC (UK), APSAD(FR), Corpul Pompierilor Militari, Centrul de Studii PSI Bucuresti (RO).

Componente: corp splinker, deflector, bulb de sticlã, ventil, stift filetat.

Temperatura nominalã de declanºare = 68ºC.

Poziþia de funcþionare = suspendat.

Element sensibil = bulb de sticlã cu lichid

(dilatare volumetricã mare la temperaturi ridicate).

Tipul distribuþiei apei = pulverizare.

Presiune maximã de lucru = 12 bar.

Filet racordare = ½ ".

Factor de distribuþie a apei = K 80±4.

Presiunea hidrostaticã = încercare de etanºeitate 30 bar.

Sensibilitate cu reacþie normalã = indice de timp de reacþie cuprins între 80 (ms)½ ºi 350(ms)½.

Sprinklerele, fiind dispozitive sensibile la caldurã, concepute pentru a reacþiona la o temperaturã prestabilitã prin eliberarea automatã a unui flux de apa pe care îl repartizeazã uniform la nivelul solului, sunt destinate echipãrii instalaþiilor fixe automate de stins incendii, având rolul de a detecta un focar de incendiu, de a da o alarma ºi de a-l stinge înca de la început sau, cel putin, sã-l acopere astfel încât stingerea sã se poata realiza cu ajutorul mijloacelor de protecþie ale clãdirii sau de cãtre pompieri. Domenii de utilizare: sedii de firme, hale de producþie, depozite, supermarketuri.

Iluminatul de siguranþã Instalaþiile electrice pentru iluminat de siguranþã pentru evacuare se prevãd în cazul încãperilor cu aglomerãri de persoane, clãdiri cu expoziþii temporare, muzee, biblioteci, restaurante, spitale, hoteluri, supermarketuri, spaþii de producþie. Pentru iluminatul de siguranþã se folosesc lãmpi cu alimentare de rezervã, de regulã, dintr-o baterie tip acumulator care permite funcþionarea lãmpilor pe duratã de min. 1 orã. Corpurile de iluminat ale iluminatului de siguranþã se marcheazã sau se echipeazã cu lãmpi de altã culoare pentru a se deosebi de lãmpile iluminatului normal. Iluminatul de siguranþã contra panicii se realizeazã cu corpuri de iluminat cu lãmpi incandescente clare.

Centrale antiincendiu echipate cu microprocesor, ºase zone de detectare, pe fiecare zonã se pot lega detectori de temperaturã ºi fum. Fiecare zonã este echipatã cu o ieºire pentru alarmare. Panoul de comandã poate controla ieºirile de alarmare: sirenele ºi comunicatoarele telefonice.

Detectoare optice de fum funcþioneazã prin tehnologia SMD, detectarea fumului ºi a temperaturii ce se degajã din procesul de ardere. Sunt recomandate pentru hoteluri, supermarketuri, biblioteci, depozite, spaþii de producþie. Detectarea la timp a unui incendiu limiteazã producerea de pagube ºi pierderea de vieþi omeneºti.

folie retroproiector nr. 5

Prevenirea incendiilor ºi a exploziilor (i)

Mãsuri ºi mijloace de prevenire a incendiilor ºi exploziilor

nlãturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor ºi exploziilor, prin proiectarea procesului tehnologic.

Evitarea formãrii în hale de producþie a amestecurilor explozive prin curãþarea în mod periodic a prafului de pe toate suprafeþele încãrcate

cu electricitate staticã.

Mãrirea umiditãþii relative a aerului, acolo unde produsele permit.

Prevederea unor aparate de deconectare automatã în caz de avarie.

Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaþiilor speciale de declanºare automatã a stropirii cu apã la ridicarea temperaturii.

Amenajarea unor spaþii pentru fumat.

Asigurarea unei bune evacuãri a oamenilor ºi a bunurilor din clãdire în caz de incendiu.

Instalarea de scãri de incendiu, guri de apã, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.).

Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcþii.

Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a cãilor de evacuare din clãdiri ºi asigurarea unor bune condiþii pentru intervenþia rapidã la stingerea incendiilor.

Organizarea de formaþii de pompieri voluntari ºi special angajaþi.

Interzicerea folosirii flãcãrii deschise, a fumatului în medii periculoase.

Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea ºi combaterea incendiilor ºi asigurarea prelucrãrii ºi afiºãrii lor.

