Personalitatea este unitatea functionala, nu statica, ferma a unei multitudini de componente, care se obtin printr-un mecanism de coordonare. Personalitatea inseamna ceea ce este propriu unei persoane si o distinge ca individualitate. Ea este un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale prin care se remarca o persoana, felul de a fi al cuiva. In sens mai larg, personalitatea este rezultatul dezvoltarii insusirilor persoanei, iar in sens restrans, persoana cu aptitudini deosebite, cu alese insusiri intelectuale si morale, avand o contributie in domeniul in care activeaza.
Managerul - om de afaceri, ca personalitate trebuie privit in cele trei ipostaze ale sale:
• subiect pragmatic, al actiunii manageriale, cel care concepe si dirijeaza procesul de transformare a societatii comerciale; 515d32f
• subiect epistemic, al cunoasterii in general, si al vietii manageriale, in special;
• subiect axiologic, ca purtator si generator al valorilor manageriale;
Personalitatea managerului - om de afaceri este unica si originala. Fiecare manager pomeste de la o zestre ereditara unica, singulara si mai departe in campul profesiunii manageriale strabate un drum, incercand o serie de experiente, desfasurand numeroase activitati manageriale si intrand in anumite relatii, toate acestea avand efecte asupra dezvoltarii personalitatii manageriale.
In profesiunea sa, managerul societati comerciale actioneaza constant asupra colaboratorilor imediati ai saiariatilor. Fiecare salariat este o personalitate care se deosebeste prin particularitati specifice. De aceea priceperea de a intelege just trasaturile caracteristice ale personalitatii salariatilor este premisa succesului muncii managerului.
In conceptul de personalitate este implicata atat existenta omeneasca in ceea ce are substantial si spiritual, cat si intregul ansamblu de valori acumulate de omenire, insusite de om, realizate in prezent si proiectate in viitor. Pentru omul mondern personalitatea cere doua conditii: prima- sa ai constiinta ca personal reprezinti ceea ce este valoros si a doua - sa fii recunoscut ca o valoare, ca o individualitate care aduce o oarecare contributie la viata societatii. Studiul personaiitatii managerului corespunde celor trei dimensiuni ale personalitatii:
Temperamentui, aptitudinile si caracterul. Personalitatea managerului nu este un produs pasiv al mediului, ci se formeaza in procesul interactunii cu acesta. Activitatea manageriala inseamna o munca intensa, incordata. Incordarea si simtul raspunderii influenteaza asupra personalitatii managerului.
Temperamentul influenteaza rapiditatea gandirii si viteza cu care se dezvolta procesele emotionale. Temperamentul isi spune cuvantul asupra tuturor actunilor si faptelor personalitati. La suprafata, temperamentui se manifesta in viteza si ritmul miscarilor omului, in vorbirea, mersul, mimica si gesturile sale.
Calitatile psihice depind de sistemul nervos, de particularitatiIe activitatii lui. Activitatea nervoasa a omului se caracterizeaza prin doua procese de baza: excitatia si inhibitia. Excitatia este gradul de activitate functionala a celulelor nervoase si centrilor scoartei cerebrale, care asigura reactualizarea reflexelor conditionate pe baza carora intra in actiune mecanismele gandirii, memoriei. Inhibitia este procesul de franare a legaturilor cerebrale, de intrerupere a activitatii celulelor nervoase si a centrilor scoartei pe baza carora se produce procesul de uitare, de slabire a atentiei. Trasaturile specifice temperamentale se dezvaluie si in particularitatile muncii manageriale, iar cunoasterea trasaturilor temperamentale ale managerului permite o intelegere mai justa a particularitatilor comportarii si activitatii acestuia. 0 alta insusire psihologica a personatitatii este caracterul.
Caracterul managerului-om de afaceri este strans legat de alte componente ale personalitatii si mai ales aptitudinile si temperamentui managerului. Formarea aptitudinilor manageriale este conditionata de atitudinea creatoare fata de munca a managerului, de dorinta pasionata si priceperea acestuia de a cauta noul si de a-l aplica in managementul societatii comerciale, de sentimental legaturii indestructibile cu echipa manageriala si cu colectivul de salariari, de increderea in fortele si in posibilitatile proprii.
Temperamentul se transforma sub influenta caracterului, in sensul ca un manager cu im caracter putemic poate ,, Infrana' unele trasaturi negative ale temperamentului. Caracterul se manifesta in atitudinile omului fata de lumea inconjuratoare, fata de munca, fata de alti oameni si fata de el insusi. In caracter se reflecta cel mai evident particularitatile individuale ale omului.
