Studiu de caz- Piata muncii in Romania si Uniunea Europeana

Studiu de caz-

Piata muncii in Romania si Uniunea Europeana

1. Resursele de munca in Romania

In trimestrul III 2008, persoanele de 15 ani si peste reprezentau 84,6% din populatia totala a tarii; dintre acestea 52,9% erau persoane ocupate, 4,0% someri BIM, iar 43,1% persoane inactive[1].

Figura 1. Categorii de populatie in trimestrul III 2008

Persoanele in varsta de munca (15-64 ani) detineau o pondere de 69,8% in totalul populatiei tarii; in randul acestora, persoanele ocupate reprezentau 60,9%, somerii BIM 4,9%, iar persoanele inactive 34,2%.

In randul persoanelor de 15 ani si peste, de sex masculin, predominau cele ocupate (59,4%), iar pentru persoanele de sex feminin, cele inactive din punct de vedere economic (50,2%).

Tabel 1 - Structura populatiei de 15 ani si peste dupa participarea la activitatea economica, pe sexe si medii, in trimestrul III 2008

Distributia populatiei active din punct de vedere economic (persoane ocupate si someri clasificati dupa criteriile BIM), ca si cea a populatiei inactive de 15 ani si peste, pe grupe de varsta si sexe este prezentata infig. 2.

Figura 2. Distributia populatiei de 15 ani si peste dupa participarea la activitatea economica, pe sexe si grupe de varsta, in trimestrul III 2008

Raportul de dependenta economica (numarul persoanelor inactive si in somaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a fost de 1235‰ (comparativ cu 1281‰ in trimestrul anterior si 1345‰ in trimestrul corespunzator din anul precedent).

Nivelul de educatie al populatiei. Repartizarea populatiei de 15 ani si peste dupa nivelul de educatie releva ca, in al treilea trimestru din anul 2008, putin peste jumatate (51,8%) avea nivel mediu de educatie. Persoanele cu nivel scazut de educatie reprezentau 39,2% din totalul populatiei de 15 ani si peste, iar cele cu studii superioare detineau o pondere de 9,0%. Barbatii reprezentau majoritatea absolventilor invatamantului superior si al celui mediu (51,1% si respectiv 53,3%). Pe medii de rezidenta, acesti absolventi aveau, in proportie de 89,9% si respectiv 65,8% domiciliul in mediul urban. Valoarea acestui indicator a fost mai mare pentru persoanele de sex feminin (1500‰, fata de 1011‰ pentru barbati) si pentru cele din mediul urban (1274‰, fata de 1190‰ in mediul rural).

Distributia populatiei in varsta de 25-64 ani dupa nivelul scolii de cel mai inalt grad absolvite arata ca majoritatea persoanelor din aceasta grupa de varsta (62,5%) aveau nivel mediu de educatie. Persoanele cu studii superioare detineau o pondere de 12,1%; pe sexe proportia a fost apropiata (12,4% pentru persoanele de sex masculin si 11,7% pentru cele de sex feminin), diferente mai accentuate inregistrandu-se insa pe medii: 18,4% pentru persoanele cu domiciliul in mediul urban fata de 2,9% pentru persoanele cu domiciliul in mediul rural.

Tabel 2. Structura persoanelor in varsta de 25-64 ani dupa nivelul de educatie, pe sexe si medii, in trimestrul III 2008

In trimestrul III 2008, gradul de participare • la procesul educational sau de instruire al .persoanelor de 25-64 ani era de 1,4%. Rata de parasire timpurie a sistemului educational de catre tinerii de 18-24 ani (proportia populatiei de 18-24 ani cu nivel scazut de educatie, care nu urmeaza nici o forma de instruire in ultimele patru saptamani precedente interviului, in total populatie de 18-24 ani) a fost in trimestrul III 2008 de 19,6%. Aceasta rata a inregistrat valori mai mari in randul persoanelor de sex feminin (19,8%, fata de 19,4% in cazul persoanelor de sex masculin) si in 949e48j mediul rural (35,9%, fata de 9,2% in mediul urban). Tinerii in varsta de 20-24 ani cu nivel de educatie cel putin mediu reprezentau 77,3% din totalul tinerilor apartinand acestei grupe de varsta. Pe sexe, aceasta proportie a fost a avut valori apropiate; pe medii insa, diferenta a fost semnificativa: 88,9% in mediul urban, fata de numai 60,2% in mediul rural.

Participarea la instruire a populatiei de 15 ani si peste. Din populatia de 15 ani si peste, in luna premergatoare intervievarii, 11,3% a urmat o forma de instruire in cadrul sistemului national de educatie sau in afara acestuia. Pe sexe, proportia a fost apropiata: 11,5% pentru persoanele de sex masculin si 11,1% pentru cele de sex feminin. Diferente mai accentuate s-au inregistrat, insa, pe medii: 14,2% pentru persoanele cu domiciliul in mediul urban fata de 7,4% pentru persoanele cu domiciliul in mediul rural. Rata de participare la cel putin o forma de instruire a fost de 1,9% pentru persoanele ocupate, 2,2% pentru somerii BIM si 24,5% pentru persoanele inactive in varsta de 15 ani si peste.

Instruirea in cadrul sistemului national de educatie. In trimestrul III 2008 au urmat o forma de instruire in cadrul sistemului national de educatie 1980 mii persoane in varsta de 15 ani si peste; dintre acestea, ponderile majoritare au fost detinute de femei (51,5%), de persoanele cu domiciliul in mediul urban (71,5%) si de tineri (92,5%). Pentru 92,3% dintre aceste persoane, durata totala a instruirii a fost de doi ani si peste. Timpul alocat instruirii a fost, in medie, de 28,7 ore pe saptamana. Cele mai multe persoane care au urmat o forma de instruire in ultimele patru saptamani premergatoare intervievarii si-au desfasurat activitatea instructiv-educativa in sali de curs (98,7%)[2]. Scopul declarat al instruirii a fost, in 94,7% din cazuri pregatirea scolara sau universitara de baza. Proportia persoanelor care au urmat o forma de instruire in vederea formarii profesionale era de 4,7% din total. Din totalul celor care au urmat o forma de instruire in cadrul sistemului national de educatie, persoanele ocupate au reprezentat 8,9%, iar somerii BIM numai 0,8%. in ceea ce priveste domeniile de pregatire, 26,7% au urmat o forma de instruire in domenii specifice activitatilor industriale, constructii si arhitectura, 22,1% au aprofundat cunostinte din domeniul social, economic, financiar si juridic, iar 19,2% au urmat programe generale care asigura pregatirea de baza a persoanei.