Instruirea muncitorilor ºi rãspândirea cunoºtinþelor tehnice referitoare la cauzele ºi prevenirea incendiilor.

Dotarea cu utilaje ºi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeþi, pompe de mânã, stingãtoare manuale, motopompe, autopompe, instalaþii cu reþele de apã etc.).

folie retroproiector nr. 6

Prevenirea incendiilor ºi a exploziilor (iI)

Obligaþii ºi rãspunderi

Conducãtorii unitãþilor sunt obligaþi sã ia mãsuri pentru: constituirea ºi funcþionarea comisiilor tehnice de prevenire ºi stingere a incendiilor ºi a formaþiilor civile de pompieri, dotarea cu mijloace tehnice adecvate producþiei ºi activitãþii întreprinderilor respective, stabilirea sarcinilor care revin personalului de la locurile de muncã ºi asigurarea instruirii ºi controlului întregului personal.

Obligaþiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apãrare contra incendiilor, efectuarea de propuneri pentru înlãturarea cauzelor care pot înlesni producerea unor incendii, verificarea modului de înreþinere ºi de de funcþionarea a instalaþiilor de semnalizare ºi stingere a incendiilor.

Formaþiile civile se organizeazã cu sprijinul unitãþilor militare de pompieri ºi desfãºoarã activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salveazã oamenii ºi bunurile materiale.

Provocarea de incendiu sau neluarea mãsurilor prevãzute de lege pentru înlãturarea pericolului de incendiu se sancþioneazã disciplinar, contravenþional sau infracþional, dupã gravitatea cazului.

miniplanºa nr. 12

relaÞia dintre cauzele de accidentare ªi ÎmbolnÃvire profesionalà ªi mÃsurile de prevenire În sistemul de muncÃ

miniplanºa nr. 13

Echipamente de protecþie - Protecþie cap

 

 

 

 

miniplanºa nr.

Echipamente de protecþie - Protecþie mâini

 

 

miniplanºa nr.

Echipamente de protecþie - Protecþie corp

 

miniplanºa nr.

Echipamente de protecþie - încãlþãminte

 

 

 

miniplanºa nr.

Echipamente de lucru - impermeabile

 

Echipamente de lucru - cu destinaþii speciale

 

 

miniplanºa nr.

Echipamente de lucru - uz general

 

 

 

fiºa de documentare nr. 5

PRIM AJUTOR DE BAZÃ (I)

I. Victima nu respirà ªi nu are puls.

Primul gest în aceasta situaþie este anuntarea la 112 solicitând ajutorul echipei medicale calificate ºi cu dotare corespunzãtoare dupã care începem resuscitarea cardio-pulmonarã. Dacã victima nu respirã, nu are puls ºi eºti sigur cã va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilaþia artificialã ºi compresiunile toracice. Ele se executã succesiv.

În cazul în care sunteþi singurul salvator, raportul ventilaþie masaj cardiac trebuie sã fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut;

În cazul în care sunteþi doi salvatori, acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se executã 10 cicluri dupã care se face reevaluarea pacientului.

Fiecare ciclu se începe cu ventilaþia artificialã ºi se terminã cu ventilaþie.

Tehnica ventilatiei artificiale

Îngenuncheaþi lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menþine gura uºor întredeschisã cu o mânã, în timp ce cu cealaltã se susþine fruntea ºi se penseazã nasul. Se inspirã profund aer .

                                          .se aºeazã etanº gura pe gura victimei, ºi se insuflã aer timp de 2-3 secunde. În acelaºi timp se verificã dacã toracele se ridicã atunci când insuflãm.

Fiecare respiraþie trebuie sã fie suficient de puternicã astfel încât toracele sã se ridice. Þineþi capul în hiperextensie cu barbia ridicatã îndepãrtând gura de la gura victimei ºi lãsaþi ca toracele pacientului sã revinã. Volumul de aer pe care îl insuflãm este mai important decât ritmul în care îl administrãm.

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima aºezatã pe spate pe un plan dur se localizeazã punctul de compresie situat în partea inferioarã a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la locul de întâlnire a coastelor. La acest nivel lângã acest deget se aºeazã alte douã degete, respectiv degetul mijlociu ºi cel arãtãtor, dupã care aºezãm podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele douã degete plasate pe piept; acesta este locul în care trebuie fãcute compresiunile toracice.