Aptitudinile reprezinta totalitatea unor asemeni particularitati psihice ale omului, care-i permit sa-si insuseasca una sau mai multe feluri de activitati si sa obtina succese importante. In structura lor interioara aptitudinile includ o serie de particularitati ale personalitatii cum sunt: atentia, spiritul de observatie, memoria, imaginatia si altele. Cu cat acestea sunt mai dezvoltate, cu atat aptitudinile sunt la un nivel mai ridicat. In formarea aptitudinilor un rol insemnat joaca conditiile de munca si de viata nu particularitatile innascute. Existenta anumitor aptitudini intr-unul sau mai multe domenii se numeste dotare. Dotatia omului se poate aprecia dupa usurinta si rapiditatea cu care el isi insusesle anumite cunostinte si deprinderi, dupa rezultatele pe care le-a obtinut intr-un anumit domeniu de activitate. Prin abordarea aptitudinilor manageriale se patrunde intr-un domeniu deosebit de semnificativ al profesiunii de manager. Dinamizarea managementului societatii comerciale, impusa cu precadere de tranzitia la economia de piata, depinde si de aptitudinile managerului. Practicarea unei profesiuni eficiente necesita cunoasterea stiintifica a aptitudinilor manageriale, in vederea gasirii celor mai rationale modalitati de dezvoltare a lor. Aptitudinea manageriala reprezinta posibilitatea de a actiona si obtine performante de catre manager, prin facilitarea cunoasterii, practicii, in managementul societatii comerciale. Aptitudinea manageriala reprezinta posibilitatea de a actiona si obtine performante de catre manager, prin facilitarea cunoasterii, practicii, comunicarii in managementui societatii comerciale. Nici o aptitudine manageriaia luata izolat nu poate asigura executarea cu succes a profesiunii de manager. Succesul indeplinirii activitatii manageriale si prin aceasta a profesiunii de manager depinde de indeplinirea aptitudinilor manageriale. Pentru usurarea procesului de formare a aptitudinilor manageriale sunt necesare eforturi deosebite, o autentice inclinatie spre munca.
In dezvoltarea aptitudinilor manageriale o importanta o au predispozitiile, respectiv particularitatile anatomo-fizilogice care constituie deosebirile inascute dintre oameni. Chiar cele mai pronuntate predispozitii ale cuiva nu se vor transforma in aptitiidini, daca acea persoana nu va desfasura o activitate corespunzatoare. Pentru dezvoltarea aptitudinilor manageriale este necesara asimilarea, apoi aplicarea creatoare a cunostintelor, deprinderilor si priceperilor, elaborate in procesul practicii manageriale. in procesul activitatii desfasurate de manager se fbrmeaza sistemele necesare de conexiuni si m acelasi limp se formeaza. msutirile proceselor nervoase de baza, potrivit cu conditiile activitati i manageriale. Aptitudinile manageriale se elaboreaza si se dezvolta in acea activitate manageriala in care-si gasesc aplicatia. Ele se pot dezvolta cu atat mai deplin si mai remarcabil, cu cat activitatea manageriala este mai diferita si cu un continut mai bogat. Educatia aptitudinilor este inseparabila de educatia caracterului.
Importanta centrala in caracter o au trasaturile care exprima aritudinea managerului fata, de munca, fata de profesiunea de manager, fata de echipa manageriala si salariati, fata de partenerii de afaceri. Toate aceste atitudini caracterizeaza cele mai importante laturi ale personalitatii, determina in mare masura, eficienta profesiunii si a personalitatii managerului.
Creativitatea implica un proces cerebral, iar rezultatele au un caracter inovativ. Interesante sunt aspectele care conditioneaza acest proces. 0 gandire conforma cu realitatea nu este In stare sa. descopere aspecte noi. Acestea au fost deja descoperite si fac parte din realitatea acceptata. Apropierea de realitate este o notiune relaliva care impiica in acelasi timp departarea de realitate. Departarea conduce de asemenea la descoperirea de legaturi noi, mca necunoscute si acceptate in viata zilnica. Pe masura ce departarea de realitate creste, scade pe de o parte acceptabilitatea legaturilor - ele sunt prea neobisnuite pentru a se putea stabili cu usurinta o corelatie cu realitatea acceptata - iar pe de alta parte scade plauzabilitatea lor.