Instruirea in afara sistemului national de educatie. In afara sistemului national de educatie, in ultimele patru saptamani (care au precedat interviul) au fost organizate diferite forme de instruire (cursuri, seminarii, conferinte etc.) la care au participat 26 mii persoane in varsta de 15 ani si peste. Dintre participanti, 66,9% domiciliau in mediul, urban, 54,7% erau tineri (15-24 ani), 52,9% erau barbati, iar 41,5% erau persoane ocupate. Din totalul persoanelor participante la o astfel de forma de educatie, 55,3% s-au instruit simultan si in afara si in cadrul sistemului national de educatie. Instruirea in domeniul stiintelor sociale, economice, financiare si juridice pentru 15,9% din cazuri a fost cea mai recenta forma de instruire din afara sistemului national de educatie, studierea limbilor straine pentru 15,0% din cazuri, matematica si statistica pentru 11,3% din cazuri, utilizarea calculatorului pentru 11,0%. Perfectionarea pregatirii profesionale in afara sistemului national de educatie a constituit scopul celei mai recente forme de instruire urmate pentru 55,1% din cazuri. Referitor la perioada de desfasurare a celei mai recente forme de instruire in randul persoanelor care lucrau, se constata ca 48,8% dintre acestea s-au pregatit numai in afara orelor de lucru[3].

2. Populatia activa si populatia ocupata

POPULATIA ACTIVA. In cel de-al treilea trimestru al anului 2008 populatia activa era de 10386 mii persoane, in crestere cu 199 mii persoane fata de trimestrul anterior si cu 564 mii fata de trimestrul corespunzator din anul precedent. Din numarul total al persoanelor active 54,8% erau de sex masculin, iar 55,0% aveau domiciliul in mediul urban. Majoritatea persoanelor active (95,4%) erau in varsta de munca (15-64 ani). Ponderea tinerilor (15-24 ani) in categoria populatiei active a fost de 10,5%.

Rata de activitate a populatiei de 15 ani si peste (proportia populatiei active de 15 ani si peste in populatia totala in varsta de 15 ani si peste) a fost de 56,9%. Rata de activitate a tinerilor (15-24 ani) a fost de 33,6%, iar a populatiei varstnice (55-64 ani) a inregistrat o valoare de 49,0%. Persoanele de sex masculin au inregistrat o rata de activitate de 64,5%, cu 14,7 puncte procentuale mai mare decat a femeilor. Rata de activitate din mediul urban (55,7%) era devansata de cea din rural (58,5%).

Rata de activitate a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) a fost de 65,8% si a inregistrat niveluri mai ridicate pentru populatia masculina (72,8% fata de 58,8% pentru femei), dar apropiate pentru cele doua medii de rezidenta (64,0% in mediul urban fata de 68,4% in mediul rural).

In functie de nivelul de instruire, cele mai active din punct de vedere economic erau persoanele in varsta de 15-64 ani cu nivel de educatie superior (universitar de scurta si lunga durata, inclusiv masterat si doctorat), rata de activitate a acestora fiind de 90,2%. Persoanele cu nivel mediu de educatie (postliceal de specialitate, liceal, inclusiv treapta I si profesional, complementar sau de ucenici) erau active pe piata fortei de munca in proportie de 71,5%. Participarea la activitatea economica a persoanelor cu nivel scazut de educatie (gimnazial, primar si fara scoala) a fost de numai 47,4%. Pe masura ce scade nivelul de educatie al persoanelor in varsta de munca, discrepantele pe sexe si medii se adancesc.

Figura   Evolutia ratei de activitate a populatiei de 15 ani si peste, pe grupe de varsta, sexe si medii

POPULATIA OCUPATA. In trimestrul al treilea din anul 2008, numarul persoanelor ocupate a fost de 9656 mii, in crestere fata de trimestrul anterior (+1,9%), dar mai ales fata de trimestrul corespunzator din anul precedent (+4,7%). Dintre acestea, persoanele ocupate in varsta de munca (15-64 ani) reprezentau 95,1%, barbatii detineau o pondere de 54,2%, iar proportia persoanelor rezidente in mediul urban era de 54,1%.

Rata de ocupare a populatiei de 15 ani si peste (ponderea persoanelor ocupate in. varsta de 15 ani si peste in populatia totala in varsta de 15 ani si peste) a fost de 52,9%, cu diferente de 12,5 puncte procentuale intre sexe (59,4% la barbati, fata de 46,9% la femei). Cele mai inalte rate ale ocuparii s-au inregistrat pentru persoanele din grupa de varsta 35-44 ani (85,9% pentru persoanele de sex masculin si 81,5% pentru persoanele rezidente in mediul urban).

Figura 4. Evolutia ratei de ocupare a populatiei de 15 ani si peste, pe grupe de varsta, sexe si medii

Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca (proportia persoanelor ocupate in varsta de 15-64 ani in populatia totala in varsta de 15-64 ani) a fost de 60,9%, avand valori mai ridicate pentru persoanele ocupate de sex masculin (66,7%, fata de 55,2% pentru femei) si pentru cele din mediul rural (64,4%, fata de 58,5% in mediul urban).

Analiza dupa nivelul de instruire reflecta faptul ca rata de ocupare a persoanelor in varsta de munca cu nivel superior de educatie a fost de 86,5%, cu valori apropiate pe sexe (87,7% pentru barbati si 85,3% pentru femei). Erau ocupate 66,2% dintre persoanele cu nivel mediu de educatie, cu diferente semnificative pe sexe (+10,5 puncte procentuale in favoarea barbatilor). Dintre persoanele cu nivel scazut de educatie au fost ocupate doar 43,2%, cea mai mare discrepanta inregistrandu-se pe medii (+32,8 puncte procentuale pentru mediul rural).