Se îngenuncheazã lângã victimã, se fac douã ventilaþii, dupã care se gãseºte punctul de reper. Se aºeazã cealaltã mânã (cea cu care s-a fãcut reperarea), peste mâna situatã pe stern, fãrã ca degetele sã se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu braþele perpendicular pe stern, linia umerilor sã fie paralelã cu linia longitudinalã a pacientului, se fac compresiunile astfel încât sã înfundãm sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numãrând cu voce tare, "ºi 1 ºi  2 ºi 3 ºi 4 ºi 5''). Frecvenþa compresiunilor externe trebuie sã fie de 80-100 / min.

II. Victima nu respirà DAR are puls.

În acest caz, prima etapã de acþiune constã din efectuarea unui numar de 10 ventilaþii artificiale dupã care se anunþã la 112 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem, reevaluãm starea pacientului ºi vom acþiona în funcþie de ceea ce vom constata. În cazul în care situaþia va fi nemodificat vom continua ventilaþia pacientului verificând periodic pulsul acestuia.

III. Victima respirà ºi are puls.

Dacã victima respirã ºi are puls, dar este inconºtientã o vom aºeza în poziþia lateralã de siguranþã. Îngenunchind lângã victimã vom elibera cãile aeriene prin hiperextensia capului ºi ridicarea bãrbiei. Aºezãm braþul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faþã de corp, iar antebraþul se îndoaie în sus. Vom trece celãlalt braþ al victimei peste torace, aºezând dosul palmei pe obrazul victimei.

       Se ridicã genunchiul (cel opus faþã de salvator) victimei, trãgându-l în sus ºi menþinând piciorul pe pamânt. Cu o mânã vom prinde umãrul opus faþã de salvator ºi cu cealaltp mânã genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asigurãm cã se sprijinã pe genunchi ºi pe cot, rearanjãm capul în hiperextensie ºi îi deschidem gura.

fiºa de documentare nr. 6

PRIM AJUTOR DE BAZÃ (II)

DezobstrucÞia cÃilor aeriene superioare

Pacient conºtient

Obstrucþia cãilor aeriene înseamnã blocarea cãilor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strãin. Victima se va sufoca. Obstrucþia poate fi incompletã sau completã. Dacã victima este conºtientã va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mânã sau cu douã mâini.

În cazul obstrucþiei incomplete respiraþia este zgomotoasã, pacientul este aplecat în faþã ºi încurajat sã tuºeascã. Dacã aceasta nu dã rezultate va trebui sã se încerce o altã manevrã, numitã manevra Heimlich; se aplicã atunci când obstrucþia devine completã. Ne apropiem de victimã din spate, o cuprindem pe sub braþe, îi îndepãrtãm picioarele, aºezãm o mâna la mijlocul distanþei dintre ombilic si apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor), cu cealaltã mânã prindem mâna încleºtatã ºi facem miºcãri bruºte înãuntru ºi în sus.

Aceste miºcãri vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima plãmânii ºi presiunea creatã în bronhii va arunca corpul strãin în cavitatea bucalã. Faceþi aceste miºcãri pânã eliberaþi cãile aeriene.

Pacient inconºtient

Dacã victima devine inconºtientã, se întinde pe pãmânt ºi se aplicã aceeaºi manevrã, încãlecând picioarele victimei. Se repereazã locul, aºezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Se aºeazã cealaltã mânã peste aceasta (ca la masajul cardiac) ºi se fac compresiuni cu miºcãri bruºte în adâncime ºi în sus.

Se repetã aceste miºcãri de 4-5 ori dupã care, întorcând capul victimei într-o parte, se verificã cavitatea bucalã a acesteia pentru a îndepãrta bolul alimentar sau corpul strãin. Dacã acesta nu este vizibil, se încearcã din nou ventilaþia, observând dacã intrã sau nu aerul. În caz de insuccese repetã manevra Heimlich pânã când cãile aeriene vor fi libere.

miniplanºa nr. 19

trusã de prim ajutor

   

 

miniplanºa nr. 20

brancardã de prim ajutor

miniplanºa nr. 21

modalitãþi de pansare - bandajare pentru unele zone anatomice (i)

miniplanºa nr. 22

modalitãþi de pansare - bandajare pentru unele zone anatomice (iI)

miniplanºa nr. 23

tipuri de fracturi (I)

miniplanºa nr. 24

tipuri de fracturi (Ii)

miniplanºa nr. 25

reducerea fracturii

EXERCIÞII

- modele -

I. Pentru fiecare din itemii de mai jos, scrieþi litera corespunzãtoare rãspunsului corect.

1.Structurarea spaþialã a locului de muncã dupã criterii ergonomice ºi de securitate a muncii, prin care se realizeazã eliminarea sau reducerea posibilitãþii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime ºi materialele, adaptarea utilajului la datele antropometrice ale executantului, asigurarea unei poziþii corecte de muncã etc., precum ºi atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de muncã se referã la:

a. acomodare în muncã

b. adaptare a locului de muncã

c. amenajare a locului de muncã.