„ Creativitatea este procesul de gandire apropiat de realitate, dar care se desfasoara impotriva regulilor acceptate.' Persoanele creative manifests un comportament care Ie situeazfi in afara limitelor de viata si comportament ale omului obisnuit. Cauza trebuie cautata in tending manifestata nativ de a se comporta impotnva regulilor acceptate. Aceasta este expresia libertafii de gandire de care dau dovada persoanele creative. Acestea au verificat ca de multe ori in viata pot gasi solutii chiar si pentru probleme care sunt privite de concetatenii sai ca nerezolvabile. Creativitatea trebuie corelata cu inteligenta care reprezinta capacitatea de adaptare a unei persoane la situatii noi.
Tipuri de creativitate Creativitatea inocentei. Persoane care au numai cunostinte forte vagi intr-un anumit domeniu sesizeaza instinctiv solutia unei probleme, cautata de mult timp de specialitti bine calificati. Aceasta este posibil tocmai fiindca persoana respectiva nu este limitata in modul ei de gandire de scheme logice folosite de multe ori de speciaiisti in munca lor. Situatii tipice de acest gen apar aproapc zilnic chiar si in laboratoarele de cercetari. Pentru problemete prezentate de cercetatorul cufundat in munca sa, un coleg, sau seful ierarhic gaseste solutii cu totul neasteptate dar absolut logice, cu toate ca nu cunoaste domeniul de lucru in detaliu.
Creativitatea datorata unor factori situationali sai intamplarii. Multe din descoperirile facute mai ales in chimie se datoreaza unor greseii de manipulare sau a unor accidente de mica anvergura. Prin combinatia neintentionata a unor factori neconsiderafi mai mainte s-au oblinut transformari ale diferitelor substante care ulterior s-au dovedit foarte utile. Roy Plunkett lucra in 1938 la analiza unor gaze care urmau sa fie folosite ca agent irigorific. In urma unei experiente nereusite a rezultat o substanta alba, rezistenta la toate substantele chimice si cu proprietati de alunecare deosebite, care s-a numit teflon. Cauciucul a fast descoperit intanplator atunci cand Charles Goodyear a scapat cateva picaturi de latex - acel lichid albicios obtinut din seva unor copaci din America de Sud
- pe o plita incinsa. Substanta rezultata dupa uscare avea proprietati elastice neobisnuite dar o rezistenta mecanica insuficienta. Prin tratament cu sulf s-au obfinut calitatile pe care Ie ofera azi cauciucul.
Creativitatea gandirii laterale. Acest tip de creativitate influenteaza evolutia tehnicii in prezent. Progresul realizat intr-un domeniu al tehnicii este utilizat pentru rezolvarea problemelor dintr-un alt domeniu. In domeniul masinilor unelte s-au inregistrat cele mai spectaculoase progrese folosind tehnica gandirii laterale. Odata cu dezvoltarea tehnicii de calcul si cu perfectionarea actionarilor electrice, s-a reunjat la sistemele mecanice si s-a trecut la actionari electrice, controlate electronic.
Creativitatea este caracterizata prin eforturile intensive si sistematice facute pentru a se ajunge la idei si concepte noi.
In scopul organizarii cu succes a proceselor in care apar idei noi, firmele ceheltuiesc sume insenmate atat pentru studierea procesului de creare cat si pentru marirea intensitatii acestuia in cadrul firmei.
Creativitatea se bazeaza pe ceva preexistent managerului si se realizeaza la nivelul sau printr-o serie de elemente si date cu care vin in contact, pe calea instruirii, educatiei, ori pe calea confruntarii cu o problema izvorata din practica manageriala a societatii comerciale. In practica manageriala actul creator este legat si de riscul nereusitei, deoarece el debuteaza ca o lansare in necunoscut si se opune unor forme preexistente in activitatea practica desfasurata anterior in managementul societatii comerciale.
Aceasta implica:
• atitudinea de asumare de catre manager a riscului;
• independenia lui in actiuini manageriale;
• dispozitia spre evaluare critica
Managerul creator in practica manageriala ne apare ca un entuziast al valorilor, pe care Ie recunoaste si Ie sustine la alti manageri sau salariati in subordine. Creativitatea reprezinta o schimbare calitativa, nu doar una cantitativa. Ea este o noutate prin schimbarile pe care Ie produce. Creatia isi certifica valoarea prin fiunctiile ei in realizarea practica, prin potentele sale de a impune unui fenomen sau a unei actiuni manageriale date de o alta configuratie structural organizatorica. Apare deci un nou rol functional continut de catre creatia realizata in cadrul practicii manageriale., insotit de un sens finalizator prin care creatia se irnpune echipei manageriale si salariatilor societatii comerciale
|