Analiza distributiei pe grupe de varsta a populatiei ocupate arata ca ponderea cea mai mare (74,9%) era detinuta de persoanele din grupa de varsta adulta (25-54 ani), acestea regasindu-se cu precadere (60,8%) in mediul urban. Tinerii au reprezentat 8,9% din populatia ocupata, fiind mai numerosi in mediul rural (60,0%). Structura pe grupe de varsta a populatiei ocupate de sex feminin nu difera semnificativ de cea a barbatilor.

Figura 5. Distributia populatiei ocupate pe grupe de varsta si sexe, in trimestrul III 2008

In mediul urban, 84,2% din populatia ocupata se incadra in grupa de varsta 25-54 ani, fata de 63,9% in mediul rural. Tinerii (15-24 ani) au reprezentat 11,7% din populatia ocupata in mediul rural si 6,6% din cea a mediului urban. Proportia persoanelor ocupate in varsta de 65 ani si peste din mediul rural (10,1%) depasea cu mult proportia aceleiasi categorii din mediul urban (numai 0,5%).

Figura 6. Distributia populatiei ocupate pe grupe de varsta si medii,   in trimestrul III 2008

Figura 7. Populatia activa dupa nivelul de educatie in trim. III 2008

Distributia populatiei ocupate dupa nivelul de educatie evidentiaza faptul ca majoritatea (56,0%) erau absolventi ai invatamantului liceal (inclusiv treapta I) si profesional. Dintre persoanele ocupate de sex masculin, cele mai multe (31,6%) au absolvit scoli profesionale, in timp ce in randul persoanelor de sex feminin o pondere semnificativa (34,6%) o detineau absolventele invatamantului liceal (inclusiv treapta I).

In totalul populatiei ocupate, persoanele cu studii universitare au detinut o pondere de 13,5%, iar absolventii invatamantului postliceal sau tehnic de maistri au reprezentat 4,9%. Persoanele cu nivel scazut de educatie (gimnazial, primar si fara scoala absolvita) au reprezentat 25,6% din totalul persoanelor ocupate; dintre acestea, 82,4% locuiau in mediul rural, iar 51,2% erau femei.

Tabel 3 Distributia populatiei ocupate dupa statutul profesional pe sexe si medii, in trimestrul III 2008

Persoanele ocupate care au inceput sa lucreze la un nou loc de munca in ultimele trei luni au reprezentat 2,2% din totalul populatiei ocupate. in aceasta categorie sunt incluse persoanele angajate pentru prima data, precum si cele care si-au^chimbat locul de munca in ultimele trei luni. Valori mai ridicate ale acestui indicator s-au inregistrat pentru persoanele de sex masculin (2,5% fata de 1,9% la femei) si pentru cele din mediul rural (2,9%, fata de 1,6% in mediul urban).

Analizand structura populatiei ocupate dupa statutul profesional, se constata ca salariatii continua sa detina cea mai mare pondere (65,5%) in totalul populatiei ocupate. Majoritatea (98,3%) erau salariati angajati permanent. Din cei 110 mii salariati cu regim de lucru temporar, 55,2% erau barbati, 55,4% locuiau in mediul urban, 34,7% au fost angajati pentru o perioada de cel mult sase luni, iar 74,4% au indicat drept motiv principal al acestui regim de lucru faptul ca nu au gasit un loc de munca permanent. Lucratorii pe cont propriu si lucratorii familiali neremunerati reprezentau in trimestrul III 2007 32,9% din populatia ocupata si locuiau in proportie de 89,2% in mediul rural.

Persoanele de sex feminin reprezentau cea mai mare parte dintre lucratorii familiali neremunerati (69,9%), detineau o pondere de 46,1% in categoria salariatilor si de 29,4% in cea a lucratorilor pe cont propriu. Cea mai mare discrepanta pe sexe se constata in randul patronilor, numarul femeilor din aceasta categorie fiind de 2,9 ori mai mic decat cel al barbatilor. Dintre persoanele ocupate tinere (15-24 ani), 56,8% au lucrat ca salariati, 33,2% ca lucratori familiali neremunerati si numai 9,8% ca lucratori pe cont propriu.

Figura 8. Populatia ocupata dupa forma de proprietate, pe sexe, in trimestrul III

Repartizarea populatiei ocupate pe forme de proprietate arata ca, in al treilea trimestru al anului 2008, ponderea persoanelor ocupate in sectorul public (20,5%) a fost de 3,8 ori mai mica decat cea a persoanelor ocupate in sectorul privat (77,3%). in sectorul mixt lucrau 2,2% din totalul persoanelor ocupate. Dintre salariati, 65,3% lucrau in sectorul privat, 31,4% in sectorul public si 3,3%» in sectorul mixt. Analiza pe forme de proprietate si pe activitati ale economiei nationale evidentiaza ca, dintre persoanele ocupate in activitati neagricole, 29,3% si-au desfasurat activitatea in sectorul public si 67,6% in sectorul privat. Persoanele ocupate in activitati agricole lucrau in proportie de 98,6% in sectorul privat.

Repartizarea populatiei ocupate pe grupe de ocupatii indica faptul ca agricultorii si lucratorii calificati in agricultura, silvicultura si pescuit reprezentau 25,8% din totalul populatiei ocupate in trimestrul III 2008. Tinerii (15-24 ani) au reprezentat 12,8% dintre lucratorii operativi in servicii si comert, 12,0% dintre muncitorii necalificati si 11,6% dintre agricultorii si lucratorii calificati in agricultura, silvicultura si pescuit.

Tabel 4 Distributia populatiei ocupate pe grupe de ocupatii, in trimestrul III 2008

Figura 9. Distributia populatiei ocupate pe sectoare de activitate ale   economiei nationale, in trimestrul III 2008

Structura populatiei ocupate pe grupe de ocupatii si sexe evidentiaza ca proportia femeilor era majoritara, comparativ cu cea a barbatilor, in grupa de functionari administrativi (69,3%), lucratori operativi in servicii si comert (65,1%), tehnicieni, maistri si asimilati (63,8%) si de specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice (52,7%). Persoanele de sex masculin continua sa reprezinte cea mai mare parte a persoanelor ocupate din grupa mestesugarilor-meseriasi (74,1%) si din grupa conducatorilor si functionarilor superiori din administratia publica si din unitatile economico-sociale (70,5%).