2.Afecþiunea care se produce ca urmare a exercitãrii unei meserii sau profesiuni, cauzatã de agenþi nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncã, precum ºi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncã, se numeºte:

a. accident de muncã

b. boalã profesionalã

c. activitate periculoasã.

3.Condiþiile impuse elementelor sistemului de muncã (executant - sarcinã de muncã - mijloc de producþie - mediu de muncã), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentaþii tehnice ºi instrucþiuni, în vederea prevenirii accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale, se referã la:

a. cerinþe de securitate ºi sãnãtate în muncã

b. cauze ale accidentelor de muncã ºi bolilor profesionale

c. condiþii de muncã.

4.Distanþa minimã admisã între executant ºi sursa de risc, necesarã pentru asigurarea securitãþii acestuia, se numeºte:

a. distanþã de protecþie

b. distanþã de securitate

c. factor de securitate.

5.Totalitatea mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncã pentru a fi protejat împotriva acþiunii factorilor de risc de accidentare ºi îmbolnãvire profesionalã poartã numele de:

a. echipament tehnic

b. echipament individual de lucru

c. echipament individual de protecþie.

6.Activitatea prin care se identificã factorii de risc de accidentare ºi / sau îmbolnãvire profesionalã ºi se determinã nivelul de risc se referã la:

a. audit în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã

b. activitate periculoasã

c. evaluare a riscului de accidentare ºi îmbolnãvire profesionalã.

7.Componenta sistemului de muncã formatã din totalitatea condiþiilor fizice, chimice, biologice ºi psihosociale în care executantul îºi desfãºoarã activitatea reprezintã:

a. locul de muncã

b. mediul de muncã

c. procesul de muncã.

8.Indicatorul convenþional ce exprimã global starea de securitate a muncii într-un sistem de muncã, ce se poate determina indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proporþional cu acesta), sau direct, pe baza evaluãrii securitãþii sistemului de muncã, se numeºte:

a. nivel de securitate a muncii

b. nocivitate

c. nivel de risc.

9.Orice situaþie în care o persoanã este expusã unuia sau mai multor pericole de accidentare ºi îmbolnãvire profesionalã, în funcþie de nivelul capacitãþii sale de muncã se numeºte:

a. risc de accidentare ºi îmbolnãvire profesionalã

b. protecþie

c. situaþie periculoasã.

10.Reacþia chimicã de combustie a unei substanþe cu oxigenul, însoþitã de dezvoltarea de cãldurã ºi uneori de flãcãri se numeºte:

a. aprindere

b. ardere

c. inflamare.

11.Scopul instructajului introductiv general este:

a. de a informa asupra activitãþilor din unitate ºi a principalelor mãsuri de protecþia muncii care trebuie respectate în timpul lucrului

b. de aprofundare a normelor de protecþia muncii

c. de prezentare a riscurilor ºi mãsurilor de prevenire specifice locului de muncã.

12.Instructajul care se face când s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat utilajele ºi sculele este:

a. instructajul la locul de muncã

b. instructajul periodic suplimentar

c. instructajul introductiv general.

13.Pentru un microclimat corespunzãtor în domeniul industrial starea de umiditate normalã a aerului variazã între:

a. 40 - 60%

b. 50 - 70%

c. 60 - 80%.

14. Substanþele care pãtrund în organism, îi afecteazã funcþiunile ºi provoacã intoxicaþiile sunt:

a. substanþele caustice

b. substanþele toxice

c. substanþele inflamabile.

15.Silicatoza este o afecþiune a cãilor respiratorii datoratã pulberilor industriale de:

a. siliciu

b. ciment

c. cãrbune.

16.Factorul nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activitãþi industriale, cum sunt pilirea ºi tãierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. se numeºte:

a. trepidaþie

b. vibraþie

c. zgomot.

