Timpul de munca

Īntr-o definitie cu caracter general se poate sustine ca timpul de munca reprezinta durata pe care un salariat o are la īndemāna īn vederea īndeplinirii sarcinilor de munca. Īn tot acest interval de timp salariatul se afla la dispozitia angajatorului si īn exercitiul activitatii sau functiei sale.

Potrivit reglementarilor prevazute īn Codul muncii, timpul de munca se poate īmpartii īn trei categorii:

·    & 525j99f nbsp;   timpul de munca cu durata normala;

·    & 525j99f nbsp;   timpul de munca cu durata redusa;

·    & 525j99f nbsp;   timpul suplimentar de munca.

1. Timpul de munca cu durata normala.

Pentru salariatii angajati cu norma īntreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamāna (art.109 din Codul muncii). Īn durata normala a timpului de lucru nu se socoteste, de regula, timpul necesar pentru echipare sau dezechipare īn vederea īnceperii, respectiv finalizarii programului de lucru.

Repartizarea timpului de munca īn cadrul unei saptamāni este, de regula, uniforma, adica de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus. Īn functie de specificul unitatii sau al muncii prestate se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamāna.

Durata legala a timpului de munca nu poate depasi 48 ore pe saptamāna, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie durata timpului de munca, incluzānd si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamāna cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamāna. Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni. La stabilirea perioadelor de referinta nu se iau īn calcul durata anuala a concediului de odihna si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.

Prin negocieri colective sau individuale, ori prin acte normative se poate stabili o durata normala a timpului de lucru mai mica sau mai mare de 8 ore pe zi, respectiv de 40 ore pe saptamāna. Daca durata zilnica a timpului de munca este de 12 ore trebuie sa urmeze o perioada de repaus de minim 24 de ore.

Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat īn contractul individual de munca (art.113, alin.2 din Codul muncii).

Īn toate ramurile si domeniile de activitate se asigura, īn afara sarbatorilor legale, 2 zile libere pe saptamāna, de regula īn zilele de sāmbata si duminica. Īn sectoarele de activitate unde munca nu poate fi īntrerupta la sfārsit de saptamāna se vor asigura alte doua zile libere consecutive.

Exista posibilitatea stabilirii unor programe individualizate de munca, cu acordul salariatului, daca o astfel de posibilitate este prevazuta īn contractele colective de munca sau īn regulamentul intern. Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca. Īntr-o astfel de situatie durata zilnica a timpului de munca este īmpartita īn doua perioade: o perioada fixa, īn care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, īn care salariatul īsi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.

Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salaritat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cāte ori este solicitat (art.116 din Codul muncii).

2. Timpul de munca cu durata redusa.

Īn unele situatii legea permite reducerea timpului de munca sub 8 ore pe zi si 40 ore pe saptamāna:

a)    & 525j99f nbsp; durata timpului de munca īn cazul tinerilor. Tinerii īn vārsta de pāna la 18 ani au stabilita o durata de munca de 6 ore pe zi si 30 de ore pe saptamāna;

b)    & 525j99f nbsp; salariata gravida sau care alapteaza, īn baza recomandarilor medicului de familie are dreptul la reducerea duratei normale a timpului de lucru cu ¼ cu mentinerea veniturilor salariale.

Angajatorul are obligatia de a acorda salariatelor gravide dispensa pentru consultatii medicale, īn cazul īn care acestea se pot efectua doar īn timpul programului de lucru.

Salariatele care alapteaza au dreptul, īn cadrul programului de lucru, la 2 pauze pentru alaptare de cāte o ora fiecare. Īn acest interval de timp se include si intervalul de timp necesar deplasarii. La cererea mamei, pauzele pot fi īnlocuite cu reducerea duratei normale a timpului de lucru cu doua ore zilnic;

c)    & 525j99f nbsp; durata timpului de lucru pentru cei care lucreaza īn conditii deosebite - vatamatoare, grele sau periculoase. Legea nr.31/1991 stabileste posibilitatea reducerii duratei timpului de lucru pentru cei care lucreaza īn conditiile mai sus amintite. Stabilirea categoriilor de personal, a activitatilor si locurilor de munca pentru care durata timpului de lucru se reduce sub 8 ore pe zi se face dupa urmatoarele criterii:

·    & 525j99f nbsp;   intensitatea de actiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;

·    & 525j99f nbsp;   durata de expunere la factori nocivi;

·    & 525j99f nbsp;   implicarea unui efort fizic mare, zgomot intens sau vibratii;

·    & 525j99f nbsp;   solicitarea nervoasa deosebita, atentie īncordata, concentrare intensa si ritmul de lucru intens;

·    & 525j99f nbsp;   suprasolicitarea nervoasa ce poate determina riscuri de accidente sau īmbolnaviri;

·    & 525j99f nbsp;   structura si nivelul morbiditatii īn raport cu specificul activitatii;

·    & 525j99f nbsp;   alte conditii de munca ce pot duce la uzura prematura a organismului.

Durata timpului de munca se va reduce īn raport de actiunea factorilor de risc enumerati mai sus si de masura īn care consecintele acestor factori pot fi diminuate sau eliminate prin micsorarea timpului de expunere.

Reducerea timpului de lucru sub 8 ore pe zi nu afecteaza salariul si vechimea īn munca. Durata reducerii timpului de munca se stabileste prin negocieri colective.

d)    & 525j99f nbsp; durata timpului de lucru pe timpul noptii. Salariatii care lucreaza cel putin 3 ore īn timpul noptii (īntre orele 22 si 6) beneficiaza de un program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, fara reducerea salariului de baza, sau au dreptul la un spor la salariu de minim 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.

Tinerii sub 18 ani nu pot presta munca de noapte.

Femeile gravide si lauzele, precum si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte (art.125 din Codul muncii);

e)    & 525j99f nbsp; durata redusa a timpului de munca īn perioadele cu temperaturi extreme. Sunt considerate temperaturi extreme ale aerului:

­    & 525j99f nbsp;  mai mari de 37⁰ Celsius;

­    & 525j99f nbsp;  mai mici de - 20⁰ Celsius.

Īn astfel de situatii, daca angajatorii nu pot asigura conditii normale de munca au obligatia modificarii timpului de lucru astfel:

·    & 525j99f nbsp;   prin reducerea duratei zilei de lucru;

·    & 525j99f nbsp;   esalonarea zilei de lucru - pāna la ora 11 si dupa ora 17;

·    & 525j99f nbsp;   īntreruperea colectiva a lucrului.

Īn cazul reducerii timpului de lucru recuperarea are loc īn urmatoarele 6 luni si se mentin drepturile salariale. Daca recuperarea nu are loc se va diminua corespunzator salariul.

3. Timpul suplimentar de munca.

Potrivit art.117, alit.1 din Codul muncii munca prestata īn afara duratei normale a timpului de lucru saptamānal este considerata munca suplimentara.

Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori īnlaturarii consecintelor unui accident.

La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara fara īnsa a se depasi durata maxima de 48 de ore pe saptamāna. Peste limita de 48 de ore pe saptamāna, efectuarea muncii este interzisa. Prin exceptie īnsa durata timpului de munca poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamāna cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamāna.

Munca suplimentara se compenseaza cu ore libere platite īn urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. Daca acest termen nu se poate respecta munca suplimentara va fi platita prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.