Distributia populatiei ocupate pe activitati ale economiei nationale releva ca in agricultura lucrau 30,6% dintre persoanele ocupate. Sectorul agricol concentra 31,1% din totalul persoanelor ocupate. in activitatile neagricole erau ocupate 6649 mii persoane, ponderi semnificative in randul acestora fiind detinute de cele care isi desfasurau activitatea in industria prelucratoare (29,9%) si in comert (16,3%).

Femeile detineau ponderi majoritare in activitatile de sanatate si asistenta sociala (77,7%), invatamant, (74,2%), intermedieri financiare (66,5%), hoteluri si restaurante (62,8%) si comert (54,0%). Persoanele ocupate in varsta de munca (15-64 ani) se regaseau in proportie de 40,6% in servicii, 31,7% lucrau in industrie si constructii, iar 21,1% in sectorul agricol.

Pentru populatia ocupata in trimestrul III 2008, durata medie obisnuita a saptamanii de lucru in activitatea principala a fost de 40,9 ore/saptamana, iar durata medie efectiva de 40,7 ore/saptamana. Cea mai mare durata medie efectiva a saptamanii de lucru s-a inregistrat in constructii (44,1 ore/saptamana), iar cea mai mica in sectorul agricol (38,3 ore/saptamana).

Numarul persoanelor ocupate cu program complet de lucru a fost de 8762 mii, reprezentand 90,7% din totalul populatiei ocupate. Durata obisnuita a saptamanii de lucru a fost de cel putin 40 ore pentru 84,1% din aceste persoane, iar pentru 64,4% durata efectiva a saptamanii de lucru a fost de 40 ore.

Au lucrat cu program partial 894 mii persoane; dintre acestea 88,1% locuiau in mediul rural, 50,5% erau barbati, iar 54,1% erau lucratori pe cont propriu. Persoanele cu program partial si cele cu program complet, dar care au lucrat mai putin de 40 ore pe saptamana reprezentau 19,1% din totalul populatiei ocupate. Aceasta pondere era mai ridicata pentru femei (23,5%, fata de 15,3% in cazul barbatilor) si pentru cei cu domiciliul in mediul rural (33,2%, fata de numai 7,1% in cazul celor din mediul urban).

Tabel 5. Distributia populatiei ocupate dupa programul de lucru si durata efectiva a saptamanii de lucru, pe sexe si medii, in trimestrul III 2008

In trimestrul III 2008 au lucrat cu program complet de lucru 99,4% dintre salariati si 99,5% dintre patroni, 74,0% dintre lucratorii pe cont propriu si 72,0% dintre lucratorii familiali neremunerati. Dintre salariatii cu program complet de lucru 76,5% au lucrat efectiv 40 ore pe saptamana, in timp ce pentru 59,0% dintre patronii cu program complet de lucru, durata efectiva a saptamanii de lucru a fost de peste 40 de ore pe saptamana.

Tabel 6. Distributia persoanelor cu program complet de lucru dupa durata efectiva a saptamanii de lucru si statutul profesional, in trimestrul III 2008

In perioada iulie - septembrie 2008, 511 mii persoane doreau-sa lucreze cu program de lucru mai lung, numar mai mare de ore) decat in prezent, pastrandu-si sau nu aceeasi ocupatie. Comp/vxitiv cu trimestrul precedent numarul acestora a scazut cu 16,2%. Din aceasta categorie de persoane 75,9% locuiau in mediul rural, 63,6% erau de sex masculin si numai 10,4% au cautat un alt loc de munca.

Ponderea persoanelor care doreau sa lucreze un numar mai mare de ore decat in prezent in totalul populatiei ocupate era de 5,3%; acest indicator a atins valori mai ridicate pentru persoanele de sex masculin (6,2%, fata de 4,2% pentru femei), pentru cele din mediul rural (8,8%, fata de 2,4% pentru persoanele din mediul urban) si pentru tineri (11,3%, comparativ cu numai 2,1% in cazul persoanelor in varsta de 55 ani si peste).

Munca atipica. Numarul persoanelor care si-au desfasurat activitatea principala in perioade atipice ale zilei sau saptamanii de lucru, respectiv seara, noaptea, sambata sau duminica a fost in trimestrul III 2008 de 5591 mii, in crestere cu 3,0% fata de trimestrul anterior. Persoanele care au desfasurat munca atipica reprezentau 57,9% din totalul populatiei ocupate. Dintre persoanele care au desfasurat munca atipica, 56,9% erau de sex masculin, 56,6% locuiau in mediul rural si 71,7% apartineau grupei de varsta 25-54 ani. Distributia dupa tipul muncii prestate arata ca majoritatea acestor persoane (92,1%) si-au desfasurat activitatea in zilele de sambata, indiferent daca au prestat sau nu si alte forme ale muncii atipice (seara, noaptea sau in zilele de duminica).

Figura 10. Distributia persoanelor ocupate care au lucrat seara, noaptea, sambata sau duminica, dupa frecventa, in trimestrul III 2008

Analiza pe sectoare de activitate ale economiei nationale releva ca, in totalul celor care au desfasurat munca atipica, 56,0% lucrau in ramuri neagricole.

Tabel 7. Distributia persoanelor ocupate care au lucrat seara, noaptea, sambata sau duminica, pe sectoare de activitate ale economiei nationale, in trimestrul III 2008

Peste o cincime (22,4%) dintre salariati au lucrat in schimburi; din totalul acestora, 76,1% locuiau in mediul urban, 54,5% erau de sex masculin, 32,9% apartineau grupei de varsta 35-44 ani, iar 8,5% erau tineri (15-24 ani). Persoanele salariate care au lucrat in schimburi detineau ponderi semnificative in totalul salariatilor din urmatoarele activitati ale economiei nationale: hoteluri si restaurante (46,2%), industria extractiva (42,8%), sanatate si asistenta sociala (42,0%), transport, depozitare si comunicatii (32,5%), energie electrica si termica, gaze si apa (27,0%), industria prelucratoare (25,8%). Din totalul salariatilor care au lucrat in schimburi, femeile detineau majoritatea in activitatile de sanatate si asistenta sociala (82,8%), comert (74,3%), hoteluri si restaurante (58,2%).