17.Aºa numita boalã a vibraþiilor se caracterizeazã prin:

a. obosealã, dureri la nivelul umerilor, slãbire, somn agitat, urmate de dureri la degete ºi articulaþii care se accentueazã mai ales noaptea

b. somnolenþã, neatenþie, nervozitate, dureri de cap ºi poftã de mâncare redusã

c. dureri de articulaþii, dureri ale muºchilor, îmbolnãvirea pielii, greutate în respiraþie

18.Care dintre imaginile de mai jos reprezintã o acþiune corectã:

a. b. c.

19.Clasa de incendiu care se referã la incendii de metale (Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.) este:

a. A

b. E

c. D.

20.Dispozitivele sensibile la cãldurã, concepute pentru a reacþiona la o temperatura prestabilita prin eliberarea automata a unui flux de apã pe care îl repartizeazã uniform la nivelul solului, destinate echipãrii instalaþiilor fixe automate de stins incendii, având rolul de a detecta un focar de incendiu, de a da o alarmã ºi de a-l stinge încã de la început sau, cel puþin, sã-l acopere astfel încât stingerea sã se poatã realiza cu ajutorul mijloacelor de protecþie ale clãdirii sau de cãtre pompieri se numesc:

a. þevi de refulare

b. sprinklere

c. detectoare optice de fum.

21.Dispozitivele din figurã reprezintã

a. reducþii

b. racorduri

c. þevi de refulare.

22.Detectoarele optice de fum au rolul:

a. de a detecta fumul

b. de a detecta fumul ºi temperatura ce se degajã din procesul de ardere

c. de a asigura o perdea de apã pulverizatã pentru protecþia utilizatorului.

23.Solicitarea psihofiziologicã reprezintã o cauzã de accidentare ºi / sau îmbolnãvire profesionalã specificã:

a. sarcinii de muncã

b. mijloacelor de producþie

c. mediului de muncã.

24.Imaginea alãturatã reprezintã:

a. reducerea fracturii la nivelul antebraþului

b. corectarea axului prin miºcãri de extensie ºi contraextensie concomitent cu imobilizarea provizorie în fractura de antebraþ

c. reducerea fracturii la nivelul braþului.

25.Manevra Heimlich este recomandat a se aplica atunci când:

a. victima nu rãspunde, nu respirã dar îi bate inima

b. victima nu rãspunde, dar respirã ºi îi bate inima

c. victima nu rãspunde, nu respirã, nu îi bate inima.

26.Imaginea alãturatã reprezintã:

a. fracturã prin tracþiune

b. fracturã prin rãsucire

c. fracturã directã prin lovirea cu un corp contondent.

27.Echipamentul din imagine reprezintã:

a. mascã sudor

b. ochelari sudor

c. cascã sudor.

II. Transcrieþi cifra corespunzãtoare fiecãrui enunþ ºi notaþi în dreptul ei litera A, dacã apreciaþi cã enunþul este adevãrat sau litera F dacã apreciaþi cã enunþul este fals.

1.Cerinþele supradimensionate impuse executantului în raport cu posibilitãþile acestuia nu pot provoca accidente sau îmbolnãviri profesionale.

2.Executantul este utilajul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncã.

3.Culorile deschise la locul de muncã au efect vesel, stimulant, pozitiv.

4.Pulberile industriale acþioneazã asupra organismului pe cale mecanicã sau chimicã.

5.La baza odihnei active stã principiul alternanþei dintre diferite feluri de activitãþi.

6.Este recomandatã folosirea uneltelor improvizate.

7.Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncã ºi care poate constitui un pericol pentru sãnãtatea angajaþilor se numeºte noxã.

8.Proprietatea unui factor de risc de a produce efect dãunãtor asupra organismului uman, afectând starea de sãnãtate a acestuia se numeºte nivel de risc.

9.Fiºa colectivã de instructaj privind protecþia muncii se întocmeºte pentru vizitatorii în grup.

10.Durata minimã a instructajului introductiv general este de 2 ore.

11.Instructajul la locul de muncã nu include demonstraþii practice.

12.Intervalul dintre douã instructaje se stabileºte prin instrucþiuni proprii, funcþie de condiþiile locului de muncã, dar nu va fi mai mare de 6 luni.

13.Protecþia muncii se ocupã cu studiul factorilor de mediu care influenþeazã creºterea ºi dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile ºi metodele folosite pentru combaterea lor.

14.Miºcãrile numeroase ºi frecvent repetate, încordarea sistematicã a muºchilor ºi ligamentelor sau presiune pe tendoane pot provoca nevrozele de coordonare.