Un alt fel de munca atipica il reprezinta si munca la domiciliu. in trimestrul III 2008, 80 mii persoane si-au desfasurat activitatea principala la domiciliu, reprezentand 0,8% din totalul persoanelor ocupate. Dintre acestea, 63,1% erau femei, iar 67,5% erau persoane cu domiciliul in mediul urban. Cele mai multe dintre persoanele care au lucrat la domiciliu au activat ca lucratori operativi in servicii si comert (36,5%), ca tehnicieni, maistri si asimilati (20,1%), ca mestesugari, lucratori calificati in meserii de tip artizanal, de reglare si intretinere ale masinilor si instalatiilor (14,9%).

Activitatea secundara. In perioada iulie - septembrie 2008, 300 mii persoane au desfasurat si activitati secundare, indeosebi in sectorul agricol (89,6%). Fata de trimestrul precedent, numarul persoanelor ocupate cu activitate secundara a crescut cu 10,7%. Populatia cu activitati multiple reprezenta 3,1% din populatia ocupata, ponderile cele mai mari inregistrandu-se in randul populatiei masculine (3,7%, fata de 2,4% in cazul femeilor), al celei din mediul rural (5,5%, fata de numai 1,1% in urban), precum si in cel al absolventilor de invatamant profesional (4,6%). Majoritatea persoanelor ocupate cu activitati multiple locuia in mediul rural (81,7%), iar 64,4% erau persoane de sex masculin. Dintre persoanele care in activitatea secundara erau lucratori pe cont propriu sau lucratori familiali neremunerati, 85,7% locuiau in mediul rural si 89,2% s-au declarat salariati in activitatea principala. Persoanele ocupate care au avut statutul de salariat, atat in activitatea principala cat si in cea secundara au reprezentat numai 3,9% din totalul celor cu activitati multiple. Pe grupe de varsta, majoritatea (84,4%) celor ce desfasurau activitati secundare erau adulti (25-54 ani).

Durata medie aferenta activitatii secundare a fost de 15,6 ore pe saptamana. Activitatea secundara corelata cu nivelul de educatie absolvit releva ca, dintre persoanele ocupate care realizau activitati multiple, 37,2% erau absolventi ai invatamantului profesional, complementar sau de ucenici, iar 33,4% au fost absolventi ai invatamantului liceal (inclusiv treapta I).

Tabel 8. Distributia persoanelor care au o activitate secundara pe sexe, medii si nivel de educatie, in trimestrul III 2008

Tabel 11. Structura populatiei de 15 ani si peste dupa participarea la activitatea economica, pe regiuni, in trimestrul III 2008

Pe sectoare de activitate ale economiei nationale se observa ca in regiunile Nord-Est si Sud-Vest Oltenia s-au inregistrat cele mai mari ponderi ale persoanelor care lucrau in sectorul agricol (49,3% si respectiv 46,2%).

Figura 11. Populatia ocupata pe regiuni si sectoare de activitate ale economiei nationale, in trimestrul III 2008

In regiunile Centru si Vest, 41,9% si respectiv 40,4% dintre persoanele ocupate isi desfasurau activitatea in industrie si constructii. Populatia ocupata in servicii detinea ponderi semnificative in regiunile Centru (41,1%), Vest (40,6%), Sud-Est (39,8%), dar mai ales in regiunea Bucuresti-Ilfov, unde populatia ocupata in servicii reprezenta 70,0% din total.

Evolutia somajului in Romania

Somajul exista si a existat dintotdeauna. Dinamica fenomenelor sociale ale perioadei de tranzitie a generat somaj si o reintensificare a lui in zonele altadata puternic industrializate. Dupa decembrie 1998 somajul a creat o institutie specializata in cuantificarea efectelor sale. Atributele acestei institutii s-au diversificat si amplificat de la o perioada la alta, osciland intre actiuni pasive si active. In Romania, actul legislativ care reglementeaza infiintarea unei institutii moderne care se ocupa de problematica somajului si a somerilor este Legea nr.145/207.1998. In conformitate cu prevederile Legii 145/1998, incepand cu 1 ianuarie 1999, s-a infiintat Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala, institutie publica, de interes national, care coordoneaza activitatea de ocupare si formare a fortei de munca, precum si de protectie a persoanelor neincadrate in munca. De asemenea, pe data de 30 decembrie 2000 Guvernul Romaniei a emis OUG 294/2000 prin care modifica Legea 145/1998.Astfel titulatura agentiei s-a modificat in Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (A.N.O.F.M).

Obiectivele Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt: a) institutionalizarea dialogului social in domeniul ocuparii si formarii profesionale; b) aplicarea strategiilor in domeniul ocuparii si formarii profesionale; c) aplicarea masurilor de protectie sociala a persoanelor neincadrate in munca.

Pentru realizarea obiectivelor sale, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca are ca principale atributiuni: organizarea serviciilor de ocupare a fortei de munca; furnizarea si finantarea, in conditiile legii, a serviciilor de formare profesionala, in concordanta cu politica de ocupare a fortei de munca si cu tendintele care se manifesta pe piata muncii, in scopul facilitarii incadrarii in munca; orienteaza persoanele neancadrate in munca si mediaza intre acestea si angajatori, in vederea realizarii echilibrului dintre cererea si oferta fortei de munca; administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj; elaboreaza studii si analize in domeniul ocuparii si formarii profesionale, care vor fi folosite de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale la elaborarea strategiilor din acest domeniu; actioneaza pentru largirea profilului profesional si cresterea mobilitatii pe piata muncii; sustine relatii de parteneriat si cofinantare in crearea de noi locuri de munca, cu deosebire in zonele in care piata muncii este puternic tensionata; asigura servicii specifice ocuparii si circulatiei fortei de munca pe plan international; sprijina atat agentii economici cat si salariatii acestora, in cazul concedierilor colective; realizeaza executarea silita a creantelor bugetare si acorda inlesniri la plata acestora in limitele competentelor acordate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Principalele fonduri speciale destinate protectiei sociale a somerilor sunt: ajutorul de somaj; alocatiile de sprijin; ajutorul de integrare profesionala; plata absolventilor; platile compensatorii si alte cheltuieli. Fiecare din aceste fonduri au o anumita destinatie, satisfacand astfel o anumita categorie de nevoi.

Amploarea somajului se exprima in mod absolut si relativ: in forma absoluta ea este data de numarul de someri inregistrati la A.N.O.F.M., iar in forma relativa, ea se exprima prin rata somajului, determinata ca raport procentual intre numarul total de someri inregistrati si populatia activa civila.

In trimestrul III 2008 numarul somerilor definiti conform criteriilor BIM era de 730 mii persoane, fiind in crestere fata de trimestrul anterior (+16 mii persoane), dar si fata de trimestrul corespunzator din anul precedent (+127 mii persoane).

Figura 12. Numarul somerilor BIM pe sexe, medii si grupe de varsta,

in trimestrul III 2008

Majoritatea persoanelor aflate in somaj aveau domiciliul in mediul urban (66,7%), erau barbati (62,3%) si apartineau grupei de varsta 15-34 ani (58,5%). Somerii tineri (15-24 ani) detineau o pondere de 32,1% in totalul somerilor BIM, majoritatea fiind persoane de sex masculin (61,0%) si cu domiciliul in mediul urban (59,4%).

Ponderea somerilor tineri in totalul persoanelor tinere era de 7,2%, nivelul acestui indicator fiind mai mare pentru persoanele de sex masculin (8,6%, fata de 5,7% in cazul femeilor) si pentru cele din mediul urban (7,4%, fata de 6,9% in mediul rural).

Rata somajului (proportia somerilor BIM in populatia activa) la nivelul tarii a fost de 7,0%. Cele mai inalte rate s-au inregistrat pentru somerii de sex masculin (8,0%, fata de 5,9% pentru somerii de sex feminin) si pentru cei cu domiciliul in mediul urban (8,5%, fata de 5,2% in mediul rural).

Pe grupe de varsta, rata somajului avea semnificative pe medii: 28,9% in mediu nivelul cel mai ridicat (21,4%) in randul urban, fata de 15,6% in mediul rural, tinerilor (15-24 ani), cu diferente

Figura 1 Rata somajului BIM pe grupe de varsta, sexe si medii,

in trimestrul III 2008

Dupa nivelul de educatie absolvit, din totalul somerilor BBVI 32,1% proveneau din randul persoanelor cu pregatire liceala (inclusiv treapta I), 30,4% erau absolventi ai scolilor profesionale, complementare sau de ucenici, iar 20,0% erau absolventi ai invatamantului gimnazial. in totalul somerilor BIM, absolventii invatamantului universitar detineau o pondere de 7,6% iar dintre acestia, femeile reprezentau 59,0%.

Figura 14. Distributia somerilor BIM dupa nivelul de educatie, pe sexe,

in trimestrul III 2008

Somajul a afectat in masura mai mare absolventii invatamantului mediu, pentru care rata somajului a fost de 7,5%, de 1,8 ori mai mare comparativ cu rata inregistrata pentru somerii cu studii superioare (4,1%). Cea mai ridicata rata a somajului s-a inregistrat pentru somerii cu nivel scazut de educatie din mediul urban (20,0%), iar cea mai mica pentru somerii de sex masculin cu nivel de educatie superior (3,3%).

In trimestrul III 2008, 58,1% dintre somerii BIM au provenit din randul persoanelor care au lucrat inainte, fenomen ce s-a manifestat mai pregnant in randul persoanelor de sex masculin (60,3%, fata de 54,5% in cazul femeilor) si in mediul urban (61,3%, fata de 51,7% in mediul rural). Dintre somerii cu experienta in munca, aproximativ o treime (33,8%) a absolvit liceul, inclusiv treapta I, iar 34,4% erau absolventi ai scolilor profesionale, complementare sau de ucenici.

Dintre somerii care nu au lucrat niciodata, 59,1% erau de sex masculin, 61,7% aveau domiciliul in mediul urban, iar 29,8% aveau studii liceale (inclusiv treapta I).

Durata medie a somajului a fost in trimestrul III 2008 de 16,7 luni. Valoarea acestui indicator era mai mare in randul persoanelor de sex feminin (16,9 luni, fata de 16,6 luni, valoare inregistrata pentru persoanele de sex masculin). Pe medii de rezidenta, durata medie a somajului a fost de 16,6 luni in mediul urban si 17,0 luni in mediul rural.

Distributia dupa durata somajului evidentiaza ca somerii se concentrau in extremitatea finala a intervalului generat de durata somajului: 59,9% dintre someri se aflau in somaj de 12 luni si peste. Din numarul total al somerilor, 26,8% erau in somaj de doi ani si peste.

Figura 15. Distributia somerilor BIM dupa durata somajului,

in trimestrul III 2008

Din cei 437 mii someri pe termen lung (aflati in somaj de un an si peste) 63,4% erau barbati, iar 64,8% locuiau in mediul urban.

Rata somajului de lunga durata (ponderea somerilor aflati in somaj de un an si peste in populatia activa) a fost de 4,2%.

Incidenta somajului de lunga durata in randul tineretului (ponderea somerilor in varsta de 15-24 ani aflati in somaj de sase luni si peste, in totalul somerilor din aceeasi grupa de varsta) a fost de 73,9%. Somerii tineri in somaj de un an si peste au detinut in totalul somerilor tineri o pondere de 58,3%.

Rata somajului de foarte lunga durata (ponderea somerilor aflati in somaj de doi ani si peste in populatia activa) a fost de 1,9%. Acest indicator a inregistrat valori mai ridicate pentru somerii de sex masculin si pentru cei cu domiciliul in mediul urban (2,1%, respectiv 2,2%), in timp ce somerii de sex feminin si somerii cu domiciliul in mediul rural au inregistrat rate ale somajului de foarte lunga durata de 1,7%, respectiv 1,4%.

In trimestrul III 2008, 17,8% dintre somerii BIM (definiti conform criteriilor Biroului International al Muncii) erau inscrisi la Agentiile pentru Ocuparea Fortei de Munca (AOFM). Din aceasta categorie de someri, 54,0% erau beneficiari de indemnizatie de somaj. Din numarul total al persoanelor intervievate, 239 mii persoane au declarat ca sunt inscrise la AOFM, din care 35,1% faceau parte din categoria persoanelor ocupate.