15.Pentru fixarea cozilor ºi mânerelor în scule se vor folosi pene din lemn.

16.Uneori, este permisã þinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleºti etc. când se efectueazã operaþii pe maºina de gãurit.

17.Transportarea manualã a greutãþilor pe planuri înclinate trebuie limitatã la 50 kg fãrã întreruperi ºi 60 kg cu întreruperi pentru bãrbaþi ºi 25 kg cu întreruperi pentru femei.

18.Panourile de incendiu sunt folosite pentru dotarea unitãþilor ºi punctelor de lucru cu mijloace de prima intervenþie necesare stingerii începuturilor de incendii.

19.Racordurile înfundate se folosesc la hidranþii portativi, supraterani precum ºi la rolele de furtun.

20.Reducþiile se folosesc pentru cuplarea a douã racorduri de aceeaºi mãrime, la intervenþiile pentru incendii.

21.Efectuarea unor operaþii în afara sarcinii de muncã sunt cauze de accidentare ºi sau îmbolnãvire profesionalã proprii mijloacelor de producþie.

22.În cazul unui singur salvator raportul ventilaþie masaj cardiac trebuie sã fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut.

III. Efectuaþi urmãtoarele activitãþi:

1.Folosind manevrele corespunzãtoare aºezaþi o persoanã (un coleg) care se gãseºte pe spate în poziþia de siguranþã, ca în figura de mai jos:

2.Urmãrind etapele din figura de mai jos realizaþi bandajarea mâinii unei persoane:

Susþineþi ºi transportaþi un accidentat folosind metoda "scaunul" salvatorilor.

4.Ridicaþi un accidentat (simulat de un coleg) de la sol folosind tehnica "salvatorilor alternanþi".

5.Simulaþi imobilizarea fracturii de antebraþ cu ajutorul a douã atele de lemn.

6.Simulaþi scoaterea unui accidentat de sub acþiunea curentului electric din instalaþiile cu tensiunea de lucru sub 1000 V.

7.Ridicaþi corect un obiect greu de la sol.

8.Realizaþi un nod lat.

9.Utilizaþi pentru stingerea unui incendiu un stingãtor presurizat cu CO₂.

Numele ºi prenumele _____ _______ ______ _______________

TEST

privind cunoaºterea normelor P.S.I.

- model -

1.Daþi exemple de materiale combustibile folosite în activitatea practicã.

2.Ce se înþelege prin foc deschis ? Ce riscuri de incendii implicã ? În ce condiþii poate el fi utilizat?

3.Care sunt riscurile fumatului în locuri nepermise / neamenajate? Ce prevede Regulamentul de ordine interioarã al ºcolii noastre în privinþa fumatului?

4.Care sunt materialele / mijloacele ce se pot folosi la stingerea incendiilor? ªtiþi în ce condiþii ºi cum sã le folosiþi?

5.Enumeraþi câteva cauze posibile de producere a incendiilor în spaþii didactice.

6.Care sunt operaþiile / manevrele necesare la utilizarea unui stingãtor portabil?

7.Apa se foloseºte la stingerea incendiilor în instalaþiile electrice? Dacã da, cum? Dacã nu, de ce?

8.Care este semnalul de alarmare în cazul producerii unui incendiu în ºcoala voastrã? Cum procedaþi în acest caz?

9.La ce numãr de telefon se apeleazã pompierii militari?

10.Ce obligaþii vã revin în situaþia în care constataþi / aflaþi cã s-a declanºat un incendiu?

Numele ºi prenumele _____ _______ ______ _______________

TEST

privind cunoaºterea normelor N.T.S.M.

- model -

1.Definiþi accidentul de muncã.

2.Cui se datoreazã accidentele electrice ºi care sunt acestea?

3.Enumeraþi cinci factori de risc specifici calificãrii dumneavoastrã, care ar putea conduce la producerea unor accidente de muncã?

4.Cum trebuie marcate ºi iluminate cãile de acces?

5.Care este modul de alarmare în cazul necesitãþii evacuãrii rapide a spaþiilor didactice?

6.Câte feluri de instructaje cunoaºteþi? Cine are obligaþia instruirii dumneavoastrã?

7.Enumeraþi mijloacele individuale de protecþie obligatorii a fi utilizate în activitatea dumneavoastrã practicã (pentru protecþia capului, a mâinilor, a picioarelor, a epidermei, a ochilor, a urechilor, a corpului)?