In trimestrul III 2008, regiunea Sud Muntenia concentra 19,0% din totalul somerilor BIM, urmata de regiunea Nord-Est (16,4%). Cea mai mica pondere (6,6%) o detinea regiunea Bucuresti-Ilfov, cu numai 49 mii someri BIM. Rata somajului BIM a atins valorile cele mai ridicate in regiunile Centru (9,0%) si Sud-Est (8,6%), iar cele mai mici in regiunea Bucuresti-Ilfov (4,4%), precum si in regiunea Nord-Vest (5,5%).

Figura 16. Numarul somerilor BIM si rata somajului BIM pe regiuni,

in trimestrul III 2008

Pe sexe, rata somajului in randul barbatilor a depasit-o pe cea a femeilor in toate regiunile, cu exceptia regiunilor Nord-Vest si Bucuresti-Ilfov. Cele mai mari diferente intre cele doua rate (masculin fata de feminin) s-au inregistrat in regiunile Sud-Vest Oltenia (+4,5 puncte procentuale) si Nord-Est (+4,0 puncte procentuale).

Figura 17. Rata somajului BIM pe regiuni si sexe, in trimestrul III 2008

Mediul urban se caracterizeaza prin rate ale somajului mult mai inalte comparativ cu mediul rural, cu exceptia regiunilor Vest (5,2% in mediul urban, fata de 6,5% in mediul rural), Centru (8,3% in mediul urban, fata de 10,2% in rural) si Bucuresti-Ilfov (4,2% in mediul urban, fata de 6,8% in rural). Cea mai ridicata rata a somajului s-a inregistrat in mediul urban din regiunea Sud Muntenia (12,4%), iar cea mai mica in mediul rural din regiunes Nord-Est (3,2%). Disparitatile cele mai adanci intre cele doua medii, exprimate trin diferenta intre ratele somajului pentru persoanele din mediul urban si pentru cele din mediul rural, au fost in regiunile Nord-Est (8,1 puncte procentuale) si Sud Muntenia (6,9 puncte procentuale),

Figura 18. Rata somajului BIM pe regiuni si medii, in trimestrul III 2008

Figura 16. Distributia indicatorilor fortei de munca pe regiuni de dezvoltare[4]

mii persoane

Evolutiile demografice din ultimii ani, ca si aplicarea reformei economice, disponibilizarile masive de personal in anumite domenii de activitate si riscul somajului au determinat amplificarea fluxurilor migratorii teritoriale si socio-profesionale, cu efecte asupra distributiei regionale a fortei de munca.

4. Piata muncii din Uniunea Europeana

Somajul reprezinta o problema sociala si in tarile din Europa, atat in tarile dezvoltate cat si tarile care traverseaza un proces continuu de tranzitie. In ceea ce priveste tarile dezvoltate, una din caracteristicile importante ale pietei muncii este faptul ca acestea nu au mai putut mentine nivelul scazut al somajului, inregistrat timp de peste doi decenii, dupa cel de-al doilea razboi mondial. In aceste tari s-au inregistrat fluctuatii ciclice substantiale ale somajului dupa anii `70. Fenomenul s-a manifestat mai pregnant in cadrul Europei Occidentale, dar dupa anii `80 el s-a extins si in celelalte tari dezvoltate. In ceea ce priveste numarul dezvoltat de someri in tarile dezvoltate, acestea se calculeaza tinandu-se cont de evidenta persoanelor inregistrate ca somer (Austria, Elvetia) sau care revendica ajutor de somaj (Belgia, Mare Britanie) sau pe dovezi furnizate pe studii (in multe alte tari).

Studiile tind sa obtina indicatori mai buni deoarece ele indica numarul persoanelor care s-ar angaja daca ar exista locuri de munca disponibile, dar care nu sunt inregistrati ca someri. Denaturari si neconcordante pe plan international apar din cauza unor factori cum sunt studentii care revendica ajutor de somaj in timpul vacantei, tratamentul persoanelor concediate temporar, lucratorii descurajati care nu se declara disponibili pentru munca si oamenii care ocupa posturi cu jumatate de norma dar care cauta un serviciu cu norma intreaga.

In ceea ce priveste modul de calcul al ratei somajului variatiile pe plan national sunt frecvente : Germania exclude din forta de munca persoanele care lucreaza in propria firma; in Belgia se calculeaza doua rate ale somajului, mai intai sub forma numarului de someri ca procent din totalul fortei de munca si apoi al numarului de someri ca procent din forta de munca ocupata; Elvetia isi calculeaza forta de munca pe baza recensamantului populatiei din anul 1980[5].

Prin modificarea definitiei, ceea ce guvernele sunt inclinate sa faca, rata somajului poate fi marita sau, mai frecvent micsorata cu mai multe procente. Organizatia Internationala a Muncii si alte organizatii internationale calculeaza rate standardizate ale somajului, care sunt diferite de cifrele obtinute pe plan national, dar care ofera o baza importanta de plecare pentru comparatiile dintre tari. Iata cateva date cu privire la numarul somerilor in anumite tari ale lumii. Aceste date sunt prezentate in tabelul urmator.

Tabel 11. Numar de someri in unele tari europene

mii persoane

Sursa: Canstat Statisctical Buletin nr.2/2003, INS, Bucuresti 2003, pag.9

Nota: x=nu sunt aplicabile; - =nu sunt disponibile;

Rata somajului in randul tinerilor a crescut de la 2.9% la 64.7% in tarile din U.E in anul 2000. Ratele au variat intre 7.9% si 71% in tarile candidate din Europa Centrala la U.E (C.E.C.Cs).