8.Ce îngrijiri imediate se acordã accidentatului în caz de fracturi ºi luxaþii?

9.Care este prima operaþie în situaþia acordãrii primului ajutor în caz de electrocutare?

10.Enumeraþi mãsurile minimale de protecþia muncii la utilizarea sculelor, aparatelor, maºinilor, instalaþiilor specifice calificãrii?

I.

1-c; 2-b; 3-a; 4-b; 5-c; 6-c; 7-b; 8-a; 9-c; 10-b; 11-a; 12-b; 13-b; 14-b; 15-b; 16-c; 17-a; 18-c; 19-c; 20-b; 21-c; 22-b; 23-c; 24-b; 25-a; 26-a; 27-c.

II.

1-F; 2-F; 3-A; 4-A; 5-A; 6-F; 7-A; 8-F; 9-A; 10-F; 11-F; 12-A; 13-F; 14-A; 15-F; 16-F; 17-F; 18-A; 19-A; 20-F; 21-F; 22-A.

III.

Se îngenuncheazã pe o parte a victimei cu faþa spre aceasta ºi se aduce piciorul opus al victimei cãtre salvator, încruciºând picioarele la nivelul gleznei.

Se aºeazã braþul victimei dinspre salvator, întins de-a lungul corpului, cât mai aproape de corp. Se aºeazã celãlalt braþ transversal pe piept.

Salvatorul îngenunchiazã aproape de victimã, aºeazã o mânã sub capul acesteia pentru a-l sprijini ºi apucã hainele sau centura victimei pe partea opusã.

Victima este rostogolitã de cãtre salvator dintr-o singurã miºcare linã, dar fermã, susþinând cu o mânã umerii ºi cu cealaltã bazinul, aºa încât acestea sã fie deplasate în acelaºi timp. Se aduc astfel pieptul ºi abdomenul victimei în sprijin pe coapsele salvatorului.

Salvatorul se retrage ºi îndoaie genunchiul piciorului de deasupra al victimei pentru a preveni rostogolirea acestuia în faþã.

3. Se procedeazã ca în figura de mai jos:

4.Se procedeazã ca în figura de mai jos:

5. Se procedeazã ca în figura de mai jos:

6. Procedaþi astfel:

Dacã accidentatul este în contact cu instalaþia electricã ºi se aflã undeva la înãlþime:

Analizaþi situaþia ºi cunoscând faptul cã dupã întreruperea tensiunii, muºchii se relaxeazã, existând posibilitatea cãderii accidentatului, luaþi preventiv mãsuri de evitare a acestei consecinþe.

Sprijiniþi accidentatul cu proptele izolante sau organizaþi atenuarea cãderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei cãderi - paie, materiale textile, crengi etc.

Acþionaþi pentru întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupãtorului de alimentare, în lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranþelor, scoaterea din prizã, de la caz la caz.

Dacã scoaterea de sub tensiune a instalaþiei necesitã timp, defavorizând operativitatea intervenþiei, scoateþi accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricãror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la îndemânã, astfel încât sã se reuºeascã îndepãrtarea accidentatului de zona de pericol.

7. Se procedeazã ca în figura de mai jos:

8. Se procedeazã ca în figura de mai jos:

Alexandru Darabont, Ileana Grigoriu, Mihaela Seracin, Viorica Petreanu, Dragu Iavorschi - Primul ajutor la locul accidentului - Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, Institutul Naþional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecþia Muncii, 1999;

Bejan L., Gornic G. - Primul ajutor la locul accidentului ºi în timpul transportului - Editura Facla, Timiºoara, 1981;

Firicã Andrei - Sã acordãm corect primul ajutor - Editura Medicalã, Bucureºti, 1977;

Nãstoriu Ioan - ABC-ul primului ajutor - Editura CERES, Bucureºti, 1989;

Norme generale de protecþie a muncii - Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, Bucureºti, 2002;

Codul muncii - Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, text în vigoare din 22 decembrie 2005;

Legea protecþiei muncii - Legea nr. 90 din 12 iulie 1996, republicatã în Monitorul Oficial al României nr. 47 din 29 ianuarie 2001;

ªtefan Pece, Aurelia Dãscãlescu, ªtefan Silviu Mitrea, Ion Bârlã - Protecþia muncii - Editura Didacticã ºi Pedagogicã R.A., Bucureºti, 1995.

www.sigurantamuncii.ro