In U.E si C.E.C.Cs ratele somajului in teritoriu au variat mult in anul 2000.In U.E ratele somajului au variat de la 1.7% in regiunea Aland din Finlanda la 31% in regiunea Reunion din Franta. O comparatie a ratelor somajului in randul femeilor in cadrul U.E si C.E.C.Cs, arata ca femeile au fost mai putin afectate de somaj in C.E.C.Cs decat in U.E. In opozitie, riscul somajului in randul tinerilor este relativ mai mare in C.E.C.Cs decat in U.E, ca rate variind intre 2.9% si 64.7% in U.E si intre 7.9% si 71% in C.E.C.Cs. Rata somajului in teritoriu a fost mai mica intre aprilie 1999 si aprilie 2000 in mai mult de 90% din regiunea U.E., in timp ce aceasta a crescut in mai mult de 80% in regiunile C.E.C.Cs intre a doua jumatate a anului 1999 si a doua jumatate a anului 2000. In anul 2000, rata somajului in randul femeilor din U.E a variat de la 1.7% (Finlanda si Marea Britanie) la 40.7% (Italia). Rata somajului a fost ridicata in randul barbatilor in mai mult de 70% din regiuni, dar scazuta in aproape toate regiunile din Marea Britanie si cateva regiuni in Suedia, Finlanda si Germania, precum si intr-o regiune din Irlanda. In C.E.C.Cs rata somajului in randul femeilor a fost apropiata de cea a barbatilor: cea mai scazuta rata a somajului (4.1%) a fost inregistrata in regiunea Praha din Cehia si cea mai inalta 28.1% a fost inregistrata in Polonia. In 22 din cele 55 regiuni, rata somajului in randul femeilor a fost mai mica decat media din U.E 9.9% in anul 2000.

Din faptul ca cererea si oferta nu reusesc sa se compenseze rezida numeroase probleme. In Franta se simte lipsa infirmierilor, a expertilor in tehnologie si a constructiilor de cladiri dar se inregistreaza un excedent de personal administrativ si de vanzare. In Germania, numarul de constructori este foarte mare din lipsa vanzarilor. Intre 1999-2000, rata somajului a variat intre 8.1%-8.9%. Principalele progrese din aceasta perioada au fost cresterea numarului de angajati cu norma redusa (part-tine) in totalul angajatilor 11.2% in 1990 si 16.5% in 2000. In Franta si Portugalia unde s-a inregistrat o reducere moderata a duratei medii anuale a numarului de ore de munca, s-a constata o mai mare flexibilitate a timpului de munca.

Tabel 12. Rata somajului in 2000-2003 in unele tari europene %

Sursa: Canstat Statistical Buletin nr.2/2003, INS, Bucuresti 2003, pag.12

Nota: x=nu sunt aplicabile; - =nu sunt disponibile;

In ceea ce priveste emigratia Banca Centrala Europeana considera ca pe termen scurt, ea permite rezolvarea problemelor care exista in cadrul aparatului productiv, dar risca pe termen lung si reduc dorinta de reforme a pietei fortei de munca. Garantarea unor venituri minime pentru someri este o problema comuna tuturor statelor dar ponderea ajutorului respectiv si perioadele de acordare sunt diferite. Sistemul de protectie sociala are cel putin trei obiective: securitatea financiara, solidaritatea sociala, eficienta.

In lume exista mai multe sisteme de indemnizatii intre care:

- regim unic de asigurare (Belgia, Italia, Canada, S.U.A, Japonia,)

- regim similar dar in cadrul caruia statul isi asuma direct, sarcina finantarii ajutoarelor pe cai fiscale;

- sistem dublu cu asigurare si asistenta complementara(Franta, Germania, Olanda, Spania, Suedia).

Daca in putine tari in tranzitie imbunatatirea situatiei economice, relansarea unor activitati sau dezvoltarea unora noi, au ajutat la stoparea, si chiar au inversat tendinta, cresterii nivelului somajului in majoritatea tarilor est-europene somajul inregistra rate inalte. In multe cazuri, nivelurile mari inregistrate de somaj se datoreaza nu numai dislocarii fortei de munca peste un anumit procent, ci si unei incetiniri a procesului de creare de noi locuri de munca in zone in care infrastructura industriala, sau sectorul serviciilor sunt slab dezvoltate. In multe tari in tranzitie rata de participare a lucratorilor la varsta, care au detinut intre 8-12% din totalul fortei de munca, s-a redus substantial. S-au introdus masuri de scheme de pensionare inainte de termen pentru a putea reduce oferta de forta de munca.

Tabel 1 Sisteme de sustinere in somaj in zona euro

SURSA: Ziarul financiar nr. 832/2002 pag.8

Aceasta optiune s-a dovedit a fi costisitoare, atat in ceea ce priveste pierderile inregistrate in procesul productiv, cat si in privinta obligatiilor legate de pensionare. Nu s-a reusit crearea de locuri de munca pentru forta de munca tanara si nu s-a prevenit cresterea somajului .

Ca si in tarile dezvoltate probabilitatea de a gasi de lucru scade pe masura ce creste durata sederii in somaj (apare asa-numita :dependenta de durata”). Drept rezultat, in anumite cazuri, Bulgaria, Albania, persistenta lipsei locurilor de munca determina somerii sa mai caute in mod activ sa se angajeze, in final ei parasind randurile fortei de munca.

In unele tari somerii de varsta medie (care ar trebui sa fie in perioada de varf a carierei lor, a activarii in randul muncii) au ajuns sa reprezinte pana la o treime din totalul somerilor. Majoritatea fortei de munca disponibilizata si a somerilor aflati de mult timp in inactivitate este reprezenta de femei, lucratori necalificati sau cu o pregatire sub cea medie.

De aceea, pentru a imbunatati situatiile create de somaj pe termen lung, politica ce vizeaza piata muncii ar trebuii sa fie indreptate spre grupurile dezavantajate, cat si spre zone geografice specifice.

Situatia somajului in tarile din Europa Centrala si de Est este critica. In unele state rata somajului a atins cota de 20% si creste in continuu. In Polonia somajul afecteaza peste 16% din populatia activa, in Slovacia aproape 19% iar in Croatia 15%. In Polonia si Slovacia se investeste in constructia de autostrazi pentru a oferi locuri de munca; tot aici somajul ramane la cote ridicate , in ciuda unei cresteri economice ridicate. Explicatia este data de continuarea procesului de restructurare industriala, locurile de munca fiind in scadere[7].

Pe masura ce statul a retras sprijinul pentru industrii care sufereau de excedent de personal, concedierile si somajul au devenit ceea ce economistii numesc ”un rau necesar” in tranzitia catre economia de piata[8].

Cauza ratei inalte a somajului este supraincarcarea continua cu personal din anii precedenti, precum si „valul” de noi nascuti care a atins un punct maxim in 1979 si care au intrat pe piata muncii la sfarsitul anilor ’90.